Ministrul interimar al Muncii Dragoș Pîslaru (foto stânga) s-a ales cu plângere penală după ce a anunțat că va continua demersurile privind proiectul Legii salarizării unitare (Legea salarizării personalului plătit din fonduri publice), în ciuda ordonanței președințiale prin care Curtea de Apel București a suspendat procedura de consultare publică și, implicit, parcursul ulterior al inițiativei legislative (click aici pentru a citi). 

Comisarul Cosmin Dorobanțu (foto centru) – liderul Federației Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) – a depus plângerea penală la Parchetul General joi, 23 iulie 2026, acuzându-l pe Pîslaru de deturnare de fonduri, abuz în serviciu și nerespectarea hotărârilor judecătorești.

După cum veți vedea, Dorobanțu compară cazul ministrului cu dosarul DGASPC Teleorman, în care fostul președinte PSD Liviu Dragnea (foto dreapta) a fost condamnat definitiv în 2019 pentru instigare la abuz în serviciu.

Redăm principalul pasaj din plângerea penală:

„II. OBIECTUL PLÂNGERII

Solicit organelor de urmărire penală să dispună începerea urmăririi penale in rem, iar, în măsura în care probele o vor confirma, in personam, cu privire la faptele descrise la Capitolul III, constând, în esență, în: folosirea, de către un Guvern al cărui mandat a încetat (demis prin moțiune de cenzură), a fondurilor și resurselor materiale, umane și de expertiză ale Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale — alocate prin buget pentru domeniul muncii și protecției sociale — într-un scop diferit de destinația legală a acestora, respectiv pentru elaborarea, negocierea și fundamentarea unui proiect de act normativ major și pentru asigurarea unui „secretariat tehnic” în beneficiul partidelor politice, activitate a cărei finanțare este atribuită prin lege unei alte instituții publice (aparatul de suport al Parlamentului), cu depășirea atribuțiilor legale ale ministerului, inclusiv ulterior și cu sfidarea publică a unei hotărâri judecătorești executorii prin care instanța a suspendat procedura respectivă. Fapta principală reclamată este deturnarea de fonduri, prevăzută de art. 307 Cod penal, documentată pe larg la Capitolul V.

III. SITUAȚIA DE FAPT

La data de 17.07.2026, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale (denumit în continuare Ministerul) a publicat pe site-ul propriu, la rubrica Comunicate de presă, un proiect al Legii salarizării personalului plătit din fonduri publice, prezentat ulterior reprezentanților partidelor politice la Palatul Cotroceni.

Potrivit declarațiilor publice ale ministrului interimar, redate de mai multe publicații (Cotidianul, News.ro, Income Magazine, Adevărul), Ministerul, împreună cu o echipă de experți ai Băncii Mondiale, a derulat 14 sesiuni de consultare însumând peste 30 de ore de întâlniri cu instituții publice și organizații sindicale, a negociat cu Ministerul Finanțelor și cu Comisia Europeană un plafon bugetar, a redactat un proiect de act normativ și l-a prezentat partidelor politice.

Chiar ministrul a declarat, potrivit presei, că Guvernul nu poate iniția un asemenea demers legislativ și că, prin urmare, „ștafeta” revine partidelor politice, Ministerul urmând să continue să asigure „secretariatul tehnic” la dispoziția acestora pentru toată perioada premergătoare depunerii proiectului în Parlament.

La data de 21.07.2026, prin Hotărârea nr. 1282 (Dosar nr. 3657/2/2026, respectiv 4655/2/2026), Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București a admis cererea de ordonanță președințială formulată de Federația Sanitas din România și a suspendat procedura proiectului Legii salarizării personalului plătit din fonduri publice, publicat pe site-ul Ministerului la data de 17.07.2026, până la soluționarea definitivă a cauzei.

În aceeași zi și în ziua următoare, ministrul interimar a criticat public hotărârea instanței, susținând că aceasta ar viza doar un comunicat de presă și nu procedura însăși, și a anunțat continuarea consultărilor cu sindicatele și a activității de fundamentare a proiectului, poziție reluată și de reprezentanți ai Ministerului pentru presă.

La data de 22.07.2026, avocatul Adrian Toni Neacșu, fost judecător și fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a atras public atenția, într-o postare pe rețeaua de socializare Facebook, asupra faptului că ministrul, în calitate de reprezentant legal al pârâtului obligat prin hotărârea instanței, sfidează respectiva hotărâre, precum și asupra riscului ca deturnarea resurselor Ministerului către activități care nu intră în competența sa să constituie infracțiune, semnalând totodată riscul unui dosar penal.

