Chiar daca au existat hotarari judecatoresti definitive care au stabilit existenta unor erori judiciare, judecatorii sau procurorii vinovati de aceste erori au putut dormi in liniste, caci statul roman nu le-a clintit niciun fir de par. Cel putin in perioada 1 ianuarie 2019 – 31 decembrie 2020, interval care face obiectul Raportului Inspectiei Judiciare nr. 21-1108 din 30 iunie 2021 privind practica instantelor de judecata in dosarele avand ca obiect repararea prejudiciului produs ca urmare a erorilor judiciare. Verificarile IJ au avut loc intre 15 martie si 15 mai 2021.

Raportul a fost aprobat de catre Sectia pentru judecatori din Consiliul Superior al Magistraturii in sedinta din 3 februarie 2022, prin Hotararea nr. 197/2022, publicata de CSM miercuri, 23 februarie 2022.

Inca de la inceput, Inspectia Judiciara – condusa de judecatorul Lucian Netejoru (foto) – precizeaza ca raportul nu analizeaza dosarele privind despagubiri pentru privarea nelegala de libertate in cursul procesului penal, conform art. 539 din Codul de procedura penala – articol despre care amintim ca a fost declarat neconstitutional prin Decizia nr. 136/2021. Mai exact, Curtea Constitutionala a subliniat ca articolul trebuie sa aiba in vedere si arestarea nedreapta, confirmata ca atare prin achitarea definitiva, nu doar arestarea care a incalcat procedura.

In primul rand, IJ remarca numarul redus de cereri privind raspunderea patrimoniala a statului pentru erori judiciare in cei doi ani analizati. Este vorba despre 115 dosare, dintre care doar 59 vizeaza efectiv problema erorilor judiciare. Dintre acestea, doar 6 cauze au primit solutii de admitere definitiva – toate in materie penala.

Raspunderea magistratilor continua sa fie o gluma

In al doilea rand, instantele au identificat o serie de vulnerabilitati. Dintre punctele de vedere trimise catre Inspectie, il remarcam pe cel al Inaltei Curti de Casatie si Justitie si al curtilor de apel din Alba Iulia si Pitesti, care critica faptul ca Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor – chiar si dupa amendamentele din 2018 – continua sa prevada o raspundere iluzorie pentru judecatorii si procurorii dovediti definitiv ca au comis erori judiciare. Mai exact, totul tine de bunul plac al statului roman, dupa cum arata ICCJ si dupa cum, de altfel, scrie si in Legea 303/2004.

Zona de arbitrariu este posibila din cauza introducerii, in art. 96 alin. 8 din lege, a sintagmei „si a propriei evaluari” cu privire la eventualitatea ca Guvernul sa exercite actiuni in regres impotriva magistratilor abuzivi.

Iata intregul text al art. 96 din Legea 303/2004:

„(1) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

(2) Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea judecatorilor si procurorilor care, chiar daca nu mai sunt in functie, si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta, conform definitiei acestora de la art. 99^1.

(3) Exista eroare judiciara atunci cand:

a) s-a dispus in cadrul procesului efectuarea de acte procesuale cu incalcarea evidenta a dispozitiilor legale de drept material si procesual, prin care au fost incalcate grav drepturile, libertatile si interesele legitime ale persoanei, producandu-se o vatamare care nu a putut fi remediata printr-o cale de atac ordinara sau extraordinara;

b) s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca definitiva in mod evident contrara legii sau situatiei de fapt care rezulta din probele administrate in cauza, prin care au fost afectate grav drepturile, libertatile si interesele legitime ale persoanei, vatamare care nu a putut fi remediata printr-o cale de atac ordinara sau extraordinara.

(4) Prin Codul de procedura civila si Codul de procedura penala, precum si prin alte legi speciale pot fi reglementate ipoteze specifice in care exista eroare judiciara.

(5) Pentru repararea prejudiciului, persoana vatamata se poate indrepta cu actiune numai impotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice. Competenta solutionarii actiunii civile revine tribunalului in a carui circumscriptie domiciliaza reclamantul.

