luju luju luju

Trimiteţi link-ul unui prieten prin e-mail

Nume prieten
Email prieten
Numele dvs.

Completele penale de cinci judecatori trebuie judecate

Miercuri, 20 februarie 2019 15:07 | Scris de Av. Nicolae TRAISTARU – Baroul Bucuresti | pdf | print | email

Completele penale de 5 judecatori, conduse de fosta presedinta Livia Doina Stanciu sau vicepresedintele Ionut Mihai Matei, de la Inalta Curte de Casatie si Justitie - constituite nelegal - au distrus vieti, destine. Prin incalcarea normelor de drept intern si european, ele au fost concepute special pentru a condamna persoane nevinovate. Se impune urgent corectarea abuzurilor lor, procedurale si de fond, in cadrul unor procese echitabile. Persoanele nevinovate sa fie achitate. Victimele sa fie despagubite moral si material.


1. Potrivit Deciziei 685 din 7 noiembrie 2018, publicata in Monitorul Oficial nr. 1021 din 29.11.2018, Curtea Constitutionala a admis sesizarea formulata de prim-ministrul Romaniei si a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre Parlament, pe de o parte, si Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de alta parte, generat de hotararile Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, incepand cu Hotararea nr. 3/2014, potrivit carora au fost desemnati prin tragere la sorti doar 4 din cei 5 membri ai Completului de 5 Judecatori, contrar celor prevazute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 255/2013.

Prin aceeasi decizie, care este definitiva si general obligatorie, retinand ca, in lipsa tragerii la sorti a tuturor membrilor completurilor de cinci judecatori, incepand cu anul 2014 si pana in prezent, aceste completuri au fost ilegal si neconstitutional alcatuite, CCR a statuat ca „respectarea prevederilor legale referitoare la compunerea completului de judecata exprima o exigenta de ordine publica, a carei incalcare atrage nulitatea absoluta a actelor pronuntate de acesta”.

2. Prin raportare la caracterul absolut al acestei nulitati, dispozitiile art. 428 alin. (1) cu referire la art. 426 lit. d) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale. Precizam cuprinsul textelor de lege: „Art. 428. Termenul de introducere a contestatiei in anulare. (1) Contestatia in anulare pentru motivele prevazute la art. 426 lit. a si c-h poate fi introdusa in termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei instantei de apel. (2) Contestatia in anulare pentru motivele prevazute la art. 426 lit. b si i poate fi introdusa oricand. Art. 426. Cazurile de contestatie in anulare. Impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare in urmatoarele cazuri: ...d) cand instanta de apel nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;....”

Prin urmare invocarea nulitatii absolute, sanctiune care protejeaza insasi ordinea publica, este limitata in timp. Pe ce baza principiala si constitutionala?

3. Voi analiza in acest context un caz in care victima unui complet de 5 judecatori compus nelegal se adauga listei erorilor judiciare ale justitiei romane.

Europarlamentarul Adrian Severin a fost condamnat la 23.02.2016 in mod abuziv de un complet de 3 judecatori (compus din A.M.Dascalu, S.Pistol, G.C.Arghir), Rechizitoriul DNA fiind intocmit de procurorii Nicolae Marin si Radu Mihaita Cazacu si verificat de procuror sef sectie Constantin Claudiu Dumitrescu.

Deputatul Adrian Severin (distins profesor universitar, a sustinut in permanenta ca este nevinovat, iar activitatea desfasurata si expusa in Rechizitoriu nu imbraca forma unor fapte penale ci, se circumscriu sferei civilului, in speta fiind vorba de o activitate legata de consultanta, respectiv un contract de consultanta valabil incheiat intre Adrian Severin si niste agenti provocatori.

Activitatea jurnalistilor britanici care au pus la cale provocarea nu a fost efectuata in interes public cu scopul de a demasca practicile nelegale din Parlamentul European, asa cum gresit retin procurorii DNA, ci pentru a realiza articole de presa scandaloase cu iz eurosceptic, articole care sa fie vandute publicului. In acest sens este notorie activitatea Grupului de presa Murdoch, care a fost anchetat si acuzat de autoritatile britanice in numeroase spete.

4. Solutia de condamnare in calea ordinara de atac a apelului s-a adoptat cu o Opinie separata formulata in sensul optiunii pentru ACHITAREA domnului ADRIAN SEVERIN pentru savarsirea infractiunii de luare de mita prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen.[1969]. S-a invocat in acest sens existenta ca probatoriu doar a declaratiilor martorilor Jonathan Calvert si Claire Newell care insa au fost influentate de procurori. Chiar si asa, depozitiile martorilor influentati nu aduc in discutie fapte care sa intruneasca elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita.

Magistratul semnatar al Opiniei Separate mai releva faptul ca din declaratiile celor doi „nu ar putea sa rezulte nici date referitoare la infractiunea de trafic de influenta”.

In Opinia Separata s-a retinut ca audierea celor doi martori denuntatori prin Comisie Rogatorie s-a realizat in mod nelegal, cu intrebari sugerand raspunsurile ce urmau a fi date, ceea ce conduce la lipsa de credibilitate a depozitiilor lor. Astfel audierea prin Comisie Rogatorie a fost efectuata cu incalcarea principiului legalitatii administrarii probatoriului in cursul urmaririi penale si a principiului aflarii adevarului.

Intr-adevar, intr-o corespondeta defasurata in afara oricarein proceduri oficiale, procurorii DNA i-au comunicat, prin e-mail, ziaristului J. Calvert, ca informatiile date de el nu rezolva problema validarii probelor intrucat nu exclud faptul ca acestea au fost obtinute prin provocare; ori, altfel spus, confirma faptul ca probele au fost obtinute prin provocare. De aceea, prin Rezolutia din 14.11.2011, DNA cere (de data aceasta oficial dar tot pe furis, adica fara avertizarea avocatilor) Comisiei rogatorii britanice sa le explice martorilor ce au de facut, cum si de ce trebuie sa raspunda intr-un anumit fel: „Trebuie adus la cunostinta celor doi martori faptul ca este esetial sa demostram…” Astfel DNA a incalcat prevederile art. 68 (1) din vechiul Cod de procedura penala (in vigoare la data efecturarii urmaririi penale), respectiv art. 101 (1) din noul Cod de procedura penala, potrivit carora: „este oprit a se intrebuinta violente, amenintari, ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se obtine probe”.

Cei doi martori (jurnalistii britanici) au refuzat sa raspunda, insa, instigarii la marturie mincinoasa (probabil si din teama de a adauga la ilegalitatile deja comise, altele noi) si in declaratiile date Comisiei rogatorii au repetat identic (in fond si in forma) cele afirmate de ziaristul Calvert in mesajul sau anterior catre DNA (mentionat mai sus); mesaj pe care DNA deja il considerase nesatisfacator.

In consecinta, inclusiv potrivit chiar opiniei DNA, scopul interogatoriului in discutie, acela de a valida probele de la dosar (inregistrarile audio-video si corespondenta cu falsa firma Taylor Johnes) nu a fost atins.

Manevra DNA menita a inlatura viciul care infecta probele prin precizarile martorilor-infractori (jurnalistii incalcasera legea penala actionand ca agenti provocatori) nu a reusit din doua motive: a. marturia obtinuta prin "indrumarile" si "indemnurile" procurorilor este ea insasi, din chiar acest motiv, o proba obtinuta ilegal si prin urmare nula / inutilizabila; b. raspunsurile jurnalistilor nu atesta faptul ca vreo infractiune ar fi fost savarsita de europarlamentarul Severin (dar nici de alti europarlamentari) ori ca ar fi fost temeiuri sa se creada ca ar fi fost savarsita sau ar fi fost pe punctul de a fi savarsita inainte de inceperea demersului (pseudo)jurnalistic. (Infractiunea ar fi urmat eventual sa fie comisa doar daca demersul provocator ar fi reusit; ceea ce nu a fost cazul.) Astfel, probele pe care s-au bazat rechizitoriul si condamnarea, fiind obtinute prin provocare si influentare, sunt nule.

5. Motivarea deciziei penale in apel (motivare care a avut loc la 11 luni de la momentul pronuntarii solutiei in dosar, fiind incalcate prevederile art. 406 C. proc. pen. privind termenul de cel mult 30 de zile pentru redactarea hotararii) releva, la randul sau, prin argumentele la care s-a recurs, faptul ca, in speta, nu exista probe certe care sa stabileasca corespendenta faptelor cu continutul standard al normelor de incriminare in discutie. Condamnarea, atat in faza judecarii in fond, dar si in cea a solutionarii apelului, a avut loc in baza unor „deductii logic - juridice”, ceea ce arata caracterul nelegal al sanctionarii lui Adrian Severin pentru comiterea de infractiuni inexistente din punct de vedere faptic si juridic.

Astfel, la pag. 66 din decizia penala nr. 187/16.11.2016 se motiveaza de ICCJ - Completul de 5 judecatori ca instanta de fond: „a construit prin deductii logico - juridice solutia de condamnare pe care a pronuntat-o in fond ...”. Invocarea metodei de stabilire a vinovatiei prin deductie logica se regaseste si la pag. 78-79 din hotararea atacata: „Sustinerile inculpatului care a incercat sa acrediteze ideea ca transmiterea amendamentului catre cabinetul martorului A ar fi fost o initiativa persoanla a martorei X este si contrara logicii elementare ...”. La pag. 70 din decizie este invocata aceeasi logica juridica vizand expertiza tehnica extrajudiciara din dosar, depusa in aparare: „In ce priveste expertiza tehnica extrajudiciara la care a facut referire inculpatul Severin Adrian in dovedirea lipsei de originalitate si autenticitate a inregistrarilor depuse la dosar, in mod firesc si logic prima instanta nu a analizat-o intrucat era o proba extrajudiciara ...”.

6. Principala proba in aparare existenta in dosar, expertiza extrajudiciara informatica efectuata de un expert tehnic autorizat care desfiinta principala proba a acuzarii, o inregistrare audio-video efectuata cu camera ascunsa fara nici o autorizare judecatoreasca, a fost complet ignorata, fara a se dispune inlocuirea ei cu o expertiza judiciara.

Expertiza extrajudiciara a concluzionat ca inregistrarile nu sunt originale, CD si DVD-urile supuse examinarii nereprezentand prima materializare a evenimentelor acustice capturate, ci fiind copii sau transferari ale altor inregistrari. De asemenea, s-a stabilit ca respectivele inregistrari nu au fost efectuate simultan cu evenimentele redate intrucat mai mult de 2/3 din totalul inregistrarilor nu contin referiri la data inregistrarii, implicit asupra simultaneitatii acestora cu desfasurarea evenimentelor. La 6 dintre cele 8 inregistrari care purtau data de realizare s-au constatat modificarea datei de creare, ceea ce releva ca nu exista simultaneitate intre data realizarii inregistrarii si data desfasurarii evenimentelor. S-a mai constatat ca o singura inregistrare din totalul de 25 analizate a ramas nemodificata din momentul realizarii ei.

Nu au fost identificate nici echipamentele cu care au fost facute inregistrarile audio-video.

A mai reiesit din expertiza extrajudiciara efectuata ca asupra inregistrarilor si sunetelor inregistrate s-au efectuat interventii, constatandu-se colaje de elemente audio-video. S-au identificat imixtiuni in formatul original in vederea bruierii unor componente audio, la 95% din inregistrarile analizate efectuindu-se interventii asupra imaginilor si sunetelor.

Expertul tehnic a concluzionat ca in toate cazurile de fisiere video (in numar de 17) au avut loc interventii, fiind vorba de inregistrari 100% neveridice.

