Lumeajustitiei.ro prezinta modul in care avocatii Doru Traila (foto 1) si Alexandru Chiciu (foto 2) au reusit sa invinga DNA intr-un dosar in care parchetul anticoruptie obtinuse in prima faza o victorie importanta. Cei doi avocati au obtinut la Curtea de Apel Bucuresti achitarea Federatiei Romane de Fotbal, in cauza privind dezafiliera clubului Universitatea Craiova.

Zilele trecute judecatorii Ovidiu Richiteanu-Nastase si Carmen Veronica Gaina au decis definitiv achitarea fostilor sefi ai Federatiei Romane de Fotbal, Mircea Sandu, si Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru Dragomir, acuzati de abuz in serviciu, folosirea influentei ori autoritatii persoanei care indeplineste o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice fara scop patrimonial, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite si infractiunea de sustragere de sub sechestru. In acelasi dosar, Federatia Romana de Fotbal si Liga Profesionista de Fotbal au fost achitate pentru acuzatiile de abuz in serviciu si sustragere de sub sechestru.

Initial, cele doua entitati fusesera condamnate la plata unor amenzi penale de cate 370.000 lei. Sentinta a picat insa la Curtea de Apel Bucuresti, dupa ce avocatii Doru Traila si Alexandru Chiciu au demonstrat ca Federatia Romana de Fotbal a actionat in conformitate cu Statutul si Regulamentul de aplicare a Statutului, dar si ca instanta de fond nu a analizat separat fiecare aspect cu privire la situatia de fapt, motivarea fiind structurata conform acuzatiilor aduse prin actul de sesizare. De asemenea, cei doi aparatori ai Federatiei Romane de Fotbal au aratat ca era de datoria DNA si a primei instante sa indice prin mijloace de proba distincte si clar individualizate folosirea diligentelor si deficientelor in procedura privind dezafilierea Universitatii Craiova.

Iata un fragment din concluziile scrise ale avocatilor Doru Traila si Alexandru Chiciu:

„Analiza situatiei de fapt descrisa in Sentinta penala 1461 din 13 iunie 2016, s-a bazat in ceea ce priveste situatia inculpatului – persoana juridica Federatia Romana de Fotbal, pe coroborarea a doua paliere:

-faptul ca, prin presedintele Mircea Sandu, vicepresedintele Dumitru Dragomir si membrii Comitetului Executiv, s-a luat decizia nemotivata si neintemeiata de sanctionare grava a clubului FC Craiova;

-faptul ca, urmare acestei decizii de excludere provizorie, FRF a preluat jucatorii de fotbal de la clubul craiovean si i-a legitimat la alte cluburi, cu incalcarea dispozitiilor legale, avand drept consecinta o imbogatire – folos necuvenit pentru cluburile care i-au legitimat si o incalcare a drepturilor persoanelor, a drepturilor de proprietate ale acestora.

In opinia apararii, insa, instanta de fond nu a concluzionat asupra momentului, imprejurarilor si situatiilor obiective care sa justifice retinerea situatiei de fapt in modalitatea expusa anterior.

Totodata observam faptul ca instanta de fond nu a analizat separat fiecare aspect cu privire la situatia de fapt, motivarea sentintei penale fiind structurata conform acuzatiilor aduse prin actul de sesizare.

Este adevarat ca intentia, ca element al laturii subiective, s-ar putea deduce din latura obiectiva, insa, atat doctrina cat si practica in concreto tinand de metodologia investigarii infractiunilor de coruptie, arata faptul ca intentia evidentierii unor actiuni ilicite trebuie dedusa nu numai prin raportare la un rezultat produs, dar si din analiza unor imprejurari care sa justifice retinerea elementelor constitutive ale infractiunii, cu atat mai mult cu cat se retine o acuzatie in sarcina unei persoane juridice (care conform doctrinei raspunde direct, distinct si autonom in raport cu infractiunea retinuta si in sarcina persoanelor fizice care au actionat pentru ea).

In dezbaterea unor probleme de practica neunitara s-a aratat ca 'raspunderea penala a persoanei juridice nu poate fi conceputa in absenta interventiei unei persoane fizice'. Codul penal roman a adoptat un model extensiv, dupa care pot atrage raspunderea penala a persoanei juridice, organele de conducere, reprezentantii legali, administratorii sau mandatarii faptici, sau prepusii. Legiuitorul roman, in art. 135 alin 3 Cod penal, a optat pentru posibilitatea cumulului raspunderii penale a celor doua categorii de persoane, iar solutia se explica prin aceea ca raspunderea penala a persoanei juridice nu trebuie sa serveasca drept cauza de exonerare de raspundere a persoanei fizice care este autorul material al faptei, persoane care trebuie sa raspunda pentru propria activitate cu vinovatia specifica. In acelasi timp insa, raspunderea cumulativa a celor doua categorii de persoane nu poate aduce automat la caracterizarea legaturii dintre acestea drept participatie, fiind vorba de doua raspunderi care functioneaza autonom.

