LULUTA, INAINTATA IN GRAD – Cititi modul dubios in care judecatoarea Raluca Ecaterina Toma de la Curtea de Apel Bucuresti i-a acordat Laurei Kovesi gradul profesional corespunzator PICCJ: “A castigat gradul profesional corespunzator PICCJ prin numirea sa in functia de Procuror general la data de 02.10.2006, fiind irelevant ca aceasta nu a sustinut un examen de promovare in functii de executie... Practica judiciara nu prezinta nici cea mai mica relevanta” (Sentinta)

Vineri, 12 iulie 2019 18:19 | Scris de George TARATA | pdf | print | email

Daca te cheama Laura Kovesi si ai fost pus Procuror General al Romaniei de catre Traian Basescu, examenele pentru a promova in functii de executie sunt irelevante. Aceasta este concluzia ce se trage din sentinta prin care judecatoarea Raluca Ecaterina Toma de la Curtea de Apel Bucuresti i-a acordat grad profesional corespunzator PICCJ Laurei Kovesi, fara ca aceasta sa sustina vreun concurs in acest sens.


In 9 aprilie 2019, judecatoarea Toma a admis contestatia fostei sefe DNA Laura Kovesi fata de hotararea Sectiei pentru procurori a CSM nr. 673 din 6 noiembrie 2018 si in consecinta a obligat procurorii din Consiliu sa ii acorde Lulutei grad profesional corespunzator PICCJ. Evident, fara ca aceasta sa dea concurs pentru promovare in functie. Deci sa sara direct de la grad de procuror de parchet de tribunal la cel de procuror PICCJ. Sentinta nr. 1348 din dosarul nr. 8930/2/2018, una dubioasa in opinia noastra, atacata deja cu recurs de CSM, a fost prezentata in cursul zilei de joi, 11 iulie 2019, de jurnalista Berta Popescu de la Antena 3.

Aratand ca in cazul Laurei Kovesi jurisprudenta nu este relevanta, judecatoarea Raluca Ecaterina Toma de la CAB a explicat foarte simplu motivul pentru care trebuie sa primeasca gradul de procurorur PICCJ fara sa sustina vreun concurs fosta sefa DNA, un personaj caruia de-a lungul anilor i s-au inchinat fel de fel de ode gretoase, pana si vanzatoarele de la tarabele din Obor fiind puse sa o ridice in slavi (foto). Mai exact, Laura Kovesi a fost numita de catre Traian Basescu Procuror General, ocazie cu care a primit grad de PICCJ, iar acest lucru este de ajuns. Ca sa nu mai spunem ca legea care prevede ca la incetarea mandatului de conducere din PICCJ, DNA sau DIICOT procurorii isi redobandesc gradul profesional de executie, cel de procuror de parchet de tribunal in cazul Laurei Kovesi, nu i se aplica Lulutei. “Reclamanta a castigat gradul profesional corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prin numirea sa in functia de Procuror general al acestui parchet la data de 02.10.2006, fiind irelevant ca aceasta nu a sustinut un examen de promovare in functii de executie”, a decis judecatoarea Raluca Ecaterina Toma.

Oricat ar parea de absurd, Raluca Toma (credem noi) a adaugat la Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, invocand o norma infralegala – respectiv o hotarare a Plenului CSM:

„Curtea aminteste ca, in lipsa unei definitii legale, Plenul CSM, prin Hotararea nr. 878/2007, a definit gradul profesional ca fiind 'dreptul unui magistrat de a functiona la un anumit nivel in ierarhia parchetelor, drept care poate fi castigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozitiilor legale ce reglementeaza cariera magistratilor'”.

Fara sa mai facem alte comentarii, ii lasam pe cititorii Lumea Justitiei si pe procurorii care au incercat sa obtina grad profesional corespunzator PICCJ fara concurs, dar au fost refuzati sa traga singuri concluziile din sentinta prin care judecatoarea CAB Raluca Ecaterina Toma a inaintat-o in grad pe Laura Kovesi.

Iata principalul fragment din sentinta judecatoarei Toma:

„Curtea apreciaza ca cererea de chemare in judecata este intemeiata si urmeaza s-o admita, pentru urmatoarele considerente:

Reclamanta a fost numita in functia de procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de 2 octombrie 2006 in baza art. 54 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, ce prevedea: 'Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prim-adjunctul si adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului National Anticoruptie, adjunctii acestuia, procurorii-sefi de sectie ai acestor parchete, precum si procurorul-sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si adjunctii acestora sunt numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minima de 10 ani in functia de judecator sau procuror, pe o perioada de 3 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data'.

Art. 54 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor instituie o procedura speciala pentru numirea in functia de procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, distincta de procedura prevazuta de dispozitiile art. 49-509 din Legea nr. 303/2004 referitoare la numirea in functiile de conducere de procuror general al parchetului de pe langa curtea de apel, prim-procuror al parchetului de pe langa tribunalul pentru minori si familie sau prim-procuror al parchetului de pe langa judecatorie si de adjuncti ai acestora, procedura ce prevedea ca numirea in aceste functii de conducere se face numai prin concurs sau examen si ca procurorul trebuie sa aiba dreptul sa functioneze la instanta sau, dupa caz, parchetul la care urmeaza sa fie numit in functia de conducere.

Curtea retine ca desi procedura de numire in functia de procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu implica promovarea unui examen sau concurs si nici cerinta ca procurorul sa aiba dreptul sa functioneze la instanta sau, dupa caz, parchetul la care urmeaza sa fie numit in functia de conducere (asa cum se prevede la art. 49-50 din Legea nr. 303/2004), aceasta implica o selectie a candidatilor prin prisma unor conditii si calitati profesionale specifice care aveau menirea de a asigura ca persoanele numite in aceasta functie au competentele necesare exercitarii actelor ce intra in sfera de competenta aferente acestei functii.

Curtea constata ca efectul numirii in functia de procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in baza art. 54 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 este acela ca procurorul numit in aceasta functie dobandeste dreptul de a functiona la acest nivel in ierarhia Ministerului Public si de a exercita actele specifice acestei functii, respectiv de a verifica sub aspectul legalitatii si temeiniciei rechizitoriile intocmite de procurorii-sefi de sectie de la PICCJ (art. 264 alin. 3 din Codul de procedura penala vechi), de a solutiona plangerile formulate impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procurori-sefi de sectie de la PICCJ, inclusiv plangerile impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale (art. 278 CPP vechi), de a prelua, in vederea efectuarii urmaririi penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare (art. 209 sau 4/1 CPP vechi), de a trimite cauzele la un alt parchet cand activitatea de urmarire penala este afectata din cauza imprejurarilor cauzei sau calitatii partilor ori exista pericolul de tulburare a ordinii publice (art. 217/1 CPP vechi), de a promova recursul in interesul legii (art. 414/2 CPP vechi).

Aceste atributii ale procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prevazute de Codul de procedura penala vechi (in vigoare la data numirii reclamantei in aceasta functie), au fost preluate intr-o formulare aproape identica de noul Cod de procedura penala (art. 325, art. 326, art. 328, art. 335, art. 339, art. 471 CPP nou).

Din lectura acestor prevederi legale rezulta ca atributiile ce revin procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu sunt doar manageriale si administrative, ci in primul rand sunt atributii de verificare si control al actelor de urmarire penala realizate de procurorii de la PICCJ, toti acestia fiindu-i subordonati ierarhic, la acestea adaugandu-se atributii specifice, cum sunt cele referitoare la promovarea recursului in interesul legii sau trimiterea cauzelor la un alt parchet, in situatia in care activitatea de urmarire penala este afectata din cauza imprejurarilor cauzei sau calitatii partilor ori exista pericolul de tulburare a ordinii publice.

Exercitarea acestor atributii implica in mod necesar faptul ca prin numirea in aceasta functie in baza art. 54 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie dobandeste nu doar dreptul de a functiona in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, ci si gradul profesional corespunzator acestui parchet, teza contrara subminand chiar coerenta sistemului ierarhic specific Ministerului Public si punand sub semnul intrebarii legalitatea tuturor actelor realizate de procurorul general in aceasta calitate.

Curtea constata prin urmare ca prin numirea, la data de 2 octombrie 2006 (prin Decretul nr. 1122 din 2 octombrie 2006 al Presedintelui Romaniei), in functia de procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, reclamanta Kovesi Laura Codruta a dobandit gradul profesional corespunzator acestui parchet.

