Instanta Tribunalului Bucuresti a finalizat motivarea prelungirii interdictiei de a parasi tara pentru cei trei inculpati din dosarul in care sunt trimisi in judecata Sorin Ovidiu Vantu, Ovidiu Turcan si Alexandru Stoian. Judecatorii au aratat ca masurile restrictive care s-au aplicat celor trei pe parcursul judecatii nu sunt luate de magistrati ”pentru a satisface dezideratul societatii, care are nevoie de masuri de preventie”, ci pentru ca ar fi vorba doar de o determinare stricta a legii. In motivare, judecatorii au facut trimitere la toate mijoacele de proba de care s-au folosit procurorii pe parcursul urmaririi penale, la actele ridicate in timpul perchezitiilor si citand inclusiv din raspunsurile comisiilor rogatorii realizate in dosar. In urma acestei decizii date de TMB, cei trei inculpati raman cu interdictia de a parasi tara. Pe fondul cauzei, in aceeasi incheiere, instanta a amanat cauza pentru data de 26 noiembrie 2010, data pana la care Parchetul Inaltei Curti trebuie sa raspunda care este stadiul procesual al altor trei cauze in care este cercetat Sorin Ovidiu Vantu, iar IJP Calarasi sa transmita fisa de cazier a inculpatului Alexandru Stoian.

Redam pasajele importante din aceasta lunga motivare:

”(...) Ab initio, in ceea ce priveste durata luarii masurilor de preventie luate fata de inculpati, instanta subliniaza ca, de vreme ce termenele prevazute de articolul 145 alineatul 2 din Codul de procedura penala se refera exclusiv la faza urmaririi penale, rezulta ca, atunci cand masura este dispusa de instanta, ea nu este limitata in timp, poate dura pana la solutionarea cauzei daca nu se modifica motivele ce au determinat luarea masurii.

Prin luarea fata de inculpati pe parcursul judecatii a acestor masuri care restrang dreptul la libera circulatie, instanta nu urmareste sa satisfaca dezideratul societatii care are nevoie in lupta sa anti-infractionala de masurile de preventie, ca o manifestare de sacrificare a libertatii persoanei in favoarea unor interese sociale superioare. in fapt, nu este vorba de o „sacrificare”, incalcare sau suprimare a libertatii de circulatie a persoanei, ci de o determinare stricta de catre lege, Constitutie si Codul de procedura penala a limitelor respective, ingerinta avand un caracter de exceptie, fiind instituita si folosita numai in cadrul necesitatii extreme; nu trebuie transformata o situatie de exceptie intr-o regula obisnuita si frecventa in procesele penale mai dificil de solutionat. in cauza dedusa judecatii, limitele aduse exercitarii drepturilor persoanei sunt prevazute si strict determinate de lege, au caracter de exceptie, sunt proportionale cu nevoile create de interesul superior, pe care il deservesc, fiind de o interpretare restrictiva.

Prin luarea acestor masuri, instanta urmareste asigurarea indeplinirii de catre parti si alte persoane a obligatiilor derivand din legea de procedura penala.

Avantajele si inconvenientele acestor masuri de preventie au fost cantarite prin raportare concreta la gravitatea faptei si periculozitatea infractorilor. Luarea masurilor de preventie fata de inculpati este de natura a raspunde si unui alt imperativ general si anume ca toti membrii societatii sa poata beneficia de drepturile si libertatile lor prin inlaturarea pericolului ca pana la pronuntarea unei condamnari definitive, cei ce au comis infractiuni sa mai poata comite astfel de fapte.

Libertatea de circulatie a persoanei se afirma ca un drept fundamental al omului, ca o componenta majora a conditiei umane, ca un imperativ dictat de necesitatea de progres a societatii contemporane. Ea nu este nici o inventie a juristilor, nici un tezaur al filozofilor, ci rezulta dintr-o realitate obiectiva: oamenii sunt aceia care isi aleg mobilurile si caile de actiune, dar nu independent de conditiile in care traiesc.

Avand in vedere ca prin luarea masurilor de preventie a obligarii de a nu parasi tara se aduce atingere dreptului fundamental al liberei circulatii a persoanei, legiuitorul roman a instituit garantii procesuale temeinice, incercand in permanenta ca reglementarea sa corespunda unor standarde superioare, de larga aplicabilitate, inscrise in documentele internationale.

Garantiile procesuale amintite constau in multiplele conditii ce trebuie realizate cumulativ pentru a se putea dispune o masura de preventie, fiind necesara indeplinirea unor conditii de fond si a unor conditii de forma.

Pentru a fi luata masura obligarii de a nu parasi tara, legea cere indeplinirea unei conditii generale (de fond), privind existenta unor probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala (articolul 143 alineatul 1 din Codul deprocedura penala).

Articolul 145 din Codul de procedura penala trimite la articolul 143 din acelasi cod numai in ipoteza in care masura se dispune de procuror in cadrul urmaririi penale. Aceasta conditie – sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala – nu este necesara pentru faza de judecata deoarece sesizarea instantei se va face de catre procuror atunci cand exista probele necesare (articolul 262 din Codul de procedura penala).

In temeiul rolului activ, consacrat de disp.art.287 si art.4 C.pr.pen., instanta urmeaza sa readministreze, nemijlocit, probele din dosarul de urmarire penala; in acest moment procesual, instanta va analiza doar existenta acestor probe”.

Obligatiile inculpatilor

In finalul documentului, pe cererea de luare a masurii obligarii de a nu parasi tara, fata de inculpati, instanta a dispus:

”Conform art.145¹ rap. la art.145 C. pr. pen., ia fata de inculpatii T. O., V. S.O. si S.A. masura obligarii de a nu parasi tara, in cursul judecatii, incepand cu data de 8.11. 2010.

Conform art. 145 alin. 1¹ C. pr. pen., pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara, inculpatul V. S.O. trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;

b) sa se prezinte la organul de politie in a carui circumscriptie teritoriala locuieste, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie, sau ori de cate ori este chemat;

c) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea organelor judiciare;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;

e) sa nu se apropie de inculpatul T. O., de invinuitul V. P. si de numitul N. P. si sa nu comunice cu acestia, direct sau indirect.

Conform art. 145 alin. 1¹ C. pr. pen., pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara, inculpatul T. O. trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;

b) sa se prezinte la organul de politie in a carui circumscriptie teritoriala locuieste, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie, sau ori de cate ori este chemat;

c) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea organelor judiciare;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;

e) sa nu se apropie de inculpatii V. S.O. si S.A., de invinuitul V. P. si de numitul N. P. si sa nu comunice cu acestia, direct sau indirect.

Conform art. 145 alin. 1¹ C. pr. pen., pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara, inculpatul S.A. trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;

b) sa se prezinte la organul de politie in a carui circumscriptie teritoriala locuieste, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie, sau ori de cate ori este chemat;

c) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea organelor judiciare;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;

e) sa nu se apropie de inculpatul T.O., de invinuitul V. P. si de numitul N. P. si sa nu comunice cu acestia, direct sau indirect.

Conform art.145 alin.2² C. pr. pen., atrage atentia inculpatilor ca, in cazul incalcarii cu rea-credinta a acestor obligatii, se va lua masura arestarii preventive”.