Un alt aspect important in retinerea savarsirii unei infractiuni este caracteristica intentiei – directa sau indirecta – care este prevederea de catre autor a rezultatului faptei sale. In acest sens, atat procurorii anticoruptie, cat mai ales judecatorul de prima instanta, s-au bazat exclusiv pe interpretarea rezultatului activitatii Comitetului Executiv. Or, faptuitorul actioneaza cu intentie nu numai cand producerea rezultatului constituie insusi scopul actiunii sale, dar si atunci cand producerea rezultatului este privita ca mijloc necesar si insotitor al rezultatului urmarit. Nici acest palier de analiza nu a constituit preocuparea judecatorului fondului.

Din aceasta perspectiva, o exclusiva insiruire de date tinand de faptele deduse judecatii si deducerea (din aceasta categorie) palierului subiectiv tinand de infractiuni complexe de coruptie pentru o persoana juridica, nu pot fundamenta o temeinica motivare.

Federatia Romana de Fotbal a actionat in conformitate cu Statutul si Regulamentul de aplicare a Statutului, luand decizii la nivel administrativ care puteau fi luate si puse in aplicare ori de cate ori se considera necesar.

Era, insa, de datoria procurorilor si a primei instante sa indice prin mijloace de proba distincte si clar individualizate folosirea diligentelor si deficientelor in procedura de intrunire a Comitetului Executiv, cat si in puterea lui de decizie asupra unor aspecte importante in ceea ce priveste derularea competitiilor ce urmau, dovedind dincolo de o suspiciune rezonabila ca a exostat un scop bine determinat.

Nu in ultimul rand, deducerea elementelor tinand de latura subiectiva exlusiv din interpretarea conduitelor obiective deduse judecatii ar conduce, in opinia apararii, la o interpretare netemeinica a situatiei de fapt. Proba trebuie sa conduca la concluzia existentei fiecarui act material ori subiectiv ce formeaza continutul ilicit al actiunii inculpatilor, iar probatoriul administat trebuie sa fie apt de a convinge (nu pe baza de deductii ori indicii) ca ilicitul penal s-ar fi comis in forma finala retinuta.

Raspunderea penala a persoanei juridice reprezinta o chestiune dificila din perspectiva naturii faptelor si actorilor implicati in comiterea lor, iar dificultatea probatoriului este accentuata de forma de vinovatie. Criteriile propuse pentru a proba existenta laturii obiective a continutului infractiunii (stabilirea raspunderii penale a persoanei fizice cu aceeasi conduita, indentificarea elementelor constitutive ale infractiunii in modul in care persoana fizica a actionat, identificarea organelor de conducere, clarificarea conduitei acestora, existenta regulilor referitoare la prudenta si diligenta) se analizeaza coroborat, ponderea acestora indicand daca se impune sau nu tragerea la raspundere penala a persoanei juridice.

Elementele continutului constitutiv al infractiunii trebuie sa poata fi imputate persoanei juridice, conditie necesara pentru angajarea raspunderii penale, indiferent de vinovatia persoanei fizice.

Dreptul penal, indiferent daca este vorba de reglementarea din Codul penal anterior sau din Codul penal in vigoare, impune aceleasi reguli stricte: identificarea in concret a elementelor a elementelor constitutive ale infractiunii si, in special, identificarea si descrierea actiunii sau inactiunii incriminate, atat in cazul in care autorul faptei este o persoana fizica, cat si in cazul in care autorul faptei este o persoana juridica. In acest ultim caz, este necesara si identificarea persoanei fizice care exercita functii de conducere, in masura in care fapta are legatura cu atributiile si scopul acestor functii.

Atragerea raspunderii penale a persoanei juridice pe baza unei actiuni sau inactiuni vagi, fara identificarea actelor prin care persoana fizica a savarsit in concret fapta penala in legatura cu atributiile si scopul functiilor de conducere incredintate, este o manifestare in contradictie evidenta cu principiile statului de drept, mai ales cu principiul care consacra dreptul la un proces echitabil”.

*Cititi aici integral concluziile scrise ale avocatilor Doru Traila si Alexandru Chiciu