„Pensiile nesimțite” ale magistraților – ca să folosesc sintagma dragă gloatei dâmbovițene ațâțate pervers de cozile de topor useriste – vor deveni amintire în curând... Soldățeii de plastilină defel constituțională s-au aliniat majoritar la ordinul generalului de la Palatul Victoria și au pus capăt risipei bugetare ce a dus țara la recesiune (sic!). Dincolo de discursurile populiste ale unora și altora nimeriți să ne murdărească preazilnica existență, încerc să anticipez efectele – negative și pozitive – ale noii legi pentru viitorul apropiat al Justiției neaoșe.

În primul rând, absolvenții de liceu vor fi tot mai dezinteresați să urmeze cursurile facultăților de drept, continuând astfel trendul descrescător din ultimii ani. Și când mă gândesc că în vremea mea a fost o concurență de douăzeci și cinci de contracandidați pe un loc...

În al doilea rând, spre Institutul Național de Magistratură se vor îndrepta tot mai puțini dreptiști, descurajați de canoanele financiare și deontologice ale unei profesii secătuitoare de energie și doldora de stres. (Desigur, dacă chiar ții cu tot dinadinsul să fii MAGISTRAT, iar nu simplu funcționar în organigrama instanțelor de judecată ori a parchetelor, sau negustor de soluții judiciare ori unealtă a „câmpului tactic” și a politicienilor de la putere, trecători, oricum!) De asemenea, perspectiva pensionării la o vârstă târzie, în comparație cu aberațiile din actuala – încă – legislația, va fi alt argument invincibil al crizei ce va măcina un sistem mereu și mereu supus programatic oprobriului public. Cum există privațiuni și constrângeri cu ghiotura în statutul cu pricina, la ce bun să-ți irosești viața hingherindu-ți semenii și stârnind atâtea animozități în jur?

De aici, însă, și o speranță pirpirie – perspectiva ca juriștii deciși să îmbrace roba de judecător și procuror să o facă exclusiv din pasiune, ceea ce ar fi un câștig enorm! Că nu-i de colea să fii anchetat ori judecat de oameni asupra cărora Cel de Sus a pogorât harul măsurii judiciare și al integrității moral-profesionale, ca și al științei de pravile scornite întru disciplinarea turmei de bipezi.

Deocamdată, anticipez o masivă pensionare a celor care îndeplinesc condițiile de vechime și care nu se încumetaseră să-și părăsească, din varii motive, scaunele inamovibile sau stabile. Oho, și ce exod se va porni, numai că lenea proverbială și netratabilă a locatarului de la Cotroceni va întârzia exasperant semnarea puhoiului de cereri venite dinspre puterea judecătorească! Haosul ce se va instaura nu-i greu de intuit, dimpotrivă, dar cui îi pasă? Maurul Bolojan și-a atins scopul, maurul poate să plece, iar norodul exultă, la naiba cu „pensiile nesimțite”! Sus demagogia, jos onestitatea!