Acest grad nu poate fi pierdut si nici retras in urma incetarii functiei de procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Curtea apreciaza ca prezinta relevanta in cauza legea in vigoare la data primei numiri a reclamantei in functia de procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie (respectiv la data de 2 octombrie 2006), din acel moment reclamanta dobandind gradul profesional corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, schimbarile ulterioare de legislatie neavand nicio incidenta cu privire la gradul deja dobandit de reclamanta la 02.10.2006.

Imprejurarea ca la data de 18.10.2018 au intrat in vigoare dispozitiile Legii nr. 242/2018 (prin care a fost adaugat alineatul 5 articolului 54 din Legea nr. 303/2004) nu este in masura sa conduca la alta solutie, deoarece fata de principiul potrivit caruia legea dispune doar pentru viitor, noile prevederi legale vor fi aplicabile doar persoanelor care vor fi numite in functia de procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ulterior datei de 18.10.2018, nefiind insa aplicabile situatiei reclamantei, care a fost numita in aceasta functie sub imperiul altor prevederi legale.

Mai mult, Curtea retine ca prevederile legale invocate de parat (alineatul 5 nou introdus in articolul 54 din Legea nr. 303/2004) nu erau in vigoare nici la data revocarii reclamantei din functia de procuror-sef al Directiei Nationale Anticoruptie (09.07.2018), desi oricum acest aspect este irelevant fata de imprejurarea ca gradul profesional corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie fusese dobandit de reclamanta la data de 02.10.2006, odata cu numirea in functia de procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

De altfel, chiar introducerea (incepand cu 18.10.2018, prin Legea nr. 242/2018) a alineatului 5 la articolul 54 din Legea nr. 303/2004 releva faptul ca anterior acestei schimbari de optica a legiuitorului cu privire la aceasta chestiune, procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie dobandea gradul profesional corespunzator acestui parchet si il pastra si ulterior incetarii acestei functii.

Astfel, potrivit alineatului 5 al articolului 54 din Legea nr. 303/2004 (introdus incepand cu 18.10.2018), 'De la data incetarii mandatului functiei de conducere, procurorii prevazuti la alin. (1) isi redobandesc gradul profesional de executie si salarizarea corespunzatoare acestuia avute anterior sau pe cele dobandite ca urmare a promovarii, in conditiile legii, in timpul desfasurarii activitatii in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, al Directiei Nationale Anticoruptie ori al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism'.

Or, tocmai aceasta modificare legislativa, aplicabila de la 18.10.2018, dovedeste ca legiuitorul a inteles sa-si schimbe optica in ceea ce priveste persoanele care, incepand cu data de 18.10.2018 (legea se aplica doar pentru viitor), urmeaza sa ocupe functia de procuror general al PICCJ.

In mod evident, daca sub imperiul vechii legi numirea in functia de procuror general nu ar fi condus la dobandirea gradului profesional corespunzator PICCJ, modificarea art. 54 din Legea nr. 303/2004 prin introducerea alineatului 5 ar fi fost redundanta.

De altfel, chiar alin. 5 al art. 54 din Legea nr. 303/2004 vine sa rastoarne teza paratului potrivit careia procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ar putea dobandi gradul profesional corespunzator acestui parchet doar prin concurs, atata timp cat textul vorbeste de o 'redobandire' a gradului ulterior incetarii mandatului, rezultand ca pe perioada mandatului acesta a 'dobandit' gradul corespunzator PICCJ (inclusiv procurorii generali numiti dupa 18.10.2018).

Cum textul de la alin. 5 al articolului 54 din Legea nr. 303/2004 introduce o exceptie de la regula potrivit careia gradul profesional odata dobandit nu se pierde, respectiv introduce o restrangere a unui drept dobandit (gradul profesional), aceasta restrangere trebuie sa fie interpretata si aplicata restrictiv, si, avand in vedere si principiul potrivit caruia legea dispune doar pentru viitor, se impune concluzia ca anterior datei de 18.10.2018 persoanele ce au ocupat functia de procuror general al PICCJ au dobandit prin aceasta numire gradul corespunzator acestui parchet si (asa cum este si logic juridic), odata dobandit, au pastrat acest grad si ulterior incetarii mandatului.

De asemenea, Curtea nu poate retine nici argumentatia dihotomica a paratului bazata pe comparatia intre normele ce reglementeaza promovarea magistratilor si cele care se refera la functiile de conducere.

