UPDATE ora 22.00 - Procesul inceput la ora 9.00 s-a terminat la orele 22.00, cand instanta, dupa ultimul cuvant al inculpatilor, a anuntat data la care va da verdictul final: 20 iunie 2012.

Miercuri 13 iunie 2012 a avut loc ultimul termen al recursului in dosarul „Trofeul Calitatii” in fata Completului de 5 al Inaltei Curti format din judecatoarele Livia Stanciu, Florentina Dragomir, Maricela Cobzariu, Sofica Dumitrascu si Ioana Alina Ilie. Chestiunile prealabile ale sedintei de miercuri s-au axat pe o adresa a DNA, din data de 12 iunie 2012, in care Curtea de Conturi a raspuns acestui parchet ca exercitiul financiar al Inspectoratului de Stat pe anul 2004 nu a facut obiectul controlului Curtii – anul 2004 fiind anul in care s-a derulat evenimentul „Trofeul Calitatii in Constructii” depsre care DNA a sustinut, contrar oricarei expertize, ca ar fi produs un prejudiciu de 1,6 milioane euro ISC-ului. Avocatii „lotului Nastase” au condamnat tentativa incorecta a procurorului sef sectie Doru Tulus de la DNA, de a acredita un fapt neadevarat printr-o adresa extrajudiciara, care poarta numarul unui alt dosar.

Avocatul Dan Cazacu (foto) a invederat instantei: „Consider ca adresa e facuta pro causa si a fost depusa doar sa va induca in eroare.” Dan Cazacu a solicitat instantei sa adreseze o adresa catre Curtea de Conturi a Romaniei pentru a verifica existenta Raportului de control efectuat la DNA.

Avocata Gabriela Ghita a continuat: „Exista interese ca acest raport, care poate dovedi ca nu exista niciun prejudiciu, sa nu fie adus in fata acestei instante, in conditiile in care Irinei Jianu nu i s-a admis in aparare decat un singur martor si acela impartit cu Diana Gasparovici. Acesta nu este un proces echitabil!”

Avocatul Lucian Bolcas si-a exprimat nedumeririle fata de refuzul instantei de a solicita transmiterea Raportului de control al Curtii de Conturi: „970 de martori ai acuzarii nu suplinesc un raport al Curtii de Conturi. Nu inteleg timiditatea Completului de 5...”

Judecatoarea Livia Stanciu: „Va rog sa explicati ce intelegeti prin timiditate”

Avocatul Lucian Bolcas: „Delicatete doamna presedinta. Inalta Curte are autoritatea sa se adreseze direct Curtii de Conturi. Se fac speculatii: uite controlul, nu e controlul. Ori faceti dvs. verificarile ori restituiti dosarul la parchet sa se faca verificarile!”

Avocatul Alexandru Chiciu: „Cred ca Inalta Curte nu poate lua in serios acest inscris. ICCJ poate sa obtina un raspuns de la Curtea de Conturi, printr-o adresa, in doar patru zile”.

Desi avocatii apararii au concluzionat ca este necesara solicitarea relatiilor de la Curtea de Conturi, presedinta Livia Stanciu a anuntat ca Completul de 5 nu va lua in vedere adresa DNA, pe care o va restitui procurorului de sedinta si a respins proba cu adresa catre Curtea de Conturi pe motiv ca in adresele ISC depuse la dosar nu s-a mentionat existenta unui raport al Curtii de Conturi care sa priveasca descarcarea de gestiune a ISC.

Procurorul DNA a solicitat majorarea pedepselor

Livia Stanciu a respins in continuare si cererea apararii de a vedea inscrisurile care au stat la baza respingerii de catre complet a exceptiei privind lipsa inamovibilitatii si a decretului de numire in dunctia de judecator a magistratului Ioana Bogdan, care a dat condamnare la fond si a anuntat: „Inalta Curte constata cauza in stare de judecata, are cuvantul reprezentantul Ministerului Public!”

Avand cuvantul pe recursul declarat, procurorul DNA, Elena Matiesescu, a solicitat casarea sentintei instantei de fond pe motiv ca pedepsele administrate nu sunt indestulatoare si a solicitat majorarea pedepselor cu inchisoarea, pe considerentul ca „2 ani de inchisoare nu este o pedeapsa indestulatoare, care sa asigure indreptarea inculpatului Adrian Nastase”. Procurorul DNA a solicitat, de asemenea, majorarea pedepselor pentru toti ceilalti co-inculpati si respingerea recursurilor declarate de acestia.

Pledoaria de exceptie a maestrului Dan Cazacu – demontarea acuzatiilor DNA pe procedura si reliefarea unei sentinte politice data la fond

Primul avocat care a deschis artileria apararii a fost maestrul Dan Cazacu, care a sustinut o pledoarie de circa o ora, care l-a epuizat vizibil, dar in care a aruncat in aer dosarul DNA si sentinta data la fond de judecatorii Ionut Matei si Ioana Bogdan: „Acest dosar reprezinta una dintre cele mai dificile incercari de conciliere a principiului aflarii adevarului, a respectului fata de individ si drepturile lui fundamentale, indiferent cine este acela, cu contextul economic, social, cultural si mai ales politic, in care se desfasoara judecata. Din acest punct de vedere aveti spre solutionare cel mai complex, mai controversat dar si fabricat dosar deschis impotriva omului politic cel mai important al fostei opozitii, inteligentul dar si “arogantul”, carismaticul dar si ”hulitul”, intelectualul rafinat, dar si “contestatul”, liderul politic rational dar si “acidul”, Adrian Nastase - singurul adversar politic competitiv si de temut pentru fosta si actuala putere!

Chiar daca nu este rolul meu sa dezvolt caracterul accentuat politic al prezentei cauze, sarcina revenindu-i maestrului Bolcas, nu pot sa nu remarc faptul ca un dosar penal, deschis liderului incontestabil al fostei opozitii (peste 7 ani si jumatate) pentru asa zisa finantare ilegala si frauduloasa a campaniei electorale prezidentiale din anul 2004, poate fi calificat de judecatorii fondului ca un dosar de drept comun, numai clientii nostri avand reprezentarea deformata despre aceasta cauza. Nu pot sa nu remarc ca cei doi judecatori,care au pronuntat condamnarea clientului nostru pentru o pretinsa infractiune, definita chiar prin textul de reglementare in stransa legatura cu politica ( autorul ei nu poate fi decat un presedinte de formatiune politica sau de sindicat s.a.), trag o concluzie neconforma cu realitatea: „ ...inculpatii au avut credinta ca nu vor ajunge sa fie cercetati tocmai datorita beneficiarului actelor comise si a succesului acestuia in alegeri( aceasta explicand probabil si obstinatia cu care au invocat caracterul politic al prezentului dosar), caci in societatea imaginata de inculpati nimic nu se intampla inafara factorului politic)”( sentinta fila 126 ).

Cu insatisfactie si parere de rau, am ajuns la concluzia ca nu inculpatii ci cei doi judecatori, asa cum au judecat si motivat decizia luata, sunt cei care fac parte din lumea in care au incercat sa ii plaseze pe clientii nostri! Argumente in sprijinul acestor afirmatii pot fi identificate si in :

Modificarea Legii raspunderii ministeriale in anul 2005, la initiativa fostului ministru al justitiei, Monica Macovei, calificata de Curtea Constitutionala ca un demers neconstitutional, a fost un demers ce a vizat direct persoana clientului meu, cu accentuat caracter politic, al carui scop a fost acela de a-l elimina, prin orice mijloace, din viata publica. N.B. : in fata judecatorilor fondului, acest demers a reusit, pentru ca la fila 132 a sentintei penale acestia afirma, nici mai mult nici mai putin : „...Curtea apreciaza ca in cauza se impune aplicarea unor pedepse exemplare, care vor presupune eliminarea temporara din societate a inculpatilor...prin privarea lor efectiva de libertate”; este transpunerea intr-o hotarare judecatoreasca a unor conceptii pe care istoria le-a sanctionat prin pedepse aspre;

Modificarea Codului de procedura penala, in sensul lipsirii de continut a institutiei asigurarii asistentei juridice a inculpatului, prin Legea 356/2006 fiind interzisa participarea aparatorilor la efectuarea tuturor actelor de urmarire penala; si acest demers legislativ, al aceluiasi fost ministru al justitiei, a fost sanctionat de Curtea Constitutionala,dupa numai un an revenindu-se la normalitate, prin declararea ca neconstitutionala a normei modificatoare si prin adoptarea unei legi care a repus in drepturi institutia apararii inculpatului; consecintele insa s-au produs fata de clientul meu, intrucat in toata aceasta perioada, septembrie 2006 – martie 2008 avocatii angajati in cauza neavand acces la urmarirea penala;

Parchetul si, in special, DNA au efectuat urmarirea penala in conditii de nelegalitate, sanctionata cu nulitatea absoluta, dovedind ca sunt subordonate politic, prin instrumentarea acestei cauze, precum si a altora, in care au fost angrenati oameni politici; influenta politicului a fost directa si nevoalata, prin mentinerea, in continuarea, la conducerea DNA, cu nerespectarea conditiilor legale privind prelungirea mandatului, a aceluiasi procuror (de parca nu ar mai exista alti procurori capabili sa conduca DNA) a carui pozitie a fost aparata „cu dintii” de Presedintele tarii si de eternul fost ministru al justitiei, Monica Macovei, prin influentarea unor organisme internationale sau la influenta acestora (vezi declaratia Ambasadorului SUA cu privire la Procurorul sef DNA, declaratie in care se dadeau indicatii cu privire la mentinerea lui in functie); NB: ceea ce surprinde este lipsa de reactie a judecatorilor ICCJ la afirmatiile defaimatoare facute de procurorul sef DNA, cu ocazia luarii unei pozitii publice, de atitudine (emisiune televizata, la o ora de maxima audienta, la TVR 1) fata de unele solutii date de acestia, pozitii de genul: ”Ce fac judecatorii, de ce nu judeca? Sigur la ICCJ sunt dosare grele, de aia sunt la ICCJ sa judece dosare grele, daca voiau dosare usoare, trebuiau sa ramana la judecatorie sau in alta parte...Unele motivari la ICCJ sfideaza bunul simt?!”

Un lucru care frapeaza, in motivarea sentintei atacate, este fractura accentuata intre majoritate si cel de-al treilea judecator, de la condamnare, la ACHITARE pentru INEXISTENTA FAPTEI; pozitia celor doi judecatori care au constituit majoritatea (Ioana Bogdan si Ionut Matei), releva o evidenta si accentutata tenta politica a judecatii lor, in detrimentul analizarii, din punct de vedere juridic a probatoriilor dosarului; aceasta in contradictie flagranta cu pozitia celui de-al treilea judecator (Cristina Rotaru), care analizeaza, din punct de vedere juridic, cu demonstratii de logica si interpretare juridica, infractiunea de care este acuzat clientul meu; judecatorii care au format majoritatea, carora noi toti le recunoastem dreptul la opinie, au insa obligatia de a se abtine de la judecata pricinilor in care nu pot fi impartiali, de la judecata pricinilor in care au idei preconcepute despre vinovatia celor judecati, de la judecata pricinilor in care ostilitatea lor este fatisa; in prezenta cauza ei nu au facut decat sa dovedeasca ca se afla sub influenta si autoritatea puterii politice si a DNA, iar judecata lor nu a fost si nu putea fi impartiala; pe tot parcursul cercetarii judecatoresti, cei doi judecatori, dintre care unul aflat intr-o evidenta incompatibilitate prin faptul ca a fost consilierul personal al Procurorului sef DNA, cel care a realizat majoritatea completului (d-na Ioana Bogdan), au demonstrat partizanat politic si complicitate cu Parchetul la incalcarea flagranta a legii. Un exemplu elocvent in sustinerea acestui punct de vedere poate fi desprins si de Dvs.din lecturarea sentintei atacate care la pag.130 vorbeste in clar de „afacerea de casa” a PSD care a constituit-o Trofeul Calitatii in constructii.

- Atmosfera in care s-a desfasurat urmarirea penala (cca. 4 ani) si cercetarea judecatoreasca (cca. 2 ani) este excelent redata de Adrian Nastase, care are si darul condeiului, intr-un editorial ce se intituleaza Frigul care vine din noi din care va rog, sa ne permiteti sa citam un singur pasaj: “...ne-am dezobisnuit in ultimii ani cu temperaturile foarte joase...incalzirea globala - contrazisa vehement de iarna din anul asta - nu a influentat in bine relatiile interumane sau cadrul social general in care se desfasoara diverse activitati in Romania. De la politica la fotbal, trecand negresit prin traficul auto sau viata de la bloc, suntem marcati de nepasare, raceala, nervozitate si, pe alocuri, chiar de violenta”

Aceasta a fost atmosfera in care presa, oamenii obisnuiti dar si oamenii politici de la Bruxelles sau de peste ocean au urmarit ce se intampla cu singurul Prim ministru performant al acestei tari, cu cel care a facut posibila primirea Romaniei in Europa civilizata, cu cel despre care s-a afirmat, fara probe e adevarat, fiind calomniat fara probleme, ca este miliardarul din Marea Chinei, cu cel care a dat tainul investitorilor strategici, cu cel care este denumit „ pestele cel mare” al coruptiei sau cel „..care personifica, cel putin la nivelul anului 2004, coruptia clasei politice din Romania..” (sentinta pag.132).

Ca este asa, apare si din faptul ca dosarul a capatat un nume - Dosarul Trofeul Calitatii, cunoscut in lumea juridica si in presa. Este atmosfera in care s-au scris peste 1500 articole de presa impotriva lui, s-au facut nenumarate emisiuni televizate, cu toate acestea el indurand cu stoicism si luptand cu incredere, peste 2300 de zile pentru a-si dovedi, siesi si judecatorilor, NEVINOVATIA!

In pledoaria mea voi incerca sa va conving cu privire la incalcarea, de catre instanta de fond, a unor norme procedurale, care nu se refera asadar la fondul cauzei, colegii mei din echipa de avocati dandu-mi mie aceasta sarcina de a dezbate exceptiile de procedura, problema arida, mai putin spectaculoasa decat analiza acestuia. S-au gandit probabil la formatia mea, de fost procuror, dar si la experienta si intransigenta mea cu privire la abordarea problemelor de procedura, care sunt la fel de importante ca si cele de fond.

Fac cu convingere acest demers, cu toate ca, in ultima perioada de timp, am constatat, cu surprindere si ingrijorare, ca judecatorii Sectiei penale nu se mai apleaca, cu aceeasi atentie, ca si in trecut, asupra problemelor procedurale. Acestea au inceput sa fie considerate ca niste elemente care conduc la tergiversarea solutionarii cauzei, desi normele de procedura sunt imperative si de stricta aplicare si reprezinta „regula jocului”, pe care „arbitrul impartial” judecatorul, trebuie sa le aplice in duelul judiciar dintre acuzare si aparare. De aceea, am evaluat in sens negativ semnalul public lansat de unul dintre colegii Dvs., in cadrul unei conferinte ce trebuia sa promoveze principiile procesului echitabil si dreptului la aparare (organizata de fundatia Konrad-Adenauer) cum ca : „Am scapat de exceptiile de neconstitutionalitate si ne-am impiedicat in expertize... Aici ne-a salvat DNA-ul???” O pozitie partizana cu parchetul, ai caror conducatori sunt primiti in vizite de lucru la Conducerea Inaltei Curti, ocazie cu care se discuta cu judecatorii de caz masuri privind accelerarea solutionarii cauzelor. Unde sunt celelalte parti si avocatii acestora? Unde este cadrul legal? Cum sanctioneaza CSM asemenea devieri de la principiul procesului echitabil?

In pledoria mea voi trata si voi incerca sa va conving de justetea argumentelor noastre motivele de recurs de la pct.3.1. integral (toate cele cinci subpuncte) si de la pct.3.9. sub puntele 3.9.2 si 3.9.3.

Astfel, prin prezentul recurs am atacat si nelegalitatea Incheierii din 03.11.2010, pentru gresita solutionare a exceptiilor invocate la acea data.

Cu ocazia discutarii regularitatii sesizarii instantei am aratat faptul ca, Rechizitoriul nr. 27/P/2008 este lovit de nulitate absoluta, fiind intocmit de catre un procuror ce nu avea calitatea de procuror in cadrul DNA – Sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie (structura centrala), calitate asumata prin rechizitoriu si nu putea detine aceasta functie intrucat indeplinea o functie de conducere a unei unitati teritoriale a DNA, neputand fi delegat in structura centrala in decembrie 2008 – ianuarie 2009 cand s-a prezentat materialul de urmarire penala si s-a intocmit rechizitoriul.

Rechizitoriul nr.27/P/2008 din 16.01.2009 a fost intocmit de „ Volintiru Danut si Moraru – Iorga Mihaela – procurori in cadrul Directiei Nationale Anticoruptie – Sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie”. Prezentarea materialului de urmarire penala a fost efectuata in decembrie 2008 de aceeasi procurori. Solicitarea noastra a fost aceea de a se constata ca domnul procuror Volintiru Danut nu a avut insa niciodata calitate de procuror in structura centrala a DNA, asumata prin Rechizitoriu si, cel putin dupa data 23.10.2008, el nici nu ar mai fi putut fi delegat in structura centrala a DNA.

S-au administrat probatorii insa instanta de fond nu a epuizat demersurile la organismele abilitate desi, raspunsurile primite impuneau acest lucru pentru lamurirea unei situatii deosebit de importante, cu consecinte in plan procedural privind continuarea sau nu a judecatii cauzei.

Astfel: Prin adresa nr. 18655/1154/2010 a CSM,s-au comunicat instantei de judecata perioadele in care domnul Volintiru Danut ar fi fost delegat in functia de procuror la DNA – nivel central, fara a se inainta si ordinele de delegare, detalindu-se:

- 04.05.2005 – 28.05.2006, adica 1 an si 24 de zile si evident cu depasirea celor 180 de zile in care ar fi putut fi detasat in cursul anului 2005;

- 03.03.2008 – 01.08.2008, adica 90 de zile (delegarea) + 62 de zile (prelungire);

- 03.12.2008 – 21.01.2009, adica o noua delegare pe o perioada 49 de zile din care 29 de zile in cursul anului 2008.

