Cine instiga? Cine provoaca? Si mai ales cui profita? Sunt intrebari fundamentale la care ar trebui sa gasim un raspuns. Azi, pentru ca maine va fi prea tarziu. Am intrat intr-o spirala a confruntarii si intolerantei.

Incerc, de cateva zile, un sentiment al neputintei. Nu doar in Parlament, ci la nivelul clasei politice si a intregii societati s-au format doua mari blocuri: pro si contra. Nu mi-e clar pro si contra ce. Evident, asistam la o radicalizare a discursului public, la amenintari si gesturi obscene de la tribuna Parlamentului, la instigare la revolta si la nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale. Cele doua tabere sunt pe pozitii ireconciliabile, fiind angrenate intr-un razboi total.

O noua criza economica la nivel global bate la usa, iar clasa politica, in loc sa pregateasca tara pentru criza, prin reformarea si restructurarea marilor sisteme publice – invatamant, sanatate, administratie - prin modernizarea si eficientizarea statului si a institutiilor sale, consuma timp, resurse si energii intr-o interminabila si inutila polemica pe definirea familiei, pe consultarea poporului prin referendum privind starea vremii sau, in ultimul an, pe legile Justitiei si, mai nou, Codul de procedura penala (CPP). Intre timp, tara e inglodata in datorii si deficite, inflatia a ajuns la 5,4%, ROBOR-ul a trecut de 3%, investitorii isi fac cruce cu doua maini vazand ce se intampla la noi si fac cale intoarsa, bursele sunt in scadere, investitiile si fondurile europene se lasa asteptate. Opozitia se limiteaza doar sa critice Guvernul PSD si pe liderii acestui partid, fara sa reuseasca sa se constituie intr-o alternativa credibila si serioasa la actuala coalitie de guvernare. Este lipsita de viziune si leadership, nu pune in dezbaterea publica strategii, politici si reforme care sa genereze stabilitate sociala si prosperitate economica. Din perspectiva viitoarelor confruntari electorale, nu va fi suficient doar sa afirmi ca Dragnea e penal si PSD e rau. Singurul obiectiv al Opozitiei e sa-l trimita pe Dragnea la ocnele de sare sau la taiat stuf pe Dunare si sa fragmenteze PSD. Oricine ar veni in locul lui Dragnea, din prima zi, ar deveni inamicul public numarul 1 al opozitiei. Chiar si Sfantul Duh. Si lui i se vor face dosare penale si el va fi haituit de servicii, presa si #rezist. Vrem mai multa responsabilitate de la opozitie, daca de la PSDragnea avem atat de putina. Opozitia trebuie sa respecte votul popular din decembrie 2016 si sa dezvolte o relatie constructiva, bazata pe respect si dialog cu puterea. Poporul este cel care va decide, si in 2019 si in 2020, cine e bun si cine e rau. Opozitia nu va creste calcand peste cadavrul PSD, ci doar prin asumarea unui proces de consolidare si unificare, de clarificare ideologica, de schimbare a leadershipului, a atitudinii si discursului public.

Tehnocratul Ciolos a modificat CPP prin Ordonanta, “penalul” Dragnea prin lege

Reactia opozitiei si a unei parti a societatii civile la modificarile CPP este exagerata si ipocrita. Coalitia de guvernare este acuzata ca, pe repede inainte, a modificat sute de articole din CPP, fara a exista o minima dezbatere. Pe bune?! CPP a fost amplu si vocal dezbatut in Comisia Iordache de reprezentantii tuturor partidelor parlamentare si de reprezentantii Asociatiilor Profesionale ale Magistratilor, proiectul de lege fiind votat cu o larga majoritate de plenul celor doua Camere. in 2016, presedintele Iohannis, PNL si tineri frumosi ai marilor orase nu au avut nicio reactie cand Guvernul Ciolos, prin trei Ordonante de Urgentã, a modificat si mutilat Codul penal, Codul de procedura penala si Legea de organizare judiciara. Doar prin OUG 18 din 23 mai 2016 au fost modificate 151 de articole din CPP. Paradoxal, desi tehnocratul Ciolos a modificat CPP prin Ordonanta, iar “penalul” Dragnea prin lege, in ochii #Rezist Ciolos e salvatorul natiunii, iar Dragnea un indezirabil.

Noile coduri penale si de procedura penala, din 2010, redactate de “specialisti” ai dreptului, renumerati cu sute de mii de euro, au generat peste 1.000 de condamnari la CEDO, peste 100 de decizii de neconstitutionalitate, si zeci de achitari, dupa ce “marii corupti” ai tarii au stat luni de zile in arest, dupa ce au fost umiliti, stigmatizati si marginalizati social.

Spectacolul catuselor

Pe actual Cod de procedura penala, cetatenii sunt arestati fara probe, doar in baza unor suspiciuni rezonabile. Sunt linsati mediatic prin devoalarea in presa a unor informatii din dosarul de urmarire penala, nedestinate publicului, cata vreme urmarirea penala este secreta. Nu mai vorbesc de spectacolul degradant si inuman al catuselor. Legislatia penala a oricarui stat de drept este profund umanista. Pleaca de la premisa ca si inculpatul este o fiinta umana, este fiul unor parinti sau parintele unor copii, caruia i se recunoaste si garanteaza dreptul la viata, libertate, onoare si demnitate. Doar in legislatia romaneasca inculpatul trebuie sa-si dovedeasca nevinovatia, in orice alta tara procurorul este cel chemat sa-i probeze vinovatia, inculpatul bucurandu-se de prezumtia de nevinovatie si de dreptul la tacere, care nu poate fi interpretat ca o recunoastere a faptei sau ca o circumstanta agravanta. Pana si Codul penal si CPP din 1968 aveau standarde mai inalte in ceea ce priveste respectarea drepturilor omului. La noi simpla indoiala e suficienta pentru a da o hotarare de condamnare, pe cand in statele civilizate se aplica un principiu din dreptul roman, in dubio pro reo, in sensul ca indoiala profita faptuitorului. A ramas in istorie o maxima a unui inalt judecator roman: “Decat un nevinovat condamnat, mai bine 1.000 de vinovati achitati”. Din punct de vedere al aplicarii dreptului, suntem inca un popor primitiv, chiar barbar. Aplicam postulatul lui Stalin: nu exista oameni nevinovati, ci oameni de care inca nu ne-am ocupat. Halal stat de drept am mai construit.

Ignoranta in materie de drept si dispret in ceea ce priveste drepturile omului

Chiar daca s-au adus modificari la 327 de articole, majoritatea acestor modificari sunt formale si nu de continut sau de esenta, nu schimba sensul actualelor dispozitii, ci sunt modificari ce vizeaza o anumita tehnicalitate si o anumita acuratete a redactarii. Vreo zece modificari doar au generat o reactie isterica din partea unei parti a societatii si clasei politice. E multa ignoranta in materie de drept si dispret in ceea ce priveste drepturile omului. Aceste modificari vin sa garanteze un proces echitabil, o administrare corecta a probelor, egalitate de arme si tratament intre aparare si acuzare. Modificarile vin sa protejeze dreptul la imagine, onoare si demnitate a celui supus unei anchete penale. Se interzice prezentarea opiniei publice a inculpatului incatusat, se interzice comunicarea catre presa a probelor si a pieselor din dosar, se da eficientei prezumtiei de nevinovatie. Se instituie un termen rezonabil inauntrul careia o persoana poate face un denunt penal. In originala noastra tranzitie, de nicaieri spre niciunde, nu putine au fost cazurile in care, un cetatean cu un puternic simt al datoriei, intamplarea face sa fie si el cercetat penal, formuleaza un denunt pentru a beneficia de clementa lu’ domn Portocala, si implicit de injumatatirea pedepsei, pentru pretinse fapte savarsite in urma chiar si cu zece ani. Denuntul nu va mai putea fundamenta o hotarare de condamnare daca nu se coroboreaza si cu alte probe. Au fost atatia romani condamnati la ani grei de inchisoare in baza unor simple denunturi, deloc dezinteresate. Mandatele de interceptare pe siguranta nationala, date cu atata larghete de aceiasi doi, trei judecatori de la ICCJ, suspectati de blat cu sistemul, in medie cate 11 pe zi, vor fi date doar pentru a instrumenta fapte de terorism sau care vizeaza siguranta nationala, fara a mai putea proba pe astfel de mandate infractiuni de drept comun. Pe noile modificari, procurorii nu vor mai putea tine la dospit cu anii in nelucrare dosarele, pentru a le activa la momentul operativ potrivit. Dupa un an de zile de la inceperea urmaririi penale pentru fapta, procurorul va trebui sa dispuna inceperea urmaririi penale si fata de persoana sau sa dispuna clasarea cauzei. Ca tot vorbesc deontologii de celeritatea procesului penal. A creat multa rumoare acea prevedere ce permite inculpatului sa asiste la audierea martorilor sau persoanelor vatamate, indiferent de fapta. Este cat se poate de firesc, o atare prevedere regasindu-se in legislata tuturor tarilor cu un sistem judiciar corect. Inculpatul trebuie sa cunoasca identitatea martorului tocmai pentru a-l confrunta, pentru a se convinge ca martorul nu e in relatii de dusmanie cu inculpatul, ca nu are la randul lui un interes judiciar intr-un alt dosar. In cazul infractiunilor de violenta, inclusiv viol, martorul poate cere acordarea statutului de martor protejat, vulnerabil sau amenintat. intr-o atare situatie, martorul, evident, nu va fi confruntat fizic cu inculpatul.

Metoda Portocala

O alta modificare majora obliga procurorul sa inregistreze video si audio declaratia inculpatului si sa consemneze in scris, intocmai si literal declaratia acestuia, pentru a preveni pe viitor abuzuri sau dictari de declaratii prin metoda Portocala. O alta modificare vizeaza dreptul aparatorului inculpatului de a avea acces total, restrictionat doar in cazuri bine intemeiate si pentru maxim 20 de zile, la dosarul de urmarire penala. Aceasta prevedere asigura o aparare efectiva, si nu doar formala, ca in prezent. Instanta de apel nu va mai putea pronunta o hotarare de condamnare dupa ce instanta de fond a dispus achitarea fara sa administreze probe noi din care sa rezulte o alta situatie de fapt sau de drept. Principalii beneficiari aici sunt Victor Ponta si Calin Popescu-Tariceanu. Dar chiar si fara acesti destinatari, o atare modificare era obligatorie.

Omisiunea Liviei Stanciu – revizuirea lui Liviu Dragnea

O alta prevedere interzice judecatorului de drepturi si libertati care a dispus in Camera preliminara arestarea inculpatului sa-l judece in fond sau in caile de atac. Este o prevedere de bun simt. Probabilitatea ca un judecator ce dispune arestarea sa pronunte ulterior o hotarare de achitare este zero. Principiul continuitatii completului de judecata se regaseste in legislatia penala a tuturor tarilor europene. Cu atat mai mult in State, unde legislatia penala este caracterizata de un formalism excesiv si o rigoare extraordinara in ceea ce priveste respectarea drepturilor inculpatului. In situatia in care un judecator se pensioneaza, se transfera sau promoveaza la o alta instanta, completul de judecata, in compunere cu un nou judecator, va relua de la zero administrarea tuturor probelor din faza cercetarii judecatoresti. De principiu, judecatorul care judeca este obligat sa motiveze, sa redacteze si sa semneze hotararea. El, nu altul. Este cazul judecatorului Lidia Stanciu in dosarul Referendumului in care a fost condamnat Dragnea. Inainte de a pleca la Curtea Constitutionala, doamna judecator Stanciu avea obligatia sa redacteze si sa semneze toate hotararile pronuntate de completele de judecata din care a facut parte. Incalcarea unei atare dispozitii este un motiv de revizuire, deci nu e neaparat un favor pentru Liviu Dragnea.

In rest, procurorii, cu acelasi elan justitiar, raportand productii record la hectarul de dosare, vor putea sa ancheteze, iar judecatorii sa judece pe toti acei care comit o fapta penala. Ideal ar fi sa ajungem in situatia Islandei, o tara fara criminalitate sau coruptie. Pana atunci, tare ma tem sa nu transformam toata tara intr-o puscarie.

Preluare de pe http://www.remusborza.ro