Judecatoarea Mihaela Banu de la Judecatoria Pitesti a considerat ca fostul politist Cristian Cioaca (foto) nu a dat dovezi temeinice de indreptare din cauza ca nu a platit niciun leu din daunele morale pe care instanta l-a obligat sa le achite catre familia avocatei Elodia Ghinescu in 2014, in momentul condamnarii definitive.

Lumea Justitiei prezinta motivarea sentintei nr. 1337/2023 din dosarul nr. 8362/280/2023, prin care, la 19 iulie 2023, Judecatoria Pitesti i-a respins lui Cioaca solicitarea de liberare conditionata. Amintim ca sentinta judecatoarei Banu a fost desfiintata marti, 22 august 2023, cand magistratii Mihai Dragan si Anca Elena Dobre de la Tribunalul Arges au dispus scoaterea din inchisoare a fostului politist (click aici pentru a citi).

Cioaca s-a purtat bine dupa gratii

Pe de alta parte, judecatoarea Mihaela Banu a constatat faptul ca fostul politist a avut un comportament corespunzator in penitenciar, a muncit, a participat la diverse activitati – inclusiv programe psihologice – si a fost recompensat de mai multe ori. Pentru toata aceasta buna purtare, Cristian Cioaca a castigat scaderea a 712 zile din pedeapsa.

Redam principalul pasaj din sentinta Judecatoriei Pitesti (vezi facsimil):

„Avand in vedere ca persoana privata de libertate a fost condamnata pentru fapte savarsite anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, instanta va face aplicarea art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei si art. 5 din Noul Cod penal cu privire la legea penala mai favorabila, urmand a analiza conditiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberarii conditionate conform legislatiei anterioare, iar nu conform noilor reglementari penale si procesual penale intrate in vigoare la data de 01.02.2014. Analizand conditiile impuse de cele doua legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberarii conditionate, instanta constata ca legea penala mai favorabila este cea a Codului Penal anterior, aceasta lege cuprinzand dispozitii mai permisive atat cu privire la cerintele imperative pentru acordarea liberarii conditionate, cat si cu privire la modul de supraveghere al petentului dupa ce acesta ar fi fost liberat conditionat. In plus, noua reglementare cuprinde cerinte suplimentare cum ar fi indeplinirea integrala a obligatiilor civile, faptul ca persoana condamnata are vocatia de a fi liberata conditionat numai daca executa pedeapsa in regim semideschis sau deschis.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, precum si a prevederilor legale in vigoare in materia liberarii conditionate, instanta apreciaza ca este neintemeiata propunerea de liberare conditionata a petentului-condamnat, urmand a o respinge pentru urmatoarele considerente:

Liberarea conditionata este o forma de individualizare postcondamnatorie a pedepsei inchisorii. Aceasta masura poate fi dispusa de instanta de judecata, ea presupunand punerea in libertate a persoanei condamnate, inainte de executarea in intregime a pedepsei, daca sunt indeplinite conditiile strict si limitativ prevazute de lege.

Liberarea conditionata are caracter facultativ, nereprezentand un drept, ci numai o vocatie generala a condamnatului. In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care a statuat ca art. 5 parag. 1 lit. a) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu garanteaza dreptul unui detinut de a beneficia de o lege de amnistie sau de a fi eliberat, conditionat sau definitiv, inainte de executarea pedepsei. Liberarea conditionata nu reprezinta un drept recunoscut condamnatului de a nu executa pedeapsa pana la termen ci un instrument juridic prin care instanta de judecata constata ca nu mai este necesara continuarea executarii pedepsei in regim de detentie pana la implinirea integrala a duratei stabilite cu ocazia condamnarii intrucat condamnatul, prin conduita avuta pe toata durata executarii, dovedeste ca a facut progrese evidente in vederea reintegrarii sociale si convinge astfel instanta ca nu va mai comite infractiuni iar liberarea sa anticipata nu prezinta nici un pericol pentru colectivitate.

Potrivit art. 59 C. pen. 1969, pentru a se putea dispune liberarea conditionata a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care depaseste 10 ani este necesar ca persoana in cauza sa fi executat cel putin 3/4 din durata pedepsei inchisorii care i-a fost aplicata si pe durata executarii pedepsei sa fi fost staruitor in munca, disciplinat , sa fi dat dovezi temeinice de indreptare, tinandu-se seama si de antecedentele sale penale. De asemenea, conform art. 59 alin.2 Cod penal, in calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute de art. 59 alin.1 Cod penal se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate.