(6) Plata de catre stat a sumelor datorate cu titlu de despagubire se efectueaza in termen de maximum un an de la data comunicarii hotararii judecatoresti definitive.

(7) In termen de doua luni de la comunicarea hotararii definitive pronuntate in actiunea prevazuta la alin. (6), Ministerul Finantelor Publice va sesiza Inspectia Judiciara pentru a verifica daca eroarea judiciara a fost cauzata de judecator sau procuror ca urmare a exercitarii functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, potrivit procedurii prevazute la art. 74^1 din Legea nr. 317/2004, republicata, cu modificarile ulterioare.

(8) Statul, prin Ministerul Finantelor Publice, va exercita actiunea in regres impotriva judecatorului sau procurorului daca, in urma raportului consultativ al Inspectiei Judiciare prevazut la alin. (7) si al propriei evaluari, apreciaza ca eroarea judiciara a fost cauzata ca urmare a exercitarii de judecator sau procuror a functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta. Termenul de exercitare a actiunii in regres este de 6 luni de la data comunicarii raportului Inspectiei Judiciare.

(9) Competenta de solutionare a actiunii in regres revine, in prima instanta, sectiei civile a curtii de apel de la domiciliul paratului. In cazul in care judecatorul sau procurorul impotriva caruia se exercita actiunea in regres isi exercita atributiile in cadrul acestei curti sau la parchetul de pe langa aceasta, actiunea in regres va fi solutionata de o curte de apel invecinata, la alegerea reclamantului.

(10) Impotriva hotararii pronuntate potrivit alin. (9) se poate exercita calea de atac a recursului la sectia corespunzatoare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

(11) Consiliul Superior al Magistraturii va stabili, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi, conditii, termene si proceduri pentru asigurarea profesionala obligatorie a judecatorilor si procurorilor. Asigurarea va fi acoperita integral de catre judecator sau procuror, iar lipsa acesteia nu poate sa intarzie, sa diminueze sau sa inlature raspunderea civila a judecatorului sau procurorului pentru eroarea judiciara cauzata de exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta”.

Alte curti de apel s-au aratat nemultumite de felul in care este formulat articolul 538, alineatul 1 din Codul de procedura penala, care trateaza dreptul la repararea pagubei in caz de eroare judiciara.

Redam intregul art. 539 CPP:

„Dreptul la repararea pagubei in caz de eroare judiciara

(1) Persoana care a fost condamnata definitiv, indiferent daca pedeapsa aplicata sau masura educativa privativa de libertate a fost sau nu pusa in executare, are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite in cazul in care, in urma rejudecarii cauzei, dupa anularea sau desfiintarea hotararii de condamnare pentru un fapt nou sau recent descoperit care dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara, s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul redeschiderii procesului penal cu privire la condamnatul judecat in lipsa, daca dupa rejudecare s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare.

(3) Persoana prevazuta la alin. (1) si persoana prevazuta la alin. (2) nu vor fi indreptatite sa ceara repararea de catre stat a pagubei suferite daca, prin declaratii mincinoase ori in orice alt fel, au determinat condamnarea, in afara cazurilor in care au fost obligate sa procedeze astfel.

(4) Nu este indreptatita la repararea pagubei nici persoana condamnata careia ii este imputabila in tot sau in parte nedescoperirea in timp util a faptului necunoscut sau recent descoperit”.

CSM ne spune ca mai avem de asteptat

Inainte de a va lasa sa cititi principalele pasaje din raportul Inspectiei Judiciare, mentionam ca la sfarsitul documentului, IJ ii solicita Consiliului Superior al Magistraturii sesizarea Ministerului Justitiei cu o propunere de modificare a art. 96 din Legea 303/2004 – cu accent, bineinteles, pe mecanismul actiunii in regres. La randul ei, in Hotararea 197/2022, Sectia pentru judecatori a CSM a evitat sa se pronunte, multumindu-se sa promita ca subiectul va fi discutat in Plenul Consiliului – intr-un orizont de timp neprecizat:

