29 March 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

Curtea Constitutionala: nici instanta de recurs, nici a treia camera legislativa

Scris de: Adrian SEVERIN | pdf | print

5 March 2017 11:50
Vizualizari: 4788

1. Unul dintre subiectele cele mai disputate cu prilejul redactarii Constitutiei din 1991 a fost acela al controlului constitutionalitatii legilor. Alternativele erau sa concepem o procedura parlamentara prin care Parlamentul insusi sa verifice conformitatea legilor in curs de adoptare cu Constitutia, sa lasam instantelor judecatoresti competenta de a decide cu privire la exceptiile de neconstitutionalitate ridicate de partile litigante in fata lor, sa cream o Comisie constitutionala, asa cum exista in multe democratii occidentale, care sa realizeze controlul cu instrumente de tip administrative sau sa infiintam o institutie cu caracter sui generis si autoritate speciala, numita Curte Constitutionala. Formula din urma ne era recomandata si sustinuta cu caldura de marele Robert Badinter, inclusiv cu speranta ca va reusi sa faca in Romania ceea ce nu reusise in Franta.


In calitate de ministru al reformei am discutat indelung optiunile cu presedintele Comisiei pentru redactarea Constitutiei, profesorul Antonie Iorgovan. Am stabilit sa imbratisam formula Curtii Constitutionale. In urma am fost amandoi bucurosi si mandri sa vedem ca efortul nostru a dat roade si viziunea noastra a invins.

Cu aceasta istorie in spate ma vad obligat sa intru in dezbaterile privind Curtea Constitutionala referitoare la “abuzul de drept”, dezbateri marcate de erori si confuzii, nu toate nevinovate. Chiar daca, in mod normal, potrivit expresiei profesorului Mihail Eliseu, confidentele legiuitorului nu intereseaza, legea, odata adoptata, fiind singura care vorbeste despre sine, in speta nu este cu totul lipsit de interes sa aducem la cunostiinta contemporanilor ideile aflate la originea unor institutii fundamentale ale sistemului democratic romanesc actual.

2. In discutia legata de statutul Curtii Constitutionale au iesit in evidenta doua dileme majore. Prima privea raportul de putere intre Curte si Parlament. Puteau fi deciziile Curtii, care nu se forma prin alegeri directe, obligatorii pentru Parlamentul rezultat din sufragiul direct si universal? In 1991 inamicii democratiei nu apucasera inca sa distruga increderea in parlamentarism iar cetatenii abia iesiti din dictatura nu isi pierdusera intr-atat ratiunea incat sa ii prefere pe procurori parlamentarilor. Parlamentul era instanta suprema prin care poporul isi exercita puterea. El era - dupa cum ar trebui sa fie si astazi - expresia sintetica a vointei populare si imaginea esentializata a natiunii. Nu era posibil, deci, ca membrii numiti ai Curtii Constitutionale sa isi impuna punctul de vedere Parlamentului ales si sa ii dea un mandat imperativ, pe care nici cetatenii nu aveau dreptul sa i-l dea. In consecinta s-a decis ca Parlamentul poate trece peste pozitia Curtii Constitutionale, daca in acest sens se pronunta majoritatea absoluta a parlamentarilor.

Ulterior puritatea ideologica de tip democratic a facut loc oportunismului politic de tip oligarhic si Constitutia a fost modificata in sensul in care deciziile Curtii Constitutionale au devenit obligatorii pentru Parlament. Aceasta nu insemana insa ca respectivele decizii inlocuiesc legea neconstitutionala, ci doar ca impiedica aplicarea ei.

3. Cea de a doua dilema privea aplicarea in timp a deciziilor Curtii Constitutionale. Principiul adoptat din ratiuni pragmatice tinand de stabilitatea raporturilor juridice dintre cetateni, dintre stat si cetateni si dintre institutiile statului, a fost acela ca deciziile Curtii opereaza numai pentru viitor. Exceptie au facut deciziile referitoare la problemele de neconstitutionalitate ridicate in cadrul unui proces judiciar concret si de care puteau beneficia cei care le-au ridicat, chiar si atunci cand Curtea s-a pronuntat dupa ce procesul respectiv s-a incheiat. Aceasta nu insemna ca anterior legea a fost constitutionala, fiind evident ca neconstitutionalitatea a existat ab initio, ci doar ca Parlamentul nu este tinut ca, odata cu remedierea deficitului de constitutionalitate, sa repare si efectele produse deja de legea neconstitutionala, a carei aplicare anterioara se prezuma a fi fost facuta cu buna credinta (o prezumtie care nu are caracter absolut, ci rezista doar pana la proba contrarie). A fi incercat revizuirea tuturor actelor juridice nascute de la intrarea in vigoare a unei legi si pana la constatarea neconstitutionalitatii ei, ar fi insemnat atat mentinerea unei stari de incertitudine cu privire la validitatea acelor acte, cat si o tulburare inclusiv a relatiilor sociale intemeiate cu buna credinta pe prezumtia de regularitate a acestora. O prezumtie spulberata prin hotararea Curtii Constitutionale prin care se constata neconstitutionalitatea respectivei legi.

Toata aceasta constructie se zdruncina atunci cand nereroactivitatea deciziilor Curtii lezeaza sentimentul de dreptate. Neretroactivitatea nu inseamna, nu poate insemna nedreptate, inechitate, discriminare. Asemenea situatii apar atunci cand neconstitutionalitatea se manifesta pe terenul dreptului penal.

4. Curtea Constitutionala nu face parte din sistemul judiciar. Ea nu este in nici un caz o instanta de recurs care verifica modul de interpretare a legii de catre instantele de fond si apel. Ea nu este o curte de casatie care desfiinteaza hotararile judecatoresti nelegale. Spre deosebire de curtile de justitie care aplica legea asa cum este, fara a avea dreptul de a o critica, Curtea Constitutionala cenzureaza legea si impiedica aplicarea ei cand aceasta nu este conforma cu optiunile politice consacrate prin “legea legilor”. In acest sens ea este mai aproape de puterea legislativa decat de cea judecatoreasca.

Judecatorul unei curti de justitie este singurul care are competenta de a interpreta cu forta obligatorie legea si de a trage concluziile logice care rezulta din compararea premisei majore a rationamentului judiciar (norma legala) cu premisa minora a acestuia (situatia de fapt). Cand interpretarea priveste o problema de drept, iar nu un caz concret, singura competenta sa o formuleze este Inalta Curte de Casatie si Justitie, nu Curtea Constitutionala. Deciziile de intrepretare ale Curtii Constitutionale sunt de fapt decizii de constitutionalitate/neconstitutionalitate. Judecatorul Curtii Constitutionale nu pune in relatie legea cu faptele, ci legea cu Constitutia, asigurand convergenta sistemului legislativ cu sistemul politic sintetizat in “legea fundamentala”. El nu condamna subiectii de drept, ci condamna legea (sic!).

5. Curtea Constitutionala nu este insa, nici o a treia camera a Parlamentului. Ea nu legifereaza, ci doar cenzureaza actul legislativ si, dupa caz, lasa legile fara efect, blocandu-le aplicabilitatea. In Romania, acest blocaj are initial un caracter provizoriu (pentru primele 45 zile de la constatarea neconstitutionalitatii, timp in care legiuitorul poate pune de acord legea cu decizia Curtii Constitutionale), iar apoi caracter permanent (lipsa armonizarii ducand la caducitatea legii neconstitutionale.

Daca ar fi fost for legislativ, Curtea Constitutionala ar fi putut modifica sau abroga legile in mod direct. Nefiind cazul, si pe de alta parte, mandatul imperativ fiind interzis, ea poate doar declansa o procedura parlamentara. In cadrul acesteia Parlamentul poate alege intre amendarea legii, pe care el, iar nu Curtea Constitutionala o modifica, si abrogarea legii, pe care el o hotaraste, inclusiv prin pasivitate, iar nu Curtea Constitutionala.

6. Interventia Parlamentului in siajul deciziei formulate de Curtea Constitutionala, intra sub incidenta principiului constitutional al neretroactivitatii legii, cu exceptia sa referitoare la legea penala mai favorabila. Prin urmare, nu decizia Curtii Constitutionale retroactiveaza, ci decizia legislativului prin care acesta stabileste ce consecinte ataseaza celei dintai. Altminteri s-ar ajunge la situatia de a constata o inadvertenta constitutionala cu privire la problema actiunii in timp a deciziilor Curtii Constitutionale si a deciziilor normative ale Parlamentului, cu urmarea aberanta ca persoane care au savarsit aceeasi fapta la aceeasi data ar putea fi unele condamnate penal, respectiv altele achitate, daca intamplator in cazul celor dintai instantele judecatoresti ar apuca sa se pronunte inainte de a se fi pronuntat Curtea Constitutionala, pe cand in cazul celor din urma instantele judecatoresti s-au pronuntat mai tarziu.