In acest sens, Curtea aminteste ca, in lipsa unei definitii legale, Plenul CSM, prin Hotararea nr. 878/2007, a definit gradul profesional ca fiind 'dreptul unui magistrat de a functiona la un anumit nivel in ierarhia parchetelor, drept care poate fi castigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozitiilor legale ce reglementeaza cariera magistratilor'.

Or, reclamanta a castigat gradul profesional corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prin numirea sa in functia de procuror general al acestui parchet la data de 02.10.2006, fiind irelevant ca aceasta nu a sustinut un examen de promovare in functii de executie.

De altfel, Curtea retine ca scopul organizarii examenelor de promovare ale magistratilor este acela de selectare a persoanelor care au pregatirea necesara indeplinirii actelor judiciare sau de urmarire penala ce se realizeaza la un nivel superior in ierarhia instantelor si parchetelor. Or, cu ocazia numirii sale in functia de procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a considerat ca reclamanta are competentele profesionale necesare pentru exercitarea, la nivelul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, a atributiilor prevazute de art. 264 alin. 3, art. 278, art. 209 (4/1), art. 217/1, art. 414/2 CPP vechi si ulterior de art. 325, art. 326, art. 328, art. 335, art. 339, art. 471 CPP nou, toate presupunand un nivel de complexitate si responsabilitate mai ridicat decat cele prevazute in sarcina unui 'simplu' procuror cu grad de PICCJ, motiv pentru care nu se poate considera ca recunoasterea gradului profesional in aceste conditii ar eluda un sistem de promovare bazat pe meritocratie.

De altfel, instanta retine si faptul ca prin noile schimbari legislative din 2018 s-a renuntat la sustinerea unui examen in sensul de test scris de verificare a cunostintelor pentru persoanele ce urmeaza sa exercite functia de judecator la cea mai inalta instanta din Romania, astfel incat sustinerile paratului din intampinare referitoare la necesitatea sustinerii unui examen de catre reclamanta pentru dobandirea gradului profesional sunt inconsistente.

Concluzia potrivit careia prin numirea in functia de procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie reclamanta a dobandit gradul profesional corespunzator acestui parchet nu este contrazisa de prevederile art. 56 din Legea nr. 303/2004 in forma existenta la data revocarii reclamantei din functia de procuror-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, invocate de parat, ce prevad ca 'La incetarea mandatului pentru functiile de conducere prevazute la art. 53, 54 si 55, judecatorii sau procurorii revin la instantele sau parchetele de unde provin sau la o instanta sau parchet unde au dreptul sa functioneze potrivit legii'.

In mod evident, din moment ce prin numirea sa prin decretul nr. 1122 din 2 octombrie 2006 al Presedintelui Romaniei in functia de procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, reclamanta a dobandit gradul profesional corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, aceasta avea dreptul sa functioneze, la data de 09.07.2018 (cand i-a incetat mandatul de procuror-sef al Directiei Nationale Anticoruptie), la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, aceasta fiind parchetul de unde provenea la data numirii in functia de procuror-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, precum si la orice alt parchet din aceasta tara.

De altfel, prevederea referitoare la revenirea la instantele sau parchetele de unde provin a persoanelor carora le-a incetat mandatul pentru functiile de conducere prevazute la art. 53, 54 si 55 are menirea de a garanta acestor persoane ca odata numite in functiile de conducere, nu isi pierd locul in care au functionat si ca se pot intoarce la acesta in momentul incetarii mandatului, fiind o garantie a stabilitatii in functie, art. 56 din Legea nr. 303/2004 nedezlegand chestiunea gradului profesional al persoanelor numite in functiile de conducere.

In ceea ce priveste practica judiciara invocata de catre parat, Curtea constata ca aceasta nu prezinta nici cea mai mica relevanta in cazul de fata, atata timp cat niciuna dintre hotararile judecatoresti la care paratul a facut referire nu priveste o persoana care sa fi detinut functia de procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, situatia reclamantei fiind singulara.

Dimpotriva, Curtea retine ca de-a lungul timpului, atat paratul cat si Inalta Curte de Casatie si Justitie au recunoscut gradul profesional corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie unor procurori subordonati ierarhic reclamantei, neexistand o justificare serioasa pentru care reclamantei sa i se refuze recunoasterea acestui drept (vezi hotararile pronuntate de CEDO in cauza Bejan impotriva Romaniei, 6 decembrie 2007; cauza Driha impotriva Romaniei, 31 ianuarie 2008)”.


Accesari:4421