S-a afișat lista candidaților. Rezultatul e incomod pentru propagandă
Scris de: Alin ENE, judecător CSM | 
| 
S-a afișat lista candidaților înscriși la cel de-al doilea concurs din acest an pentru ocuparea funcțiilor de președinte de instanță (n.r. click aici pentru a citi).
Rezultatul este previzibil pentru cunoscători, dar incomod pentru propagandă: din 155 de posturi vacante, s-au înscris candidați pentru doar 33, adică 21%.
Legea prevede concurs doar pentru funcțiile de președinte, nu și pentru cele de vicepreşedinte ori președinte de secție.
După logica propagată în ultimul an de diverși creatori de conținut, soluția ar fi evidentă: să modificăm legea și să scoatem la concurs și funcțiile de vicepreședinte și președinte de secție.
Văzând cât de atractive sunt deja aceste funcții, pare evident că soluția este să multiplicăm numărul posturilor scoase la concurs, nu-i așa? Doar e logică elementară: ca în economie, dacă cererea este prea mică, soluția este să mărim oferta. Sau... o fi invers?
Una este să ai 33 de candidați pentru 155 de posturi și cu totul alta ar fi fost să ai aceiași 33 de candidați pentru 500 de posturi.
Dar nu contestăm propaganda, căci vine de la eroi.
Ascultăm și nu judecăm!
Nu verificăm, doar ne-ngrijorăm!
Ce înseamnă totuși această concurență subunitară? Că până anul viitor doar aceste 33 de funcții de președinte vor putea fi ocupate prin numire.
Pentru celelalte 122 de posturi, CSM va trebui să delege judecători care să ocupe funcțiile de președinte.
Acestora li se adaugă funcțiile de vicepreședinte și președinte de secție, pentru care legea nu prevede ocuparea prin concurs. Și este firesc ca un președinte delegat pentru șase luni să nu propună numirea unor vicepreședinți sau președinți de secție pentru mandate de trei ani, adică de șase ori mai lungi decât propriul mandat.
Întrucât delegarea se poate dispune pentru maxim 6 luni, rezultă că vom avea într-un an cel puțin 244 de delegări de președinți. Dacă la acele instanțe există în medie chiar și numai o funcție de Vicepreşedinte/președinte de secție (deși avem multe instanțe cu 2 vicepreședinti și cu cel puțin 2 președinți de secții), numărul delegărilor va depăși ușor 500.
Așadar, așteptăm cu nerăbdare analizele conspiraționiste ale finilor cunoscători ai culiselor Magistraturii, care vor anunța apocaliptic flagelul delegărilor.
Dacă am fi medici, am cerceta cauza, nu simptomele problemei. Ne-am întreba de ce nu se înscriu candidați la concurs, în loc să transformăm delegarile în țap ispășitor. Asa cum un medic tratează infecția, nu dă vina pe febră.
Si dacă am face asta, am putea descoperi, printre altele, că funcțiile de conducere fie sunt remunerate foarte puțin în plus, fie, de cele mai multe ori, nu sunt deloc, deși vin la pachet cu multe atribuții administrative suplimentare, multă răspundere suplimentară și de multe ori fără o degrevare de activitatea de judecată.
Și am putea descoperi că poate și vechimea necesară e de multe ori prohibitivă, dacă tot ne dorim reforme.
Dar e mai simplu să discutăm despre abominabilele delegări decât despre motivele pentru care judecătorii evită funcțiile de conducere, fapt ce face necesare delegările.
Propaganda preferă simptomele. Iar noi nu suntem medici.
Așa că nu contestăm propaganda, căci vine de la eroi.
Ascultăm și nu judecăm!
Nu verificăm, doar ne-ngrijorăm!
sursa: Facebook
Adauga comentariu
DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii
Pariul pierdut al Lui Dumnezeu 
Comentarii
# Cârcotaș
24 July 2026 22:05
-3
# Pai si cum oare altfel?
24 July 2026 22:31
+9