Un principiu fundamental de drept prezuma de maniera absoluta ca legiuitorul nu poate fi absurd, nedrept sau neglijent. Legea trebuie totdeauna interpretata in sensul in care produce efecte, nu in acela in care ar fi lipsita de urmari, iar efectele nu pot fi ilogice, discriminatorii sau inechitabile. In masura in care intre cei carora li se aplica o lege ar exista concurs de interese, se prezuma, de asemenea, ca legiuitorul a dorit sa il protejeze (adica sa il discrimineze pozitiv) pe cel mai slab (marginalizat, exclus, vulnerabil) in fata celui mai tare sau pe cel care se lupta spre a evita o paguba, in fata celui care cauta a obtine un castig. Chiar daca realitatea ar fi alta, iar legiuitorul ar fi adoptat norme neintelepte care aplicate strict si intelese literal conduc la inechitati, blocaje sau tensiuni in relatiile sociale, proba unei asemenea situatii este inadmisibila, lucrurile trebuind indreptate in actul de evaluare, interpretare si aplicare a legii in concret. Altfel, faptele se vor revolta impotriva dreptului.

Pornind de la aceste principii intrinseci Constitutiei noastre, urmeaza a conchide ca atunci cand armonizarea legilor cu deciziile Curtii Constitutionale (indiferent ce natura ar avea sau ar dori unii si altii sa atribuie respectivelor decizii) conduce catre o norma penala mai blanda, aceasta norma retroactiveaza. Evident, in masura in care Parlamentul alege sa ramana in pasivitate si sa nu procedeze la amintita armonizare, se prezuma ca el a dorit stingerea normei in dicutie ca fiind caduca. In acest sens, cu referire la legea penala, putem vorbi despre dezincriminare ca o consecinta a unei caducitati automate dar si asumate.

7. Dupa cum am precizat anterior, o lege nu este neconstitutionala doar din momentul constatarii neconstitutionalitatii de catre Curtea Constitutionala. Ea este neconstitutionala inca din momentul adoptarii (desigur, in masura in care in ambele momente era in vigoare aceeasi Constitutie).

Din acest punct de vedere, decizia Curtii Constitutionale are caracterul unui “certificat de viciu constitutional”, adica caracterul unei probe. Intrucat aceasta “proba” nu exista la data unui proces judiciar, ea poate fi temei pentru o actiune in revizuire.

Celor care sustin ca legea nu trebuie dovedita, intrucat cunoasterea ei este prezumata (“nimeni nu poate invoca necunoasterea legii” / “nemo censetur ignorare legem”), li se va raspunde ca aici nu este vorba despre continutul legii a carei interpretare si aplicare cade in sarcina judecatorului (“da-mi faptele si iti voi da dreptul”/ “da mihi factum, dabo tibi ius”) ci despre conformitatea ei cu Constitutia, care poate fi cenzurata numai de catre Curtea Constitutionala. (Printr-o formula altfel aberanta impusa de catre Comisia Europeana prin MCV, ridicarea unei exceptii de neconstitutioanlitate si sesizarea Curtii Constitutionale nu intrerupe cursul procesului judiciar in cadrul caruia a fost formulata, instanta judecatoreasca putand pronunta chiar si o sentinta neconstitutionala, desigur sub conditia rezolutorie a constatarii neconstitutionalitatii de catre forul de control constitutional. Producerea conditiei rezolutorii desfiinteaza sentinta neconstitutionala ab initio in profitul exclusiv al celui care a ridicat exceptia, dar actioneaza ca temei de revizuire al tuturor sentintelor bazate pe prevederi contrare Constitutiei. Aceasta mai ales atunci cand neconstitutionalitatea are drept consecinta incalcarea unor drepturi fundamentale, precum cel la libertate).