Astfel, instanta trebuie sa verifice indeplinirea unor criterii subiective, cum ar fi comportamentul pe perioada detentiei, dar si circumstantele personale ale condamnatului, alaturi de celelalte criterii obiective.

Condamnatul Cioaca Constantin Cristian a executat de la data de 18.06.2014 pana la data de 10.05.2023, 3249 zile, la care se adauga 449 zile in arest preventiv, 480 zile i se considera executate suplimentar ca masura compensatorie pentru executarea pedepsei in conditii necorespunzatoare in baza Legii nr. 169/2017, iar 712 zile i se considera executate ca urmare a muncii prestate, totalul zilelor castigate si executate fiind de 4890.

Prin urmare, raportat la fractia de pedeapsa pe care condamnatul trebuie sa o execute, pentru a fi propozabil in vederea liberarii conditionate, instanta constata ca persoana privata de libertate a executat pana in prezent fractia din pedeapsa prevazuta de dispozitiile legale, astfel incat prima conditie impusa de dispozitiile art. 59 Cod Penal este indeplinita.

Cu privire la celelalte conditii ale liberarii conditionate, staruinta in munca si disciplina condamnatului, instanta retine ca persoana privata de libertate nu a fost sanctionata disciplinar, a fost recompensata de mai multe ori, a avut un comportament adecvat normelor si regulamentelor interne, a participat la activitati socio-educative, moral-religioase si programe psihologice, a dat dovada de staruinta in munca, beneficiind de 712 zile castig.

Fata de aceste aspecte instanta constata ca persoanei condamnate nu i se poate reprosa conduita de ansamblu adoptata in timpul executarii pedepsei, identificandu-se o evolutie pozitiva in plan educativ si psiho-comportamental.

Sub aspectul oportunitatii insa instanta apreciaza ca nu s-a facut dovada indeplinirii conditiilor prevazute de lege, respectiv aceea de a da dovezi temeinice de indreptare.

Progresele condamnatului sunt evidente doar in raport cu conduita acestuia vizavi de normele institutionale obiective, ce vizeaza functia coercitiva de executie a pedepsei.

Sub aspect subiectiv insa, in raport cu functia educativa si preventiva a pedepsei, asa cum este prevazuta de art.52 C.pen.1969, circumstantele personale ale condamnatului nu sunt de natura a convinge instanta ca acesta nu va mai comite infractiuni, iar liberarea sa anticipata nu prezinta nici un pericol pentru colectivitate.

Pedeapsa trebuie sa aiba si un scop preventiv, preventia generala ocupand un loc important. Astfel, raportat la functia de exemplaritate a pedepsei, fiecare cetatean trebuie sa fie constient de consecintele la care s-ar expune in cazul incalcarii legii penale.

Dincolo de recompensele obtinute de condamnat, de participarea sa la programele educationale si sociale organizate in penitenciar si lipsa oricaror sanctiuni disciplinare, in procedura de analiza a unei cereri de liberare conditionata nu pot fi ignorate – atunci cand se fac aprecieri asupra existentei premiselor ca persoana condamnata sa se fi indreptat – nici gravitatea infractiunilor savarsite, nici intervalul de timp scurs intre savarsirea lor, nici conditiile in care ele au fost comise, nici pozitia acestuia fata de fapta si consecintele produse. Astfel, aceste imprejurari reprezinta un criteriu contributiv la analizarea conditiilor de liberare conditionata, fara a avea insa un rol exclusiv, intrucat au reprezentat si un element de care s-a tinut cont la individualizarea pedepsei aplicate si a modalitatii de executare a pedepsei din care se solicita liberarea conditionata.

In aceste conditii, instanta retine ca gravitatea faptelor savarsite a fost avuta in vedere la momentul individualizarii pedepsei, iar acest aspect nu constituie un motiv in sine de respingere a cererii de liberare conditionata, dar cu toate acestea contureaza un profil moral, social si infractional al persoanei, care reprezinta punctul de plecare in analiza dovezilor temeinice de indreptare.