Subliniez că Ministerul însuși a confirmat, prin comunicat oficial și prin declarațiile ministrului, că își menține rolul de „secretariat tehnic” pus la dispoziția partidelor politice, inclusiv ca urmare a unei solicitări a Administrației Prezidențiale, pentru pregătirea unui proiect legislativ pe care Guvernul nu îl poate iniția și pe care partidele urmează să îl depună în Parlament.

IV. CADRUL NORMATIV APLICABIL

IV.1. Limitele constituționale ale unui Guvern al cărui mandat a încetat

Potrivit art. 110 alin. (4) din Constituția României, Guvernul al cărui mandat a încetat „îndeplinește numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern”. Guvernul condus de domnul Ilie BOLOJAN a fost demis prin moțiune de cenzură, situație căreia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 110 alin. (2) și (4) din Constituție.

Doctrina și practica administrativă disting, în aplicarea acestui text, între administrarea curentă (continuitatea funcționării statului, plata drepturilor deja stabilite, executarea bugetului aprobat) și promovarea de politici publice noi (asumarea unor direcții strategice noi, inclusiv inițierea sau fundamentarea unor acte normative majore), a doua categorie fiindu-i interzisă unui Guvern demis. Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa referitoare la limitele exercitării atribuțiilor de către un Executiv al cărui mandat a încetat, că un asemenea Guvern nu mai dispune de legitimitatea necesară pentru a adopta măsuri ce depășesc administrarea curentă a treburilor publice.

Un Guvern al cărui mandat a încetat nu mai poate promova politici publice noi, poate exercita numai atribuțiile necesare administrării treburilor publice, iar legitimitatea sa democratică este diminuată.

Elaborarea unei legi noi a salarizării unitare a personalului bugetar — cu un impact estimat de peste 12 miliarde de lei și implicații asupra a peste 1.200.000 de angajați plătiți din fonduri publice, potrivit declarațiilor publice ale ministrului — reprezintă, prin amploarea și caracterul său structural, o politică publică nouă, iar nu un act de administrare curentă, indiferent de forma procedurală în care a fost derulată (comunicat de presă, „draft”, consultare informală etc.).

IV.2. Atribuțiile legale ale Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale

Organizarea și funcționarea Ministerului sunt reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 29/2025, care stabilește domeniile de activitate, competențele și rolul instituției ca autoritate de stat de strategie, reglementare, sinteză și coordonare în domeniile sale de activitate. Potrivit art. 37 alin. (3) din Codul administrativ, ministerele își exercită atribuțiile în domeniul lor de activitate, stabilit prin actele normative de organizare și funcționare, neputând acționa în afara acestui cadru de competență.

Furnizarea de asistență tehnică, logistică și de secretariat pentru elaborarea și susținerea unei inițiative legislative parlamentare nu figurează printre atribuțiile Ministerului stabilite prin H.G. nr. 29/2025 și excedează rolului său de autoritate de reglementare în domeniul muncii și protecției sociale.

IV.3. Cadrul legal al susținerii tehnice a inițiativelor legislative parlamentare

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, resursele financiare necesare exercitării mandatului parlamentar, inclusiv activitatea birourilor parlamentare, sunt prevăzute în bugetul propriu al fiecărei Camere, iar potrivit art. 38 din aceeași lege, personalul birourilor parlamentare ale deputaților și senatorilor este angajat prin contract de muncă distinct, finanțat din același buget parlamentar.

Rezultă că activitatea de fundamentare, redactare și susținere tehnică a unei inițiative legislative parlamentare dispune de o structură de suport dedicată și finanțată separat, prin bugetul Parlamentului, iar nu prin bugetul unui minister. Alocarea resurselor Ministerului — timp de lucru al personalului, expertiză contractată (inclusiv echipa Băncii Mondiale, potrivit declarațiilor publice ale ministrului), spații și mijloace logistice — pentru a suplini această structură constituie o deturnare a destinației bugetare a fondurilor Ministerului către o activitate a cărei finanțare este atribuită de lege altei instituții.

IV.4. Efectele Hotărârii nr. 1282/21.07.2026 a Curții de Apel București

Prin hotărârea menționată, instanța a admis cererea de ordonanță președențială a Federației Sanitas și a dispus suspendarea procedurii proiectului Legii salarizării, publicat de Minister la 17.07.2026, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. 3657/2/2026. Hotărârea este executorie de drept, fiind pronunțată pe calea ordonanței președențiale, potrivit art. 997-998 din Codul de procedură civilă, indiferent de exercitarea căii de atac a recursului.

Declarațiile publice ale ministrului, potrivit cărora activitatea de dialog social și de fundamentare a proiectului va continua neschimbată, precum și mențiunea Ministerului că își menține rolul de secretariat tehnic la dispoziția partidelor, indică o continuare, sub o altă denumire formală, a exact acelei proceduri a cărei suspendare a fost dispusă de instanță.

