Conducerea Ministerului Public a realizat un bilant al anului 2011 care, la prima vedere, pare foarte bun si plin de realizari. Numai ca, privind mai atent in datele oferite de acest bilant, se observa ca realitatea nu e tocmai roza si ca ceea ce a fost aratat presei drept imbunatatire a activitatii, este mai degraba o scadere a calitatii sau un efect al modificarilor legislative care au dus la o crestere a cauzelor aflate pe rolul parchetelor si, implicit, si a celor solutionate. Varfurile atinse la trimiteri in judecata nu au fost inregistrate pe perioada ultimilor sase ani de mandat ai actualului procuror general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi (foto), ci in perioada 2002-2004, cand s-au inregistrat 74.272 cauze ajunse pe masa judecatorilor si, respectiv 64.976 cauze. Pe perioada mandatului Kovesi, numarul de inculpati a atins cel mai mare varf in 2011 (60.980 numar total de trimiteri in judecata).

133.199 acuzati, sanctionati cu amenzi administrative

Apoi, daca ne uitam la statistica prezentata in Raportul de activitate pe 2011 al Ministerului Public, observam ca anul trecut au scapat de pedepsa penala, prin aplicarea prevederilor art. 18 indice 1 Cod Penal (amenzi administrative) cele mai multe persoane din ultimii 11 ani, adica un numar de 133.199 cetateni. Tot in 2011, au fost atinse varfurile de infractiuni comise impotriva persoanei (10.262), perioade aproximativ identice fiind in 2001 si 2002, ceea ce inseamna ca a crescut infractionalitatea, iar prevenirea lor a scazut vertiginos. Sa fie de vina criza sau scaderea puterii autoritatilor statului?

Conform situatiei prezentate de Ministerul Public pe activitatea DNA in anul 2011, cresterea a fost de doua ori mai mare decat in 2005 la numar de cauze solutionate, dar aceasta nu trebuie privita ca un fapt pozitiv, de aplaudat. Si asta pentru ca era normal ca numarul acestor cauze sa creasca foarte mult pentru ca intre timp au fost aduse serioase modificari de competenta, motiv pentru care o gramada de declinari au fost facute catre DNA de catre parchete care pana in 2005-2006 aveau competenta sa le solutioneze. DNA se ocupa acum de orice mizilic de spaga, fie ea si de ordinul zecilor de lei, pentru ca asta este, competenta persoanei o cere. Si asta, cu toate ca inainte vreme, flagranturile cu diversi infractori de talie mica erau realizate de catre celelalte parchete. Acum, pentru ca aria competentei la DNA s-a largit, aceasta crestere este efectul legii si nu neaparat al muncii asidue anticoruptie, care ar trebui sa urmareasca doar prinderea ”marilor rechini”. Ca atare, in realitate, aici nu putem vorbi de o bila ”alba„ chiar daca asa a fost prezentata!

Prea putine cauze de evaziune solutionate!

Tot din modificarea legislatiei decurge si cresterea numarului de rechizitorii la DNA pentru ca, in timp ce largirea ariei competentelor a crescut, automat a crescut si numarul cauzelor dirijate catre aceasta institutie, si automat a scazut numarul cauzelor solutionate pe alte parchete. Numarul de 140 de cauze solutionate, in care a fost vorba de evaziune fiscala, in realiate este foarte mic fata de cat se fura in economia subtenara. Deci, nici aici nu poate fi vorba de o bila ”alba”. Anormal de mic este si numarul de dosare redeschise (5) fata de cauzele in care mass media a evidentiat suspiciuni sau elemente noi pe dosare in care au fost acordate cu lejeritate solutii de NUP.

Achitarile definitive cu arestati preventiv pe perioada anchetei, o mare buba neagra!

Achitarile defintive nasc si ele mari semne de intrebare. Ce ne facem cu cei care, achitati definitiv, au fost arestati preventiv? Unul dintre ei – conform raportului MP, care a stat in arest o luna si 23 de zile (”starea de arest fiind prelungita pe durata judecarii”), nu face parte dintre cei achitati pe motivul dezincriminarii faptei. Ca atare, atat la el, cat si la alti arestati preventiv achitati definitiv in cele din urma, se pune problema usurintei cu care o masura de exceptie, cum este arestarea preventiva, a fost luata la nivelul instantelor, dar si problema modului in care au fost realizate anchetele si probatoriile lor. Cand vorbim de cele 37 de persoane achitate, trebuie sa mentionam ca unele dintre acestea au ajuns sa fie achitate, culmea, pe lipsa de pericol social a infractiunii. Si atunci, cum au fost arestate? Aici, marele colectiv al CSM-ului ar trebui sa ia act de astfel de ”bile negre” si sa le analizeze la rece.

Restituirile la parchet, bat-o vina de ancheta!

Concluzia din Raportul Ministerului Public ca „in anul 2011, DNA a continuat sa inregistreze cresteri cantitative si calitative”, nu poate sta in picioare daca tinem cont de realitatile sus-mentionate. Dupa cum se stie, Legea nr. 356/2006 a adus modificari care au sporit semnificativ volumul de activitate al Ministerului Public. Prin modificarile acestei legi, aduse la art. 279 alin.2 litera a, plangerea prealabila a persoanei vatamate, pentru infractiunile prevazute de art. 180, 184 alin.1, 193, art.205-206, 210 si 213 Cp se adreseaza procurorului si nu instantei, asa cum era inainte. Asa fiind, cresterea de 34 % a volumului de activitate, din 2008 pana in 2011, a fost consecinta acestei modificari.

Cresterea cu 5,4 % in 2011, fata de 2010, a cauzelor restituite la parchet de catre instantele de judecata pentru refacererea urmaririi penale este o dovada a faptului ca procurorii trebuie sa fie mai atenti atunci cand efectueaza anchete si mai ales atunci cand sesizeaza instanta cu rechizitoriu.

Recordul la aceste restituiri este detinut de Parchetul Curtii de Apel Bucuresti condus de procurorul Lia Palade. Daca mai adaugam si faptul ca 24 de restituiri au fost apreciate ca fiind „imputabile procurorului”, este cat se poate de clar ca ceea ce se numeste calitatea actului de sesizare a instantei realizat de catre procuror a scazut!