Președintele CSM Liviu Odagiu (foto centru) explică istorica hotărâre a Secției pentru judecători a CSM prin care a fost devoalat modul în care s-a derulat campania prin care politicieni și grupări #rezist au încercat să preia controlul asupra Justiției (click aici pentru a citi). Invitat la „Interviurile Asociației Lumea Justiției”, judecătorul Odagiu le răspunde și celor care au acuzat Secția pentru judecători a CSM că ar fi făcut liste negre cu cei care au criticat șefii instituțiilor din Justiție, dar și celor care pretind că CSM ar fi sustinut în mod fals că cei peste 3.500 de judectători ar fi votat în adunările generale hotărârea Secției pentru judecători a CSM privind operațiunea de acapararea a justiției.

Liviu Odagiu precizează că de aproximativ un an se desfășoară o campanie de subordonare a puterii judecătorești, campanie dusă de politicieni și ONG-uri, dar la care au contribuit și o serie de magistrați.

Țintele au fost multiple, afirmă Odagiu, urmărindu-se înlăturarea conducerilor legitime ale ICCJ și CSM, revenirea la DNA a competenței de anchetare a magistraților, includerea președintelui țării și a ministrului Justiției în procedura de numire a șefului ICCJ, dar și subordnarea politică a Inspecției Judiciare. Iar peste toate acestea, ținta finală este „cumințirea puterii judecătorești”, „subordonarea unor oameni care la un moment dat au spus: 'asta nu este Justiție, astea sunt abuzuri'”, dar și faptul ca „actele Guvernului și ale statului să nu mai fie atât de ușor de verificat și de anulat”.

Redăm interviul cu președintele CSM Liviu Odagiu și câteva dintre declarațiile acestuia:

„Această hotărâre (n.r. Hotărârea nr. 1348/2026 a Secției pentru judecători a CSM) nu vizează vreo tabără, nu vizează o anumită formațiune politică; ea vizează fapte și persoane. Ca să poți să adopți o hotărâre de apărare a independenței judecătorilor, nu te poți raporta la zvonuri, nu te poți raporta doar la judecăți de valoare, ci trebuie să urmărești fapte și persoane, să vezi care este statutul în societate al acelor persoane, care sunt mijloacele prin care au fost propagate mesajele acelor persoane, astfel încât la final să poți să tragi concluzia dacă prin acțiunile, prin faptele unor persoane determinate au fost sau nu afectate principiile după care funcționează puterea judecătorească, în principal independența acesteia. Nu am făcut liste negre, dar în același timp nu ne-am ferit în niciun moment să arătăm care sunt persoanele și care sunt faptele. Nu le-am arătat doar la nivel declarativ, doar enunțându-le, ci în dreptul fiecăruia dintre aceste persoane și în dreptul fiecărei fapte am făcut și trimiterile către articolele sau postările din spațiul public. Nu e nimic întâmplător”.

„A început totul de acum un an, în luna iulie, și, iată, suntem aproape în luna iulie. Ne aducem aminte cum a început totul acum un an, așa-zisa campanie de reducere a cuantumului 'nesimțit' al pensiilor de serviciu ale magistraților, ne aducem cum a fost pregătit un teren în toată această perioadă, ne aducem aminte cum au escaladat lucrurile în luna decembrie – când, pe acest teren fertil, deja pregătit în mentalul colectiv că justiția vrea doar beneficii și niciun fel de responsabilitate a apărut materialul Recorder, a apărut comitetul înființat de primul-ministru –, ne aducem aminte de un alt moment care părea să încheie acele 13 zile negre din acea perioadă: momentul în care președintele României a anunțat un referendum în magistratură, care până în acest moment nu s-a derulat. Pentru ca după acele momente din decembrie lucrurile să continue, să avenseze mereu și atunci când părea că nimic nu mai este de spus să ajungem la discuțiile pe legea salarizării, și acestea tot în aceeași campanie a decredibilizării justiției și a știrbirii independenței acesteia vor fi duse și sunt duse până în acest moment”.

„Au fost ținte multiple în cadrul acestei campanii de decredibilizare: o dată, înlăturarea conducerii legtime a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Consiliului Superior al Magistraturii.