Toate elementele rezultate din raportul de expertiza extrajudiciara depus la dosar „justifica” de ce instanta de fond nu l-a analizat deloc si a refuzat administrarea probei cu o expertiza judiciara criminalistica.

Daca Inalta Curte ar fi analizat proba cu expertiza tehnica nu ar mai fi putut pronunta solutia nelegala si netemeinica de condamnare a inculpatului. Condamnarea era impusa insa de acest „interese” extrajudiciare si care tineau de statutul public al europarlamentarului Adrian Severin, o persoana „influenta” (astfel cum a retinut si prima instanta) in mediul politic international, in geopolitica Europei Rasaritene si in relatia cu Rusia, Ucraina etc.

7. Completul de 5 judecatori de la Inalta Curte, care a solutionat apelul, a fost prezidat de Vicepresedintele ICCJ/Seful Structurii de Securitate, Ionut Mihai Matei.

La 16.11.2016 printr-o decizie adoptata cu majoritate (existand opinia separata a unui distins judecator, Doamna Lavinia Valeria Lefterache), in dispretul tuturor dispozitiilor legale in materie si cu respingerea tuturor cererilor de probe ale apararii, a fost majorata pedeapsa inchisorii aplicata de instanta de fond. Hotararea instantei de apel a fost comunicata la 31.10.2017.

8. Presedintele completului a fost investit cu incalcarea dispozitiilor legale privind compunerea aleatorie (iar nu arbitrara) a completelor de 5 judecatori, precum si a principiilor constitutionale si a reglementarilor CEDO care garanteaza dreptul la un proces echitabil, inclusiv prin asigurarea independentei si impartialitatii judecatorilor; ceilalti 4 membri ai completului (judecatorii R.A.Popa, L.V. Lefterache, S.E.Carnaru si M.Cobzariu) au fost desemnati prin tragere la sorti.

Lui Adrian Severin nu i s-a acordat dreptul fundamental la un proces echitabil. Inalta Curte i-a refuzat posibilitatea de a administra orice proba in aparare, astfel incat stabilirea adevarului obiectiv a fost imposibila.

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecatoreasca, instanta de fond nu i-a oferit ocazia potrivita si suficienta pentru a-si valorifica in mod util dreptul la aparare, drept care i-a fost restrans intr-un mod incompatibil cu garantiile oferite de art. 6 CEDO, in cauza nefiind asigurat echilibrul si egalitatea de arme intre acuzare si aparare. I s-au incalcat drepturi si libertati fundamentale conferite de Constitutia Romaniei, norme de drept procesual penal interne si norme europene.

Astfel au fost incalcate dispozitiile Constitutiei cuprinse in art. 16 privind egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, art. 21 referitor la accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la aparare, art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si art. 124 privind infaptuirea justitiei. De asemenea dispozitiile art. 11 privind dreptul international si dreptul intern si ale art. 20 referitor la tratatele internationale referitoare la drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si la art. 48 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

9. Adrian Severin a luat cunostinta de imprejurarea ca instanta de apel care l-a judecat si condamnat nu a fost compusa potrivit legii, odata cu publicarea in Monitorul Oficial nr. 1021 din 29.11.2018 a Deciziei CCR nr. 685 din 7 noiembrie 2018 asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Parlamentul Romaniei, pe de o parte, si Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de alta parte.

In temeiul art. 426 lit. d) si urm. C. proc. pen. si al Deciziei CCR nr. 685 din 7 noiembrie 2018 Adrian Severin a formulat contestatie in anulare impotriva Deciziei nr. 187/16.11.2016, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul de 5 Judecatori. De asemenea, in temeiul art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei si art. 29 – 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata in 2010, a solicitat Inaltei Curti, Completul de 5 judecatori, sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a disp. art. 428 alin. (1) cu referire la art. 426 lit. d) din Codul de procedura penala.

10. Dl Adrian Severin a luat la cunostinta de imprejurarea ca apelul a fost judecat de un complet care nu a fost compus potrivit legii la data de 29 noiembrie 2018, data la care a fost data publicitatii Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 a Curtii Constitutionale. La data de 16 noiembrie 2016, cand a fost condamnat, in lipsa oricarei precizari facute de instanta, fie in timpul dezbaterilor judiciare fie in decizia data, exista aparenta regularitatii modului de constituire a completului. Intrucat judecatorii care il formau aveau obligatia de a-si cerceta competenta si, in acest cadru, de a constata daca au fost sau nu in mod legal investiti (fapt confirmat si de decizia 685/2018 a CCR), tacerea acestora a creat o prezumtie relativa de legalitate.

Termenul de „30 de zile de la data comunicarii instantei de apel” - in care poate fi introdusa contestatia in anulare potrivit art. 428 alin. (1) rap. la art. 426 lit. d C. proc. pen. – trebuie interpretat, in aceste conditii, ca incepand sa curga de la data la care decizia de apel comunicata cuprindea toate informatiile necesare pentru a se putea aprecia legalitatea sa din perspectiva conditiilor pentru exercitarea cailor extraordinare de atac; informatii care, in ceea ce proveste ipoteza reglementata de art. 426 lit. d) din Codul de procedura penala nu existau decat in posesia judecatorilor.

Potrivit Deciziei CCR antecitate, completul de cinci judecatori ar fi avut obligatia ca inainte de a trece la judecarea spetei sa isi verifice competenta, lucru implicand si controlul legalitatii modului sau de constituire. Concluziile unui asemenea demers ar fi trebui incluse in considerentele deciziei sale, ceea ce ar fi permis si aprecierea oportunitatii unei contestatii in anulare. Instanta de apel nefacandu-o, Adrian Severin nu a cunoscut ca aceasta nu a fost compusa potrivit legii. Cum aceasta completare a devenit publica abia pe 29.11.2018, rezulta ca o contestatie in anulare nu se putea formula decat ulterior acestei date.

Numai o asemenea interpretare este in acord cu art. 1 alin. (5) din Constitutie care consacra principiul legalitatii – in acceptiunea sa referitoare la claritatea si previzibilitatea legii. O lege stabilind termene care limiteaza in timp exercitiul unui drept, fara sa prevada si caile/garantiile pentru ca titularul acestuia sa intre in posesia informatiilor indispensabile exercitarii lui efective, este neclara si imprevizibila.

11. Prevederile art. (428) alin. (1) C. proc. pen. incalca principiul constitutional al legalitatii, precum si pe acela al accesului la justitie, in masura in care limiteaza timpul in care efectele incalcarii ordinii publice pot fi reparate, respectiv desfiintate. In opinia noastra, limitarea in timp a dreptului de a cere constatarea nulitatii absolute a unei hotarari judecatoresti data de un complet nelegal compus este neconstitutionala.

Potrivit deciziei CCR antecitate, compunerea arbitrara / nealeatorie a completurilor de judecata nu reprezinta numai o simpla incalcare a legii (in cazul celor de cinci judecatori), ci si a ordinii publice. De aceea, sanctiunea unei asemenea incalcari este nulitatea absoluta.

Principiul constitutional al legalitatii circumscrie ordinea publica si in apararea constitutionala a acesteia s-a recurs la institutia nulitatii absolute a carei eficienta, in conditiile valorii de importanta absoluta aparate, este garantata prin nelimitarea in timp a posibilitatii de a se recurge la ea. O limitare in timp – asemenea aceleia pe care o face art. 428 alin 1 C.proc.pen. – transforma nulitatea absoluta conceputa de legislatie intr-o nulitate relativa sau ataseaza nulitatii absolute, confirmate de CCR ca fiind sanctiunea compunerii nelegale a completurilor de judecata, efectele nulitatii relative.

12. Raportat la Decizia CCR 685/2018, in masura in care art 48 alin 1 C.proc.pen. este interpretat literal, se ajunge la discriminari, respectiv la incalcarea principiului constitutional al egalitatii in fata legii, intrucat, fara nici un motiv legitim, respectiv fara a exista un element material relevant de diferentiere, unele persoane condamnate de complete ilegal formate, primind comunicarea deciziei de condamnare mai tarziu, sunt in masura sa formuleze contestatii in anulare in termenul de 30 de zile stipulat in articolul mentionat, in timp ce altele care au „beneficiat” de celeritatea motivarii, au iesit din acel termen inainte ca problema constituirii completurilor sa fi fost clarificata de CCR.

Discriminarea capata dimensiuni cu atat mai aberante cu cat constatarea nulitatii absolute nu mai este in discutie, aceasta fiind constatata definitiv si obligatoriu de catre CCR prin decizia 685/2018. Astfel, decizii penale deopotriva nule, ca urmare a afectarii lor de acelasi viciu juridic, urmeaza unele sa isi produca efectele in continuare, iar altele sa nu si le mai produca, diferentierea dintre ele aparand in functie de hazardul momentului redactarii hotararii (in unele situatii in termenul legal de 30 de zile, in altele si dupa ani de zile).

Cu privire la incidenta art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea Constitutionala a retinut in paragr. 15 din Decizia nr. 67/26.02.2015 ca, „potrivit jurisprudentei sale, principiul egalitatii in drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. (A se vedea in acelasi sens si Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Deosebirea de tratament trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv si rational (in acest sens, cu titlu exemplificativ facem referire la: Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014).

Decizia CCR nr. 89 din 27 februarie 2003, la randul sau, o spune foarte clar: „Curtea constata ca referirea la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de condamnare, prevazuta in textul criticat, creeaza premisele unei discriminari intre persoane care, desi se gasesc in situatii obiectiv identice, beneficiaza de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine prevederilor art.16 alin.(1) din Legea fundamentala”. (A se vedea si Decizia CCR nr. 67 din 13 februarie 2003).

Aceasta solutie este in concordanta si cu jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, conform careia orice diferenta de tratament, facuta de stat intre indivizi aflati in situatii analoage, trebuie sa isi gaseasca o justificare obiectiva si rezonabila (a se vedea Cauza Marckx contra Belgiei, 1979).

13. In masura in care aceasta practica a CCR nu este apta a conduce la o interpretare constitutionala – respectiv nediscriminatorie – a art. 48 alin 1 C. proc. pen., care sa asigure inlaturarea incidentei termenului legal prevazut pentru formularea contestatiei in anulare atunci cand situtia obiectiva in care se afla mai multi petenti nu justifica diferentierea tratamentului lor raportat la respectarea acelui termen, inseamna ca trebuie sa ne intoarcem la CCR pentru a-i cere sa dea deslusirile si sa faca precizarile necesare.

Curtile de judecata au obligatia sesizarii CCR, caci nu se poate ca interpretarea dogmatica a unor norme de procedura sa conduca la incalcarea patenta a drepturilor omului, asa cum am vazut in cazul pe larg expus, al dlui Adrian Severin. Nedreptatea si in special nesocotirea drepturilor omului nu se pot ascunde sub pretextul apararii stabilitatii raporturilor juridice. In concursul dintre acestea cele dintai trebuie sa prevaleze. In acest sens sa ne amintim mereu spusele lui Charles de Montesquieu: „Nu exista o tiranie mai cruda decat aceea care se perpetueaza sub scutul legii si in numele justitiei”.

 

Accesari:2868

Comentarii

Adauga comentariu

Nume*
Email*
Website
:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!

Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

    • VERDICTUL ZILEI - Vor reusi magistratii activisti sa obtina desfiintarea Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie?

    • VOTEAZA

Vorbe de fumoar – 26.06.2019 – "Dictatul" Comisiei de la Venetia uneste Opozitia si rezistentii din Justitie. Ban si Barna, prietenie de tinut sub lupa

+ DETALII

ALTE VORBE DE FUMOAR

FACEBOOK

ULTIMELE COMENTARII

CELE MAI CITITE

LUMEA JUSTITIEI

ARHIVA

NEWSLETTER