Zilele trecute, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis cererea formulata de fostul vicepremier Gabriel Oprea de sesizare a Curtii Constitutionale a Romaniei. S-a intamplat in dosarul privind masina care, sustine DNA, ar fi fost cumparata din fondurile DIPI pentru a fi folosita de Gabriel Oprea, iar exceptia de neconstitutionalitate se refera la art. 297 alin. (1) din Codul penal si la art. 13 indice 2 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie. Lumeajustitiei.ro va prezinta in cele ce urmeaza, in exclusivitate, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Gabriel Oprea, prin intermediul aparatorilor sai. Este vorba despre fostul presedinte al CSM si al Curtii de Apel Bucuresti, avocatul Dan Lupascu (foto), si avocatul Iulian Ionita.

Astfel, aparatorii lui Gabriel Oprea atrag atentia ca dispozitiile art. 297 alin. (1) Cod penal si dispozitiile art. 13/2 din Legea 78/2000 contravin art. 1 alin. (4) si (5), art. 11 alin. (1) si (2), art. 16, art. 20, art. 21 alin. (3) si art. 23 alin. (12) din Constitutia Romaniei. De asemenea, art. 297 alin. 1 si art. 13/2 din Legea 78/2000 contravin art. 6 si art. 7 din Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, dar si Conventiei Natiunilor Unite impotriva coruptiei adoptata la New York. Mai exact, autorii exceptiei de neconstitutionalitate acuza ca absenta unui prag valoric in cazul abuzului in serviciu imprima normelor un caracter echivoc, ingaduindu-se conturarea conduitei prin interventia altor puteri ale statului decat cea legislativa, nesocotindu-se raportul dintre dreptul international si dreptul intern, incalcandu-se egalitatea in drepturi a cetatenilor, ignorandu-se tratatelor internationale referitoare la drepturile omului si nu in ultimul rand incalcandu-se dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, potrivit avocatilor Dan Lupascu si Iulian Ionita, faptul ca nu exista un prag valoric in cazul abuzului in serviciu nu permite delimitarea de celelalte forme ale raspunderii juridice. O alta critica vizeaza lipsa de previzibilitate si accesibilitate fata de modul de definire a abuzului in serviciu, sub aspectul consecintelor produse.

Prezentam un fragment din exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Gabriel Oprea, prin avocatii Dan Lupascu si Iulian Ionita:

„CERERE DE SESIZARE A CURTII CONSTITUTIONALE

cu privire la

EXCEPTIA DE NECONSTITUTIONALITATE

a dispozitiilor art. 297 alin. (1) Cod penal si ale art. 13/2 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, pe care le apreciem a fi contrare art. 1 alin. (4) si (5), art. 11 alin. (1) si (2), art. 16, art. 20, art. 21 alin. (3) si art. 23 alin. (12) din Constitutia Romaniei, republicata, art. 6 si art. 7 din Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, precum si Conventiei Natiunilor Unite impotriva coruptiei adoptata la New York

(...)

MOTIVAREA EXCEPTIEI DE NECONSTITUTIONALITATE

1.Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate

Exceptia invocata are ca obiect dispozitiile art. 297 alin. (1) Cod penal si ale art. 132 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu urmatorul continut:

Art. 297 alin. (1) Cod penal: 'Fapta functionarului public, care, in exercitarea atributiilor sale de serviciu, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica'.

Art. 132 din Legea nr. 78/2000: 'In cazul infractiunilor de abuz in serviciu sau de uzurpare a functiei, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime'.

2.Dispozitiile constitutionale si conventionale incalcate

Consideram ca textele de lege reproduse mai sus contravin art. 1 alin. (4) si (5), art. 11 alin. (1) si (2), art. 16, art. 20, art. 21 alin. (3) si art. 23 alin. (12) din Constitutia Romaniei, republicata, art. 6 si art. 7 din Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, precum si Conventiei Natiunilor Unite impotriva coruptiei adoptata la New York, pentru argumentele prezentate mai jos.

3.Critica de neconstitutionalitate

Legiuitorul nu a stabilit un prag valoric al pagubei in cazul infractiunii de abuz in serviciu (infractiune de rezultat), ceea ce nu permite delimitarea de celelalte forme ale raspunderii juridice

In esenta, pretinsa neconstitutionalitate vizeaza lipsa de previzibilitate si accesibilitate a dispozitiilor legale criticate fata de modul de definire a infractiunii de abuz in serviciu in Codul penal, sub aspectul consecintelor produse.

Data fiind dependenta pe plan normativ a art. 132 din Legea 78/2000 de dispozitiile care incrimineaza abuzul in serviciu in Codul penal, de care sunt indisolubil legate - din cauza caracterului de norma de trimitere - criticile de neconstitutionalitate privesc si aceste prevederi legale.

In acest context, subliniem ca argumentele noastre sunt diferite de cele invocate de autorii exceptiilor analizate si respinse cu ocazia pronuntarii Deciziei CCR nr. 405/2016.

Numeroase reglementari internationale si jurisprudenta CEDO contin referiri semnificative la necesitatea reprimarii infractiunilor (indeosebi a coruptiei), prin instituirea de reglementari clare, previzibile, aplicabile in conditii strict determinate.

Astfel, Conventia Natiunilor Unite impotriva coruptiei, adoptata la New York la 31 octombrie 2003, recomanda statelor parti adoptarea de masuri adecvate pentru a se atribui caracterul de infractiune, faptei unui agent public de a abuza de functia sau de postul sau, adica de a indeplini ori de a se abtine sa indeplineasca, in exercitiul functiilor sale, un act cu incalcarea legii, cu scopul de a obtine un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul.

Comisia de la Venetia in Raportul Comisiei Europene pentru democratie prin drept (Comisia de la Venetia) privind relatia dintre responsabilitatea politica si responsabilitatea penala ministeriala, adoptat in 8-9 martie 2013, arata, printre altele, ca incriminarea abuzului in serviciu trebuie sa respecte, pe langa exigentele art. 7 din Conventie, si alte cerinte ce deriva din principiul suprematiei legii, precum securitatea juridica, predictibilitatea, claritatea, proportionalitatea sau egalitatea de tratament (parag. 94), conditii ce nu sunt intrunite in ceea ce priveste textele de lege criticate. Incriminarea intr-o maniera generalizata a acestor tipuri de fapte ce pot fi comise de catre functionarii publici contravine criteriilor calitative ale art. 7 din Conventie si cerintelor de baza ale suprematiei legii, (CEDO, Liivik c. Estoniei, 25 iunie 2009, citata in parag. 100 din Raport). Aceste din urma cerinte sunt de o importanta majora, fiind explicitate si in cuprinsul Raportului aceleiasi Comisii de la Venetia privind o lista de masuri primordiale vizand suprematia legii, adoptat in 11-12 martie 2016.

Rezolutia nr. 1950(2013) adoptata de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei subliniaza necesitatea ca dreptul penal sa fie intotdeauna o masura la care se recurge doar in ultima instanta, intrucat anchetele si sanctiunile penale pot avea un impact semnificativ asupra drepturilor cetatenilor si au un efect stigmatizant.

Numeroase decizii ale Curtii de la Strasbourg subliniaza necesitatea definirii clare prin lege a infractiunilor si pedepselor aplicabile. Cu titlu exemplificativ, mentionam:

-Hotararea din 15 noiembrie 1996, pronuntata in Cauza Cantoni impotriva Frantei;

-Hotararea din 24 mai 2007, pronuntata in Cauza Dragotoniu si Militaru- Pidhorni impotriva Romaniei;

-Hotararea din 17 septembrie 2009, pronuntata in Cauza Scoppola contra Italiei;

-Hotararea din 21 octombrie 2013, pronuntata in Cauza Del Rio Prada contra Spaniei.

De asemenea, Curtea Constitutionala a Romaniei a statuat - prin considerentele deciziei nr. 405/2016 - ca din perspectiva principiului 'ultima ratio' este necesar ca atingerea adusa valorii sociale ocrotite sa prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, pentru a fi justificata aplicarea unei sanctiuni penale.

Obligatia legiuitorului de a doza folosirea mijloacelor penale in functie de valoarea sociala ocrotita este amintita si in decizia CCR nr. 824/2015.

In afara dispozitiilor penale care sanctioneaza abuzul in serviciu, prejudicierea unei persoane ca urmare a incalcarii atributiilor de serviciu de catre un functionar public poate declansa alte forme de raspundere juridica. Avem in vedere raspunderea civila a functionarului public in temeiul art. 84 din Legea nr. 188/1999, raspunderea civila delictuala reglementata de art. 1349 Cod civil, raspunderea patrimoniala prevazuta de art. 254 Codul muncii, raspunderea disciplinara prevazuta de art. 247 Codul muncii si de legislatia speciala etc..

Absenta unui prag valoric in normele incriminatoare discutate imprima acestora un caracter echivoc, ceea ce contravine art.1 alin. (4) si (5) din Constitutie (prin aceea ca ingaduie conturarea conduitei prin interventia altor puteri ale statului decat cea legislativa, ceea ce afecteaza respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor), art. 11 alin. (1) si (2) (prin nesocotirea raportului dintre dreptul international si dreptul intern), art. 16 (prin incalcarea egalitatii in drepturi a cetatenilor), art. 20 (prin ignorarea tratatelor internationale referitoare la drepturile omului), art. 21 alin. (3) din Constitutie, cu referire la art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (prin incalcarea regulilor ce guverneaza procesul echitabil), art. 23 alin. (12) din Constitutie, cu referire la art. 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (vizand imperativul stabilirii si aplicarii pedepsei doar in conditiile si in temeiul legii) si Conventiei Natiunilor Unite impotriva coruptiei adoptata la New York.

Pentru argumentele expuse, consideram ca dispozitiile legale criticate, din perspectiva mentionata, contravin normelor constitutionale si conventiilor aratate, situatie in care, fiind indeplinite conditiile privind admisibilitatea sesizarii, va solicitam admiterea prezentei cereri si sa dispuneti sesizarea Curtii Constitutionale, in vederea salvgardarii – prin accesul la justitia constitutionala in vederea inlaturarii viciilor de neconstitutionalitate semnalate – a drepturilor si libertatilor fundamentale invocate in cuprinsul prezentei cereri”.

*Cititi aici integral exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Gabriel Oprea, prin avocatii Dan Lupascu si Iulian Ionita