A mai fost o țintă: introducerea în mentalul colectiv a necesității modificării legislației în domeniul organizării și al statutului magistraților, astfel încât competența de cercetare a infracțiunilor din justiție să se întoarcă la DNA.

O altă țintă a fost legată de Inspecția Judiciară, de schimbare a conducerii și de subordonare a tuturor acestor organisme față de factorul politic.

Toate aceste chestiuni se regăsesc în proiectele de lege – 13 la număr – promovate în Parlamentul României de un partid politic (n.r. USR).

Și vedem acolo că în ceea ce privește procedura de desemnare a președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta este scoasă din competența exclusivă a Secției pentru judecători a CSM și capătă o componentă politică prin propunerea de numire a președintelui ICCJ de către ministrul Justiției, cu posibilitatea acceptării sau nu a nominalizării acestuia de către președintele României.

Vedem că în cazul inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, candidații se dorește a fi audiați în comisiile juridice ale Camerei Deputaților și Senatului. Iată din nou o componentă politică. După cum mai vedem încă un aspect: se urmărește ca alegerea în viitor a membrilor CSM să se facă pe baza unui vot universal care să dea o pondere foarte ridicată, dacă nu majoritară, colegilor noștri judecători aflați la început de carieră, judecătorilor de la judecătorii, în detrimentul colegilor aflați în vârful carierei și la vârsta maturității depline.

Și mai este o țintă la fel de importantă în toată această discuție – și anume: cooptarea Secției pentru procurori în procedura de promovare la Înalta Curte Casație și Justiție.

Cert este că au existat niște mijloace, a existat un teren pe care s-au pregătit toate aceste modificări. Au existat niște ținte”.

„Secția pentru judecători nu și-a propus ținte, nu și-a propus să facă liste negre, nu și-a propus să aplice vreo sancțiune de orice natură acestor persoane. Secția pentru judecători a făcut un singur lucru: și-a exercitat rolul constituțional, a garantat independența justiției în fața oricărui atac, provenind de la orice persoană”.

„Cum am fi putut să facem abstracție de faptul că 3.580 de judecători ai României de la acest moment au resimțit o degradare continuă a statutului și au simțit dorința puterii politice de a-și subordona justiția? Nu am fi putut face acest lucru. Dar (și aici poate că unii dintre cei care vor urmări acest interviu mă vor acuza că nu știu că folosesc ideile unor alte persoane) președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a spus în nenumărate rânduri: manipularea se face prin alăturarea a jumătăți de adevăr cu jumătăți de minciună și prin tragerea sau lăsarea să se întrevadă a unei concluzii manipulatoare.

Ei bine, asta s-a întâmplat și, tot așa, nu m-am temut niciodată și n-o să mă tem să rostesc nume și persoane. Asta s-a întâmplat prin comunicatul Asociației Forumului Judecătorilor din România. De fapt, aici manipularea nu a fost alăturându-se jumătăți de adevăr cu jumătăți de minciună, ci alăturându-se două jumătăți, două adevăruri, dar dându-li-se o conotație pe care emitenții acelui comunicat al asociației au dorit-o: da, marți s-au desfășurat adunările generale ale judecătorilor de la nivel de judecătorii, tribunale și curți de apel, în cuprinsul acelor adunări generale a fost denunțată degradarea continuă a statutului și s-a manifestat temerea pentru subordonarea puterii judecătorești către puterea politică; da, în aceeași zi a avut loc ședința Secției pentru judecători în care s-a discutat despre apărarea independenței justiției. Evident că în niciun moment nu s-a pus problema că ai noștri colegi de la nivel de judecătorie, tribunal sau curți de apel – întruniți în adunări generale – să adopte sau nu hotărârea Secției pentru judecători. Nici nu ar fi fost atributul lor, nici nu ne-am propus să-i consultăm sau să le cerem să adopte această hotărâre. Această hotărâre a fost adoptată de Secția pentru judecători în virtutea exercitării atribuțiilor constituționale. Două adevăruri alăturate unul lângă altul și extrasă o concluzie manipulatoare: colegii noștri judecători au trebuit să voteze sau au fost determinați să voteze o hotărâre al cărui conținut nu-l cunoșteau și cu privire la care nu au fost consultați.