„Referitor la propunerile formulate de Inspectia Judiciara la punctele I si II, privind analizarea de catre Consiliul Superior al Magistraturii a oportunitatii sesizarii Ministerului Justitiei cu o propunere de modificare a prevederilor art. 96 din Legea nr. 303/2004, precum si de apreciere cu privire la propunerile formulate de instantele judecatorestl de modificare a reglementarii actuale referitoare la exercitarea actiunii in regres, Sectia pentru judecatori apreciaza ca, in prezent, nu este oportun un asemenea demers, avand in vedere ca, astfel cum rezulta din minuta Comisiei nr. 2 Judecatori – Resurse umane si organizare din data de 26.01.2022, aspectele ce tin de obiectul acestor propuneri, analizate si la nivelul Directiei legislatie, documentare si contencios, urmeaza sa fie supuse dezbaterii Plenului, in procedura de avizare a proiectelor de acte normative ce privesc activitatea autorltatil judecatoresti, in temeiul art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004”.

Prezentam cele mai importante fragmente din raportul IJ:

„La nivelul instantelor, conform punctelor de vedere comunicate de acestea, raportat la actuala reglementare a erorii judiciare si a regresului statului impotriva magistratului, la care se raporteaza in principal si pratica judiciara analizata, au fost identificate si unele vulnerabilitati in statuarea acestor institutii, decurgand in principal din caracterul vag si imprecis al definitiei date erorii judiciare de art. 96 din Legea nr. 303/2004, lipsa unei reglementari unitare a erorii judiciare, existand o procedura clara in materie penala, fara a se stabili una similara pentru eroarea decurgand din cauzele non-penale.

S-a invocat totodata faptul ca, in aceste ultime cauze, nu este stabilit un termen de prescriptie ori dispozitii relative la timbraj, recurgandu-se la dreptul comun.

Continutul normelor care reglementeaza regresul este criticat de catre instantele judecatoresti in principal din perspectiva competentelor conferite Ministerului Finantelor Publice si lipsa unor criterii obiective dupa care sa se realizeze evaluarea de catre aceasta institutie, precum si a posibilitatii regresului fara a se stabili anterior, in cadrul unei proceduri disciplinare, supuse controlului judecatoresc, ca magistratul a actionat cu rea-credinta sau grava neglijenta.

Astfel, Curtea de Apel Alba lulia apreciaza ca reglementarile in cadrul acestei proceduri date de art. 96 sunt neclare si pot genera probleme, in special, in ceea ce priveste interpretarea dispozltiilor art.96 alin.3 din Legea 303/2004. De asemenea, se mentioneaza ca nu este prevazuta o procedura stricta a constatarii prealabile a erorii judiciare, ce nu ar trebui sa implice reanalizarea unor hotarari judecatoresti definitive, in alt cadru procesual decat cel al cailor legale ordinare si extraordinare de atac ce pot fi exercitate sub aspectul incalcarii evidente a dispozitiilor legale de drept material si procesual, in caz contrar fiind adusa atingere independentei judecatorilor si principiului securitatii raporturilor juridice.

In acest sens s-a opinat si la nivelul Curtii de Apel Pltesti, unde s-a exprimat opinia conform careia, fata de prevederile art. 96 alin. 3 din Legea nr. 303/2004, care definesc eroarea judiciara, rezulta ca raspunderea statului pentru erorile judiciare este acceptata nu numai ca rezultat al unor acte procedurale, ci si in temeiul continutului hotararilor judecatoresti definitive, care includ interpretarea legii si examinarea probelor.

Curtea de Apel Iasi a apreciat ca fiind o vulnerabilitate inexistenta unei reglementari unitare a erorii judiciare pentru toate materiile. Astfel, s-a subliniat ca, in timp ce pentru erorile judiciare ce se circumscriu prevederilor art. 538 Cod procedura penala este reglementata o procedura clara de solutlonare, cu stabilirea inclusiv a aspectelor legate de calitatea procesual-activa, termenul de prescriptie, timbraj, pentru alte situatii de eroare judiciara nu este aplicabila aceasta procedura, astfel ca devin incidente normele de drept comun. S-a mai retinut ca in materie civila nu se prevede cine constata eroarea judiciara, care sunt termenele de prescriptie pentru exercitarea actiunilor in materie, raportat la momentul in care a fost savarsita eroarea judiciara. S-au formulat in acest sens propuneri de modificare a leglslatiei, in sensul reglementarii unitare a procedurii, cu privire la conditiile de promovare a actiunii, pentru toate tipurile de erori judiciare si aceasta sa se regaseasca in materia competentei instantelor, anume Codul de procedura civila, dar si modificarea art. 96 din Legea nr. 303/2004 prin reglementarea mai clara a situatiilor de eroare judiciara in materie civila, sa se stipuleze clar cine constata eroarea judiciara, termenele de prescriptie pentru exercitarea actiunilor in materie, raportat la momentul in care a fost savarsita eroarea judiciara.

Legat de termenul de prescriptie, Curtea de Apel Craiova formuleaza la randul sau o propunere, in sensul stabilirii unui termen de prescriptie pentru formularea actiunii, avand in vedere ca pentru situatia reglementata prin art. 538 Cod procedura penala, legiuitorul a stabilit un astfel de termen. Chiar daca existenta unui termen de prescriptie ar rezulta din reglementarile de drept comun, pentru a nu se crea diferente si o practica neunitara, prevederea unui astfel de termen in leglslatia speciala este de preferat. Aceeasi instanta considera ca prevederile art. 538 alin. 1 Cod procedura penala nu sunt suficient de clare, in sensul ca nu rezulta daca hotararea de achitare de care vorbeste textul de lege trebuie sa constate eroarea judiclara sau daca este suficient ca aceasta sa rezulte doar implicit. Se apreciaza ca reglementarea actuala in domeniul analizat nu este eficienta si da nastere la numeroase disfunctionalitati, intrand in contradictie cu norme fundamentale ale procesului civil.

In ceea ce priveste reglementarea actiunii in regres a Statului impotriva magistratilor, aceasta a fost criticata, Inalta Curte de Casatie si Justitie propunand eliminarea din cuprinsul textului art. 96 alin. (8) din Legea nr. 303/2004 (potrivit caruia 'Statul, prin Ministerul Finantelor Publice, va exercita actlunea in regres impotriva judecatoruiul sau procurorului daca, in urma raportului consultativ al Inspectiei Judiciare prevazut la alin. (7) si a propriei evaluari, apreciaza ca eroarea judiciara a fost cauzata ca urmare a exercitarii .de judecator sau procuror a functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta') a sintagmei 'si al propriei evaluari', care constituie un element subiectiv de evaluare a activitatii de judecata, lasat la indemana unei entitati aflate in sfera altei puteri a statului decat cea judecatoreasca, aducandu-se astfel atingere principiului independentei judecatorului, statuat de dispozitiile art. 124 alin. (3) din Constitutie. Aceasta, cu atat mai mult cu cat textul stabileste caracterul pur consultativ al raportului intocmit de Inspectia Judiciara in procedura prevazuta de art. 74 ind.1 din Legea nr. 317 /2004. Totodata, potrivit informatiilor transmise de Sectla I Civila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la nivelul acestei sectii a fost formulata o propunere de abrogare a art. 96 in forma adoptata prin Legea nr.242/2018, mentionandu-se ca s-a avut in vedere faptul ca actualul mecanism permite autoritatii administrative sa evalueze daca, in cadrul unui proces, s-au efectuat acte procesuale cu incalcarea evidenta a dispozitiilor legale de drept material si procesual sau, strict in cazul judecatorului, s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca definitiva in mod evident contrara legii sau situatiei de fapt care rezulta din probele administrate in cauza, situatii prin care au fost afectate grav drepturile, libertatile si interesele legitime ale persoanei, vatamare care nu a putut fi remediata printr-o cale de atac ordinara sau extraordinara. S-a apreciat ca aceasta implica o rejudecare, practic, de catre autoritatea administrativa, a solutiei de ultima instanta pronuntate intr-un proces judiciar.

