Fostul prim-adjunct al SRI, generalul Florian Coldea (foto), și colegii săi din dosarul de grup infracțional organizat, trafic de influență, exercitarea fără drept a unei profesii și spălarea banilor sunt așteptați peste trei zile, miercuri, 28 ianuarie 2026, la Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanță unde Florian Coldea, moștenitorii generalului SRI Dumitru Dumbravă (decedat între timp) și avocatul Doru Trăilă vor încerca să scape de măsurile asigurătorii dispuse de DNA în dosarul în care aceștia au fost trimiși în judecată, inclusiv pentru intervenții în justiție în vederea optimizării unor dosare și obținerii unor soluții favorabile clienților lor.

Concret, Coldea & Co au atacat la ICCJ Încheierea din 9 decembrie 2025, pronunțată în dosarul 4374/2/2025/a1.1, prin care judecătoarea Florentina Rizescu de la Curtea de Apel București a constatat legalitatea și a menținut măsurile asigurătorii dispuse de DNA față de inculpați.

Judecătoarea Rizescu a respins pe linie toate argumentele lui Coldea, Dumbravă și Trăilă, stabilind că sunt întrunite exigențele legale pentru menținerea măsurilor asigurătorii, acestea fiind proporționale cu scopul urmărit, iar consecințele pe care le produc nu depășesc efectele normale ale unor astfel de măsuri.

În plus, Rizescu a trebuit să le explice lui Coldea și colegilor săi de dosar că la acest moment procesual din camera preliminară se verifică legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii, criticile referitoare la acuzațiile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, încadrarea juridică și materialul probator urmând să fie clarificate odată cu soluționarea fondului cauzei. Asta în condițiile în care inculpații au cerut ridicarea măsurilor asigurătorii formulând critici cu privire la substanța acuzațiilor, inclusiv sub aspectul încadrărilor juridice şi a aptitudinii materialului probator de a susţine acuzaţiile.

Înainte de a prezenta detalii despre cererea lui Colea, Dumbravă și Trăilă și argumentele cu care CAB a respins solicitarea acestora, trebuie amintit că fix în această perioadă conducerile CAB și ICCJ au fost ținta unui atac fără precedent din partea grupărilor #rezist-USR (mișcare despre care de-a lungul anilor în spațiul public s-a afirmat că ar fi coordonată de generalul SRI Florian Coldea).

Iată un fragment din încheierea judecătoarei CAB Florentina Rizescu (documentul fiind atașat integral la finalul articolului):

„Aşadar, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei măsurilor asiguratorii dispuse în cauză, prioritar, în ceea ce priveşte ordonanţele prin care s-a dispus instituirea/menținerea măsurilor asiguratorii, judecătorul de cameră preliminară apreciază că aceasta au fost dispuse de către procurorul de caz cu respectarea dispoziţiilor legale care guvernează materia măsurilor asigurătorii.

Astfel, în privinţa criticilor care vizează nelegalitatea ordonanţelor din perspectiva nemotivării lor- aspect invocat de către toţi apărătorii inculpaţilor cu prilejul verificării legalităţii şi temeiniciei măsurilor asiguratorii, cât şi de către inculpaţii ######## ####### şi ###### #### – ###### prin contestaţiile formulate-, judecătorul de cameră preliminară apreciază că acestea nu pot fi primite. Inculpaţii au susţinut faptul că nu se pot identifica raţionamentele prin care procurorul de caz a ajuns la concluzia că se impun măsurile asiguratorii luate, existând multiple necorelări între acuzații și cuantumul măsurilor asigurătorii care nu au fost explicate, având în vedere caracterul laconic al motivării ordonanţelor.

Sub acest aspect, judecătorul observă că ordonanţele prin care s-a dispus instituirea/menținerea măsurilor asiguratorii conţin elementele obligatorii prevăzute de lege, procurorul indicând suficiente date care să permită instanţei să realizeze un control efectiv asupra legalităţii şi temeiniciei lor. Astfel, în cadrul ordonanţelor în discuţie, procurorul a expus pe scurt situaţia de fapt, temeiurile care justifică luarea măsurilor asigurătorii, precum şi motivul care a condus la instituirea măsurilor până la concurenţa sumei de 9.962.596,10 lei în sarcina inculpatului ###### ####-######, sumei de 9.962.596,10 lei în sarcina inculpatului ######## #######, sumei de 9.372.124,02 lei în sarcina inculpatului ###### ####### şi sumei de 438.000 lei în sarcina inculpatului ###### ###-######, elemente suficiente pentru realizarea controlului judecătoresc în procedura prevăzută de art. 250 Cod de Procedură Penală.

Contrar susţinerilor inculpaţilor, judecătorul de cameră preliminară apreciază că nu era necesară indicarea în cuprinsul ordonanţelor a raţionamentelor pentru care procurorul de caz a ajuns la concluzia că se impune luarea/menținerea măsurii asiguratorii prin raportare la scopurile prevăzute de lege, în condiţiile în care inculpaţii sunt acuzaţi printre altele de săvârşirea unor infracţiuni de corupţie şi spălare a banilor, fapte pentru care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, conform art. 20 din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 50 din Legea nr. 129/2019. Cu alte cuvinte, în cazul în care urmărirea penală vizează astfel de infracţiuni necesitatea luării măsurilor asigurătorii este prezumată de legiuitor, astfel încât nu se mai impune ca procurorul să indice în cuprinsul ordonanţei motivele care l-au determinat să ajungă la concluzia că măsurile asigurătorii sunt necesare pentru îndeplinirea scopurilor prevăzute de art. 249 alin 1 Cod de Procedură Penală, aprecierea organelor judiciare vizând doar componenta proporţionalităţii acestor măsuri.

În această ultimă privinţă, Judecătorul apreciază că acest caracter proporţional al măsurilor a fost conturat de către ####### prin prezentarea detaliată a faptelor imputate inculpaţilor, prin indicarea prejudiciului estimat de acuzare ca rezultând din faptele deduse judecăţii şi respectiv cuantumul sumelor de bani şi valoarea bunurilor imobile asupra cărora s-au dispus măsurile asigurătorii, elemente apte să reprezinte obiectul analizei caracterului proporţional al acestor măsuri. În acelaşi sens, în privinţa caracterului oportun al măsurilor asigurătorii, Judecătorul notează că, gravitatea acuzațiilor și temeiurile care au justificat luarea măsurilor asigurătorii subliniate în cuprinsul ordonanţelor de instituire şi prelungire a măsurilor asigurătorii se completează și cu mențiunile din actele procesuale anterioare care reflectă amploarea concretă a faptelor și valoarea foloaselor materiale care pot fi supuse confiscării, în ipoteza în care se va dovedi că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

Deopotrivă, aserţiunea inculpaţilor în sensul că nu există riscul de a ascunde, distruge, înstrăina sau sustrage de la urmărire bunurile ce pot face obiectul confiscării, nu poate fi primită, întrucât legea nu condiţionează instituirea măsurilor asigurătorii de existenţa unor dovezi concrete care să evidenţieze un risc iminent de a sustrage aceste bunuri de la urmărire, organul judiciar neavând o marjă de apreciere asupra necesităţii dispunerii acestora, ci doar asupra oportunităţii, bineînţeles fără ca acest drept al organului judiciar să fie unul discreţionar.

Or sub acest ultim aspect, în cauza de faţă nu rezultă că procurorul şi-ar fi exercitat în mod abuziv acest drept, apărând ca firească luarea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor, raportat printre altele şi la aspectul că faptele reţinute în sarcina acestora presupun obținerea unor foloase materiale supuse confiscării în caz de condamnare sau de încetare a procesului penal- cum ar fi în situaţia inculpatului ######## #######- decedat-, astfel întrucât pentru efectivitatea punerii în executare a unor astfel de hotărâri este necesar să existe măsuri asigurătorii în vederea asigurării posibilităţii dispunerii unei eventuale confiscări efective a bunurilor obținute prin săvârșirea faptelor.

În continuare, Judecătorul ia act de faptul că la momentul dezbaterilor de la termenul din data de 24.11.2025, apărătorii contestatorilor au formulat critici și cu privire la substanța acuzațiilor, inclusiv sub aspectul încadrărilor juridice stabilite faptelor deduse judecăţii şi a aptitudinii materialului probator de a susţine acuzaţiile. Prioritar sub acest aspect, trebuie subliniat însă că, în cadrul procedurii reglementate de art. 250 Cod de Procedură Penală, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii, iar aprecierea asupra substanței acuzațiilor, excedează acestui cadru procedural, realizându-se în faza de soluţionare a fondului cauzei.

În aceeaşi privinţă, în ceea ce priveşte susţinerile punctuale ale apărării, referitor la alegaţiile potrivit cărora prin încheierea din data de 21 noiembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. ####/2/2024 (3859/2024), judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București – Secția I Penală ar fi reținut cu ocazia soluționării plângerii împotriva controlului judiciar pe cauțiune, că nu există suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis faptele penale reținute în sarcina acestora, validând astfel apărările privind inexistența cel puțin a unor indicii temeinice care să susțină activitatea infracțională imputată fiecărui inculpat, judecătorul de cameră preliminară constată că judecătorul de drepturi și libertăți care a pronunțat încheierea din data de 21 noiembrie 2024 și ceilalți judecători de drepturi și libertăți, care au soluționat plângeri având același obiect, nu au admis plângerile formulate de inculpați și nu au revocat măsura controlului judiciar pe cauțiune dispusă față de aceștia.

Concluzionând sub acest aspect , se impune a se reitera că la acest moment nu se poate realiza o analiză aprofundată sub acest aspect, iar menținerea măsurilor asigurătorii rămâne justificată și proporțională cu situația de fapt prezentată în dosar, sub aspect probator.

Trecând mai departe la analiza criticilor apărării formulate cu privire la măsurile asigurătorii, în cadrul procedurii de verificare a legalităţii şi temeiniciei acestora, în ceea ce privește susţinerea potrivit căreia măsurile asigurătorii ar fi putut fi dispuse numai în raport de infracțiunile de corupție, iar nu și față de infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii, judecătorul de cameră preliminară apreciază că acestea sunt nefondate.

Potrivit art. 249 alin. 1 și 4 Cod de Procedură Penală, măsurile asigurătorii pot fi dispuse pentru garantarea confiscării speciale, indiferent de natura infracțiunii, ori de câte ori există indicii că prin faptele cercetate s-au obținut foloase ce pot face obiectul confiscării. Judecătorul notează în primul rând sub acest aspect, faptul că în prezenta cauză, foloasele asupra cărora parchetul a instituit măsurile asigurătorii, derivă atât din infracțiuni de corupție, spălare de bani, cât și din infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii, astfel cum aceasta este reținută prin rechizitoriu. De asemenea, se subliniază că măsurile asigurătorii pot fi dispuse și în raport cu infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 348 Cod Penal, norma procesuală neimpunând vreo limitare în sensul susținut de apărare.

Analizând în continuare critica referitoare la cuantumul ridicat şi disproporţionat al sumelor de bani până la concurența cărora au fost dispuse măsurile asigurătorii prin raportare la activitatea concretă desfăşurată de inculpaţi, contrar susţinerilor apărătorilor inculpaţilor, Judecătorul apreciază că valoarea bunurilor supuse sechestrului asigurător nu este disproporţionată, în raport de valorile stabilite de organul de urmărire penală pentru fiecare inculpat şi pentru care s-a solicitat a fi dispusă confiscarea.

De asemenea, chiar dacă se constată existența unor diferențe între activitatea infracţională atribuită fiecărui inculpat, atât sub aspectul numărului actelor materiale, cât și al modalităților de obținere a foloaselor materiale, aceste diferențe au fost deja avute în vedere de procuror la momentul luării măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, bunuri care de altfel nu acoperă nici pe departe sumele reţinute de acuzare ca obiect al unei viitoare confiscări, astfel încât nu poate fi reținută vreo disproporționalitate sau exces în stabilirea măsurilor asigurătorii.

În concret, judecătorul de cameră preliminară constată că măsurile asiguratorii care au fost instituite până la concurenţa sumei de 9.962.596,10 lei în sarcina inculpatului ###### ####-######, sumei de 9.962.596,10 lei în sarcina inculpatului ######## #######, sumei de 9.372.124,02 lei în sarcina inculpatului ###### ####### şi sumei de 438.000 lei în sarcina inculpatului ###### ###-######- rezultate, potrivit acuzării, din foloase obținute prin săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, exercitare fără drept a unei profesii/activități și spălare a banilor - privesc întregul circuit financiar identificat în care ar fi fost implicați toți inculpații.

(...)

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic speței de față, judecătorul de cameră preliminară constată că în cauză sunt întrunite exigențele legale pentru menținerea măsurilor asigurătorii.

Evaluând în limitele menționate măsurile asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpaților, se constată că acestea sunt proporționale cu scopul urmărit, iar consecințele pe care le produc nu depășesc efectele normale ale unor astfel de măsuri, astfel încât, la acest moment, subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurilor în cursul urmăririi penale, întrucât satisfac în continuare exigențele de necesitate şi proporționalitate care au stat la baza dispunerii lor, criticile de nelegalitate ori de netemeinicie invocate fiind nefondate”.

* Citiți aici integral încheierea prin care judecătoarea CAB Florentina Rizescu a menținut măsurile asigurătorii dispuse față de generalul SRI Florian Coldea, moștenitorii generalului SRI Dumitru Dumbravă, avocatul Doru Trăilă și afaceristul Dan Tocaci