Asa cum bine spunea cineva, atunci cand vrem sa stim ce gandeste si doreste SRI (sau mai exact aripa Coldea a SRI) ori trinomul SRI-DNA-ICCJ, putem citi cu maxim folos articolele lui Ioana Ene-Dogioiu. Cel recent, intitulat „Toti oamenii lui Dragnea”, confirma aceasta observatie.

Trecem peste multele referiri la persoane – „oamenii lui Dragnea” – dintre care unele calomnioase, altele irelevante si toate trase de par. Constructia textului urmeaza ceea ce unii ar putea crede ca este tehnica de diseminare a minciunii specifica autoarei, dar, in realitate, constituie aplicarea fidela a manualului de dezinformare si manipulare a masei intocmit de serviciile secrete. Se porneste de la premise ambigue in forma si denigratoare in continut, care, fiind conforme prejudecatilor si instinctelor rele ale populatiei, se considera dovedite, desi nu au fost probate prin nimic, iar din ele se extrag consecinte de o perfecta logica formala, falsul initial, uitat pe firul demonstratiei, fiind argumentul asa-zisului „adevar” final.

Desi agresiv pana la impertinenta, ca totdeauna, de asta data textul lui Ene-Dogioiu in spatele acuzatiilor ascunde disperarea celor in numele carora se vorbeste si ale caror mesaje se transmit. Despre ce este vorba?

Asa cum au afirmat si alti analisti, iesirea din peisaj a lui Liviu Dragnea a lipsit statul subteran de alibiul abuzurilor sale. Blocarea legislatiei (cauza a „excesului” de OUG, deplans ipocrit de Comisia de la Venetia), intrarea Presedintelui si a autoritatii judecatoresti pe terenul executivului si sabotarea actelor de guvernare, arestarile si masurile asiguratorii luate de procurori pe baza unor indicii imaginare, condamnarile fara probe sau in baza unor informatii ascunse inculpatilor, defilarea catuselor, precum si practica justitiei „populare” si a violentelor stradale, limitarea drepturilor omului, nesfarsitele sesizari sicanatorii ale CCR simultan cu ignorarea deciziilor acesteia privind solutionarea nenumaratelor conflicte juridice de natura constitutionala si altele asemenea au fost justificate de nevoia luptei cu „demonul” Liviu Dragnea, coruptul suprem al Romaniei si inamicul jurat al independentei magistratilor.

Condamnarea „demonului” nu numai ca impune acum gasirea unei noi tinte, ci pune la indoiala toata alerta trecuta privind incalecarea autoritatii judecatoresti de catre politic. Cum sa nu fie independenta o justitie capabila sa condamne pe omul numarul trei in ierarhia statului si asta chiar la capatul unei proceduri vadit fortate, cel mult pentru niste gainarii fara semnificatie penala?! Totul stropit cu sampanie sarbatoreasca de catre niste judecatori de-a dreptul indecenti care s-au felicitat in vazul lumii pentru solutie ca si cum ar fi fost niste activisti politici.

In aceste conditii este clar ca numarul sustinatorilor onesti ai industriei anticoruptiei se va diminua masiv. Unii se vor simti inselati. Mai ales dupa ce incarcerarea antipaticului presedinte al PSD le-a permis eliminarea nadufului si i-a impins spre o judecata mai lucida.

Pe de alta parte, se anticipeaza si diminuarea numarului nevroticilor cu spirit contestatar. Oricat de frustrati ar fi, nu multi pot sta cu degetele in priza pentru prea multa vreme. Fervoarea revolutionara mai oboseste. Mai ales dupa obtinerea unei victorii. Iar o ciorba racita si reincalzita nu mai are aceeasi forta de atractie a consumatorilor.

Prin urmare, masa de manevra se va reduce drastic si aceasta va face spectacolul strazii, care provoca interventia „disproportionata” a fortelor de ordine si oferea acoperire interventiei puterilor straine, mult mai putin impresionant.