Si la nivelul Curtii de Apel Craiova se apreciaza ca se impune revenirea la forma anterioara a art. 96 din Legea nr. 303/2004, in sensul ca obligarea Statului la repararea prejudiciului sa fie facuta doar daca exista o hotarare prin care sa se constate ca eroarea a fost savarsita cu rea-credinta sau grava neglijenta.

Curtea de Apel Pitesti a opinat in sensul ca actiunea in regres prin care se urmareste angajarea raspunderii civile a judecatorului nu trebuie sa intervina decat la incheierea unei preceduri disciplinare in fata Consiliului Superior al Magistraturii, singurul garant al independentei sistemului judiciar, pentru a nu opera un efect de intimidare asupra independentei judecatorilor in raport cu executivul, fiind formulate o propunere, in acest sens, de modificare a normelor legale. Referitor la raspunderea patrlmonlala a judecatorllor, este subliniata, de Curtea de Apel Targu Mures, necesitatea reglementarii conditiilor de exercitare a actiunii in regres a statului impotriva judecatorului, mai exact posibilitatea exercitarii acestei actiuni numai dupa ce a fost stabilita raspunderea disciplinara a judecatorului, dupa parcurgerea procedurii de angajare a raspunderii disciplinare, in conditiile legii, si pronuntarea hotararii definitive, pentru fapta care a cauzat prejudiciul. Se arata ca fata de Decizia nr. 45/2018 a Curtil Constitutionale si fata de conseclntele pe care le determina pentru judecator, stabilirea existentei relei-credinte sau a gravei neglljente nu poate avea lac pe cale incidentala, in cadrul actlunii in regres. De asemenea, chiar dupa transmiterea raportului consultativ prevazut de art. 74 ind.1 din Legea nr. 317 /2004, exercitarea sau neexercitarea actiunii in regres ramane la aprecierea functionarului public din cadrul Ministerului Finantelor Publice, prin raportare la art. 96 alin. (8) din Legea nr. 303/2004, acesta avand competenta de a face propria evaluare asupra exercltarii atributiilor judecatorulul cu rea-credinta sau grava neglijenta. S-a mai considerat ca lipseste o procedura stricta a constatarii prealabile a erorii judiciare, ce nu ar trebui sa implice reanalizarea unor hotarari judecatoresti definitive, in alt cadru procesual decat cel al cailor legale ordinare si extraordinare de atac ce pot fi exercitate sub aspectul incalcarii evidente a dispozitiilor legale de drept material si procesual, in caz contrar, fiind adusa atingere independentei judecatorilor si principiului securitatii raporturilor juridice.

Si la nivelul Curtii de Apel Iasi s-a apreciat ca se impune reglementarea unor criterii de evaluare pe care Ministerul Finantelor Publice trebuie sa isi intemeieze decizia pentru a exercita actiunea in regres impotriva judecatorului, precum si reglementarea statutului procedural al judecatorulul in cadrul primei proceduri, indreptate doar impotriva Statului, pentru determinarea modului de luare in considerare in cadrul celei de a doua faze a oricarei statuari definitive a instantei civile din prima faza cu privire la existenta erorii judiciare.

Tribunalul Bucuresti a considerat ca una dintre principalele deficiente, in opinia judecatorilor, consta in lipsa unei reglementarl legale exprese care sa stabileasca o competenta functionala raportat la specializarea sectiilor din cadrul tribunalelor, in sensul de a se stabili competenta in favoarea sectiei specializate in materia care a generat pretinsa eroare judiciara. Acest aspect. conduce atat la temporizarea solutionarii cererilor avand ca obiect eroare judiciara (ca urmare a parcurgerii procedurii conflictului de competenta), cat si la diflcultati in solutionarea pe fond a cauzelor avand acest obiect. Se apreciaza utila modificarea art. 96 alin. 5 din Legea nr. 96/2004, in sensul de a se stabili in concret competenta functlonala, similar modalitatii de legiferare cuprinse in alin. 9 al aceluiasi articol, care stabileste competenta functionala pentru solutionarea actiunii in regres in favoarea sectiei civile a curtii de apel. (...)

III.1. Concluzii:

1. Din considerentele retinute in cuprinsul raportului rezulta ca incidenta cererilor prin care se solicita antrenarea raspunderii patrimoniale a statului pentru eroare judiciara este una foarte redusa, fiind raportate la nivelul tuturor curtilor de apel un numar total de 115 astfel de dosare, dintre care 59 vizeaza strict problematica in discutie si doar in 6 cauze s-au pronuntat solutii de admitere. In ceea ce priveste regresul Statului impotriva magistratilor, in perioada de referinta avuta in vedere in prezenta anallza (2019-2020) nu au fost inregistrare dosare cu acest obiect. Cazuistica relevata de verificarile efectuate este, in acest context, una destul restransa, care nu a pus in practica instantelor probleme deosebite.

2. Legislatia speciala, data de prevederile art. 96 si art. 538-542 Cod procedura penala, se completeaza cu normele dreptului comun reprezentate in plan procedural de cele ale Codului de procedura civila, care guverneaza aspectele vizand desfasurarea procesului (procedura prealabila, principiul disponibilitatii partilor, probele, cai de atac etc.).

Aspectele de ordin procedural, vizand stabilirea instantei competente, timbrajul, calitatea procesuala, calea de atac si chestiunea prescriptiei, au impus, doar cu titlu de exceptie, dezbateri in practica si solutionarea unor eventuale exceptii. In acest sens, la nivelul Tribunalului Bucuresti a fost semnalata o practica neunitara, generata de competenta functionala in solutionarea cererilor avand ca obiect constatarea erorii judiciare, fiind adoptata Hotararea Colegiului de conducere al Tribunalului Bucuresti nr. 8 din 28.03.2019, prin care s-a stabilit ca cererile de eroare judiciara care cad in competenta de solutionare in prima instanta a tribunalului var fi inregistrate spre solutlonare la sectia specializata in materia care a generat pretinsa eroare. In cauzele analizate nu se inregistreaza durate ale procedurilor judiciare care sa poata fi apreciate ca excesive, prin raportare la obiect, complexitate, probatoriul administrat (care de regula se rezuma la proba cu inscrisuri, intr-un numar redus de cauze, administrandu-se si proba testimoniala -si doar in cateva, proba cu expertiza contabila).

3. Se constata existenta un numar extrem de redus al cererilor admise in materia analizata (6), dar si imprejurarea ca, in aceste cauze, analiza efectuata de instantele judecatoresti s-a raportat in principal la indeplinirea / neindeplinirea conditiilor pentru angajarea raspunderii Statului Roman, conform art. 538 C.proc.pen., fiind angajata raspunderea Statului pentru erori judiciare in materie penala. Pentru perioada de referinta, nu a fost identificata nicio situatie in care sa fi fost admisa angajarea raspunderii Statului Roman pentru erori judiciare produse in alte procese in afara celor penale. Analiza cauzelor ce au facut obiectul prezentului control conduce la concluzia ca, pentru pronuntarea solutillor de respingere, intalnite in majoritatea spetelor analizate, instantele au avut in vedere atat normele speciale incidente in materie, cat si norme cu caracter general, inclusiv caracterul obiectiv al raspunderii Statului pentru eroare judiciara.

In ceea ce priveste erorile judiciare in procesele non-penale, invocate in cauzele solutionate definitiv in intervalul de referinta, s-a concluzionat in toate sltuatiile deduse judecatii ca nu sunt indeplinite conditiile angajarii raspunderii Statului Roman, respectiv conditiile pentru existenta unor erori judiciare. De altfel, in majoritatea acestor situatii, reclamantii au dedus judecatii aspecte vlzand dosare solutlonate definitiv, criticand in fapt dezlegarea data de instante chestiunilor litigioase.