Se poate lesne observa ca a doua delegare a d-lui procuror Volintiru Danut (cea care acopera perioada prezentarii materialului de urmarire penala si emiterea rechizitoriului in dosar, decembrie 2008/ianuarie 2009) este data cu nerespectarea dispozitiilor art. 57 alin. 7 si 8 din Legea nr. 303/2004 care prevad ca delegarea procurorilor la parchetele din cadrul Ministerului Public poate fi facuta pe o perioada de cel mult 90 de zile intr-un an, cu posibilitatea prelungirii cu inca cel mult 90 de zile (in total 180 de zile). Un simplu calcul aritmetic dovedeste ca a doua delegare, cu tot cu prelungire, care incepe in anul 2008 (03.03.2008) si sfarseste la 21.01.2009, acopera in anul 2008 o perioada de 181 de zile (90 zile delegare + 62 zile prima prelungire + 29 zile a doua prelungire) ceea ce incalca normele amintite anterior.

In concluzie, motivarea instantei de fond cuprinsa in incheierea din data de 03.11.2010 referitoare la respectarea textului de lege mai sus amintit apare ca nefondata cum la fel de nefondata este si motivarea potrivit careia „procurorii care fac parte din Directia Nationala Anticoruptie sunt competenti sa cerceteze oricare dintre infractiunile mentionate in art. 13 din OUG nr.43/2002, indiferent de structura (centrala sau teritoriala) in care isi desfasoara activitatea.”

Motivarea instantei de fond este infirmata:

- de evidenta publicata pe site-ul PICCJ, din care rezulta toate delegarile de procurori, intre diversele structuri ale DNA si, ca atare, suspicionam faptul ca aceasta delegare nici nu a existat in realitate, in conditiile in care, din informatiile publice, rezulta ca domnul Volintiru Danut nu apare in evidenta delegarilor PICCJ. Daca ar fi existat un ordin de delegare acesta ar fi fost publicat in evidenta nominala a procurorilor, delegati pe functii de conducere si executie, publicata de PICC, lucru care nu se intampla in cazul d-lui procuror Volintiru Danut;

- si de dispozitiile art. 22² din OUG nr. 43/2002, care stabilesc competentele de verificare sub aspectul legalitatii si al temeiniciei a rechizitoriilor intocmite de procurorii din cadrul DNA, diferentiat pe structurile teritoriale si structura centrala;

- afirmatia din adresa nr. 18655/1154/2010 a CSM, este infirmata de lipsa ordinelor de delegare si este contrazisa de CSM insusi care, prin Hotararea nr. 298 din 23.10.2008, l-a numit, din nou, in functia de procuror sef birou la Biroul Teritorial Targu Jiu al DNA. Or, conform adresei CSM, domnul Volintiru Danut ar fi fost delegat, ultima data la DNA – structura centrala, in perioada 03.12.2008 – 21.01.2009; in privinta adresei CSM ne limitam la a arata ca ea este neconforma cu realitatea, ca nu este semnata de seful sectiei pentru procurori a CSM, careia inalta Curte i s-a adresat conform incheierii din 22.06.2010;

- raspunsul CSM sub nr. 4399/1154/16.02.2009 in care se sustine ca nu se poate da curs solicitarii de comunicare a ordinelor de numire si delegare ale domnului procuror Danut Volintiru in cadrul DNA intrucat acestea „sunt cuprinse in dosarul profesional al magistratului (…) iar dispozitiile art. 42 alin. (2) si (3) din Legea nr. 303/2004 (…) consacra caracterul confidential al acestor date si permit doar titularului accesul la propriul dosar profesional” nu incearca decat sa ascunda realitatea pentru ca:

- instantei supreme nu i se poate raspunde in aceste conditii de catre niciun alt organism de stat sau privat. Cu atat mai mult CSM-ul are aceasta obligatie de informare fata de o instanta care judeca responsabilitati penale, cu atat mai mult cu cat informatia nu ajungea intr-un mediu public, ci in dosarul cauzei;

- asa cum am aratat mai inainte delegarile procurorilor sunt publice, evidenta lor fiind pusa la dispozitia publicului chiar de catre PICCJ. in nici un caz, delegarile nu pot intra sub incidenta art. 42 alin. (2) si (3) din Legea nr. 303/2004.

CONCLUZIA cu privire la pct.3.1.1.al motivelor de recurs este ca: urmarirea penala in cauza s-a efectuat de catre un procuror care nu avea abilitarea legala sa isi desfasoare activitatea in cadrul DNA – Structura Centrala, fapt ce atrage:

- nulitatea tuturor actelor de urmarire penala, inclusiv a rechizitoriului emis in cauza;

- chiar daca am admite existenta delegarilor procurorului de caz Volintiru Danut in prezenta cauza, delegarea sa in perioada 03.12.2008 – 21.01.2009 este data cu nerespectarea dispozitiilor art. 57 alin. 7 si 8 din Legea nr. 303/2004;

- actele de urmarire penala efectuate in aceasta perioada de procuror sunt lovite de nulitate absoluta, fiind intocmite de un procuror ce nu avea abilitarea legala sa efectueze acte de urmarire penala in dosar;

- remediul pentru aceasta cauza de nulitate absoluta prev.de art.197 alin.2 C.pr.pen teza privind sesizarea instantei este prevazut de art.332 alin.2 C.pr.pen si urmeaza sa dispuneti RESTITUIREA cauzei la procuror, in vederea refacerii integrale a urmaririi penale.

In legatura cu acest motiv de recurs nu pot sa nu fac cateva referiri si cu privire la cel de la pct.3.3.pentru ca eu am fost desemnat, din echipa de avocati, sa solicit admiterea unei cereri care sa sustina motivul de recurs, motivul urmand a fi dezvoltat de maestrul Ros.

Precizarile, au in vedere ca dupa solicitarea de probatorii la termenul din 6 iunie 2012 si respingerea acesteia, in aceiasi zi si respectiv la 7 iunie 2012, atat Administratia Prezidentiala, cat si CSM au dat comunicate de presa, care nu raspund la intrebarile adresate de reprezentantii acesteia si incearca sa conduca discutia la alte institutii decat cea a numirii in functia de judecator.

Convins fiind ca veti analiza cu atentie si acest motiv de recurs, va rog ca in judecata dvs., sa porniti de la textul art.124 (1) al Constitutiei Romaniei, in vigoare pana in anul 2003, cand a fost revizuita, text care statuteaza : “Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, in conditiile legii...Promovarea, transferarea si sanctionarea judectorilor pot fi dispuse de CSM, in conditiile legii”.

Constitutia revizuita, actuala in prezent, prevede in art.125 urmatoarele : “Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, in conditiile legii (1) si...Propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si sanctionarea judecatorilor sunt de competenta CSM, in conditiile legii sale organice(2)”.

Ceea ce remarc este ca, totdeauna, numirea judecatorilor a fost si este de atributul Presedintelui Romaniei. Propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si sanctionarea judecatorilor au fost sunt de competenta CSM.

Comunicatul Administratiei Prezidentiale din 6 iunie 2012, nu face decat sa confirme inexistenta decretului de numire in functia de judecator a d-nei Ioana Bogdan, sugerand ca exista un decret de numire in functia de MAGISTRAT, ca procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 3.

Nimeni nu a contestat aceasta numire insa, cu evidenta, administrartia nu raspunde solicitarii comunicarii numarului decretului prezidential de numire in functia de judecator, statutul legal al unui procuror – stabilitate in functie, conform art.91 din Legea nr.91/1992 (N.B.: si judecatorii se bucura de stabilitate, dar numai cei stagiari, la ICCJ nefiind cazul) fiind fundamental deosebit de cel al unui judecator, care, atunci cand este numit de Presedintele Romaniei prin decret, devine inamovibil, adica independent si impartial.

Comunicatul CSM din 7.06.2012 nu este decat o incercare agresiva, dar nereusita, de a ascunde un adevar de necontestat: d-na Ioana Bogdan nu are decret prezidential de numire in functia de judecator, iar acest lucru se datoreaza neatentiei CSM in interpretarea si aplicarea dispozitiilor legale si constitutionale care reglementeaza institutia.

Comunicatul nu a avut decat scopul de a abate atentia de la aceasta problema esentiala, cu repercursiuni dirimante in ceea ce priveste solutia instantei de fond, si de a induce in discutie teoria ASIMILARII trecerii din functia de procuror in cea de judecator, cu cea a transferului, care este de competenta CSM. Aceasta teorie incalca insa dispozitiile constitutionale, iar CSM-ul este constient de aceasta.

O asemenea abordare, este eminamente nelegala, in conditiile in care :

- Constitutia Romaniei a fost (in anul 1991) si a ramas, dupa revizuirea din anul 2003, legea fundamentala dupa care se guverneaza toate activitatile din Romania, inclusiv cele referitoare la numirea, promovarea, transferarea si sanctionarea magistratilor, fie ei judecatori sau procurori;

- Legea nr.92/1992, care a reglementat aceasta problema pana in anul 2004 si respectiv Legea nr.303/2004, au prevederi exprese cu privire la fiecare institutie (numire/transfer);

- Legea nr.92/1992, in art.69 vorbeste, intr-adevar de “promovarea si trasferarea judecatorilor in functii din magistratura”, dar sediul materiei in privinta numirii judecatorilor este art.47, care statueaza clar : “Judecatorii si procurorii, cu exceptia celor stagiari sunt numiti prin decret al Presedintelui Romaniei, la propunerea Consiliului Suprem al Magistraturii”;

- Legea 303/2004 este si mai clara din acest punct de vedere, si anume, in art.2 (1) ea prevede:“Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili in conditiile legii”, iar in art.2(2) ea mai arata : “Judecatorii inamovibili pot fi mutati prin transfer, delegare, detasare sau promovare”.

