De unde credeam ca ghemul protocoalelor va duce, in final, la capatul firului si va desira tot campul tactic din Justitie si societate, lucrurile se incurca din ce in ce mai tare.

Toader si Lazar sunt in conflict declarat. Cu o observatie: Lazar se da singur cu capul de pereti in incercarea de a iesi din cumpana unei evaluari deja anuntate si a unei revocari din ce in ce mai apropiate. Iesirea pe care a avut-o, la disperare, cu corespondenta dintre PICCJ, CSM si MJ fluturata in fata jurnalistilor, l-a bagat si mai tare in mlastina serviciilor secrete. Si asta pentru ca SRI a construit si protocolul din 2009, si pe cele din 2016, si pe toate celelalte semnate cu alte institutii, cate or mai fi ele.

In ianuarie 2017, Lazar mintea CSM-ul ca protocoalele nu sunt valabile si ca, Doamne Dumnezeule!, nu trebuie sa existe asa ceva pentru ca avem Coduri. Dar tot el, Lazar, a semnat protocoale in 2016, fara sa scoata un cuvintel despre ele pana acum. Zic ele, pentru ca ministrul Toader a iesit si a confirmat ca in decembrie 2016 sunt doua protocoale semnate intre SRI si PICCJ. In aceeasi zi, cu numar si continut diferit.

Pe de alta parte, ministrul Toader putea sa iasa mai demult in media cu informatia existentei acestui protocol din 2016. Si sa spuna ca, data fiind caracterul secret, nu poate vorbi inca despre continut. De ce nu a facut-o? Intreb si eu…

Am intrebat la CSM ce s-a intamplat cu protocolul dintre CSM si SRI. Si mi s-a zis ca “partile s-au intalnit si au luat act de incetarea lui”. Informatia mi-a fost confirmata de conducere. Iata, deci, ca nu a fost vorba de o abrogare. Exact cum zicea si ministrul. Ca nu poate fi vorba de abrogare in privinta protocoalelor pentru ca nu au caracter de act normativ.

Lumea e bulversata. Sta si se uita la meciul televizat in care vad cum mingea protocoalelor se invarte printre picioarele jucatorilor si arbitrul, adica ministrul Toader, da goluri. Cand in poarta adversarului, cand in propria poarta. Pentru ca, totusi, este ministru intr-un guvern. Guvern al unei Coalitii care are majoritate parlamentara. Si atunci, ma intreb, ce atata jale pe sandale cu Ordonanta 6/2016 a lui Pruna, care e in vigoare, a produs protocoale si produce si alte efecte in continuare? Ordonanta a trecut tacit de Senat si zace la Camera Deputatilor. Ei bine, oricat m-as stradui, eu asta nu inteleg. Cat timp ii trebuie Camerei Deputatilor sa dea de pamant cu Ordonanta? Caci daca pica ordonanta, pica si toate protocoalele care au fost, vezi Doamne, emanante din obligatile modificarilor aduse la Legea privind organizarea si functionarea SRI. Ma insel eu sau se inseala ei, unii pe altii?

PS - Toti suntem martorii unui trist adevar. Florian Coldea, care a condus, practic, SRI-ul atatia ani, a condus, de fapt, Romania. Prin SRI. Si chiar daca el nu mai e acolo in schema, cred ca se prezinta la catedra de etica cu un rictus de mare satisfacut, uitandu-se cum a dus tara intr-o vrie din care va fi extrem de greu de redresat. Probabil ca isi zice in gand: “Asta e opera mea! V-am facut KO!” Intre timp, multe dintre victimele acestei monstruoase strategii sunt ori dupa gratii, ori arestate, ori in pamant. Unii asteapta revizuirea dosarelor lor, altii reabilitarea postmortem. Va dati seama unde s-a ajuns?