V. TEMEIUL JURIDIC PRINCIPAL — DETURNAREA DE FONDURI (ART. 307 COD PENAL)

Apreciez că temeiul juridic cel mai solid și cel mai fidel situației de fapt descrise la Capitolul III este infracțiunea de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 307 Cod penal. Din acest motiv, o documentez pe larg mai jos, ca temei principal al prezentei plângeri, celelalte încadrări (Capitolul VI) fiind formulate în subsidiar/cumulativ.

V.1. Textul de incriminare

Art. 307 Cod penal — Deturnarea de fonduri: (1) Schimbarea destinației fondurilor bănești ori a resurselor materiale alocate unei autorități publice sau instituții publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor provenite din finanțările obținute sau garantate din fonduri publice.

Textul este preluat, cu unele diferențe, din art. 302^1 din Codul penal anterior (1969). Spre deosebire de reglementarea anterioară, care condiționa existența infracțiunii de producerea unei perturbări a activității economico-financiare sau a unei pagube, în reglementarea actuală infracțiunea nu mai este condiționată de producerea unui rezultat, fiind o infracțiune de pericol.

V.2. Elementele constitutive

—   Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale referitoare la buna administrare a fondurilor și resurselor materiale alocate autorităților și instituțiilor publice, respectiv respectarea destinației stabilite prin actele de alocare bugetară.

—   Obiectul material îl constituie fondurile bănești ori resursele materiale alocate unei autorități publice sau instituții publice — în speță, bugetul și resursele umane, logistice și de expertiză alocate Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale.

—   Subiectul activ este funcționarul public care gestionează sau are atribuții de dispoziție asupra fondurilor ori resurselor respective și are obligația legală de a nu le schimba destinația — în speță, ministrul, în calitate de ordonator principal de credite al Ministerului.

—   Latura obiectivă constă în acțiunea de schimbare a destinației fondurilor sau resurselor materiale alocate, fără respectarea prevederilor legale care stabilesc această destinație (actul de organizare și funcționare a instituției, legea bugetului etc.).

—   Latura subiectivă presupune intenție — autorul are, sau trebuie să aibă, cunoștință de destinația legală a fondurilor și dispune totuși schimbarea acesteia.

V.3. Corespondența structurală cu dosarul „angajărilor fictive” — Liviu Dragnea

Precizez, pentru acuratețea comparației solicitate, că Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție (decizia penală nr. 142/27.05.2019, dosar nr. 2401/1/2018) pentru instigare la abuz în serviciu, iar nu pentru deturnare de fonduri, în legătură cu menținerea nejustificată în funcție, la DGASPC Teleorman, a două persoane care, deși remunerate din bugetul acestei instituții publice, desfășurau în realitate activități în folosul unui partid politic. Aceeași structură factuală — resurse bugetare alocate unei instituții publice, folosite pentru o activitate din afara scopului lor legal, în beneficiul unei formațiuni politice — se regăsește, în opinia mea, cu și mai mare claritate în situația de față, unde nu este vorba de două persoane, ci de întregul aparat de resurse (personal, expertiză, logistică) mobilizat de Minister pentru susținerea unei inițiative legislative a partidelor.

Menționez că într-o atare situație, atât încadrarea în abuz în serviciu (reținută în cazul Dragnea), cât și cea în deturnare de fonduri, pot fi concurente sau alternative, urmând ca organele de urmărire penală să stabilească, pe baza probatoriului, încadrarea corectă; solicit însă ca examinarea să pornească, cu prioritate, de la art. 307 Cod penal, ca infracțiune care descrie cel mai exact fapta de folosire a resurselor unei instituții publice în alt scop decât cel legal alocat.

V.4. Aplicarea elementelor constitutive la situația de fapt

(i) Fondurile și resursele vizate: bugetul de personal și de funcționare al Ministerului, timpul de lucru al angajaților acestuia și contractele de expertiză (inclusiv cu echipa Băncii Mondiale), toate alocate prin buget domeniului muncii, familiei, tineretului și solidarității sociale, conform H.G. nr. 29/2025 (art. IV.2 supra).

(ii) Destinația legală inițială: elaborarea și aplicarea politicilor publice specifice domeniului muncii și protecției sociale — nu asistență tehnică pentru inițiative legislative parlamentare, activitate care dispune de o structură de finanțare proprie, distinctă, prevăzută de art. 9 și art. 38 din Legea nr. 96/2006 (art. IV.3 supra).

(iii) Schimbarea destinației: alocarea efectivă a acestor resurse — potrivit chiar declarațiilor publice ale ministrului — pentru un rol de „secretariat tehnic” pus la dispoziția partidelor politice, în cadrul unui exercițiu de mediere solicitat de Administrația Prezidențială, pentru pregătirea unei inițiative legislative pe care Guvernul recunoaște că nu o poate promova el însuși (art. IV.1 supra).