CONCLUZIILE care se impun nu poate fi decat cele legale, si anume :

- D-na Ioana Bogdan, membru al Completului de judecata care a solutionat fondul cauzei, nu are decret prezidential de numire in functia de judecator deci nu satisface exigenta de legalitate (nefiind judecator) si nici pe cele de independenta si impartialitate (nefiind inamovibila);

- Lipsa decretului si nepublicarea lui in Monitorul Oficial este sanctionata prin dispozitiile constitutionale, art.100 (1), cu inexistenta actului, o sanctiune mai grava decat nulitatea absoluta;

- Completul de 3 judecatori ai Sectiei penale al ICCJ care a judecat fondul cauzei a fost compus nelegal, din 2 judecatori si un procuror, in aceste conditii, hotararea luata de ei fiind lovita de nulitate absoluta, conform art.197 alin.2 C.p.p., teza privind “compunerea instantei”;

- Pe cale de consecinta, in baza disp.art.385¹⁵ pct.2 lit.c) C.p.p., cu ref. la disp.art.385⁹ (1) pct.3, teza I-a C.p.p., urmeaza sa admiteti recursul, sa casati Sentinta penala 176/30.01.2012 si sa trimiteti cauza spre rejudecare la Sectia penala a ICCJ. Sanctiunea este grava insa, de la inaltimea celui mai important complet de judecatori, in materie penala, de la ICCJ, aveti obligatia si responsabilitatea sa intronati respectarea legii, oricare ar fi consecintele, nu numai in acest dosar, dar si in alte cauze in care alti magistrati, aflati in stare de incompatibilitate, au judecat dosare aflate pe rolul instantelor (vezi cazul fostului magistrat Victor Jitarasu-Cornoiu).

A doua exceptie priveste investirea procurorilor care au instrumentat prezenta cauza. Va rog, sa observati ca domnul procuror Volintiru Danut a primit ordin sa „efectueze urmarirea penala” in dosarul nr. 27/P/2008 prin rezolutia din 03.03.2008 a Procurorului sef Adjunct a Sectiei a II-a din DNA, dl. Horatiu Ovidiu Baias.

Rezolutia de desemnare ca si cea care o precede si care apartine procurorului sef al sectiei de combaterea a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie, dl. Tulus Doru Florin („doamna procuror Moraru va efectua urmarirea penala”) incalca dispozitii constitutionale, dispozitiile art. 4 din Legea nr. 303/2004, art. 62 din Legea nr. 304/2004 si a Codului deontologic al procurorilor si judecatorilor, intrucat cuprinde un ordin nelegal ce s-a dat procurorilor, anume acela de a efectua urmarirea penala, desi decizia de incepere a urmaririi penale nu poate fi luata decat de procurorul caruia i s-a repartizat cauza pentru solutiona

NOTA – art. 43 lit. b) din Regulamentul de organizare si functionare al DNA prevede ca procurorul sef sectie repartizeaza cauzele, pe criterii obiective, potrivit legii, ori asa cum a fost dat ordinul, el nu este unul de repartizare a cauzei pentru legala solutionare, ci de efectuare a urmaririi penale, iar acest lucru ii este interzis prin lege.

Consideram netemeinica motivarea instantei de fond potrivit careia mentiunile mai sus amintite nu sunt altceva decat o modalitate uzuala prin care o lucrare este repartizata spre solutionare unui procuror.

Modalitatile uzuale de lucru nu pot iesi din litera legii, in special in materie procedurala, pentru ca s-ar transforma in cutume juridice, lucru nepermis de sistemul nostru de drept.

CONCLUZIA cu privire la pct.3.1.2.al motivelor de recurs, este ca :

- efectuarea urmaririi penale de catre procurori care au primit ordin in acest sens, atrage nulitatea tuturor actelor de urmarire penala si, implicit, a rechizitoriului emis in dosa.;

- remediul pentru aceasta cauza de nulitate absoluta prev.de art.197 alin.2 C.pr.pen.teza privind sesizarea instantei este prevazut de art.332 alin.2 C.pr.pen, in baza caruia urmeaza sa dispuneti RESTITUIREA cauzei la procuror, in vederea refacerii integrale a urmaririi penale.

A treia exceptie ridicata inca de la urmarirea penala si pe care am supus-o cenzurii instantei de fond este nerespectarea de catre procurorii DNA a dispozitiilor Sentintei Penale nr. 611/18.10.2007.

Astfel, prin Rechizitoriul nr.8/P/2006, a fost sesizata inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala, sub aspectul savarsirii de catre subsemnatul a infractiunilor prev. de art. 254 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 6 din Legea nr.78/2000 si art. 41 alin.2 Cod penal, art. 13 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal (primul ciclu procesual).

Prin Sentinta nr.611 din 18.10.2007 pronuntata in dosarul nr.15083/1/2006 de catre inalta Curte– Sectia penala, s-a dispus restituirea cauzei la Parchet in vederea refacerii urmarii penale, in conformitate cu dispozitiile art.300 alin.2 si art.332 alin.2 Cod procedura penala rap.la art.197 alin.2 si art.270 alin. 1 lit. b) Cod procedura penala. Sentinta a ramas definitiva prin respingerea recursului declarat de DNA prin Decizia penala nr. 219 din 07.04.2008 pronuntata in dosarul nr.11046/1/2007 de catre inalta Curte – Completul de 9 Judecatori. Potrivit dispozitiilor instantei de recurs, "... urmarirea penala nu putea incepe, iar actiunea penala nu putea fi pusa in miscare in lipsa cerintei exprese a Legii nr. 115/1999, astfel incat actele de urmarire penala efectuate in conditiile de nelegalitate descrise, sunt lovite de nulitate absoluta potrivit art. 197 alin. 2 Cod procedura penala, asa cum a retinut, de altfel, si prima instanta prin hotararea atacata" (fila 16 alin. 1 din Decizia nr. 219/07.04.2008).

Dosarul nr. 8/P/2006, care continea toat aceste acte de urmarire penala, a fost reinregistrat la DNA, sub noul numar 68/P/2008.

Prin Ordonanta din 19.06.2008 s-a operat o “disjungere de material” in cauza inregistrata sub nr. 68/P/2008, fost 8/P/2006, in vederea conexarii acestui material la dosarul nr. 27/P/2008.

Prin Ordonanta din 19.06.2008 s-a dispus ridicarea materialului probator disjuns din dosarul nr. 68/P/2008 pentru a fi conexat la dosarul 27/P/2008, activitate consemnata in Procesul verbal din 19.06.2008 de ridicare a „urmatorului material probator in original (…)”.

Prin Ordonanta din 20.06.2008, pe baza actelor de urmarire penala si a actelor premergatoare efectuate in cele doua cauze conexate (dosarul nr. 27/P/2008 si dosarul nr. 68/P/2008), au fost extinse cercetarile si s-a inceput urmarirea penala fata de mine si alte persoane.

In ceea ce il priveste pe clientul meu, Adrian Nastase, urmarirea penala a fost inceputa sub aspectul savarsirii infractiunii prevazuta de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) Cp (infractiunea fiind descrisa in capitolul III – din rechizitoriu).

Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Sentinta penala nr. 611/2007 (Sectia penala) si Decizia penala nr. 219/2008 (Completul de 9 judecatori) a stabilit definitiv ca intreaga urmarire penala efectuata in dosarul nr. 8/P/2006 este nula absolut, dispunand refacerea acesteia. In plus, inalta Curte a retinut ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 33– 34 Cod procedura penala, referitoare la conexitatea si indivizibilitatea cauzei si a dispus restituirea intregii cauze la procuror, cu motivarea ca disjungerea este exceptia instituita de la regula prevazuta de art. 32 Cod procedura penala.

Or, daca instanta a dispus restituirea intregii cauze pentru refacerea urmariri penale, in conformitate cu art. 272 Cod pr. penala, urmarirea penala trebuia reluata pe baza hotararii instantei, hotarare obligatorie si pentru organul de urmarire penala.

Nulitatea actului de incepere a urmaririi penale atrage nulitatea urmaririi penale insasi, respectiv a celorlalte acte de procedura dar si „a materialului probator” obtinut.

Asadar:

- in conformitate cu art.64 alin.(2) din C.pr.pen. „mijloacele de proba, obtinute in mod ilegal, nu pot fi folosite in procesul penal” ca atare, toate aceste mijloace de proba nu puteau fi avute in vedere de judecator la aprecierea probatorului;

- ceea ce nu poate fi folosit, din cauza viciilor intrinseci, in procesul in care a fost obtinut, cu atat mai mult nu poate fi folosit in alte procese;

- instanta a dispus restituirea cauzei pentru refacerea urmaririi penale dupa ce a constatat nulitatea acesteia, iar materialul probator din dosarul 68/P/2008, nul fiind, nu putea fi valorificat in dosarul nr. 27/P/2008.

Instanta de judecata a dispus refacerea, in intregime, a urmaririi penale, iar acest lucru nu mai poate fi contestat. Masura dispusa de instanta presupune refacerea tuturor actelor de urmarire penala, inclusiv cu referire la probatoriul administrat, pentru ca „a reface” inseamna a face, din nou, ceva ce a fost gresit facut.

Parchetul, in calitate de participant la procesul penal, are obligatia de a se conforma hotararilor judecatoresti, de a aduce la indeplinire dispozitiile instantelor pe langa care functioneaza. Parchetul nu poate, pentru nici un motiv, sa procedeze altfel. In acest sens, sunt dispozitiile art. 272 Cod pr. penala care prevad ca „Atunci cand instanta de judecata a dispus restituirea cauzei in vederea refacerii urmaririi penale, urmarirea se reia pe baza hotararii prin care instanta a dispus restituirea”. Rezumand, pentru ca ceea ce este nul nu poate produce efecte (quod nulum est nulum producit efectum), pentru ca probele obtinute in conditii de nelegalitate, in dosarul nr. 8/P/2006 (reinregistrat la DNA sub nr. 68/P/2008), nu pot fi folosite intr-un alt proces penal : ordonanta de disjungere si conexare din 19.06.2008, ordonanta de ridicare a materialului probator din 19.06.2008 si ordonanta din 20.06.2008, prin care, pe baza materialului probator ridicat in temeiul ordonantei din 19.06.2008s-au extins cercetarile si a fost inceputa urmarirea penala impotriva clientului nostru, sunt lovite de nulitate.

CONCLUZIA cu privire la pct.3.1.3 al motivelor de recurs, este ca:

- inceperea urmaririi penale pe baza unor acte declarate nule absolut de instanta de judecata, atrage nulitatea absoluta a acestui act si, pe cale de consecinta, a intregii urmariri penale, inclusiv a rechizitoriului.

- Remediul pentru aceasta cauza de nulitate absoluta prev.de art.197 alin.2 C.pr.pen. teza privind sesizarea instantei este prevazut de art.332 alin.2 C.pr.pen, in baza caruia urmeaza sa dispuneti RESTITUIREA cauzei la procuror, in vederea refacerii integrale a urmaririi penale.

A patra exceptie invocata la termenul din 03.11.2010 s-a referit la nulitatea Procesului verbal de prezentare a materialului de urmarire prin incalcarea dispozitiilor art. 250 si respectiv art. 253 Cod procedura penala precum si dispozitiilor art. 255 Cod procedura penala.

Capitolul IV, sectiunea a VI-a si respectiv a VII-a ale Codului de Procedura Penala definesc si reglementeaza :Procedura prezentarii materialului de urmarire penala si Ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii.

Aceste doua institutii sunt institutii care se circumscriu dreptului fundamental la aparare pe care il are invinuitul pe intreg parcursul desfasurarii urmaririi penale, ca parte componenta a procesului penal.

Exista doua momente, distincte si importante, ale urmaririi penale si anume: momentul desfasurarii urmaririi penale cu invinuit in cauza, atunci cand nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva invinuitului si momentul prezentarii, din nou, a materialului de urmarire penala, atunci cand dupa prezentarea initiala s-au mai facut acte de urmarire penala.

Orice abatere sau incalcare a acestor dispozitii poate fi interpretata ca o incalcare a dreptului la aparare cu consecinta nulitatii actelor respective!

- Astfel, art. 255 Cod procedura penala stabileste ca: „In cauzele in care nu a fost pusa in miscare actiunea penala, organul de cercetare, dupa efectuarea actelor de cercetare penala potrivit art. 232, daca exista invinuit in cauza si constata ca impotriva acestuia sunt suficiente probe, procedeaza la o noua ascultare a invinuitului, aducandu-i la cunostinta invinuirea si intrebandu-l daca are noi mijloace de aparare. (2) Daca invinuitul nu a propus noi probe sau propunerea sa nu a fost gasita temeinica ori daca cercetarea a fost completata potrivit propunerilor facute, cercetarea se considera terminata”.

O analiza atenta a acestor prevederi legale consacra acest moment al urmaririi penale ca un moment de referinta, inaintea prezentarii materialului de urmarire penala invinuitului.

Este momentul la care organul de cercetare, care in cazul de fata este chiar procurorul, dupa efectuarea tuturor actelor de urmarire penala, „…potrivit legii, si tinand seama de imprejurarile speciale ale fiecarei cauze…” asa cum prevad dispozitiile art. 232 Cod procedura penala, este obligat sa procedeze la o noua ascultare a invinuitului si sa admita sau sa respinga eventuala cerere de probatorii din partea acestuia.

Aceasta reprezinta o garantie a dreptului la aparare pentru ca marcheaza momentul la care acesta poate formula noi probe in aparare, inaintea punerii in miscare a actiunii penale.

In mod evident, aceasta institutie este diferita de institutia prezentarii materialului de urmarire penala, reglementata de dispozitiile art. 257 Cod procedura penala, care face trimitere la dispozitiile art. 250 si urm. Cod procedura penala. Aceste dispozitii stabilesc in sarcina procurorului obligatia de a-l chema inca o data pe invinuit si de a-l intreba, „…dupa ce a luat cunostinta de materialul de urmarire penala, daca are de formulat cereri noi sau daca voieste sa faca declaratii suplimentare”.

La ambele momente procedurale, Codul de procedura stabileste obligatia chemarii persoanei cercetate si, dupa ce i-a fost adusa la cunostinta invinuirea si principalele probatorii, aceasta este intrebata daca are noi mijloace de aparare sau doreste sa faca noi declaratii, la acest moment urmarirea penala fiind practic incheiata din punctul de vedere al organului de urmarire penala. La momentul la care mi-a fost adusa la cunostinta invinuirea, am declarat ca nu doresc sa dau declaratii, in exercitarea dreptului prevazut de dispozitiile art.70 Cod procedura penala.

Aceasta pozitie procesuala nu are insa nimic de a face cu obligatiile procurorilor anchetatori care trebuiau sa respecte atat dispozitiile art. 257 Cod procedura penala cat si dispozitiile art. 255 Cod procedura penala si, inainte de punerea in miscare a actiunii penale si prezentarea materialului de urmarire penala, aveau obligatia sa ma cheme din nou in fata lor, sa-mi aduca la cunostinta, in calitatea mea de invinuit ca, practic, au terminat cercetarea penala si sa ma intrebe daca am noi mijloace de aparare, in exercitarea dreptului pe care il am pe tot parcursul procesului penal.

Declaratia mea, facuta la prezentarea invinuirii, cum ca imi exercit drepturile prevazute in dispozitiile art. 70 Cod procedura penala, nu poate anula obligatia procurorului de a ma chema si de a ma intreba cu privire la formularea de noi probatorii.

Oricum, procurorul nu putea anticipa pozitia mea procesuala si, in conditiile in care, as fi refuzat sa ma prezint, sa fac declaratii sau sa solicit noi probatorii, acesta ar fi avut posibilitatea procedurala de a incheia un proces verbal in care sa consemneze pozitia mea.

Asadar:

- nu s-a procedat la citarea mea, la acest moment procedural, si ca nu s-a intocmit vreun proces verbal in legatura cu pozitia mea procesuala;

- nerespectand dispozitiile art. 255 Cod procedura penala procurorii de caz mi-au incalcat dreptul la aparare si au incalcat dispozitiile legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal;

- remediul procedural este prevazut de dispozitiile art. 197 alin.1 si alin. 4 teza finala Cod procedura penala care prevede: „Instanta ia in considerare din oficiu incalcarile, in orice stare a procesului, daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.”. Aceasta ultima teza stabileste ca, si in situatia unei nulitati relative, care poate atrage nulitatea actului respectiv numai daca a fost invocata in cursul efectuarii lui, instanta poate sa o ia in considerare, din oficiu, in orice stare a procesului, deci si cu ocazia discutarii regularitatii actului de sesizare a instantei conform art. 300 Cod procedura penala;

- remediul procedural este completat de dispozitiile art. 332 Cod procedura penala care prevad restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de procedura mentionat intrucat aceasta nulitate nu poate fi acoperita prin administrarea probatoriului de catre instanta, ci numai de catre procuror.

Dispozitiile art. 250 Cod procedura penala si ale intregii Sectiuni a VI-a ale Codului din care face parte si art. 253, stabilesc procedura prezentarii materialului de urmarire penala.

Procesul verbal de consemnare a acestei activitati a fost intocmit la data de 03.12.2008 sub numarul 0164186, seria B, sub semnatura celor doi procurori anchetatori, a mea si a celor doi aparatori alesi.

Activitatea de prezentare a materialului de urmarire penala, desfasurata la 03.12.2008 este de asemenea nelegala in contextul in care, dupa aceasta data, procurorii de caz au desfasurat acte de urmarire penala in cauza.

Asa cum lesne puteti constata, pe perioada 03.12.2008-16.01.2009, s-au efectuat noi acte de urmarire penala constand in respingerea de catre procurori, prin acte procedurale - rezolutii si ordonante - a probatoriilor solicitate de catre ceilalti coinculpati, constand in efectuarea unor expertize financiar – contabile care trebuiau sa completeze probatoriul si care puteau conduce la o alta situatie de fapt.

Inscrisurile depuse de catre ceilalti coinculpati precum si plangerile adresate de ei se refereau la aspecte financiar contabile care, in mod evident imi erau opozabile, in contextul in care in sarcina mea procurorii anchetatori retin ca as fi beneficiat de foloase necuvenite constand in materiale de propaganda electorala.

Exemplificativ, va rog sa observati ca Jianu Irina Paula a formulat, la 09.12.2008, cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, o cerere explicita de efectuare a unei expertize financiar – contabile.Prin Ordonanta din 12.12.2008 (vol. 78 f. 194 – 196) procurorii anchetatori au respins aceasta cerere, comunicand petentei, neprocedural, pe fax, fara confirmare de primire, acest lucru la 16.12.2008 (vol. 78 f. 193). In aceste conditii, nu numai ca procurorii nu au reluat prezentarea materialului de urmarire penala cu Jianu Paula Irina, procesul verbal de prezentare a materialului fiind datat 09.12.2008 (vol. 2, filele 297 – 298), dar nu mi-au adus nici mie la cunostinta ca s-au facut acte procedurale dupa data de 03.12.2008, cand mi-a fost prezentat mie materialul de urmarire penala.

Asadar:

- aplicare corecta a legii ar fi impus repetarea acestei activitati atat fata de Jianu Irina cat si fata de ceilalti inculpati;

- prezentarea materialului de urmarire penala trebuia reluata fata de mine si intocmit un nou proces verbal de consemnare a acestei activitati, pentru ca numai astfel, in exercitarea dreptului meu la aparare, aveam posibilitatea sa iau cunostinta de intreg materialul de urmarire penala chiar daca noile acte si activitati se refereau la coinculpatii din aceasta cauza;

- Prin nerespectarea dispozitiilor art. 253 Cod procedura penala procurorii de caz mi-au incalcat dreptul la aparare intrucat aveam dreptul sa cunosc intreg materialul de urmarire penala care putea avea influenta si asupra situatiei mele procedurale, chiar daca noile acte au fost provocate de catre coinculpati;

- remediul procedural se regaseste in dispozitiile art. 197 alin. 1 si 4 teza finala Cod procedura penala care prevad ca instanta poate sa ia nulitatea in considerare, din oficiu, in orice stare a procesului, deci si cu ocazia discutarii regularitatii actului de sesizare a instantei conform art. 300 Cod procedura penala;

- remediul procedural este completat de dispozitiile art. 332 Cod procedura penala care prevad restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de procedura mentionat intrucat aceasta nulitate nu poate fi acoperita prin administrarea probatoriului de catre instanta, ci numai de catre procuror.

Dupa sesizarea instantei cu judecarea cauzei am constatat ca acuzatiile ce mi se aduc se sustin si cu informatii aflate pe un numar de 11 suporturi optice si un suport magnetic, nici unul dintre acestea nefiind prezentat cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala. Am cerut instantei si s-a incuviintat copierea acestora, operatiune ce s-a efectuat in prezenta specialistilor IT ai DNA, constatandu-se la 12.05.2009 ca 3 suporturi nu pot fi deschise si citite si, la data de 11.06.2009, ca un suport nu poate fi deschis, citit si copiat.

In procesul verbal de prezentare a urmaririi penale nu se face referire la prezentarea acestor suporturi, declaratia mea in sensul ca am luat cunostinta de intregul material de urmarire penala, priveste exclusiv materialul care mi s-a pus la dispozitie, iar nu si pe cel care – cazul suporturilor optice si magnetice – nu mi-a fost prezentat.

In conformitate cu art.91⁵ rap la art.91³ alin. (4) dar si art. 250 lit.b) Cod pr. penala, in cazul existentei unor suporturi optice continand informatii pe care se intemeiaza acuzatia, organul de urmarire penala trebuie sa asigure posibilitatea efectiva de a lua la cunostinta de material, aceasta presupunand punerea la dispozitie a aparaturii necesare, dar si a personalului care sa asigure manipularea aparaturii, semnatura acestei persoane trebuind sa se afle pe procesul verbal, astfel cum s-a procedat la instanta. Punerea la dispozitie a acestor suporturi pentru a lua cunostinta de existenta si continutul lor nu poate fi dovedita decat cu mentiunea din procesul verbal de prezentare a materialului de urmarire penala, in sensul ca mi s-au pus la dispozitie suporturile si aparatura necesara pentru vizionarea sau audierea, dupa caz, a datelor sau imaginilor inscriptionate pe aceste suporturi, intarita de semnatura persoanei imputernicita de catre organul de urmarire penala sa manipuleze aparatul.

Din procesul verbal intocmit cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala nu rezulta:

- punerea la dispozitie a acestor suporturi si a aparaturii necesare;

- prezenta specialistului IT care sa manipuleze aparatul care permite vizionarea sau ascultarea datelor de pe suportul optic, pentru ca procesul verbal nu poarta semnatura unui astfel de specialist IT;

- ca procurorul si-ar fi indeplinit obligatia prevazuta in art. 91⁵ raportat la prevederile art. 91³ alin. (4) Cod pr. penala.

Cum parchetul invoca aceste suporturi ca material probator rezulta ca nu mi s-a prezentat intregul material de urmarire penala, ceea ce face ca prezentarea materialului si procesul verbal prezentat sa fie lovite de nulitate. Daca materialul de urmarire penala contine suporturi optice trebuia sa mi se asigure posibilitatea de a lua cunostinta de informatiile aflate pe acestea si in acest scop trebuia sa puna la dispozitie aparatura necesara.

CONCLUZIA cu privire la pct.3.1.4 al motivelor de recurs este ca: neprocedand in acest fel incalcandu-mi-se in acest fel dreptul la aparare (art. 6 din Codul de pr. penala si 6 din CEDO);

- prezentarea materialului de urmarire penala, procesul verbal de prezentare si actul subsecvent sunt lovite de nulitate;

- nerespectarea dispozitiilor legale privind procedura prezentarii materialului de urmarire penala, atrage nulitatea acestei activitati, precum si a rechizitoriului intocmit in cauza, prezentarea materialului de urmarire penala fiind activitate anterioara si obligatorie intocmirii rechizitoriului intr-un dosar penal remediul procedural fiind dat de disp.art.332 alin 2 C.p.p. in baza caruia puteti dispune RESTITUIREA cauzei la procuror in vederea refacerii activitatilor procedurale lovite de nulitate.

5) A cincea exceptie invocata s-a referit la contestarea, atat in cursul urmaririi penale, cat si in fata instantei de fond, efectuarii in cauza a unei constatari tehnico – stiintifice, specialitatea contabilitate, dispusa in dosar la urmarirea penala.

Am aratat in plangerea depusa la procuror ca nu erau intrunite cerintele legale care ar fi impus aceasta masura intrucat nu exista niciun pericol de disparitie sau de schimbare a starii de fapt care sa impuna organului de urmarire penala luarea acestei masuri.

Singurele ratiuni au fost, si de aceasta data, cele legate de limitarea pe cat posibil a dreptului la aparare, intrucat, asa cum se prevede in dispozitiile art. 120 Cod procedura penala, in cazul unei expertize, as fi avut dreptul la desemnarea unui expert consilier, iar expertiza ar fi fost efectuata de un expert independent si nu de angajati ai organului de urmarire penala.

De altfel, va rog sa observati ca dreptul la aparare mi-a fost incalcat sau limitat, in mod sistematic, pe parcursul intregii urmariri penale, acest lucru afectand insasi esenta activitatii de urmarire penala desfasurate in acest dosar.

Aceasta in conditiile in care, in practica Inaltei Curti - Sectia Penala au aparut tot mai multe decizii care tind sa dea o valoare de principiu dreptului la aparare si la respectarea acestuia si sanctioneaza aceste incalcari considerandu-le ca fiind chiar lovite de nulitate absoluta.

Astfel, prin Sentinta penala nr. 768 pronuntata de inalta Curte la 16.04.2008 in dosarul nr. 745/1/2007 Curtea a stabilit: „Inalta Curte considera ca urmarirea penala in cauza a fost semnificativ afectata prin neasigurarea reala si efectiva a unui drept la aparare…administrandu-se …numai probe in acuzare si fiind respinse probele apararii, asa incat actele administrate, in conditiile aratate, sunt lovite de nulitate absoluta. Inalta Curte apreciaza ca nu s-ar putea sustine ca incalcarile ar putea fi sanctionate cu nulitate relativa si ar putea fi acoperite prin administrarea probatoriului, in mod direct, oral si nemijlocit, de catre instanta ca organ instituit de lege, impartial si independent si in acceptiunea conferita de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, deoarece chiar daca controlul probatoriului administrat, in cursul urmaririi penale, revine instantei, acesta (sublinierea noastra procurorul) trebuie sa indeplineasca toate garantiile procesuale conferite de legiuitor fazei mentionate”

CONCLUZIA cu privire la pct.3.1.5 al motivelor de recurs este ca: a fost incalcat sau limitat dreptul la aparare, pe parcursul intregii urmariri penale, ceea ce nu poate fi indreptat decat prin refacerea intregii urmariri penale de catre procuror, remediul procedural fiind dat de disp.art.332 alin.2 C.p.p. prin RESTITUIREA cauzei la procuror.

CONCLUZIE FINALA:

Intreaga urmarire penala, inclusiv rechizitoriul, este lovita de nulitate avand in vedere gravele incalcari ale legii inclusiv atingeri aduse dreptului la aparare de procurorii anchetatori; Remediul procedural este accentuat sanctionator, chiar daca intervine in aceasta faza procesuala si consta in RESTITUIREA cauzei la procuror, conform art.332 C.pr.pen.

NB: Aceste incalcari nu au fost acoperite sau complinite de instanta de fond, avand in vedere ca aceasta, in sentinta atacata, a inlaturat in intregime probatoriul administrat pe parcursul cercetarii judecatoresti, dand eficienta numai probelor administrate in faza de urmarire penala.

II Cu privire la nelegalitatea incheierii din 25.11.2011 prin care s-a renuntat la audierea unor martori din „acte”, motiv de recurs ce se circumscrie celor invocate la pct.3.9. si poate fi adaugat, la Cuprinsul depus sub nr.3.9.1 bis.

1) Neadministrarea intregului probatoriu invocat in acuzare de Parchet prin Rechizitoriu incalcandu-se astfel principiile oralitatii, nemijlocirii si contradictorialitatii, astfel cum sunt prevazute de dispozitiile art. 289 Cod procedura penala.

Este adevarat si, probabil, chiar o premiera in sistemul nostru judiciar, faptul ca probatoriul in acest dosar este unul extrem de voluminos, in special prin prisma numarului mare de martori propusi de Parchet in acuzare si cuprinsi in citativul Rechizitoriului.

Un numar de 165 de martori din Rechizitoriu nu s-au prezentat, iar instanta nu a dispus recitarea lor. De asemenea, un numar de 62 de martori din Rechizitoriu nu au fost citati niciodata in dosar.

Aceasta masura a instantei incalca atat dispozitiile art.6 Cod procedura penala cat si dispozitiile art. 6 para 3 lit. d) CEDO, in conditiile in care, faza cercetarii judecatoresti este singura in care am posibilitatea sa adresez intrebari martorilor.

Martorii la care fac referire prezinta importanta pentru cauza din moment ce ei, audiati fiind de procurori in faza de urmarire penala, au fost citati prin Rechizitoriu, acuzatiile fundamentandu-se astfel si pe depozitiile lor.

Mai arat faptul ca, desi aparatorii mei au fost prezenti in faza de urmarire penala la audierea unora dintre aceste persoane (N.B. - au avut loc si audieri, prin delegare, in provincie si chiar in paralel, in doua sau chiar trei birouri concomitent), nu ni s-a permis sa adresam intrebari la acel moment.

Problema renuntarii de catre procuror la martorii din actul de sesizare, pusa de instanta de fond in discutia partilor, acceptata in parte de procuror si respinsa de catre toti aparatorii din cauza, pune in discutie aplicarea unor texte cu valoare de principiu, din Codul de procedura penala.

Potrivit dispozitiile art. 200 Cod procedura penala “urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata”.

Asadar, probatoriul administrat in cursul urmaririi penale reprezinta numai temeiul sesizarii instantei prin rechizitoriu.

De asemenea, potrivit dispozitiile art. 287 Cod procedura penala “instanta de judecata isi exercita atributiile in mod activ, in vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului educativ al judecatii. Instanta isi formeaza convingerea pe baza probelor administrate in cauza.” in plus, art.289 Cod procedura penala statueaza ca “judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in sedinta, oral, nemijlocit si in contradictoriu”

Art. 321 alin. 2 Cod procedura penala stabileste ca “ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca este cea prevazuta in dispozitiile cuprinse in prezenta sectiune”.

In plus, disp. art. 327 Cod procedura penala, care reglementeaza audierea martorilor in cursul cercetarii judecatoresti, prevede in alin. 1 faptul ca, dupa audierea inculpatilor, “instanta trece apoi la ascultarea martorilor potrivit dispozitiile art. 323 si 325 Cod procedura penala”.

NB: Textul de lege instituie o obligatie in sarcina instantei de judecata si nu o optiune, aspect ce rezulta chiar din topica frazei care prevede ca “instanta trece” nu “instanta poate trece”.

Obligativitatea audierii martorilor in sedinta publica rezulta si din interpretarea per a contrario a dispozitiile art. 327 alin. 3 Cod procedura penala care prevad ca “daca ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibila, instanta dispune citirea depozitiei data de acesta in cursul urmaririi penale si va tine seama de ea la judecarea cauzei”.

Textul de lege, coroborat cu celelalte amintite stabileste ca instanta poate sa tina cont de o declaratie de martor ca proba ce trebuie avuta in vedere la solutionarea cauzei numai in doua situatii: ca regula, prin administrarea acesteia prin audiere nemijlocita in fata judecatorului si, ca exceptie, prin citirea depozitiei in sedinta publica in cazul imposibilitatii audierii.

In speta nu sunt incidente nici dispozitiile art. 329 Cod procedura penala avand in vedere ca institutia vorbeste de “renuntarea la martorii propusi” fiind vorba de martorii propusi in cursul judecatii de procuror sau de parti in acuzare, respectiv aparare.

Renuntarea la reaudierea martorilor cuprinsi in rechizitoriu echivaleaza practic cu o renuntare la proba, procedura ce afecteaza insusi dreptul la aparare al inculpatului, astfel cum este reglementat de dispozitiile art. 6 Cod procedura penala, dar si dreptul la un proces echitabil reglementat de dispozitiile art. 6 CEDO, cu referire in special la paragraful 3 lit. d) care statueaza expres ca orice acuzat are dreptul de a interoga martorii acuzarii.

Va rog, sa observati ca apararea nu a avut aceasta posibilitate nici pe parcursul urmaririi penale si nici in cursul cercetarii judecatoresti, desi aceasta faza a procesului este singurul moment in care inculpatul are posibilitatea de a dezbate probele in acuzare si de a releva, prin intrebarile adresate persoanelor audiate, elemente de fapt relevante in aparare.

Relevanta in acest sens este Decizia nr. 3185/18.05.2006 a inaltei Curti – Sectia Penala care statueaza: „...probele descoperite si stranse in cursul urmaririi penale nu pot servi ca temei pentru pronuntarea unei hotarari judecatoresti, ci numai drept temei de sesizare a instantei. (...) Pentru a servi drept temei de pronuntare a unei hotarari judecatoresti, probele stranse in cursul urmaririi penale si care au servit drept suport probator de trimitere in judecata trebuie, in mod obligatoriu, verificate, sub aspectul legalitatii si temeiniciei lor, de catre instanta de judecata, in cursul cercetarii judecatoresti, cu respectarea principiilor nemijlocirii, oralitatii, publicitatii si contradictorialitatii”.

CONCLUZIA cu privire la pct.3.9.1 bis este ca: Se impune asadar, conf.art.385¹⁵ pct.2 teza finala Cp.p. (ICCJ,cand este necesara administrarea de probe..) casarea hotararii si a dispozitiilor luate de judecatorii fondului prin Incheierea de sedinta din 25.11.2011, in sensul admiterii recursului si trimiterii cauzei spre rejudecare la fond, pentru ce este necesara administrarea de probe, in conditiile in care, proba cu martori ne-a fost refuzata in recurs.

III. Alte motive de casare ce se circumscriu dispozitiilor art. 385⁶ alin. 3 Cod procedura penala (examinarea cauzei sub toate aspectele in cazul recursului devolutiv in cazul unei hotarari care nu poate fi atacata cu apel).

1)incalcarea principiului legalitatii administrarii probatoriului in faza de urmarire penala, motivul de la pct.3.9.2.

a) La data de 29.07.2008, observand ca, in mod constant, cei doi procurori de caz obisnuiesc sa faca audieri in paralel, fara a instiinta in prealabil aparatorii pentru a se putea organiza in asa fel incat sa asiste la toate aceste audieri, am formulat plangere impotriva acestei masuri, plangere inregistrata sub nr. 7390. Atat plangerea initiala, cat si plangerile adresate procurorilor ierarhic superiori au fost respinse sistematic, consfintindu-se aceasta situatie nelegala. Aceasta practica a impiedicat apararea sa poata participa la audierile desfasurate in cauza, refuzandu-li-se aparatorilor mei si solicitarile de a consulta macar declaratiile la care nu au putut participa.

La aceasta se adauga si faptul ca peste 160 de persoane au fost audiate ca martori in alte localitati decat Bucurestiul unde se afla sediul central DNA. Sunt in special martorii audiati la Bacau si in alte localitati, activitatea efectuata, in marea ei majoritate, prin delegarea unor ofiteri de politie judiciara, fara instiintarea aparatorilor mei.

In acesta situatie este de sanctionat si utilizarea abuziva de catre procurorii de caz a dispozitiilor legale referitoare la delegarea unor activitati de urmarire penala cum ar fi: ridicarea de documente, efectuarea unor constatari, inmanarea unor acte de procedura etc. in dispozitii care le-ar permite chiar delegarea unor activitati, de esenta urmaririi penale, cum ar fi: audierile, confruntarile de martori ori invinuiti sau inculpati, dispunerea de expertize, activitati ce nu pot fi exercitate de ofiterii de politie judiciara, intrucat nu sunt abilitati de lege. Cu titlu de exemplu va rog, sa examinati Ordonanta din 24 martie 2008 prin care procurorul desemneaza pe ofiterii stefan Florin si Udrea Bogdan sa efectueze acte de cercetare penala. Aceasta ordonanta nu detaliaza mandatul primit de politisti pentru a se sti ce trebuiau sa lucreze sub autoritatea exclusiva a procurorului, mai precis actele pe care acestia sa le indeplineasca in numele procurorului respectiv.

