28 March 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

De ce sunt suprapopulate penitenciarele?

Scris de: Adrian SEVERIN | pdf | print

12 April 2017 17:40
Vizualizari: 6498

Se discuta mult in ultima vreme despre suprapopularea penitenciarelor romanesti si despre despabugirile costisitoare pe care romanii platitori de taxe si impozite vor trebui sa le acorde detinutilor. Ceea ce se analizeaza mai putin sunt cauzele acestei situatii. Or, fara o asemenea analiza, vom ajunge si cu banii luati si cu problema nerezolvata.


Care sunt, asadar, cauzele suprapopularii penitenciarelor noastre?

1.In primul rand trebuie mentionat caracterul imprecis al legislatiei penale care permite si chiar incurajeaza interpretari atat de extensive incat, practice, orice roman este puscariabil.

Un principiu fundamental de drept penal spune: nullem crimen sine lege. Adica infractiunile nu exista decat daca sunt expres definite de lege. O asemenea definitie trebuie sa fie cat se poate de exacta spre a nu permite extinderea sferei infractionale prin analogii, aproximatii sau chiar voluntarism judiciar.

O fapta calificata drept abuz in serviciu care nu a produs nici o paguba sau a produs o paguba mica, nu trebuie tratata ca infractiune si pedepsita cu inchisoarea. Eventuala paguba poate fi reparata, si inca mai bine, daca faptuitorul ramane in libertate. A il lasa pe judecator sa decida ca o asemenea fapta nu are caracter penal intrucat pericolul sau social nu are nivelul specific infractiunilor, este o utopie intr-o tara aflata sub dictatura procurorilor care s-au constituit, practic, intr-o putere politica autonoma, cu atat mai de temut cu cat inchisorile sunt mai pline.

Un alt exemplu de legislatie penala deficitara se refera la dispozitiile care permit condamnarea celor care nu au facut nimic concret, pe motiv ca simpla acceptare de a comite o infractiune creaza pericol si de aceea trebuie pedepista ca si cum intentia s-ar fi transpus in fapta. Astfel, un profesor care da unui copil contra cost meditatii la matematica, poate fi condamnat pentru trafic de influenta, in masura in care a acceptat rugamintile parintilor copilului de a interveni pe langa profesorul de fizica sa ii puna o nota de promovare, chiar daca acceptarea a fost pur formala si nu i-a urmat nici o interventie efectiva. Evident, in acest caz, judecatorul va considera ca plata meditatiilor a fost doar o acoperire a platii pentru cumpararea influentei. Asa se umplu inchisorile fara sens.

2. O a doua cauza a suprapopularii tine de caracterul hiper-represiv al legilor penale; adica de supradimensionarea pedepselor prevazute de lege. Asa s-a ajuns ca media pedepselor cu inchisoarea aplicate in Romania sa fie de sapte ani, in timp ce in restul UE este de un an. Cu alte cuvinte, in Romania represiunea este de sapte ori mai mare decat in state cu mult mai multe resurse spre a se dota cu inchisori civilizate.

De mentionat este imprejurarea ca dincolo de pedepsele nejustificat de mari – mostenire a mentalitatilor vechiului regim dictatorial comunist – avem de a face, pe de-o parte, cu sporuri imense atunci cand este vorba despre savarsirea mai multor infractiuni in concurs, iar pe de alta parte, cu pedepsirea de mai multe ori a aceleiasi fapte. Situatia din urma apare chiar in conditiile in care, de principiu, legea o interzice. De la principiu la practica este, insa, o cale lunga. Mai ales atunci cand ambiguitatea legii permite interpretari abuzive.

Astfel, am cunoscut cazul unui functionar public care a acceptat includerea in contractele de prestari servicii incheiate cu populatia a unor clauze apreciate de procurori ca defavorabile statului. Fara a fi bagat in buzunar un singur leu, a fost trimis in judecata pentru neglijenta in serviciu cu referire la 238 de asemenea contracte. Fiecare contract a fost considerat ca face obiectul unei infractiuni distincte. In consecinta, daca am admite, teoretic, ca pentru una dintre infractiuni ar primi numai sase luni de inchisoare, iar pentru restul de 237 identice ar primi un spor de o treime din prima pedeapsa, respectiv cate doua luni pentru fiecare, s-ar ajunge la un total de aproape 40 de ani. Asta pentru fapte comise fara intentie. Daca in locul neglijentei s-ar retine abuzul, situatia ar fi inca si mai dramatica. Admitand ca, de pe urma neglijentei / abuzului, statul ar fi suferit un prejudiciu (desi, fiind vorba e decizii de oportunitate, calculul unui astfel de prejudiciu este arbitrar), un asemenea puscarias nu l-ar putea acoperi in veci. Poate, oare, crede cineva ca avem de a face cu o situatie normala? Se poate opune cineva cu mintea in regula, gratierii persoanei in cauza?

Tot asa, o persoana care da o declaratie eronata este condamnata pentru savarsirea infractiunilor de fals (intelectual), uz de fals si inselaciune. Avem de a face cu o singura fapta – declaratie falsa – dar, vezi Doamne, fiind vorba de scopuri diferite – sa produci un document ilegal, sa te folosesti de un document ilegal si sa induci in eroare pe cineva pentru a il determina sa faca sau sa nu faca ceva – ne-am gasi in prezenta a trei infractiuni, fiecare cu pedeapsa aferenta. Asadar, o singura fapta are trei infractiuni, trei pedepse care, chiar si contopite, cu sporurile aferente, cresc sejurul penitenciar al celui in cauza, fara nici o ratiune.

Pana la modificarea legislatiei pentru corectarea acestor excese, singura solutie este o ampla lege a gratierii, care sa apropie cat de cat nivelul de represivitate al legii romane de practica Europei civilizate.

3. Suprapopularea penitenciarelor se explica si prin blocarea procedurii de liberare conditionata.

Inspirata de legislatia europeana, legea romana a prevazut ca persoanele condamnate pot fi liberate inainte de expirarea perioadei de detentie stabilite prin hotararea judecatoreasca, daca in inchisoare fac dovada unui comportament corect. Aceasta sub conditia rezolutorie ca in timpul ramas sa nu mai comita alte infractiuni. Pana aici este bine.

Procedura de aplicare a acestor dispozitii legale este, insa, aberanta. Ea poate implica un proces in trei faze – comisia de liberare, fond si apel – cu o durata de minimum cateva luni. Cum declansarea procedurii poate avea loc doar in ziua in care criteriile legale (in special expirarea unei durate minime de detentie) au fost indeplinite, inseamna ca nimeni nu poate beneficia de liberare in chiar momentul permis de lege.

Aberatia merge si mai departe. Comisia de liberare constituita in penitenciar si condusa de un judecator, cea care cunoaste cel mai bine comportarea detinutului, este terorizata de ideea ca instantele la care hotararea sa este automat atacata de catre procuror, vor refuza liberarea, nu in consierarea realitatii, straine lor, ci din ratiuni “politice”. De aceea, inclusiv pentru a scapa de o eventuala acuzatie de favorizare a infractorului, membrii respectivei comisii preferea sa il lase pe detinut sa se descurce singur direct cu instantele judecatoresti si resping cererea de liberare conditionata. In ceea ce le priveste, instantele judecatoresti sesizate, tinute din scurt de procuror, nu analizeaza atat conduita in detentie a petentului, cat mai ales fapta pentru care a fost deja condamnat. Are loc, astfel, o adevarata reluare a procesului initial, in conditiile unei aparari precare, si o reconfirmare a condamnarii. Prezenta procurorului nu are decat darul da a ii intimida pe judecatori, de regula el opunandu-se la reducerea pedepsei pe care se mandreste ca a obtinut-o initial.

Daca toti cei care in prezent indeplinesc criteriile obiective pentru liberare conditionata si care sunt in asteptare intrucat liberarea le-a fost refuzata din motive subiective, ar fi liberati, numarul lor ar fi de cateva ori mai mare decat numarul celor care a urma sa fie gratiati in baza proiectului legislativ ridicol conceput de Guvern si trimis Parlamentului. Fara o modificare a legii privind executarea pedepselor, care sa transforme vocatia liberarii in drept, circumscris de criterii obiective clare, asa ceva nu se va intampla. Iar lumea se va intreba de ce sunt inchisorile pline.

4. Preaplinul inchisorilor se explica si prin aceea ca multi dintre cei care pleaca de acolo, revin in relativ scurta vreme. De ce? Nu pentru ca ei sunt prea rai, ci pentru ca societatea care ii exclude este prea rea.

Oricat de “reeducati” ar parasi unii inchisoarea (si sistemul iar nu oamenii favorizeaza macinarea constiintelor iar nu educarea lor), societatea “libera” in care revin ii primeste mai mult decat cu neincredere; cu ostilitate. Cine se bucura sa angajeze un puscarias? Cine este dispus sa ofere o a doua sansa unei persoane care tocmai a absolvit inalta scoala a infractiunii intr-una din universitatile penitentei din Romania neofeudala? Mai nimeni!