(iv) Nerespectarea prevederilor legale: schimbarea destinației s-a produs (a) cu depășirea competenței legale a Ministerului (art. 37 alin. 3 Cod administrativ) și (b) în cadrul mandatului limitat al unui Guvern demis, care nu poate promova politici publice noi (art. 110 alin. 4 Constituție), context în care orice alocare de resurse către un demers de asemenea amploare este, prin ea însăși, lipsită de temei legal.

V.5. Forma agravată — art. 309 Cod penal

Potrivit art. 309 Cod penal, raportat la art. 183 Cod penal, dacă fapta de deturnare de fonduri a produs consecințe deosebit de grave — o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei — limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate. Având în vedere amploarea declarată a activității (peste 14 sesiuni de consultare, peste 30 de ore de întâlniri, contracte de expertiză cu Banca Mondială, mobilizarea personalului ministerului pe o perioadă extinsă), solicit ca expertiza contabilă propusă la Capitolul VIII să stabilească dacă valoarea resurselor deturnate depășește acest prag, în vederea aprecierii incidenței formei agravate.

VI. ALTE ÎNCADRĂRI JURIDICE CONCURENTE

VI.1. Abuz în serviciu — art. 297 Cod penal

Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice constituie infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) Cod penal.

În speță, elementele constitutive rezultă din: (i) depășirea competenței legale a Ministerului (art. 37 alin. 3 Cod administrativ, art. IV.2 supra); (ii) angajarea de resurse publice (personal, expertiză, logistică) ale unei instituții a Guvernului într-o activitate a cărei susținere este, prin lege, atribuită și finanțată de altă autoritate publică (Parlamentul, prin bugetul propriu — art. IV.3 supra); (iii) exercitarea acestei activități în cadrul mandatului limitat al unui Guvern al cărui mandat a încetat, cu depășirea limitelor art. 110 alin. (4) din Constituție (art. IV.1 supra); și (iv) beneficiul unor terți — partidele politice, cărora Ministerul le pune la dispoziție, potrivit propriilor declarații, un „secretariat tehnic” pentru pregătirea inițiativei lor legislative.

Paguba constă în cheltuirea resurselor bugetare ale Ministerului (timp de lucru al personalului plătit din fonduri publice, costuri de expertiză și organizare a peste 14 sesiuni de consultare) pentru o activitate din afara competenței sale legale și care avea o structură de finanțare proprie, distinctă, deja prevăzută de lege.

VI.2. Nerespectarea hotărârilor judecătorești — art. 287 Cod penal

Potrivit art. 287 alin. (1) lit. h) Cod penal, constituie infracțiune „nerespectarea unei hotărâri judecătorești, prin neexecutarea unei hotărâri judecătorești ori prin împiedicarea unei persoane de a folosi în întregime imobilul deținut în baza hotărârii judecătorești ori prin neexecutarea alte obligații stabilite prin hotărâre judecătorească”, precum și, în raport cu alte ipoteze ale aceluiași articol, neexecutarea cu rea-credință a unei obligații de a face impuse printr-o hotărâre executorie.

Ministrul, în calitate de reprezentant legal al Ministerului, parte obligată prin Hotărârea nr. 1282/21.07.2026, avea obligația de a se conforma imediat suspendării dispuse. Continuarea publică și asumată a activității de fundamentare, negociere și susținere a proiectului suspendat — sub argumentul formal că doar comunicatul de presă, iar nu procedura, ar fi fost suspendat — ridică suspiciunea rezonabilă a unei neexecutări cu rea-credință a hotărârii, cu atât mai mult cu cât suspendarea vizează expres „procedura proiectului”, iar nu doar forma sa de publicare.

VII. MENȚIUNE SUBSIDIARĂ — DELAPIDARE, ART. 295 COD PENAL

Semnalez, cu titlu pur subsidiar și cu rezerva de rigoare, posibila incidență a art. 295 Cod penal (delapidare), care sancționează însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar public, în interesul său ori al altuia, a unor bani, valori sau bunuri pe care le gestionează sau administrează. Arăt însă, din motive de rigoare și onestitate a încadrării juridice, că această infracțiune presupune o gestiune sau administrare directă a bunurilor/fondurilor în cauză de către autorul faptei — condiție care nu rezultă cu claritate din faptele cunoscute până în prezent — spre deosebire de infracțiunea de deturnare de fonduri (art. 307, Capitolul V supra), care nu impune această cerință și corespunde mai fidel situației de fapt. Solicit organelor de urmărire penală să aprecieze, pe baza probatoriului administrat, dacă elementele de gestiune directă a unor fonduri sunt sau nu întrunite, fără a insista asupra acestei încadrări ca temei principal”.

* Citiți aici întreaga plângere penală a șefului FSANP