Astfel, eliberarea petentului din pedeapsa de 16 ani, 8 luni inchisoare la care a fost condamnat pentru fapte de o gravitate deosebita, ce denota un potential criminogen ridicat, respectiv loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, profanare de morminte si acces ilegal la un sistem informatic, fapte care au produs puternice reactii in randul societatii o lunga perioada de timp, fara ca acesta sa faca dovezi reale ca se poate reintegra social, ar putea avea efect opus celui prescris de lege, in conditiile in care persoana privata de libertate nu-si asuma nici in prezent faptele comise, nu le recunoaste si implicit nu le regreta.

Este evident ca asumarea savarsirii unei fapte este o problema ce tine de libertatea de constiinta a fiecarei persoane, insa instanta nu poate face abstractie de pozitia detinutului fata de savarsirea faptelor pentru care a fost stabilit in mod definitiv si irevocabil vinovatia condamnatului, aceasta avand relevanta in aprecierea riscului real si concret de recidiva al persoanei private de libertate.

Totodata, desi instanta constata ca printre prevederile art.59 C.p. din 1969 nu se numara si conditia repararii integrale a prejudiciului produs prin comiterea infractiunii, efortul depus in vederea repararii prejudiciului reprezinta un criteriu in aprecierea existentei dovezilor de indreptare a condamnatului, instanta trebuind sa tina cont de toate aspectele legate de persoana condamnatului, prin coroborarea tuturor criteriilor prevazute de lege. Sub acest aspect instanta retine ca detinutul a dovedit de-a lungul timpului nepasare atat fata de memoria victimei, prin neasumarea faptelor sale, cat si fata de victimele colaterale, prin faptul ca nu a depus minime diligente de diminuare a consecintelor infractiunilor savarsite, prin achitarea fie si partiala a despagubirilor civile la care a fost obligat fata de familia victimei (fiul minor al acesteia si al inculpatului, mama, frate), cu toate ca din caracterizarea depusa la dosar reiese ca persoana condamnata a beneficiat de sprijin financiar pe tot parcursul executarii pedepsei, realizand totodata venituri si ca urmare a muncii prestate in penitenciar conform art.83 alin.1 lit.a,b, e rap. la art.86, art.87 din legea nr. 254/2013, astfel ca, in opinia instantei avea posibilitatea de a achita cel putin partial sumele ce i-au fost puse in sarcina, daca dorea sa faca dovada bunei credinte in acest sens.

Toate aceste aspecte reflecta faptul ca detinutul nu a constientizat consecintele faptelor sale, nu le asuma, nu a facut progrese reale pe calea reintegrarii sociale din aceasta perspectiva si nu prezinta garantii suficiente ca punerea sa in libertate nu constituie un pericol pentru societate, impunandu-se ca acesta sa-si intensifice eforturile in ceea ce priveste formarea unei atitudini de respect fata de valorile sociale si ordinea de drept.

In acest context, avand in vedere si durata pedepsei pe care condamnatul o mai are de executat prin comparatie cu durata pedepsei executate pana in prezent, instanta apreciaza ca procesul de reeducare si preventie nu a fost finalizat, proces ce presupune si crearea unei vointe morale, precum si intarirea caracterului prin inhibarea unor comportamente si trasaturi negative inradacinate de-a lungul timpului, debarasarea de vechile structuri morale negative si construirea altora pozitive, prin constientizarea gravitatii faptelor savarsite si asumarea consecintelor acestora.

Concluzionand, circumstantele reale si particulare ale detinutului astfel cum au fost retinute denota faptul ca, la acest moment, persoana privata de libertate nu intruneste conditiile pentru a fi liberata conditionat, intrucat nu a dat dovezi temeinice de indreptare, instanta neputandu-si forma convingerea ca persoana condamnata s-a indreptat si se poate reintegra in societate, timpul executat nefiind suficient pentru insusirea scopului educativ si preventiv al pedepsei, astfel incat la punerea in libertate, persoana condamnata sa nu mai savarseasca si alte infractiuni si sa poata fi redata societatii, sens in care acordarea beneficiului liberarii conditionate nu apare ca fiind oportuna.

Pentru aceste considerente, instanta va respinge propunerea comisiei din cadrul Pnt. Mioveni privind liberarea conditionata a condamnatului Cioaca Constantin Cristian, iar potrivit art. 587 alin. 2 C.p.p., va fixa termen de rediscutare la data de 10.11.2023”.