8. Iata rationamentele juridice care trebuie asezate la temelia solutionarii controverselor legate de incriminarea / dezincriminarea abuzului in serviciu. A spune ca decizia Curtii Constitutionale pronuntate referitor la “abuzul in serviciu” este una de “interpretare” ar constitui afirmarea uneui ilegalitati in masura in care formularea nu ar fi luata doar ca metafora. Oricum, a spune ca definitia abuzului in serviciu data de Codul Penal “este constitutionala in masura in care se interpreteaza asa.., este egala cu a spune ca respectiva definitie este neconstitutionala in masura in care….” se interpreteaza altminteri. Or, cum judecatorul nu se supune decat legii si propriei constiinte juridice, si intrucat constiinta – cand exista – nu poate fi calibrata din afara, iar deciziile Curtii Constitutionale nu modifica automat nici legea si nici constiinta, ele fiind “general obligatorii” doar pentru legiuitorul neglijent fata de Constitutie, singura posibilitate pentru a da sens amintitelor decizii este fie sa le transpui in lege, fie sa abrogi (inclusiv prin pasivitate) textele neconstitutionale, lasand apoi principiul legii penale mai favorabile sa functioneze.

9. Dorinta Parchetului cu toate ramurile sale (DNA, DIICOT, etc) de a nu-i vedea in libertate pe cei pe care cu atat efort i-a trimis dupa gratii fara ca acestia sa fi incalcat vreo lege, este de inteles. Dupa cum tot de inteles este melancolia care cuprinde sectia judiciara sau cea de presa a politiei politice secrete fata de perspectiva de a-si pierde puterea conferita de o lege penala care le permitea incalcarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor atunci cand unii dintre acestia le incurcau jocurile, ale lor sau ale patronilor lor de departe. Nu este chiar de colea sa bagi in puscarie pe unul care a vandut sau cumparat ceva la “preturi nereale” cum ne-a explicat doamna Kovesi, cand asa zisele “preturi reale” nu se stabilesc pe piata, ci in birourile DNA.

Intelegand deci aceste ingrijorari, ar fi pacat, totusi, ca de dragul lor sa aruncam la gunoi o Constitutie pentru adoptarea careia au murit oameni in decembrie 1989. Pe atunci nu existau inca, telefoane mobile cu lanterna. Ghinion!

Comentarii

# Gica date 5 March 2017 13:56 -20

Tataie, vezi-ti de necazurile tale de la ICCJ si lasa politica penala in sarcina celor care se pricep.

# Pif date 6 March 2017 06:34 +3

Gica, rautatea ta e gratuita. Fie n-ai citit articolul, fie l-ai citit si n-ai priceput nimic. N-are legatura nici cu politica penala si nici cu procesul lui la ICCJ.Intelegand din titlul articolului ca se adreseaza unor nejuristi, absolut paraleli cu stiinta dreptului, ii pot reprosa lui Severin STILUL PREA SOFISTICAT de a explica o chestiune banala de drept constitutional, stil absolut inaccesibil unor profani protestatari zombificati de propaganda binomului pt. tovarasa Kovesi. Cand ajung astia la finalul unei fraze, deja au uitat 96% din ea. Nu reactioneaza decat la propozitii simple, gen lozinci, eventual si cu rima: "DNA, nu uita, noi suntem puterea ta." :lol:

# Spelcec date 6 March 2017 15:57 0

MIHAIL ELIESCU, nu Eliseu

# ninu date 6 March 2017 18:26 +1

Competenta in materie de drept a domnului Severin nu poate fi pusa in discutie, iar persiflarea inoportuna a unei Gica e periferica. Intradevar, opinia profesorului Adrian Severine cu privire la raporturile dintre CCR si Parlament e de luat in considerare. In primul rand magistratii cu atributii in aplicarea legii ar trebui sa se aplece cu deferenta asupra ideilor,creionate cu acribie in materialul de mai sus; spre folosul tuturor, in primul rand pentru bunul mers al actului de justitie, domeniu in care,din pacate, si neaveniti isi dau cu parerea.

# Magdalena Valentina Feru date 6 March 2017 23:57 +1

Un articol absolut corect . Imi face placere sa vad claritatea conceptelor de teorie politica si de filosofie a dreptului care stau la baza argumentatiei d-nului Adrian Severin.

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 28.03.2024 – Bomba cu fas a lui Kovesi

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva