Stimate Consore, Stimati Confrati, membri ai Corpului profesional al avocatilor din Romania,

Avem una dintre cele mai nobile si mai libere profesii din lume. Rolul nostru este sa ne aparam clientii, in limitele legii si ale regulilor deontologice, cu umanitate, onoare si demnitate. Suntem ultima reduta a drepturilor omului, atunci cand abuzul poate veni chiar de la justitie.

Suntem profesionisti, ne pastram calmul, ratiunea si obiectivitatea, deoarece numai asa ne putem indeplini mandatul. Respectam justitia, clientii, confratii, judecatorii, ceilalti participanti la proces.

Dar suntem si oameni, avem si sentimente. Ne bucuram alaturi de client atunci cand drepturile sale au fost protejate, iar justitia a fost infaptuita printr-o hotarare dreapta. Suferim alaturi de client cand acesta este victima a abuzurilor, cand este judecat ca un dosar, iar nu ca un om, cand demnitatea lui (indiferent daca si ce a facut) este calcata in picioare, cand hotararea este inumana. Ni se intampla sa nu dormim noaptea, intrebandu-ne daca am facut tot ce puteam ca sa ne aparam clientul (si mirandu-ne cat de linistit pot dormi cei care au decis stramb din rautate sau din nepasare), sau chiar sa varsam o lacrima, atunci cand nu ne vede nimeni (si avocatii plang, cateodata…). Ne expunem uneori oprobriului public, ne consumam timpul si sanatatea, ne sacrificam linistea si familia, pentru a apara.

Doamna Mariana RARINCA a fost privata de libertatea sa peste o jumatate de an, fiind arestata preventiv in cursul urmaririi penale si al judecatii in prima instanta. A si fost condamnata la inchisoare (cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei) in prima instanta. Prin decizia definitiva de apel (hotarare judecatoreasca avand putere de lucru judecat, reflectand deci adevarul judiciar) insa, a fost achitata sub aspectul savarsirii infractiunii de santaj de care fusese acuzata, pe motivul ca fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege (urmeaza ca motivarea hotararii sa ne arate exact).

Prin urmare, din punct de vedere al legii penale, Doamna Mariana RARINCA nu a savarsit nicio infractiune, este nevinovata, aspect stabilit cu putere de lucru judecat de o hotarare judecatoreasca definitiva de achitare. Hotarare pe care toti trebuie sa o respectam.

Eu cred ca privarea anterioara de libertate, in caz de achitare, are caracter nedrept. Eu cred ca victima are dreptul la despagubiri din partea statului.

Ca avocat, consider insa ca normele procesuale penale privind reparatia sunt abuziv de restrictive. stiu destule cazuri in care procesele privind obtinerea de despagubiri, de catre victimele sistemului judiciar, dureaza ani in sir, pozitia parchetului si a Ministerului Finantelor Publice este sicanatorie, iar despagubirile sunt infime fata de suferinta indurata. Este publica pozitia oficiala a DNA in multe cazuri, in care persoane achitate definitiv continua sa fie calificate drept vinovate, iar hotararile definitive de achitare sunt considerate ilegale. Au existat si situatii in care CSM a luat apararea magistratilor vinovati de erori judiciare.

Traim intr-un delir juridic la varf generalizat. Presedinta iCCJ se declara partenera de nadejde a DNA (ca si cum judecatorul nu trebuie sa fie echidistant intre acuzare si aparare). Procurorul-sef DNA ameninta public repetat cu arestarea, direct de procurori, a mii de persoane (ca si cum procurorul ar fi un magistrat independent si impartial, iar mase intregi de persoane ar fi vinovate de coruptie). Directorul SRI recunoaste public supravegherea judecatorilor care au alte preocupari decat servirea intereselor statului (ca si cum judecatorul nu ar fi independent si impartial si nu s-ar supune numai legii, ci ar trebui ca in procesele penale, de contencios administrativ si fiscal, de munca ori civile sa dea automat castig de cauza statului, servind astfel interesele acestuia). in acest context, Presedintele Romaniei, conform Constitutiei, vegheaza din plin la respectarea acesteia si la buna functionare a autoritatilor publice; ca simbol al natiunii si reprezentant al tuturor cetatenilor, nu am vazut nicio urma de empatie.

Pana acum stiam de acest caz doar de pe internet. Am auzit-o aseara pentru prima data (abia m-am intors in Romania) vorbind la televizor pe Doamna Mariana RARINCA. Nu am auzit ura. Nu am auzit dorinta de razbunare. Nu am auzit mizerii. Am auzit calm. Am auzit cumpatare. Am auzit dorinta de dreptate conform legii. Am simtit demnitate.

Am simtit insa si multa, foarte multa durere. Am auzit umilinta in fata acuzatiei si primei condamnari nedrepte. Am auzit umilinta in fata pierderii libertatii. Am auzit durerea suferintei familiei. Am auzit disperare in fata greutatilor materiale trecute, prezente si viitoare (din cauza procesului si detentiei, am inteles ca familia a vandut tot ce avea pentru a face fata cheltuielilor, iar mica afacere - sursa de venit - a fost inchisa).

Fara sa ma vada nimeni, am varsat o lacrima. De durere. De revolta. De rusine. Nu am dormit o noapte. M-am intrebat cum au dormit judecatoarea care s-a pretins evident neintemeiat parte vatamata, procurorii care au trimis-o in judecata, au cerut arestarea si prelungirea arestarii, condamnarea si asprirea pedepsei, judecatorii care au privat-o de libertate si au condamnat-o in prima instanta, membrii CSM care au dat un comunicat, au scris scrisori deschise si au facut afirmatii la televizor, toate/toti intr-un mod pe care nu vreau sa il calific decat in forul meu interior, protejat de libertatea (absoluta) de gandire, fara a ma exterioriza pe temeiul libertatii (doar relative) de exprimare.

Sunt insa avocat si vreau sa ma pot uita in ochii clientilor, ai judecatorilor si ai confratilor. Sunt insa profesor si vreau sa ma pot uita in ochii colegilor si ai studentilor. Sunt insa om si vreau sa ma pot uita in ochii copiilor, ai sotiei si ai parintilor.

Sunt avocat si stiu ca banii sunt o reparatie doar prin echivalent si doar imperfecta. Dar sunt o reparatie care poate veni repede si care poate acoperi nevoi importante si urgente. Nu inlatura umilinta, dar ajuta la depasirea greutatilor materiale.

Sunt avocat, deci imi sterg lacrima, ma trezesc si actionez. Apar. Ajut oamenii.

Vreau sa o rog public pe Doamna Mariana RARINCA, victima a unor magistrati, sa isi deschida un cont de donatii.

Vreau sa le/ii rog public pe toate/toti Consorele/Confratii avocate/avocati sa facem inca odata dovada nobletei noastre si a profesiei noastre si sa facem in scurt timp donatii substantiale victimei. Asa o putem ajuta imediat.\

Vreau sa il rog public pe Domnul Razvan SAVALIUC sa mediatizeze acest apel al meu atat pe Lumea Justitiei - www.luju.ro -, cat si in restul presei unde are conexiuni.

Vreau sa fiu si sa raman om. Vreau sa fim si sa ramanem oameni. Vreau sa pot spera ca si (ne)oamenii pot (re)deveni oameni.

Corneliu-Liviu POPESCU

Avocat - Barourile Bucuresti si Paris

Profesor - Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti