28 March 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

Uraaa!!!! Am incalcat drepturile omului!

Scris de: Adrian SEVERIN | pdf | print

5 May 2017 16:39
Vizualizari: 7420

Uluitoare, nerusinata, ticaloasa, tradatoare…. bucuria manifestata de un segment – din fericire mic, dar din nefericire foarte vocal – al clasei politice si al mass-media romanesti, la aflarea sentintei pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), care a stabilit ca in Romania, prin tratamentul inuman, degradant si injositor aplicat persoanelor internate in penitenciare, au fost incalcate drepturile omului. Ceea ce acesti politicieni si jurnalisti, fara neam si Dumnezeu, s-au grabit sa observe, a fost imprejurarea ca, prin sentinta amintita, Guvernului roman i s-au acordat sase luni (plus trei, au tinut sa sublinieze unii, cu satisfactie, recurgand la speculatii procedurale) pentru a prezenta un plan de masuri menit a remedia situatia, fara sa se vorbeasca despre condamnarea la despagubiri in favoarea victimelor. Prin urmare ni s-au mai acordat intre sase si noua luni in care mai putem incalca drepturile omului (sic!). Sa o facem deci! Dupa aia, mai vedem noi…


Numai o minte bolnava poate crede ca printr-o sentinta CEDO se poate prelungi perioada de incalcare a drepturilor omului intr-o tara. Numai o constiinta satanica se poate bucura de amanarea scadentei unei obligatii banesti, ignorand constatarea principala si anume ca niste oameni, fie ei si pacatosi, sunt umiliti, chinuiti, calcati in picioare.

Esentiale in constatarile CEDO sunt doua concluzii si anume: 1) ca relele tratamente reclamate de un numar limitat de detinuti sunt sistemice iar nu izolate, adica sunt cronice iar nu accidentale, reflectand o conceptie defecta si un instinct bolnav care caracterizeaza regimul represiunii romanesc in ansamblul sau; 2) ca tratamentul detinutilor in Romania este incompatibil cu standardele si valorile recunoscute in Europa civilizata, democratica si liberala, umanista si toleranta. In acest context merita amintit ca printr-o rezolutie a Consiliului Europei de acum cativa ani, referitoare la metodele de evaluare a nivelului democratiei in statele europene, s-a statuat ca unul dintre indicatorii performantei democratice si una dintre unitatile de masura ale gradului de civilizatie al unei societati europene este atitudiea fata de detinuti.

Actualitatea concluziilor amintite impune urgenta masurilor de remediere, iar nu eventualitatea unor amenzi compensatorii. “Criza penitenciarelor” trebuie rezolvata de indata, nu pentru a scapa de o amenda (de acum oricum inevitabila), ci pentru a pune capat suferintelor unor semeni si a ne ridica la nivelul de vietuire colectiva din comunitatile civilizate, reconfirmand compatibilitatea mentalitatilor si valorilor romanesti cu cele ale Europei contemporane.

Neintelegand nimic din toate acestea, reporterii unui post de televiziune al carui patron tocmai a scapat din inchisoare cu sprijinul DNA, au mers pana acolo incat sa sustina retragerea proiectului de lege a gratierii intrucat CEDO nu ar fi obligat la asa ceva, ci numai a recomandat reducerea populatiei penitenciare. Or, asta se poate rezolva si prin impuscare, nu neaparat prin iertare. Nu-i asa?!

In aceasta atmosfera de dementa nu trebuie trecute cu vederea nici confuziile lase caracterizand ministerul justitiei si majoritatea parlamentara. Pe de o parte acestia vorbesc despre suprapopularea penitenciarelor ca si cand ar fi doar o chestiune de aglomerare pe metru patrat, fara a defini macar problema tehnica de rezolvat: punerea in libertate a 8.000- 10.000 de detinuti. De aceea toate masurile in discutie nu au cum atinge tinta. Pe de alta parte, este aproape complet ocultata a doua mare problema: aceea a detinutilor politici, a condamnatilor fara vina si fara un proces corect. Toata lumea este de acord ca justitia selectiva a operat pe criterii politice, la comanda secreta a unor forte ilegitime, dar nimeni nu are curajul sa propuna masuri pentru eliberarea victimelor acestei justitii. (Profitand de aceasta legislatie, ziarul unui patron condamnat pentru coruptie si mort in inchisoare, in timp ce acuza legiferarea “gratierii cu dedicatie”, cade in capcana propriei ineptii, devoaland involuntar ideea ca gratierea ar fi totusi o solutie daca Dan Voiculescu nu ar iesi din inchisoare iar Liviu Dragnea nu ar scapa de ea. Dedicatiile justitiei selective nu creaza probleme de constiinta furiosilor “statului de drept”).

S-a gandit oare cineva ce inseamna in concret faptul ca in penitenciarele Romaniei sunt inghesuiti 150 de detinuti pe numai 100 de locuri?

Nu este vorba numai de disconfortul produs prin lipsa spatiului de miscare. In primul rand, in celulele prea mici devine insuficient oxigenul. Aceasta ingreuneaza respiratia si incetineste gandirea. Lipsirea creierului de oxigen pe termen scurt da somnolenta iar pe termen lung distruge celula nervoasa, macinand astfel personalitatea celui afectat si diminuandu-i capacitatea intelectuala.

Excedentul de detinuti inseamna deficit de personal. Numarul detinutilor este prea mare pentru personalul existent care, pe deasupra, trebuie sa aiba si o calificare superioara; caci nu este usor sa lucrezi cu oameni nu numai certati cu legea, ci si cu o societate care ii trateaza pe acestia ca pe niste suboameni. Frustrarile unora se transmit celorlalti si explica manifestarile nevrotice care se alimenteaza reciproc. Aceasta face ca ura si teama caracteristice intergii societati romanesti a momentului actual, sa se sintetizeze si sa se exprime in inchisori zi de zi, ceas de ceas, in proportie de masa si in forme uneori paroxistice.

Surplusul de detinuti pune presiune asupra tuturor capacitatilor penitenciarului. Prepararea hranei este mai putin igineica, dezinfectarea rufelor este mai superficiala, intretinerea instalatiilor mai precara, asistenta medicala mai problematica. Nu este de mirare ca in atari conditii multi mor din cauze …. naturale sau isi pun capat zilelor. Sufletele acestora, condamnati la inchisoare iar nu la moarte, ar trebui sa apese cel putin constiinta sfatosului ministru Tudorel Toader si a liderilor majoritatii parlamentare. Ca de constiinta corifeilor opozitiei nici nu merita vorbit.

Asemenea conditii de viata – identificate perfect de CEDO – sunt oferite tuturor detinutilor, fara discriminare: barbati si femei (desi, intr-adevar, raportata la nevoile lor biologice, soarta femeilor este cu mult mai grea), infractori primari si recidivisti, cu gulere albe (asa zisii “corupti” ) si cu violenta, etc

Putina lume stie ca in penitenciarele noastre stau de-a valma nu doar “primarii” si “recidivistii”, ci si adultii si minorii, cei din urma purtand numele respectiv de “bidivii”. Inchisi printre recidivisti, pentru fapte relativ minore, la varste adolescentine, urmeaza sa paraseasca inchisoarea ca infractori maturi spre a merge intr-o lume straina, care i-a abandonat, ii respinge si nu le ofera nimic… cu exceptia oportunitatilor de recidiva.

Incaierarile si violurile dintre “bidivii” sunt proverbiale. Strigatele lor de ajutor rup inimile cele mai calite. Chiar unul dintre gardieni mi-a marturisit ca daca ar fi ramas mai mult timp la sectia acelor fiinte, altminteri insetate de afectiune si protectie, care nu aveau ce cauta intr-o puscarie conceputa in stil sovietic, ar fi clacat fizic si psihic.

Daca gratierea despre care se vorbeste nu este un simplu act de mila, ci unicul mijloc prin care rapid se poate stavili violarea drepturilor omului rezultata din suprapopularea penitenciarelor, si daca matematica ne arata ca una dintre cauzele acestei suprapopulari sta in imprejurarea ca pedepsele cu inchisoarea din Romania sunt de sapte – SAPTE!!! – ori mai mari decat in Europa civilizata, atunci de ce sa nu se aplice tuturor o reducere egala de pedeapsa, pastradu-se astfel proportiile intre gravitatea faptelor expimata in anii de condamnare si facilitandu-se recuperarea oamenilor, pe langa recuperarea prejudiciilor? La egalitate de regim penitenciar, egalitate de tratament reparatoriu si recuperatoriu.

Sa adaugam peisajului deja cunsocut si un element aproape complet neglijat. Penitenciarele Romaniei nu sunt unitati izolate. Ele formeaza un adevarat arhipelag (pentru a relua metafora lui Soljenitin), arhipelagul ANP, intre insulele caruia detinutii se misca din diferite motive; inclusiv din ratiuni tinand de administrarea acestei colectivitati dificile in conditii de maxima tensiune psiho-sociala. Tortura acestor miscari, chiar daca am privi-o ca pe un fenomen periferic, defineste perfect boala centrului.

O deplasare, de pilda, de la Bucuresti la Arad, pentru a indeplini acolo un act procedural, dureaza cateva zile. Omul in cauza este scos din celula sa pe la unu-doua noaptea si dus intr-o sala de asteptare unde sta cateva ore; timp in care intregul lot este perchezitionat minutios pentru ca nimeni sa nu aiba asupra sa obiecte periculoase. Detinutii cu experienta stiu ca nu trebuie sa manance cu minimum 24 de ore inainte si nu trebuie sa bea prea multa apa. Aceasta intrucat, odata plecati, nu au acces la toaleta decat in alte penitenciare de pe traseu, aflate la distante de ore bune intre ele. Dubele de transport fara fereastra nu au nici toaleta, iar oprirea la toaletele publice este interzisa. Cele mai bine dotate au o galeata. In lipsa ei sau cand aceasta se umple, defecare si urinarea au loc pe podeaua masinii sau printre picioarele celorlalti pasageri. Tot pe jos vomita cei carora li se face rau din cauza mirosului, hopurilor, lipsei de aer sau de lumina, etc.

Un popas obligatoriu pentru rutele est-vest este la Craiova. Acolo exista patru tarcuri in care sunt “gazduiti” aproximativ 30-40 de nefericiti pentru a se dezmorti. Acoperis nu este iar pe jos este pamant. Pe ploaie, oamenii merg prin noroi. Pe soare, merg prin praf. Pe ninsoare, merg prin zapada. Se stai pe jos este dificil intrucat fiecare tarc dispune doar de o banca de cateva locuri pe care toti se bat. Dupa acest binevenit popas drumul se reia pana la destinatia finala, pentru a fi facut inapoi in aceleasi conditii peste catava vreme.

Personal nu am trait aceasta experienta dar am convietuit cu unul dintre acei care au parcurs un asemenea supliciu. A venit mai slab cu cateva kilograme si cu degetele picioarelor negre de la degeraturi, caci era iarna iar masina era ca un cosciug de tabla in care frigul iti intra in oase. Degetele au fost, in cele din urma, salvate, insa cu pretul caderii unghiilor.

Un alt coleg a fost mai norocos. L-au transportat cu o salvare. Aceasta intrucat in timpul detentiei i s-au amputat ambele picioare, gangrenate pe fondul unor maladii cronice deja contractate inainte de condamnare. In masina, a fost totusi legat cu catusele de targa pentru a nu putea…fugi.

Asa sa fie oare legile? Nu prea. Legile lasa celor care le aplica o marja rezonabila de apreciere. Sa fie oare salariatii penitenciarelor niste zbiri fara inima? Unii, poate da. Cei mai multi, nu. Adesea ii simti apasati si jenati de procedurile pe care sunt tinuti sa le urmeze. Uneori isi cer scuze ca trebuie sa iti puna catuse chiar si in situatii interzise de conventiile internatioanle privind drepturile omului.

Probabil ca nu dorm bine acasa. Poate ca uneori lacrimeaza cand isi mangaie copiii. Toti cei care au incercat sa aplice legile rational, toti conducatorii penitenciarelor care s-au straduit sa fie mai umani si sa usureze viata detinutilor, ori majoritatea lor, au fost insa pusi sub urmarire de DNA pentru favorizarea infractorului.

Asa se explica si refuzurile repetate ale avizelor pentru liberarea conditionata, in ciuda faptului ca persoanele in cauza au avut un comportament ireprosabil pe timpul detentiei. Desi faptul este regretabil, nimeni nu poate fi blamat pentru refuzul de a fi martir. Intr-un regim de teroare, libertatea de decizie actioneaza in favoarea terorii. De blamat sunt cei care au puterea politica pentru a indrepta lucrurile si le este teama sau neprofitabil sa o foloseasca. Ei sunt singurii care au instrumentele legislative si executive apte a impune indreptarea lucrurilor.

Chiar daca scopul in care o face nu este neaparat corect, domnul Traian Basescu, initiatorul si protectorul acestui sistem infernal, are dreptate cand afirma, orbecaind pe drumul Damascului, ca societatea romaneasca nu mai poate suporta, dupa cei zece ani ai mandatului sau prezidential, alti zece ani de teroare statala realizata prin represivitatea dementa avand ca alibi asa-zisa lupta impotriva coruptiei.

Unul dintre judecatorii CEDO – manat nu se stie de ce si mai ales de cine – a facut opinie separata aratand ca “relaxarea penala” – respectiv gratierea, amnistia, reducerea pedepselor prevazute de legea penala si formele de executare alternative inchisorii – sunt nepopulare in Romania, fapt chipurile aratat de masivele demonstratii de strada impotriva Ordonantei de modificare a codului penal, care au avut loc la inceputul anului 2017. Justitiar –populistii au juisat la vederea acestor observatii, luandu-le drept pledoarie in favoarea mentinerii actualelor aberatii juridice abuziv numite “stat de drept”.

In realitate lucrurile stau exact pe dos. Judecatorul in cauza nu a facut decat sa sublinieze instrainarea societatii romanesti de standardele europene, precum si pretinsa incompatibilitate dintre cruzimea, barbaria si neomenia romanilor, asa-zisi ortodocsi, si valorile umanitare ale Europei crestine si protestante. Urmarea este clara: daca poporul roman nu impartaseste valorile distinsului club european, acesta nu isi va abandona convingerile, ci romanii vor trebui sa paraseasca clubul.

Cei la care face referire opinia minoritara nu sunt insa “poporul roman” ci cateva mii de rataciti (i-am exclus din calcul pe agentii manipulatori sub acoperire si pe colaboratorii lor) care au vrut “o tara ca afara” si sunt pe cale sa obtina o “tara lasata in afara”. Este timpul sa se trezeasca! Este timpul sa ne trezim!

Comentarii

# Contribuabil frustrat date 6 May 2017 03:20 -11

Poti sa compui si 57 de articole similare celui de mai sus, ca tot nu vei fi gratiat. Noi te-am trimis in Parlamentul European si tu ai facut de ras tara pe care o reprezentai. Cata nedemnitate! Un om mic pentru o functie mult prea mare.

# Vladimârrr...!!! date 6 May 2017 14:26 +4

1. Iată inca o "nevinovata" dovadă, voluntar si imbecil afișata, ca FRUSTRAREA dăunează grav logicii elementare și mai ales bunului simt !   2. Oare când va primi autorul acestui acuzator articol, răspuns la cruciala întrebare (pusă nu de mult chiar in aceste pagini), dacă in sediul central al DNA din Str. Știrbei Vodă, sunt sau nu și birouri ale unor organe de informații străine ??? 3. Poate atunci vom înțelege cu adevărat de ce Adrian Severin sta la pârnae*. (Dicționar: *denumirea corecta a ce se vrea a fi in concepția unora penitenciar, pana ajung și ei acolo. Similar cu: pușcărie, bulau, mititica, răcoare, țuhaus, padaindos, întuneric etc)

# Grigore Mitica date 7 May 2017 19:13 0


Citeza pe Contribuabil frustrat
Poti sa compui si 57 de articole similare celui de mai sus, ca tot nu vei fi gratiat. Noi te-am trimis in Parlamentul European si tu ai facut de ras tara pe care o reprezentai. Cata nedemnitate! Un om mic pentru o functie mult prea mare.

# DOREL date 6 May 2017 09:15 +2

Minti bolnave, acesta e adevarul adevarat ! Si, b): intrebarea e daca trebuie si daca se poate face ceva, raspunsul e: da, se poate ! Parerea mea ...

# vae victis date 9 May 2017 09:07 -4

"reconfirmand compatibilitatea mentalitatilor si valorilor romanesti cu cele ale Europei contemporane." stii ca un comunist ca tine nu e compatibil cu valorile dreptei europene, cu valorile occidentale de la care ai facut rabat( te-ai facut de ras!) si la care te raportezi doar cand ai nevoie!!

# poporul.poporul date 19 May 2017 09:54 0

rusine celor care au scris mizerabil la afirmatii domnului Adrian Severin,nu ati inteles nimic si aici nu este vorba despre el ci despre noi toti ca toleram mizeria facuta semenilor nostri,cu totii stim ca au fost fabricate dosarele lor, cu totii stim ca este mana lui basescu si ai lui . decat sa fiti asa negativisti mai bine am face ceva sa scapam de mizeria asta in care am fost aruncati cu totii si alti de la marile instititii sa se lafaie in de toate si cu salarii cat roata carului facan mult rau acestui popor. haideti sa ne unim si sa salvam ceva daca mai putem! tot ce scrie in acest articol este de un realism fara margini! nu trebuie sa ne bucuram de raul nimanui ca nu se stie niciodata cand poti sa cazi intr-un necaz atat de mare si greu! fiti mai umani! tara este plina de securisti fara suflet sa nu ne comparam cu ei! fiti binui!

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 27.03.2024 – Oamenii s-au dus peste „Baronul Lamborghini” (Video)

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva