Ex-presedintele Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, Mihail Vlasov (foto), a fost arestat pentru o infractiune neelucidata de catre judecatori, chiar daca DNA l-a acuzat de trafic de influenta. Nedumerirea judecatorilor consta in faptul ca din intregul material probator, pe baza caruia DNA si-a construit acuzatia de trafic de influenta constand in faptul ca Mihail Vlasov ar fi primit 200.000 de euro la punga pentru a interveni pentru influentarea unui dosar de pe rolul Curtii de Arbitraj, nu sustine sub nicio forma acuzatia de trafic de influenta deoarece LIPSESTE PROMISIUNEA.

Culmea, acest lucru a fost confirmat chiar de catre instanta de judecata care l-a arestat in 19 martie 2014 pe Mihail Vlasov, care recunoaste ca traficul de influenta este greu de incadrat juridic si ca fapta “poate imbraca o alta incadrare juridica”. Mai mult, incheierea de arestare data de judecatoarea Dumitrita Piciarca de la Curtea de Apel Bucuresti, in conditiile in care aceasta era urmarita de DNA fiind la scurt timp trimisa chiar ea in judecata pentru coruptie, a fost schimbata de judecatoarea Ana Maria Dascalu de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a inlocuit masura arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu. Aceasta decizie nu a fost inca motivata pentru a cunoaste argumentele ei, dar este limpede ca dubiile in privinta traficului de influenta sunt majore. Si asta intrucat, conform articolului 223 Cpp, pentru a se putea lua masura arestarii preventive, trebuie sa existe “suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit o infractiune”. Or, daca judecatorii sustin ca acuzatia de trafic de influenta poate “imbraca o alta incadrare”, cum oare s-a putut da arestare intr-o cauza in care infractiunea, ca incadrare, este incerta?

Mai mult, in cauza se pune si problema calitatii procesuale, in sensul ca arbitrii Curtii de Arbitraj, conform legii nu au calitatea de functionar. Or, fapta de trafic de influenta este definita la art. 291 Cod penal, ca si: “Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public si care promite ca il va determina pe acesta sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani”.

Asadar este evident ca lipsa calitatii de functionar face ca fapta sa nu fie prevazuta de legea penala.

Iata ce prevede art. 223 din Codul de procedura penala:

“Masura arestarii preventive poate fi luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, in cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara, sau de catre instanta de judecata in fata careia se afla cauza, in cursul judecatii, numai daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit o infractiune”.

Iata ce a retinut in cuprinsul incheierii de arestare a lui Mihail Vlasov, judecatoarea Dumitrita Piciarca de la Curtea de Apel Bucuresti:

“Pe de alta parte, prin referatul parchetului se apreciaza ca Judecatorul de drepturi si libertati a fost sesizat cu fapta, judecata marginandu-se la fapta (act material) si persoane.

In cauza dedusa judecatii, fapta poate imbraca o alta incadrare juridica.

La acest moment procesual, faptei respective i s-a dat aceasta incadrare, care nu are relevanta in raport cu obiectul si continutul referatului nr.115/P/19.03.2014 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie vizand o cerere privind luarea masurii arestarii preventive fata de o persoana fizica prinsa in flagrant, care printr-o persoana interpusa, a luat o suma de bani pentru a trafica o influenta si chiar lasand sa se creada ca o are”.

Apararea lui Vlasov demonteaza acuzatiile aduse de procurorul DNA Dan Badea

Lumeajustitiei.ro va prezinta in premiera pozitia ex-presedintelui CCIR Mihail Vlasov, care nu este la primul sau conflict cu legea. El a mai fost pe vremea regimului Ceausescu, pe cand era judecator, acuzat si condamnat pentru trafic de influenta, printr-o sentinta nedreapta, care ulterior a fost casata, Vlasov fiind in final achitat. Astazi, istoria pare sa se repete pentru Vlasov, aflat in prezent la Iasi, in arest la domiciliu, pentru ca acolo avea ultima adresa in cartea de identitate...

Iata apararea lui Vlasov:

“Intr-o discutie cu dna Crenguta Leaua – avocat – cu care eram prieten si venind vroba despre faptul ca CCIR nu se mai descurca cu cheltuielile si vom fi obligati sa vindem Hotelul de la Mangalia si Tipografia din Bucuresti, a venit vorba ca are niste clienti care se ocupau de industria tipografica si care ii poate trimite sa discut cu ei. Am zis bine. Si atat!

