“Cei carora le lipseste curajul vor gasi intotdeauna o filozofie care sa explice totul in favoarea lor”.

Asistam neputinciosi la spectacolul grotesc al scrisorilor pierdute si degraba regasite, menite sa ne trezeasca, pasamite, dintr-o adormire nationala, in care ne afundam, de fapt, de buna voie.

De ani buni ne incapatanam sa nu vedem realitatea si sa ne inventam propriul nostru adevar.

Nu acceptam sub nicio forma ca nu suntem detinatorii adevarului absolut si ca, poate, si ceilalti au dreptate.

Ne incapatanam sa ne inchinam la idoli de mucava, doar pentru ca simtim nevoia unui ”tatuc”, chemat sa faca si sa spuna ceva, orice, in locul nostru.

Nu conteaza ca regele e gol…

Asteptam schimbari de la altii, in timp ce noi stam comod la tv, urmarind schimonoseli si vaicareli, opinii de frizeri experti in drept penal…

Ridicam si aruncam degraba piatra spre altul, dar devenim brusc buni crestini cand e vorba de cei din barca noastra care, nu-i asa, sunt fara de pacat.
Ani de zile nimeni nu s-a intrebat cum pot fi selectati oameni intr-o structura vitala pentru societatea romaneasca imbacsita si pervertita, pe baza unui interviu lipsit de orice urma de transparenta, in care sunt evaluate ”calitati specifice” si atat.

Dar ne miram acum de consecinte…

Ani de zile ne-am prefacut ca totul e in regula; convinsi fiind ca buna credinta guverneaza, am infierat cu manie proletara pe toti cei care au indraznit sa incerce sa ne coboare de pe piedestal idolii, fara sa stim ca sunt gaunosi.
Azi, adevarul ne supara si preferam in continuare sa nu il vedem…

Am permis demonizarea colegilor procurori onesti, care si acum isi fac treaba cu profesionalism si decenta, prin simplul fapt ca ne-am astupat urechile.
Am permis unora cu apucaturi de interlopi sa distruga din interior o institutie ce parea, la un moment dat, una din solutiile pentru un nou inceput al unei societati in deriva.

Prin lasitate si compromis, prin minciuna si slugarnicie, noi toti am permis transformarea luptei anticoruptie intr-un leac universal, adevarat bitter suedez, cu indicatii in toate bolile, dar fara rezultate pe termen lung.

Astazi, in loc sa luptam sa aflam Adevarul, nu al lor, nu al nostru, am schimbat tintele.

Cu aceeasi inversunare ne ridicam impotriva celor care vor sa faca lumina.

Incapabili sa acceptam ca am gresit, ca s-a gresit, ne-am ales noua victima, vinovata ca nu sustine neconditionat meschinul nostru adevar.
As vrea sa aud omul politic ce isi asuma public indemnul ”Jos mainile de pe Inspectia judiciara”, asa cum, in urma cu ceva timp, era protejata o alta institutie.

Daca tot sunt altii, din randul nostru, decisi sa distruga, macar acum, in ceasul al doisprezecelea, trebuie protejata si sustinuta independenta inspectiei judiciare, ca aceasta sa isi indeplineasca menirea.

Altfel, la anul pe vremea asta, in timp ce noi vom sta in continuare cu capul in nisip, ceilalti vor vorbi tot despre pictoriale si protocoale, despre scrisori si revolutii de sufragerie si nimic despre Adevar.

Sursa: Facebook