Pe numele judecatoarei Ana Otilia Bombos, de la Sectia a II-a penala a Tribunalului Bucuresti s-au formulat recent mai multe plangeri penale si memorii adresate PCAB, Ministerului Justitiei si CSM, pentru abuz in serviciu, faptele ce i se imputa constand in nesocotirea unei dispozitii obligatorii pentru toate instantele din Romania. Concret, judecatoarea Ana Otilia Bombos este acuzata ca s-a transformat in procuror, dispunand practic trimiterea in judecata a unui grup de persoane fata de care DNA a pronuntat solutii de neincepere a urmaririi penale (NUP), incalcand astfel dispozitiile obligatorii pentru orice instanta stabilite de Sectiile Unite ale Inaltei Curti, in cadrul unui recurs in interesul legii (RIL). Este vorba de Decizia XLVIII din 4 iunie 2007 a ICCJ, care a statuat ca in situatiile in care parchetele pronunta solutii de NUP, instantele sesizate cu plangeri impotriva actelor procurorului (in baza art. 278/1 C.p.p.) nu pot pronunta solutia de retinere a cauzei spre judecare prevazuta de art. 278/1 alin. 8, lit c) C.p.p. Ratiunea pentru care ICCJ a admis recursul in interesul legii si a interzis retineri ale cauzelor spre judecare in cazurile in care s-au dat solutii de NUP a fost aceea ca un om nu poate fi trimis in judecata doar pe acte premergatoare, in lipsa garantiilor oferite de urmarirea penala, care sa permita unui acuzat sa afle de acuzatiile ce i se aduc si sa i se ofere posibilitatea sa se apere cu aceleasi arme ca ale acuzarii. De altfel, rolul esential al procurorului intr-un stat democratic este de a veghea ca niciun vinovat sa nu scape de raspunderea penala, dar mai ales ca niciun nevinovat sa fie trimis in judecata pe nedrept. Astfel, urmare a RIL-ului admis de ICCJ, singura situatie in care un judecator poate retine cauza spre judecata pe considerentul ca la dosar exista suficiente probe, este doar acela in care fata de acuzati s-a pronuntat o solutie de scoatere de sub urmarire penala (SUP).

Judecatoarea Bombos si mostenitorii Palatului Ghika

In cadrul dosarului nr. 25.696/3/2011 aflat pe rolul TMB – Sectia a II-a penala, judecatoarea Otilia Bombos a fost investita cu o plangere impotriva actelor procurorului in temeiul art. 278/1 C.p.p. Plangerea a fost formulata de Grigore Ghika, descendent al familiei Ghika, care sustine ca ar fi de drept epitrop (administrator) al Asezamantului Ghika Voievod. Pentru cei care nu cunosc istoria Asezamantului, amintim ca acesta este compus din cunoscutul Palat Ghika (foto 2) si Mosia Colentina cu o suprafata de 22 de hectare, situate in zona Lacului Tei din Capitala. Asezamantul a fost lasat mostenire comunitatii de catre fostul domnitor al Tarii Romanesti, Grigore Ghika, in 1833, printr-un legat. Prin acest legat, domnitorul nu a transmis patrimoniul mosiei niciunei persoane fizice, ci doar a dispus ca domeniul sa fie administrat din generatie in generatie de descendenti directi ai domnitorului, in calitate de epitropi (administratori). Perioada de comunism a lasat Asezamantul in voia sortii, acesta nemaifiind administrat fizic de descendentii voievodului vreme de circa 50 de ani. In 1999, Simone Helene Ralleti (foto) mostenitoare a principesei Eufrosina Ghika, a revendicat mosia, iar mai multe instante, dar si Arhiepiscopia Bucurestilor i-au recunoscut calitatea de epitrop legatar. Mai mult, pe legea fondului funciar, autoritatile administratiei locale i-au reconstituit dreptul de proprietate asupra mosiei, emitandu-i-se titlu de proprietate. Cu toate acestea, la scurt timp, eroarea a fost reparata, iar Asezamantul Ghika Voievod a fost inscris ca atare in cartea funciara, cu denumirea Fundatia Asezamantul Ghika Voevod sau Mosia Colentina, ca persoana juridica fara scop patrimonial, de catre Tribunalul Bucuresti, sub nr. 43 din 21.04.1999, avand ca fondator pe Simone Helene Ralleti (fosta Antoniu). Dupa mai multi ani, in boom-ul imobiliar din Romania, in 2005 a aparut Grigore Ghika, care s-a pretins la randul sau epitrop legatar al Asezamantului, formuland plangere penala impotriva lui Simone Helene Ralleti pentru inselaciune. De retinut, intre cei doi exista si un proces civil, aflat in prezent in faza de rejudecare, in care instantele anterioare le-au recunoscut anterior la amandoi calitatea de epitropi legatari. Viitorul termen in litigul civil este stabilit pentru data de 20.01.2012 la Curtea de Apel Bucuresti (dosar 5372/2/2011).

Revenind la disputa penala, in 2005 Grigore Ghika (despre care exista indicii ca ar avea in spate niste oameni de afaceri italieni si romani) a formulat plangere penala impotriva lui Simone Helene Ralleti, impotriva fostului prefect Ion Iordan, a unor functionari ai Primariei Capitalei si oameni de afaceri, pentru inselaciune, fals si abuz in serviciu, in legatura cu Asezamantul. DNA, prin procurorul de caz Ionita Vasile, a solutionat in octombrie 2006 plangerea cu NUP, aratand ca faptele acuzate nu sunt prevazute de legea penala, iar infractiunea de inselaciune nu subzista, intrucat Ralleti nu a facut decat o cerere, iar autoritatile i-au facut retrocedarea, dupa verificarea actelor oficiale. Grigore Ghika a facut plangere in instanta impotriva solutiei de NUP, iar Tribunalul Bucuresti (judecator Iosefina Parvu) a desfiintat in mai 2008 solutia de NUP si a dispus trimiterea dosarului penal inapoi la DNAin vederea redeschiderii urmarii penale, enumerand o serie de acte pe care le-a considerat utile a fi administrate de procurori. Dupa 6 ani de cercetari, in final, DNA, prin Rezolutia 91/P/2006 din data de 24.01.2011 (procurori Ionita Vasile si George Nica) au pronuntat solutie de NUP pentru toti faptuitorii, precizand in esenta ca faptele nu sunt prevazute de legea penala si, indiferent daca au existat grave erori ale autoritatilor locale privitoare la reconstituiri ale dreptului de proprietate asupra mosiei in anii '90, Asezamantul este inscris ca persoana juridica, iar cu privire la calitatea de epitrop legatar a Simonei Ralleti, aceasta a fost consfintita de sentinte si acte oficiale ale unor autoritati, existand in prezent pe rol procesul civil dintre ea si Grigore Ghika pe constatarea calitatii de epitropi (administratori) ai asezamantului (n.n. - n-ar fi exclus ca in final, instanta sa-i recunoasca pe amandoi epitropi legatari). Solutia de NUP a fost mentinuta de procurorul sef sectie Doru Florin Tulus.

Avem o practica unitara, nu si raspundere pentru ignorarea ei

Aceasta a fost situatia de fapt care a facut ca plangerea din 2011 a lui Grigore Ghika, impotriva ultimei solutii de NUP sa ajunga pe masa judecatoarei Ana Otilia Bombos. Reamintim ca la termenul din 12.10.2011, judecatoarea Otilia Bombos a dat urmatoarea solutie: “In temeiul dispozitiilor art. 278/1, alin 8, lit c) C.p.p. Admite plangerea formulata de petentul Ghika Grigore impotriva rezolutiei nr. 91/P/2006 din data de 24.01.2011, mentinuta prin rezolutia nr. 65/II-2/2011 din data de 14.03.2011 ale PICCJ – DNA. Desfiinteaza rezolutiile atacate si retine cauza spre rejudecare in complet legal constituit. Cheltuielile judiciare raman in sarcina statului. DEFINITIVA”.

Tocmai in acest ultim cuvant sta nenorocirea in acest caz. Pentru ca potrivit legii, o asemenea solutie este fara cale de atac, chiar daca ea apare inadmisibila in raport de RIL-ul Inaltei Curti. Asta inseamna ca dupa 6 ani de cercetari la DNA, persoanele acuzate trabuie sa mai faca fata unui proces penal, desi niciodata n-au fost puse sub acuzare, iar unele dintre ele nici macar audiate vreodata, pentru a se putea apara. Se poate afirma ca in acest caz judecatoarea s-a transformat intr-un procuror, trimitandu-i practic pe faptuitori in judecata. Si asta contrar Deciziei ICCJ privitoare la recursul in interesul legii, mai sus aminit, decizie prin care s-a stabilit ca instantele nu pot retine cauzele spre judecare in situatiile in care s-au dat solutii de NUP la parchet.

Daca cea mai mare problema a sistemului judiciar din Romania este lipsa unei practici unitare, ce ne facem in aceasta situatie, in care ICCJ a dat o decizie OBLIGATORIE PENTRU INSTANTE?! Se poate ignora o asemenea decizie obligatorie pentru instante? Cine va plati pentru plimbarea unor oameni in parchete si instante atatia ani? Si pentru imaginea lor?

Exista oare in acest dosar interese mai presus de lege?

Acest caz este cel putin de competenta Inspectiei CSM, care va trebui sa demonstreze ce face atunci cand desi Inalta Curte stabileste o practica unitara intr-o anumita materie, apar magistrati care dau solutii pe care le cred ei de cuviinta. Si cum se va repara eventualul prejudiciu al unor persoane care vor fi nevoite sa umble pe viitor cu anii prin instante, ca sa raspunda dorintei judecatoarei Bombos de a fi judecate, desi nu au dat niciodata vreo declaratie de invinuit si n-au fost intrebate cum se apara in fata acuzatiilor?

In prezent, in urma solutiei judecatoarei Bombos s-a format dosarul penal nr. 66354/3/2011 al TMB – Sectia a II-a penala. Curios cum s-a facut repartitia aleatorie in acest dosar care a ajuns tot pe masa judecatoarei Otilia Bombos, care insa la termenul din 17.10.2011 a inteles sa se abtina pe motiv de incompatibilitate.

* Cititi aici solutia judecatoarei Ana Maria Bombos de la TMB si abtinerea sa in dosarul nou format

* Cititi aici Decizia Sectiilor Unite ale ICCJ, obligatorie pentru instante

* Cititi aici extrase din rezolutiile DNA atacate in instanta