Examinand actele de cercetare penala aflate in dosar am constatat urmatoarele situatii:

- acte de cercetare penala semnate indescifrabil de ofiterul de politie judiciara;

- acte de cercetare penala care poarta mentiunea „data in prezenta mea” cu semnatura indescifrabila, fie a procurorului, fie a politistului;

- acte de cercetare penala semnate la „procuror” de un comisar sef sau semnate de un comisar „pentru procuror” (specimenul de semnatura este precedat de „/”).

Pentru exemplificarea situatiilor mentionate mai sus am retinut un numar important de acte de cercetare penala, care sunt redate pe larg in motivele scrise de recurs.

b) Va rog sa observati ca, in acest dosar au fost audiati, in faza de urmarire penala, un numar de 53 de persoane in calitate de martori, in conditiile in care, prin Rechizitoriu, fata de acestia s-a dispus neinceperea urmaririi penale (a se vedea in acest sens punctele 3, 5, 6, 7 si 8 din dispozitivul Rechizitoriului, filele 787 – 788). Intre acestia se afla si principalul martor al acuzarii, numita Popa Cristina, persoana initial cercetata in calitate de invinuit in dosarul nr. 8/P/2006.

Apreciez ca nelegala audierea acestor persoane ca martori, in conditiile in care acestea au avut calitatea de faptuitori ori invinuiti pana la terminarea urmaririi penale. Potrivit legii, in faza de urmarire penala, acestor persoane li se putea lua cel mult o declaratie olografa, fara prestare de juramant. Procedand in sens contrar, procurorii au urmarit si reusit sa puna presiune pe persoanele la care se face referire in dispozitivul rechizitoriului, cu scopul de a obtine declaratii incriminatoare la adresa mea si a celorlalti inculpati din prezenta cauza.

CONCLUZIA cu privire la pct.3.9.2 al motivelor de recurs este ca: toate aceste mijloace de proba sunt administrate cu incalcarea dispozitiile art. 68 Cod procedura penala, instanta de fond fiind obligata ca, in conformitate cu dispozitiile art. 64 alin. 2 Cod procedura penala, sa le inlature, lucru pe care nu l-a facut;

- solicit aplicarea dispozitiile art. 64 alin.2) Cod procedura penala in legatura cu toate declaratiile de martori luate de ofiterii de politie judiciara in dosar; cererea este cu atat mai indreptatita in contextul in care judecatorii fondului au dispus ca un numar important de martori sa nu mai fie citati in cauza sau nu au revenit cu citarea celor care nu s-au prezentat la termenul la care au fost initial citati.

- prin casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare se realizeaza administrarea corecta a caestor probe si respectarea dreptului la aparare conf.art.385¹⁵ pct.2 teza finala Cp.p. (ICCJ, cand este necesara administrarea de probe...)

2) incalcarea sistematica de catre completul de judecata a drepturilor procesuale (prezumtia de nevinovatie, respectarea demnitatii umane, dreptul la aparare, dreptul la un proces echitabil, egalitatea armelor), drepturi prev. dispozitiile de art. 5¹, art. 5², art. 6 Cod procedura penala si art. 6 CEDO

- Acordarea unor termene de judecata nerezonabile, la intervale de timp foarte scurte, care deseori nu ne-au permis, mie si avocatilor mei, sa iau la cunostinta de actele de cercetare judecatoreasca efectuate la fiecare termen, sa studiez continutul lor si sa ne putem pregati pentru termenul urmator.

Asa cum se poate observa, in acest dosar, incepand cu data de 14.01.2011, termen la care instanta de fond a dispus inceperea cercetarii judecatoresti, s-au fixat nu mai putin de 37 de termene de judecata, rezultand o medie de 3 termene de judecata lunar, aceasta in conditiile in care au existat luni (septembrie, octombrie, noiembrie 2011) in care s-au fixat si intre 4 si 6 termene de judecata lunar.

Nu numai frecventa termenelor a fost una „remarcabila”, dar si durata acestora, deseori sedintele de judecata desfasurandu-se pe perioade intre 6 si 8 ore, timp in care s-au audiat, expeditiv, intre 20 si 40 de martori, citati de Parchet in acuzarea mea si s-au dispus si efectuat expertize complexe.

Lesne se poate observa ca aceasta celeritate de care am „beneficiat” este una exceptionala, care o excede si pe cea caracteristica dosarelor in care sunt cercetati inculpati aflati in stare de arest preventiv (in medie, maxim doua termene lunare).

Din pacate insa, acest ritm de judecata m-a privat de posibilitatea de a lua la cunostinta de actele ce se efectueaza in dosar, uneori neavand posibilitatea nici macar de a xerocopia aceste acte, incheierile de sedinta nefiind redactate. Am ridicat aceasta problema in fata instantei de fond si am fost indrumat sa studiez actele dosarului in timpul sedintelor de la termenele de judecata, lucru pe care il veti putea constata din ascultarea inregistrarilor sedintelor de judecata din luna noiembrie 2011.

In conditiile in care fiecare termen de cercetare judecatoreasca presupunea cateva zeci de file de acte noi la dosar (declaratii de martori, relatii obtinute de la autoritati, inscrisuri noi depuse de coinculpati) este evident ca nu a existat in mod obiectiv posibilitatea de a studia aceste acte in sala de judecata.

Nefiind singurul inculpat din acest dosar, asa cum este si firesc, si ceilalti inculpati si aparatori din dosar incercau sa faca acelasi lucru in intervalul de timp avut la dispozitie.

- Discutarea de noi cereri de probatorii in aparare inainte de finalizarea readministrarii probelor in acuzare, incalcandu-se astfel prevederile dispozitiile art. 331 si art. 339 Cod procedura penala care dau posibilitatea partilor de a da explicatii si de a formula cereri noi pana la inchiderea cercetarii judecatoresti.

In acest sens, apare cu totul inafara dispozitiilor procedurale si a principiului procesului echitabil dispozitia data la termenul din 16.11.2011 prin care mi s-a pus in vedere ca, la termenul din 25.11.2011 se va discuta renuntarea la unii din martorii acuzarii si ca trebuie sa propun celelalte probe in aparare desi nu s-a declarat inchisa cercetarea judecatoreasca iar, la termenul din 28.11.2011, erau citati pentru audiere, martorii propusi de mine in aparare.

Nu pot sa nu remarc ca principiul celeritatii in aceasta cauza a fost pus mai presus de orice alt principiu prevazut in Codul de procedura penala si in Conventia Europeana pentru Drepturile Omului.

Elocvente in acest sens sunt urmatoarele masuri luate de instanta de fond:

- termene numeroase si foarte scurte (de multe ori in zile consecutive);

- audierea sumara a zeci de martori termen de termen;

- impunerea de termene finale scurte, cu incalcarea dispozitiilor procedurale, pentru formularea de cereri in aparare;

- limitarea nejustificata si inechitabila a probatoriului in aparare (acceptarea unui numar de doar 5 martori in aparare, fata de cei 972 de martori ai acuzarii)

- renuntarea la readministrarea probatoriului in acuzare prin necitarea totala a unor martori din Rechizitoriu si nerevenirea cu citatii in cazul altora;

CONCLUZIA cu privire la pct.3.9.3 al motivelor de recurs este ca: intreaga cercetare judecatoreasca a fost viciata prin incalcarea drepturilor prev. de dispozitiile art. 5¹, art. 5², art. 6 Cod procedura penala si art. 6 CEDO, si in conformitate cu dispozitiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) teza finala; se impune casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, in vederea efectuarii cercetarii judecatoresti in cauza, in conditii de obiectivitate si impartialitate.

Sustin ca, din pacate, limita dintre a judeca si de a persecuta a fost foarte delicata si de multe ori depasita la judecata in fond, mai ales astazi, cand justitiei ii sunt impuse performante precum celeritatea in detrimentul aflarii adevarului, solutionarea si nu judecarea, imaginea in contrapartida cu dreptatea.

Important este ca acum, in fata ultimului prag al unei justitii care poate readuce Demnitatea romanilor si locul lor firesc in lumea civilizata ( Prima cerinta a civilizatiei este justitia afirma Sigmund Freud), sa avem parte de o judecata dreapta.

Cum astazi ne aflam in fata unui complet feminin de judecata, sa ne reamintim ca o femeie, Mahatma Gandhi, a spus : „ Exista o instanta mai mare decat cea a justitiei –instanta constiintei” si sa dati curs acestui adevar! Sa judecati cu responsabilitatea si increderea pe care vi-o acorda cetatea si sa aveti in balanta si faptul ca, astazi, puteti face numai ceea ce moartea poate face: SA TRANSFORMATI O VIATA IN DESTIN! Sa va reamintiti mereu ca acuzatia nu e o dovada si condamnarea depinde de probele aduse in proces! Va rog, ca la judecarea acestei cauze, sa va supuneti acestor adevaruri si convingerii Dumneavoastra intime.

Aceasta a fost pledoaria maestrului Dan Cazacu, in urma careia a fost nevoit sa iasa din sala pentru a-si reface fortele.

Ora 14.00: In continuare au urmat pledoariile avocatilor Adrian Horia Miclescu, Viorel Ros, Lucian Bolcas, Gabriela Ghita, Gheorghe Mateut, Alexandru Chiciu, Nineta Anghelina, Domnica Carsiuc.

UPDATE ora 22.00 - Completul de 5 a ramas in pronuntare, anuntand ca va da verdictul in data de 20 iunie.