Nu s-a pus niciun moment ca ai noștri colegi din instanțe să-și dea girul, să gireze sau, dimpotrivă, să dezavueze această hotărâre a Secției pentru judecători. Considerentele din cuprinsul acesteia sunt considerentele asumate de Secția pentru judecători, și nu de colegii noștri din instanță. De altfel, această manipulare a opiniei publice deja, până la această oră, cred că a fost devoalată.

(...)

În toată această campanie în care s-au tot rostit jumătăți de adevăr care, alăturate, duc la concluzii denaturate, cum ar fi putut să tacă CSM, cum ar fi putut să nu-și îndeplinească rolul constituțional?”

„Afirm că în decurs de un an a existat această campanie, că această campanie a cunoscut un trend ascendent, că la această campanie au contribuit (așa cum am reținut în cuprinsul hotărârii Secției pentru judecători) oameni politici, la ea și-au adus aportul organizații neguvernamentale și a continuat inclusiv cu (de ce să n-o spunem?) cu aportul unora dintre colegii noștri, judecători și procurori. Citeam de dimineață pe revista presei luări de poziții ale unor organizații neguvernamentale care ne acuzau că am făcut din aceste organizații o țintă și că într-o democrație sănătoasă organizațiile neguvernamentale au un rol bine definit. Sunt perfect de acord și mereu, mereu voi încuraja organizațiile neguvernamentale să-și exercite scopul sănătos într-o democrație. Cu toate acestea, în momentul în care la protestele din fața ICCJ, la protestele din fața CSM, la protestele din Piața Victoriei, vezi oameni politici asociați cu aceste organizații neguvernamentale, oameni politici care anterior au avut o serie de poziții contondente față de puterea judecătorească, nu cred că mai poți să afirmi că a fost exclusiv o preocupare exclusiv a organizației neguvernamentale. Când vezi oameni politici încurajând participarea la aceste proteste, chiar prin prezența lor fizică acolo, și făcând aprecieri cu privire la președintele ICCJ sau la membrii CSM, lucrurile nu cred că mai pot fi privite într-o cheie separată.

Repet: într-o societate democratică, existența unor organizații neguvernamentale este esențială. După cum într-o societate democratică, organizațiile neguvernamentale trebuie să aibă forța și determinarea de a sesiza atunci când există cu adevărat abuzuri pe care unul sau altul dintre membrii puterii executive, legislative, puterii judecătorești le săvârșesc. Pentru sănătatea noastră morală, ca națiune, este esențial ca organizațiile neguvernamentale să aibă posibilitatea de a-și îndeplini menirea legală și menirea statutară pentru care ele, de altfel, au și fost înființate. De aici însă până la a ajunge la a arunca în spațiul public o narațiune care să cuprindă câteva sintagme – 'corupție sistemică generalizată' și 'abuzuri sistemice generalizate' – este o cale foarte lungă și, după modesta mea apreciere, cred că pe acest palier aceste organizații neguvernamentale care au practicat aceste împrăștieri de acuzații de acest tip și-au ratat menirea. Nu am să le fac un proces eu și departe de mine gândul la modul în care ele au ales să apere statul de drept și sănătatea morală a societății!

Dar nu poți, eu nu am văzut cel puțin în nicio țară din spațiul european (dar poate că nu sunt eu conectat cu adevărat la ce se întâmplă), nu am văzut proteste ale organizațiilor neguvernamentale împotriva președintelui ICCJ, nu am văzut niciunde caricaturizarea președintelui CSM, nu am văzut niciunde proteste organizate împotriva judecătorilor care nu au făcut nimic altceva decât să-și respecte menirea constituțională – aceea de a judeca după lege, după normele europene, după jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului, după jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României”.

„Se dorește o justiție slabă, care să depindă de așezarea într-o grilă de salarizare și care mereu și mereu, înainte de a da o soluție, să nu se gândească la probele din dosar, ci mereu să se gândească ce va spune politicul, ce va spune societatea. Un judecător independent este acela care, indiferent de ce spune politicul și de ce spune societatea, pronunță soluții exclusiv pe baza probelor din dosar și prin hotărârea sa explică de ce a ajuns la acea soluție”.