Gheza (n.r. - Petroczki Gheza, denuntatorul din cauza) – delatorul – s-a programat la mine la secretariat, pentru a discuta acest subiect: tipografia.

Asociatul lui Gheza, Adam, stia ca tot pentru asta s-a programat Gheza la mine.

Prietena si secretara lui Gheza – Vaduva – a facut programarea tot pentru tipografie. Leaua Crenguta i-a trimis la mine tot pentru tipografie: “sa-si faca si o mapa de prezentare a afacerii”.

Secretara CCIR – Vlad – a facut anuntata de Gheza ca a venit pentru o discutie pentru tipografie. Sefa Cancelariei – Stefanescu – stia ca m-am intalnit tot pentru tipografie. Eu stiam ca vine pentru tipografie si asa am declarat la instanta.

Banii luati de soferul Onofrei, caruia Gheza nu i-a spus pentru cine sunt banii, ci “sa-i duca la masina” si nici ce este in punga: bani (lei, euro, dolari), fructe, etc., iar banii nu au ajuns la mine. DNA-ul a realizat flagrantul cu Onofrei, nu cu mine...

Eu am discutat cu Gheza despre bani la Hilton, apare in inregistrarea ambientala (unica proba) dar ca avans sau comision pentru vanzarea tipografiei.

Nu apare niciun cuvant sau text in dialogul inregistrat despre Curtea de arbitraj, dosar, ambitii, membrii instantelor de arbitraj, tribunal arbitral, nume de persoane, fapte concrete, nimic de natura a contura continutul informatiilor de la 291 Cp. Exista doar denuntul care face referire la Curtea de Arbitraj si numar de dosar. O singura proba!!

Flagrantul nu face decat dovada ca Onofrei a primit o punga (despre care nu stia nimic ce este in ea si ce contine) punga pe care i-a dat-o Gheza. Niciodata flagrantul nu face dovada infractiunii, ci doar a unei fapte: s-a dat un bun, s-a primit un bun! Pentru ce? Cu ce motivatie? Pentru ce infractiune? Pentru o datorie nestiuta? Pentru un avans dintr-o afacere?

S-a insistat pentru retinerea din seara de 18.04.2014, deoarece pe 19.04.2014 la Curtea de Apel, de serviciu la arestari ca judecator de drepturi si libertati era dna judecator Dumitrita Piciarca – care avea dosar la DNA ca inculpat si dupa doua saptamani a si fost trimisa in judecata.

Cu toata arestarea si presiunea, Piciarca scrie in considerente (pag.12-jos) ca “fapta s-ar putea sa nu fie infractiunea de trafic de influenta”, dar ca n-o intereseaza. La contestatie m-a judecat Iulian Dragomir cu “nasul in suflet”, la control judiciar la CAB judecatorul George Matei, la camera preliminara era programata judecatoarea Alexandrescu de la CAB (dar si-a luat liber!) si a intrat Daescu Corina – un fost procuror – care s-a si pronuntat deja, afirmand ca am savarsit fapta de trafic de influenta.

Doamna judecator de la Inalta Curte, Dascalu Ana Maria nu stiu cum a motivat ca nu am hotararea. In minuta respinge doar inlocuirea masurii de arest preventiv cu arest la domiciliu.

Dar, faptul ca a ascultat cu mare interes situatia prevazuta in lege despre “membrii instantelor de arbitraj” (spre deosebire de anteriorii judecatori, toti care habar nu aveau, ma intrebau daca Camera de Comert nu este o institutie publica a statului si cum adica, Curtea de Arbitraj nu are persoanlitate juridica si cand le explicam ca ei vorbesc de “gheata” si in realitate e vorba de “apa fierbinte” se aratau foarte mirati, dar dovedeau prin solutii ca n-au inteles nimic), doamna judecator Dascalu a ramas in pronuntare doua zile, timp in care a avut evident dosarul pentru ca aplicandu-mi interdictiile, nu le-a luat pe toata otova din lege, ci le-a concretizat din dosar si asta presupune ca a citit toate declaratiile din dosar: denuntator, inculpat, martori, inregistrare ambientala, p.v de transcriere a convorbirilor telefonice, p.v de flagrant.

