Legislatia penala imperfecta, si aplicata fara o analiza temeinica a intentiei legiuitorului, produce adeseori incurcaturi, care fac sa existe o practica neunitara. Astfel, in practica, definitiile infractiunilor de spalare de bani si tainuire apar similare, fiind greu pentru un magistrat fara experienta sa decida, functie de situatia de fapt, ce incadrare juridica apare ca fiind cea corecta. Cele doua infractiuni, cea de spalare de bani, si cea de tainuire, sunt definite asemanator, in sensul ca pedepsesc fapta de primire, dobandire, transformare a un bun, cunoscand ca acesta provine dintr-o infractiune. Distinctia intre modul de savarsire este subtila, intrucat la baza se afla doua situatii de fapt distincte: 1 – sa dobandesti bunul stiind ca folosesti bani negri; 2 – sa dobandesti bunul stiind ca acesta provine dintr-o infractiune (furt, inselatorie etc) dar folosind bani albi.

Definitiile infractiunilor de spalate de bani si tainuire

Art. 29 din Legea 656/2002 privind combaterea spalarii banilor: „Constituie infractiunea de spalare a banilor si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri ori in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei; b) ascunderea ori disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni; c) dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni.”

Art. 270 Cod penal – Tainuirea: „(1) Primirea, dobandirea, transformarea ori inlesnirea valorificarii unui bun, de catre o persoana care fie a cunoscut, fie a prevazut din imprejurarile concrete ca acesta provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, chiar fara a cunoaste natura acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani sau cu amenda...”

Cele trei etape ale infractiunii de spalare de bani

Asa cum am aratat mai sus, ca mod de savarsire al faptelor, conteaza proveninenta banilor. Una e sa cumperi, de exemplu, un autoturism de lux cu bani negri proveniti din furt, trafic de droguri, evaziune fiscala etc si alta e sa cumperi un autoturism de furat, dar cu bani castigati cinstit, din salariu sau alte surse licite de venit.

In instantele din Romania nu exista o practica constanta in privinta incadrarii juridice a celor doua fapte, unii magistrati opinand spre spalare de bani, iar altii spre tainuire, recunoscandu-se insa ca „fiind o infractiune de rezultat, infractiunea de spalare a banilor prezinta incontestabile asemanari cu infractiunea de tainuire.”

Daca despre elementul material al infractiunii de tainuire se conchide ca acesta consta in „primirea, dobandirea sau transformarea unui bun”, despre infractiunea de spalare a banilor, specialistii in domeniu vorbesc despre existenta obligatorie a trei etape:

Etapa 1 – infractorul obtine fonduri ca rezultat a unor infractiuni, ascunde urmele/originea veniturilor ilicite pe care vrea sa le introduca in circuitul financiar sub o aparenta de legalitate, de natura sa evite anchetarea naturii fondurilor;

Etapa 2 – infractorul dirijeaza fondurile obtinute in mod ilicit pentru cumpararea de bunuri si servicii, urmarind in acest fel sa le dea o aparenta legitima;

Etapa 3 – dupa ce a trecut prin primele doua etape, spalatorul de bani trece fondurile in circuitul economic legal, le poate transforma, schimba proprietatea.

Iata prin urmare, diferenta majora dintre cele doua infractiuni, care ambele au ca finalitate dobandirea unor bunuri, numai ca in cazul infractiunii de spalare a banilor trebuie ca banii sa fie negri, adica sa provina dintr-o infractiune anterioara (cum ar fi de exemplu furtul, evaziunea fiscala, trafic de droguri etc), in vreme ce in cazul tainuirii dobandirea se face cu bani curati, dobanditi din venituri licite, doar ca bunurile pe care le cumpara sunt rezultatul unor infractiuni despre care cumparatorul are stiinta.