Doamna Dogioiu anunta, insa, si un fenomen mai grav pentru comitentii sai. Interventionismul extern in sustinerea statului subteran se va dilua de asemenea, in perioada urmatoare. Asta nu pentru ca tintele au fost atinse, zice dansa, ci pentru ca strainatatea va avea alte prioritati si nu va mai gasi resurse sa alimenteze ca pana acum miscarea #rezist si expresia sa parlamentara. Strainii s-au saturat sa tot fomenteze o revolutie redusa totdeauna la o biata reactiune de romanii doritori de restauratie.

Trebuie adaugat la aceasta si faptul ca in lume vor aparea curand schimbari majore sau ca modificarile de pozitie si stare de spirit ale jucatorilor globali, anuntate de mult prin diferite semne, vor ajunge la faza maturitatii cand vor deveni evidente si direct palpabile.

Peste doar cateva zile isi va incepe activitatea un nou Parlament european in care fortele suveraniste vor avea o pondere mult mai mare si nu vor mai permite eurocratilor interventii la fel de brutale ca pana acum in chestiuni care tin de competenta statelor membre ale UE, precum politica penala sau organizarea institutionala. De asemenea, actuala Comisie europeana va fi inlocuita de alta, preocuparea pentru redactarea tendentionasa a rapoartelor MCV privind Romania, fiind deja substituita de negocierile pentru noua conducere a executivului UE. Din acesta este deja clar ca nu vor mai face parte domnii Junker si Timmermans. (Cel din urma, cel putin, nu in calitate de comisar pentru justitie.)

In acelasi timp, ambasdorul statului subteran american, Hans Klemm, va parasi Romania in cateva saptamani. Ultima sa subversiune, realizata in tandem cu amabasdorul statului paralel roman in SUA, George Maior, a fost aceea de a impune primului ministru Viorica Dancila, in functia de ministru al justitiei, pe Ana Birchall, lasand impresia ca aceasta ar fi sustinuta de SUA. Lucrurile se vor clarifica, insa, de indata ce la Bucuresti va ajunge noul ambasador american, Adrian Zuckerman, care a fost propus de Presedintele Donald Trump si care nu are cum simpatiza cu statul paralel de aici, frate geaman cu cel subteran care sapa zilnic la radacina administratiei legitime de la Casa Alba. Senatul l-a audiat deja pe Zuckerman (declaratiile sale tactice menite sa reduca ostilitatea senatorilor democrato-sorosisti nu trebuie sa ingrijoreze prea mult) si votul final este asteptat dintr-o zi in alta. Tinand seama de majoritatea republicana, el nu are cum fi decat pozitiv.

Prin urmare, Ioana Ene-Dogioiu avertizeaza ca oamenii justitiei selective si abuzive romanesti nu mai au la dispozitie decat foarte putin timp pentru a rasturna legislatia si institutiile adoptate pe timpul in care Dragnea era inca in libertate. Justificarea teoretica a rebeliunii magistratilor anti-sistem, pentru care pledeaza, prin amintita doamna, SRI, este aceea ca daca Dragnea a mers la inchisoare, tot la „inchisoare” trebuie sa mearga si legile justitiei, Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie (SIIJ), precum si magistratii sau functionarii publici care inteleg sa respecte acele legi si sa faca functional acel parchet. Asta desi Dragnea a fost condamnat pentru ca doua mici birocrate de la primarie au fost incurajate sa lucreze la partid in timpul programului de serviciu, iar nu pentru legislatia adoptata de Parlamentul Romaniei sau pentru institutiile organizate de Guvernul Romaniei. Acel Guvern caruia Parlamentul i-a reconfirmat votul de incredere chiar dupa condamnarea Presedintelui sau. Numai prostii sau nebunii pot musca dintr-o asemenea nada.

Asadar panica este maxima. Numai de si-ar da seama de asta si coalitia PSD/ALDE.

Obiectivul stabilit pentru rebeliunea planificata este in mod clar definit de doamna Dogioiu: desfiintarea SIIJ si proclamarea dreptului ICCJ de a incalca Constitutia Romaniei, inclusiv prin ignorarea deciziilor CCR, care – nu-i asa? – sunt inca infestate cu „oamenii lui Dragnea”. Pentru a obtine asta, magistratii rebeli invita puterile straine la interventia in forta impotriva legilor natiunii romane si se angajeaza sa recunoasca suprematia diktatului institutiilor euro-atlantice (Comisia europeana, Comisia de la Venetia, GRECO, Departamentul de Stat al SUA etc) fata de ordinea constitutionala a statului roman. Daca nici asta nu este instigare la tradarea de patrie, nu mai stiu ce ar putea fi. „Penalii” din justitie sunt insa disperati ca vor fi chemati sa raspunda pentru nelegiuirile lor si de aceea sunt gata sa-si vanda tara in schimbul impunitatii. Ei nu mai alcatuiesc o putere a statului, ci o „coloana a cincea” organizata impotriva statului.

Ecoul acestor indemnuri s-a simtit la numai cateva ceasuri de la aparitia articolului-manifest al Ioanei Ene-Dogioiu, cand un numar de membri ai CSM au refuzat sa participe la sedinta care trebuia sa ia act de castigarea concursului pentru ocuparea functiei de sef al SIIJ de catre procuroarea Adina Florea. Fara nici o ezitare acestia si-au explicat absenta prin imprejurarea ca pe ordinea de zi se aflau puncte referitoare la organizarea si functionarea SIIJ. In consecinta, au anuntat pe fata ca nu vor veni la lucru decat daca respectivele teme sunt eliminate. Ceea ce, sub aspect juridic, aduce abuzul in serviciu la nivel de flagrant, iar sub aspect constitutional, ii confera natura unei rebeliuni impotriva ordinii de stat, constituind cel putin un conflict juridic de natura constitutionala al carui obiect este refuzul autoritatii judecatoresti de a recunoaste deciziile puterii legislative (fie ca este vorba de legiuitorul principal sau de cel delegat).

In plus, aceiasi membri CSM au cerut ca problema confirmarii conducerii SIIJ sa nu se discute pana cand nu vor fi primite si supuse unei dezbateri publice evaluarile si directivele Comisiei de la Venetia si ale Grupului de state ale Consiliului Europei pentru lupta impotriva coruptiei (GRECO) referitoare la aceasta sectie specializata a parchetului. Pretentia este uluitoare!

Pot oare Comisia de la Venetia si GRECO modifica Constitutia Romaniei si competentele puterilor statului stabilite de ea? Poate oare rebeliunea unor magistrati sa transforme democratia reprezentativa in democratie directa cu iz de anarhie, si sa rapeasca legislativului dreptul de a legifera, mutand dezbaterea legislativa din Parlament in strada si conditionand aplicarea legilor de un plebiscit ad hoc? Pot oare cativa magistrati cu mainile patate de sange (sa ne amintim doar de moartea judecatorului Stan Mustata) sa inlocuiasca procedura constitutionala de promulgare sau de abrogare a legilor, ori cea privind initiativa cetateneasca, cu dezbateri ale unei asa zise societati civile lipsite de orice legitimitate democratica? Pot oare recomandarile forurilor internationale amintite anterior sa suspende aplicarea legilor Romaniei, pana la eventuala modificare a acestora de catre legiuitorul roman? Poate oare autoritatea judecatoreasca sa refuze aplicarea legilor pana cand destinatarul acelor recomandari, care nu este ea, ci Parlamentul si Guvernul, se conformeaza lor?

Intre timp raportul Comisiei de la Venetia a fost publicat si s-a putut constata ca nu se cere desfiintarea SIIJ. Nu stim (doama Dogioiu pretinde a sti, fara a ne spune si de unde) ce va scrie GRECO, care, insa, este doar un fel de ONG international recunoscut de Consiliul Europei fara dreptul de a participa ca atare la luarea deciziilor acestei organizatii interguvernamentale. Sa admitem, insa, ca ar solicita renuntarea la SIIJ sau ar dori amendarea procedurii de desemnare a componentei si conducerii acesteia. Ar da asta competenta CSM sa blocheze functionarea SIIJ in pofida legislatiei in vigoare? CSM aplica legile Romaniei sau fanteziile GRECO? Mai este CSM o institutie romaneasca sau a devenit un for suprastatal?

O astfel de relativizare a Constitutiei nu face decat sa relativizeze suveranitatea statului roman, ca prim pas catre disparitia Romaniei. Iata spre ce duce rebeliunea magistratilor din CSM!