Din coroborarea lor, chiar daca inlocuirea masurii nu se face pe fond, a luat hotararea – certamente – ca nu pot sa mai fiu tinut in arestul politiei, deoarece pe de o parte putea sa observe ca nu sunt probe pentru trafic, dar mai ales putea lesne sa observa ca arbitrii desfasoara o activitate privata si ca legiuitorul nu i-a asimilat nici macar functionarului public (art.308 Cp. raportat la 175 (2) Cp.), ci i-a tratat ca pe o categorie distincta – asa cum sunt: persoane investite printr-un acord privat al partilor pentru a desfasura o activitate privata intr-o forma de jurisdictie alternativa si a solutiona un litigiu determinat, activitate de arbitru (in momentul in care persoana este desemnata sau numita pe baza acordului dintre parti) care incepe prin semnatura de asumare ca membru al instantei de arbitraj si care inceteaza in momentul pronuntarii hotararii prin care s-a solutionat litigiul – categorie aparte pe care legiuitorul a inteles sa o sanctioneze numai pentru infractiunea de la art.289 luare de mita si 290 dar de mita, din cuprinsul infractiunilor de coruptie si in disp.art.7 lit. d) din legea 78/2000 sa prevada majorarea pedepsei cu 1/3 pentru arbitrii ca membri ai instantelor de arbitraj (in perioada cat desfasoara aceasta calitate: de la investire – la solutionare, in general nu mai mult de 6 luni).

La fel ca judecatorii, procurorii, ofiterii de cercetare sau demnitarii, doar pentru infractiunile de la 291 trafic de influenta, pe care insa membrii instantelor de arbitraj si savarsesc fapta ca orice persoana in calitate de subiect activ (majorarea pedepsei se aplica pentru este subiect activ calificat. Si la fel in cazul art.298 luare de mita (majorarea pedespei se aplica pentru ca membrii instantei de arbitraj pe perioada cat desfasoara aceasta activitate ca fiind investita sa solutioneze un litigiu determinat pe baza acordului de arbitraj este subiect activ calificat.

Dispozitia din art.7 lit d) din Legea 78/2000 unde membrii instantelor de arbitraj (293) sunt tratati ca subiecte active calificate care savarsesc art.291 sau 298 nu are nicio legatura cu infractiunea de coruptie art.293 Cp. Unde membrii instantelor de arbitraj au calitatea de subiect pasiv calificat.

Daca fapta s-a comis si ceea ce sustine Gheza – singur – este adevarat ca el a discutat de dosar cu mine, nu exista nicio singura proba, si mai important nu am promis ca voi determina pe acesta, conditie obligatorie la trafic.

Subliniez in inregistrarea ambientala (care constituie o proba in integralitatea ei, nu pe bucati. Proba nu poate fi prelucrata de instanta, fragmentata, sa iei ce acuza si sa lasi deoparte “ce apara”).

Sublinez deci ca banii sunt pentru altcineva, fara a denumi persoana, “omul” (sigur ca eu ma refeream la afacerea cu tipografia, dar las ipoteza aia si merg pe ipoteza traficului) si Gheza imi raspunde de doua ori ca “a inteles ca banii sunt pentru altcineva”.

In aceste conditii, exista practica a CAB si ICCJ ca nu se poate retine infractiunea de trafic de influenta, ci o alta infractiune, de exemplu, de inselaciune.

Ceea ce distinge infractiunea de trafic de influenta de inselaciune pentru subiectul activ (Vlasov azi) este ca la trafic trebuie indeplinita conditia de “a avea influenta sau a lasa sa se creada ca ai influenta si sa promiti ca vei determina functionarul public sa faca ceea ce ii soliciti tu. Ca atare trebuia sa rezulte de undeva macar din reclamatia denuntatorului coroborata cu inca o proba (inregistrarea) ca eu i-am promis lui Gheza ca il voi determina pe functionar.

Nu numai ca nu exista o astfel de proba, ci dimpotriva, exista expres “vorbim ca banii nu sunt pentru mine ci pentru altcineva” si aici practica ICCJ este stabilita ca nu este trafic. In cazul meu, inselaciune nu poate fi caci nu exista paguba. Ca atare achitarea este singura solutie legala”.

*Cititi aici incheierea judecatoarei Dumitrita Piciarca de la CAB, care a dispus arestarea lui Mihail Vlasov