4. Majoritatea instantelor judecatoresti au comunicat ca nu au identificat practici judiciare neunitare, insa aceasta apreciere cvasigenerala trebuie privitii din perspectiva existentei unor eventuale practici neunitare la nivel national. In ceea ce priveste fondul problemei deduse judeciitii, s-a constatat existenta in practicii doar a unor aspecte punctuale asupra carora instanteie judecatoresti au apreciat diferit. Din analiza hotararllor pronuntate in materie, prezentate detaliat la sectiunea 11.3.a din raport, rezulta, aprecierea diferita in practica, a indeplinirii conditiilor prev. de art. 538 C.p.p., din perspectiva caracterului de noutate al 'faptelor', pe baza caruia se apreciaza ca exista eroare judiciara.

Astfel, s-a considerat ca desi a fost pronuntata o solutie de achitare, dupa condamnarea definitiva, hotararea de achitare a reclamantului nu a fost adoptata ca urmare a unui fapt nou sau recent descoperit, intrucat nu au fost administrate probe noi, ci aceasta s-a bazat pe o reevaluare a probelor administrate inca din timpul primei judecati.

In alte cauze, s-a aratat ca, in situatia achitarii dupa admiterea cererilor de revizuire, conditia faptului nou sau recent descoperit ori ca nu este de esenta achitarii in cazul intemeiat pe art. 465 Cod procedura penala ori, ca, in celelalte cazuri de revizuire, conditia faptului nou sau recent descoperit este implicita si conduce, in mod direct, la pronuntarea unei solutii diametral opuse in cauza, atunci cand faptele noi sau recent descoperlte sunt determinante. De asemenea, solutia pronuntatii in rejudecare (dupa ce initial s-a dispus, prin hotarare definitiva, condamnarea) – a Jost valorizata diferit de instante. Astfel, in situatia in care, ulterior admiterii cererii de revizuire, in rejudecare, cauza a fost trimisa la parchet si acesta a adoptat o solutie definitiva de clasare, instanta a admis actlunea in despagubiri (prin raportare la art. 5 din CEDO), iar in situatia pronuntarii (in rejudecare) a unei solutii de incetare a procesului penal, actiunea in despagubiri a fost respinsa.

Fata de constatarile expuse, se impune astfel unificarea practicii, prin luarea masurilor necesare de catre persoanele si organele cu atributii de conducere de la nivelul curtilor de apel si instantelor arondate acestora, din perspectiva verificarii de catre judecatorii investiti cu solutionarea cauzelor, a indeplinirii / neindeplinirii conditiilor prev. de art. 538 C.pr.pen. Desi la nivelul instantelor, in cauzele deduse judecatii, nu au fost semnalate probleme in aplicarea leglslatiei incidente in materie, din verificari a rezultat ca exista unele dificultati in stabilirea cadrului procesual in situatia cand partea invoca alaturi de normele speciale si raspunderea delictualii de drept comun si / sau prevederile CEDO, in sustinerea aceleiasl solicitari sau a unor capete de cerere diferite (alaturi de solicitarea de a se acorda despagubiri pentru eroare judiciara, fiind formulate si pretentii vizand dreptul la imagine, durata procedurii, etc.)

5. La nivelul instantelor, conform punctelor de vedere comunicate de acestea, raportat la modul actual de reglementare a erorii judiciare si a regresuui statului impotriva magistratului, au fost evocate mai multe vulnerabilitiiti in statuarea acestor institutil, decurgand in principal din caracterul vag si imprecis al definitiei date de art. 96 erorii judiciare, lipsa unei reglementari unitare a erorii judiciare, sustinandu-se ca in timp cein materie penala exista o procedura clara, nu este stabilita una similara pentru eroarea decurgand din cauzele non-penale. De asemenea, s-a invocat de catre instante faptul ca, in aceste din urma cauze, nu este reglementat un termen de prescrlptie si nici momentul de la care acesta se calculeaza ori dispozitii relativ la timbraj, in aceste situatii impunandu-se aplicarea dreptului comun.

