Un comunicat al CSM dat publicitatii ieri, aparut cam din senin, atesta nu doar starea de panica in care se afla aceasta institutie, dar si refuzul sau de a-si asuma raspunderile constitutionale care ii revin. Un refuz sustinut de o nefericita combinatie intre precaritatea constiintei profesionale si cea a constiintei morale a membrilor sai. Nu putem decat spera ca cea dintai este numai mimata, iar cea din urma nu ii caracterizeaza chiar pe toti.

Despre ce este vorba? Comunicatul vrea, potrivit propriei declaratii, sa evite raspandirea a ceea ce pretinde a fi o eronata punere de problema in anumite segmente ale opiniei publice, sub impactul unor vectori mediatici. Problema se refera la neconstitutionalitatea completelor (complet-complete; succes-succese) de trei judecatori ale ICCJ, din care decurge si nulitatea absoluta a hotararilor pronuntate de acestea.

Simtind cum funia neconstitutionalitatii se apropie de parul completelor de trei judecatori, CSM incearca o lovitura preventiva sustinand ca decizia CCR care a stabilit ca fara constituirea aleatorie a formatiunilor de judecata nu se asigura independenta si impartialitatea judecatorilor, incalcandu-se, astfel, dreptul justitiabililor la un proces echitabil, a avut in vedere exclusiv completele de cinci judecatori. Numai situatia acestora, sustine CSM, a facut obiectul conflictului juridic de natura constitutionala adus in atentia CCR si solutionat de aceasta.

In plus, se mai spune ca daca legea prevedea formarea aleatorie a completelor de cinci, ea nu dispunea acelasi lucru si pentru cele de trei. Cu alte cuvinte, acestea se puteau constitui si din judecatori lipsiti de independenta si impartialitate (sic!). Nu-i asa?

In graba sa de a pune capacul pe oala ICCJ care da in clocot, CSM uita ca deciziile CCR sunt general obligatorii si in ceea ce priveste considerentele, iar nu numai dispozitivul. Or, in speta, daca dispozitivul se refera, intr-adevar, numai la completele de cinci, considerentele cuprind aprecieri de ordin principial care acopera situatia oricarui complet. Daca includerea intr-un complet de cinci judecatori a unor magistrati numiti de forul administrativ al instantei in cadrul careia acesta isi exercita functiile jurisdictionale este neconstitutionala, atunci acelasi lucru se intampla si daca metoda se aplica la formarea completelor de trei ale aceleiasi instante. Este logica simpla si imbatabila a lui Ion Creanga: „Caci catu-i de la Targu-Neamt la Iesi, tot atatu-i de la Iesi la Targu-Neamt!”

Crede oare CSM ca numai completele de cinci trebuie sa asigure un proces echitabil? Si mai crede ca ceea ce este inechitabil cand un proces este judecat de cinci judecatori, devine echitabil atunci cand procesul este judecat de trei judecatori desemnati de Colegiul ICCJ tot fara tragere la sorti? Ori ca este mai inechitabil procesul atunci cand din cinci judecatori doar unul nu este tras la sorti, decat atunci cand din trei nici unul nu este stabilit aleatoriu, ci toti in mod arbitrar de sefii lor administrativi? Sau mai socoteste CSM ca este firesc ca in cadrul aceleiasi instante, recte ICCJ, aceiasi judecatori sa fie distribuiti in complete formate in modalitati diferite dupa numarul membrilor lor, iar asta sa intareasca increderea in justitie?

CSM se face a nu sti ca la CCR nu se cerceteaza aplicarea legii, ci constitutionalitatea ei. Prin urmare, in cazul conflictului referitor la completele de cinci, nu a fost criticata indepartarea de la prevederile legii, ci caracterul neconstitutional al aplicarii ei, care, potrivit judecatorilor constitutionali, nu avea caracterul unei simple erori de interpretare, ci pe acela de contestare a optiunilor puterii legislative, de sfidare a Parlamentului. Daca legea ar fi dispus ceea ce au facut Colegiul si judecatorii ICCJ, lucrurile ar fi stat la fel, in sensul ca atat legea cat si procedura subsecventa ar fi fost neconstitutionale. Pozitia CCR este cat se poate de clara in aceasta privinta.

Faptul ca legea referitoare la constituirea completelor de trei judecatori ale ICCJ nu vorbeste despre tragerea la sorti (de fapt, in sensul Constitutiei, acea lege lipseste cu desavarsire) nu era un impediment pentru a se folosi aceasta procedura si in cazul completelor de trei, tot asa cum (nu) s-a folosit pentru cele de cinci. Asta ar fi fost interpretarea corecta a Constitutiei si ar fi avut loc in aplicarea ei, pana la adoptarea legii organice de organizare a ICCJ, impusa de ea. Si asa s-ar fi petrecut lucrurile daca CSM ar fi intervenit la timp pentru a se evita inechitatea proceselor si condamnarile Romaniei la CEDO, iar nu cu intarziere pentru a ascunde gunoiul ICCJ sub pres.

Prin comunicatul sau, CSM nu pune capat scandalului, ci doar atrage atentia asupra faptului ca pe caciula misiunii sale constitutionale se lafaieste musca unei imense vinovatii pentru mocirla in care s-a scufundat justitia romana, in frunte cu ICCJ.

Este, de aceea, momentul unei schimbari radicale de atitudine la nivelul CSM. Printre altele, aceasta institutie trebuie sa treaca imediat la adoptarea unei metodologii unitare cu privire la constituirea tuturor completelor de judecata, realizata nu numai in aplicarea legii (si aceea citita in prezent doar ca o carte tehnica), ci si a principiilor constitutionale. Independenta justitiei nu poate fi aparata decat in conditiile apararii dreptului tuturor la un proces echitabil. O justitie care incalca sistematic drepturile omului nu afecteaza numai libertatile acestuia, ci si propria ei libertate. Si, pana la urma, libertatea intregii natiuni.