Este imposibil ca magistratii care au pornit pe un atare drum sa nu isi fi dat seama ca au ars toate puntile, au trecut toate liniile rosii si, daca nu vor invinge, asemenea tuturor insurgentilor ratati, vor ajunge in boxa acuzatilor. Atat de incarcata le este insa constiinta si, in consecinta, atat de profunda teama de raspundere incat au intrat intr-un razboi total cu cetatea si cu legea; un razboi in care regulile de baza sunt „care pe care” si „prizonieri nu se mai iau”.

In atare context, merita remarcat pasajul din articolul in discutie care il acuza pe agentul guvernamental la Curtea de Justitie a UE (CJUE) ca ar fi raspuns, fara sa-l fi consultat in prealabil pe ministrul justitiei, intrebarilor acesteia puse in legatura cu sesizarile prin care ICCJ si altii cereau ca recomandararile Comsiei de la Venetia si ale rapoartelor MCV sa fie tratate ca obligatorii chiar daca nu sunt conforme cu Constitutia Romaniei si ca hotararile instantelor judecatoresti sa fie obligatorii pentru CCR iar nu invers. De aceea, ocolind Ministerul Justitiei, Guvernul Romaniei ar fi trimis CJUE un punct de vedere care reitera si sustinea motivele aflate la baza adoptarii legilor justitiei (inclusiv cele referitoare la infiintarea SIIJ) in epoca lui Liviu Dragnea, de „trista amintire”. De parca – zice Dogioiu – condamnarea lui Dragnea nu ar fi existat. De parca – intelegem noi – condamnarea lui Dragnea ar fi modificat structura politica a Parlamentului stabilita prin alegeri, ar fi condamnat legislativul si executivul roman in ansamblul lor si ar fi implicat modificarea Constitutiei.

Dincolo de aberatia unei asemenea sustineri, atrage atentia ideea implicita ca daca ministrul Ana Birchall ar fi fost consultat, Romania, in loc sa isi apere la CJUE, legislatia si Constitutia, ar fi promovat optiunile statului paralel. Si astfel, prin gratia CJUE, statul paralel ar fi devenit stat legitim.

Lipsa oricarei reactii din partea doamnei Birchall, ba mai mult, atitudinea sa din ultimele zile fata de CSM si SIIJ, confirma ipoteza doamnei Dogioiu. Guvernul legitim nu are asadar de luptat numai cu statul paralel, dar si cu sustinatorii acestuia din interiorul sau. Pe valul condamnarii lui Liviu Dragnea, anti-sistemul vrea sa devina sistem. Evident, in afara oricarui exercitiu democratic. Iar asta se intampla, pare-se, cu complicitatea ministrului justitiei care ar fi fost gata sa permita celor care au atacat in fata unei curti de justitie supranationale Guvernul si coalitia politica reprezentate de el, dar si ordinea de drept a tarii, a obtine condamnarea Romaniei prin lipsirea acesteia de apararea adecvata.

In acest punct, Ioana Ene-Dogioiu formuleaza mai mult decat o supozitie. Avem o acuzatie, desigur involuntara dar cu atat mai grava, impotriva ministrului justitiei.

Se pare insa ca s-a ajuns la faza in care conspiratorii si conspiratiile nu se mai ascund. Iar asta intrucat timpul nu mai asteapta si singura alternativa este victoria sau infrangerea. Remiza, compromisul, tranzactia sunt excluse. Nu avem decat sa alertam Parlamentul si Guvernul Romaniei asupra acestui mesaj al SRI, pentru a le face sa inteleaga ca vremea declaratiilor corecte politic si a negocierilor a trecut. Cu uzurpatorii puterii de stat nu este nimic de negociat. Ei trebuie tratati drept ceea ce sunt: o amenintare la adresa securitatii nationale.

In aceasta lupta institutiilor legitime ale statului nu trebuie sa le fie frica decat de frica insasi. Oricum, doamna Dogioiu ne-a anuntat ca pana in toamna statul paralel va ramane fara munitie. De aceea, orice subversiune, oricat de lasa, ar fi permisa. Sa nu intram in concursul lasitatii cu acesta!