Continutul normelor care reglementeaza regresul este criticat de catre instante, in principal din perspectiva competentelor conferite Ministerului Finantelor Publice si lipsa unor criterii obiective dupa care sa se realizeze evaluarea de catre aceasta institutie, precum si a poslbllitatil regresului fara a se stabili anterior, in cadrul unei proceduri disciplinare, supuse controlului judecatoresc, ca magistratul a actionat cu rea credinta sau grava neglijenta.

Avand in vedere constatarile si concluziile deduse din practica judiciara a instantelor, analizata in prezentul raport, tinand cont si de opiniile exprimate de instante, apreciem ca se impune analizarea oportunitatii sesizarii Ministerului Justitiei in vederea identiflcarii si adoptarii unei solutii legislative care sa stabileasca un cadru procedural unitar, clar si previzibil, vizand eroarea judiclara in materie penala si civila (care sa statueze cu privire la calitatea procesuala activa, termenul de prescriptie si momentul de la care acesta se calculeaza, timbrajul), precum si competenta functlonala in solutionarea cererilor avand ca obiect constatarea erorii judiciare (in favoarea sectiei ce solutioneaza in materia care a generat pretinsa eroare).

Referitor la actiunea in regres a Statului Roman impotriva magistratilor pentru recuperarea prejudiciului, urmare a constatarii erorilor judiciare, se retine ca nu au fost identificate, in perioada de referinta, cauze cu acest obiect, care sa permita inspectorilor judiciari o analiza concreta si concluzii raportate la o practica judiciara relevanta.

In acest context, avand in vedere opiniile exprimate de instantele judecatoresti cu privire la actiunea in regres si propunerile de modificare a reglementarii actuate, formulate de instante, asa cum au fost detalitate la pct. 11.3.a din prezentul raport, urmeaza sa se aprecieze de catre Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la oportunitatea sesizaii Ministerului Justitiei si cu privire la aceste propuneri.

Avand in vedere aceste considerente, formulam urmatoarele:

III.2. Propuneri:

I. Analizarea de catre Consiliul Superior al Magistraturii a oportunitatii sesizarii Ministerului Justitiei cu o propunere de modificare a prevederilor art. 96 din Legea nr. 303/2004, in sensul de a se reglementa:

1. un cadru procedural unitar, clar si previzibil, vizand eroarea judiciara in materie penala si civila, care sa statueze cu privire la calitatea procesuala activa, termenul de prescriptie si momentul de la care acesta se calculeaza, timbrajul;

2. modul in care trebuie constatata existenta eventualei erori judiciare in solutionarea cererilor avand un astfel de obiect, in sensul stabilirii unei competente functionale in solutionarea cererilor avand ca obiect constatarea erorii judiciare (in favoarea sectiei ce solutioneaza in materia care a generat pretinsa eroare);

II. Sa se aprecieze cu privire la propunerile formulate de instantele judecatoresti de modificare a reglementarii actuale referitoare la exercitarea actiunii in regres.

III. Luarea masurilor care se impun de catre persoanele si organele cu atributii de conducere de la nivelul curtilor de apel si instantelor arondate acestora, in vederea unificarii practicii judiciare in legatura cu interpretarea diferita, in practica, a indeplinirii conditiilor prev. de art. 538 C.pr.pen., din perspectiva:

1. caracterului de noutate a 'faptelor', pe baza caruia se apreciaza ca exista eroare judiciara (raportat la solutiile de achitare in urma revizuirii intemeiate pe hotarari CEDO sau in urma admiterii contestatiei in anulare);

2. adoptarii, dupa desfiintarea sau anularea hotararllor definitive de condamnare, a unor solutii de clasare sau incetare a procesului penal.

IV. Analiza necesitatii desfasurarii unor activitati de formare profesionala continua (la nivel central si descentralizat), interdisciplinara, cu implicarea mai multor autoritati, precum Institutul National al Magistraturii, instante si parchete, in materia erorilor judiciare”.

* Cititi aici intregul raport al Inspectiei Judiciare

* Cititi aici Hotararea nr. 197/2022 a Sectiei pentru judecatori din CSM