Cei care au sansele cele mai mari de reintegrare sociala si de evitare a caderii in recidiva sunt tocmai cei condamnati pentru fapte de coruptie; respectiv “infractorii cu gulere albe”. Acestia nu au cum reveni in functiile care le-au permis savarsirea faptelor pentru care au fost condamnati. In schimb, ei au profesii cautate pe piata muncii, familii care ii asteapta si resurse proprii de trai. Cu alte cuvinte, acestia sunt cei care se preteaza cel mai bine pentru gratiere. O societate otravita de propaganda diversionista a justitiar-populismului, sufocata de prejudecati si inecata in ignoranta, tocmai la gratierea lor se opune. Si nimeni nu are curajul sa ii spuna pe fata ca va plati scump aceasta opozitie absurda.

5. In fine, penitenciarele sunt prea pline de prea multi “detinuti politici”. Acestia sunt toti cei condamnati inainte ca procesul lor sa inceapa, pentru fapte pe care nu le-au comis si nu pentru ca au gresit, ci pentru ca au indispus, au deranjat, au stat in calea concurentei politice, economice, academice, profesionale, etc. interne sau a pretentiilor de dominare externa.

Domnul profesor Tudorel Toader, ministrul justitiei, a afirmat public ca situatia acestor oameni este cutremuratoare. Cuvant prin care ar fi trebuit sa inteleaga si “inacceptabila”.

Din pacate, ministrul nu a identificat nici un remediu juridic general pentru indreptarea inechitatilor judiciare care au trimis oameni nevinovati in puscarie. Dezvaluirile fostilor lideri politici (precum ex Presedintele Basescu) nu sunt temeiuri pentru revizuirea proceselor aranjate. Desecretizarea documentelor in baza carora serviciile secrete au intrat in campul tactic al justitiei, directionand solutiile dupa alte criterii decat cel al dreptatii sau al respectului pentru dreptul la aparare si celelalte drepturi ale omului, va mai dura si oricum, daca se va petrece, nu va putea oferi probe pentru rejudecarea tuturor dosarelor politice. Legea privind raspunderea magistratilor va opera numai pentru viitor.

Se pare ca imaginatia Guvernului se opreste aici. Ca si simtul sau de dreptate, fara de care stat de drept nu exista.

Ma intreb ce ar fi fost daca la referendumul uitat al Presedintelui Iohannis romanii ar fi fost intrebati daca sunt de acord ca nevinovatii sa ramana in inchisori? Ma intreb, de asemenea, ce ar fi fost daca ministrul justitiei, zguduit de caracterul scandalos al incarcerarii inocentilor si vazand ca nu gaseste curajul pentru a le propune gratierea, s-ar fi aratat disponibil pentru a isi schimba locul cu unul dintre ei?

Desigur, aceste intrebari sunt retorice si speculative. Infernul penitenciar este insa o realitate. El ramane, deocamdata, o pata de rusine pe obrazul Romaniei si o povara pe constiinta romanilor. In curand va fi si un gol in bugetul tarii.

Comentarii

# Maxim date 13 April 2017 10:43 +5

Aveti perfecta dreptate, o dreptate cruda si dureroasa pentru toti cei fara vina incarcerati. Din pacate sloganul PSD-ului de "dreptate pana la capat"si de reformare a acestui sistem judiciar corupt s-a "fasait"in numai doua luni.Oricine "deranjeaza"este puscariabil. Asa cum afirma un fost ministru "drepturile omului in Romania sunt un lux". PSD-ul a ratat si cea de-a doua sansa si cred eu ultima.

# Luca date 18 April 2017 00:14 +1

Penitenciarele din România sunt suprapo******te din cauza ca:în România se dau 5 ani de pușcărie pt ceva pt care în alte tari primești suspendare eventual stai câteva luni în puscarie. Care este motivul acestei nedreptăți? În spatele acestei chestiuni mai mult ca sigur trebuie sa fie o afacere, o măgărie a astora din sistem. Problema penitenciarelor nu este legata doar de condițiile de detenție,  problema se pune CATE DIN CONDAMNĂRILE DATE ÎN ACEASTA ȚARĂ SUNT DREPTE? Raspuns: MAREA majoritate a condamnarilor din România sunt date pe nedrept.  Nu are cum o justiție infecta cu legi infecte ilegale ,cu niște judecatori și procurori care nu au absolut nici o legătură cu justiția sa facă ei dreptate.NU ARE CUM.Majoritatea judecătorilor și procurorilor din aceasta tara sunt CORUPTI. Aproape totul legat de justiție este ILEGAL.DACĂ NE MAI SCĂLDAT MULT ÎN MOCIRLA ASTA VOM PIERI CA NAȚIE.  acești nenorociți care au distrus destine au distrus țara trebuie SA PLĂTEASCA,TREBUIE STOPATI

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 27.03.2024 – Oamenii s-au dus peste „Baronul Lamborghini” (Video)

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva