andaroman.ro tenblocks.ro nadamas
Indaco.ro

Trimiteţi link-ul unui prieten prin e-mail

Nume prieten
Email prieten
Numele dvs.

INSCENAREA „Cazul Anca” - Nota Directiei a VI-a a Securitatii despre abuzurile anchetatorilor si judecatorilor care au condamnat un nevinovat la 25 ani de inchisoare pentru omor (Document)

Joi, 23 decembrie 2010 08:16 | Scris de Razvan SAVALIUC | pdf | print | email

Se preda la orice facultate de Drept care se respecta: “Cazul Anca” – una dintre cele mai rasunatoare “erori judiciare” ale Justitiei comuniste – nu a fost, asa cum s-ar crede, rezultatul unor greseli procedurale. Dimpotriva, a fost consecinta unor oribile inscenari comise de organele de militie, de procuratura, judecatori si experti criminalisti. Pentru prima data in Romania, Lumeajustitiei.ro prezinta un document cutremurator – intocmit conform surselor noastre de catre Directia a VI-a a Cercetari penale a fostei Securitati, condusa pe atunci de colonelul Vasile Gheorghe – care a inventariat stiintific, cu lux de amanunte, intr-o expunere juridica impecabila, abuzurile si inscenarile anchetatorilor, care au dus la condamnarea nevinovatului sofer de taxi, Gheorghe Samoilescu (foto 2 – realizata in 1997) pentru uciderea in data de 6 iulie 1977 a unei frumoase tinere de 19 ani – Anca Broscotean, din Sibiu. “Cazul Anca” expus de noi in continuare, constituie pentru zilele de azi o lectie usturatoare pentru Justitia romana. In sensul ca daca pe vremea comunistilor se recunoasteau erorile judiciare, chiar si numai pe hartie, in Justitia europeana de azi, astfel de cazuri se musamalizeaza cu nesimtire – vezi cazurile Tundrea si Visan, care au stat 12 si 10 ani nevinovati in inchisoare – iar magistrati care comit asemenea “erori” ii putem vedea in CSM si in alte funcii inalte, la adapostul inamovibilitatii. Si ne mai arata ceva “Cazul Anca”: faptul ca asa-zisele mari erori judiciare nu sunt greseli umane de interpretare a probelor, ci excese de zel, isterii ale unor magistrati care plecand de la premise gresite ca cel din fata lor e criminalul, cauta sa-l infunde cu orice pret, incalcand legile, si devenind astfel, la randul lor infractori.

Coletele macabre

Infioratoarea crima din 6 iunie 1977 i-a panicat pe locuitorii Capitalei si a generat zvonuri de groaza privind aparitia in Romania a unui ”Jack spintecatorul”, dupa ce in mai multe zone intens populate din Bucuresti s-au gasit colete continand bucati din trupul unei femei. Raportul legistilor a stabilit ca tanara Anca Broscotean a fost violata, sugrumata, iar dupa deces transata ca la abator, bucati cu parti din corpul ei fiind abandonate in WC-uri publice si tomberoane de gunoi. Presedintele RSR, Nicolae Ceausescu a ordonat prinderea urgenta a criminalului, iar organele de Militie si Procuratura, neavand nicio pista, au pus in carca unui biet sofer de taxi vinovatia pentru sinistra crima, plecand de la faptul ca acesta se cunoscuse pasager cu tanara, in agenda careia fusese gasit numarul lui de telefon. Gheorghe Samoilescu a fost arestat la 21 iulie 1977si supus unui interogatoriu sadic. El a relatat ulterior cum in prima parte a anchetei a fost toturat cu salbaticie intr-o padure de la marginea Bucurestiului de catre vestitul tortionar, colonelul de militie Tudor Stanica, care l-a spanzurat cu mainile la spate de un copac, si i-a legat o placa de fier de picioare, pana cand i s-au dizlocat bratele din umeri. Pentru a nu fi deranjat de urletele de durere, soferului de taxi i s-a pus o masca de gaze pe fata. Tudor Stanica l-a predat zdrobit sefilor sai pe Samoilescu, afirmand ca nu el este vinovatul, pentru ca “daca ar fi fost, la cata bataie a luat asta, ar fi spus si laptele care l-a supt de la masa.” Ulterior, dupa circa 4 ani, pentru a se pune la adapost, tortionarul Tudor Stanica avea sa redacteze un raport secret de serviciu, in care a acuzat “prostitutia profesionala si adevarata fata a tuturor ofiterilor, procurorilor si judecatorilor” in acest caz.

Revenind la vara lui 1977, pentru a-si pastra inaltele functii, sefii Militiei si Procuraturii au falsificat nenumarate probe, au arestat martori, i-au amenintat si torturat pentru a-i determina sa-l acuze pe Samoilescu, inclusiv pe sotia acestuia cu care avea doi copii. In final, Samoilescu a fost trimis in judecata si condamnat la 25 de ani de inchisoare de catre judecatoarea Constanta Stoia de la Tribunalul Bucuresti.

Criminalistul Tudorel Butoi a fost unul dintre “expertii” acuzarii

Sotia l-a parasit, iar in timpul anchetei parintii taximetristului s-au sinucis de rusine (mama s-a electrocutat cu fire electrice legate de picioare, iar tatal, militar de cariera s-a spanzurat intr-un spital). Dupa patru ani de temnita grea, niste militieni au descoperit in locuinta din Piata Amzei a unui individ pe numele sau Romca Cozmici (foto 3) cunoscut ca bolnav psihic, cadavrul unei femei. Cozmici a recunoscut ca el a omorat-o si pe Anca Broscotean si, chiar daca initial nu a fost crezut, in casa acestuia s-au gasit lucurile personale ale victimei. Generalul de militie, Valeriu Buzea, unul dintre principalii autori ai inscenarii judiciare (fost vicepresedinte al PRM, azi decedat) a trimis un echipaj de asasini, sa-l omoare pe Samoilescu in penitenciar. Norocul taximetristului a fost ca la 17 ianuarie 1981, Directia a VI-a Cercetari penale a Securitatii a aflat de caz si, intuind pericolul, a trimis o echipa la inchisoare, care l-a salvat pe Samoilescu cu o ora inainte de sosirea militienilor trimisi sa-l lichideze (cel mai probabil prin inscenarea unei sinucideri). Ancheta penala, derulata de data aceasta pe bune, a demonstrat ca Romca Cozmici era asasinul. Desi era bolnav psihic, Cozmici a fost executat prin impuscare. Inainte de rafala letala a plutonului de executie, nebunul Cozmici canta Dulce ca mierea e glontul patriei!

Ancheta pornita de Securitate impotriva militienilor, procurorilor si criminalistilor (printre care si cunoscutul Tudorel Butoi care, conform raportului, a realizat un test poligraf si un raport de constatare tehnico-stiintifica prin care, pe baza declaratiilor a sase femei cu care Samoilescu a intretinut relatii sexuale a concluzionat ca acesta este un:aberant sexual, caracterizat ca o personalitate dizarmonica, apartinand grupei psiopatiilor marginale a perversilor sexuali) a stabilit vinovatia acestora in comiterea inscenarii judiciare si a propus destituirea si tragerea la raspundere a anchetatorilor. Raportul Securitatii a fost prezentat lui Nicolae Ceausescu si se credea ca nimeni nu va scapa de furia acestuia. Ciudat insa, Ceausescu, intrigat si el de cele raportate, dictatorul nu a admis ca asemenea lucruri se pot intampla in Republica Socialista Romania si a dat dispozitii ca afacerea sa fie clasata discret. Vinovatii au fost mutati pe linii moarte. Ulterior, sinistrii anchetatori au fost perpetuu santajati cu propriile pacate, devenind unelte supuse si feroce ale regimului comunist.

Gheorghe Samoilescu, nascut la Targoviste in iunie 1951, a fost “reabilitat” in urma unui recurs extraordinar promovat de procurorul general al RSR in 1981. PrinDecizia nr. 75 din 10 iunie 1981 (dosar nr. 54/1981) Tribunalului Suprem, nu l-a achitat ci, pentru a se musamaliza inscenarea judiciara in sensul impedicarii unei actiuni in regres, s-au casat hotararile de condamnare, trimitandu-se cauza la Procuratura Municipiului Bucuresti, pentru completarea urmaririi penale. In 1982, procurorii i-au dat scoatere de sub urmarirea penala pentru viol, omor deosebit de grav si profanare de cadavru, dar i-au retinut un asa-zis abuz de incredere constand in faptul ca i-ar fi luat victimei un lantisor pe care nu i l-a mai inapoiat, fapta pentru care s-a dispus incetarea procesului penal “constatandu-se ca persoana vatamata nu a formulat plangere penala prealabila pentru aceasta fapta care beneficiaza si de amnistia prevazuta de Decretul nr. 115/1977.”

Ulterior, pe cale civila, lui Samoilescu i s-au acordat circa 70.000 lei despagubiri materiale reprezentand salariile neincasate pe perioada celor patru ani de detentie, din care, culmea, i s-au retinut circa 30.000 lei cheltuieli de cazare si mancare in penitenciar. De parca ar fi stat acolo de buna voie! In primavara lui 1997, Samoilescu a depus plangere penala la Procurorul General al Romaniei (nr. 533/C/7 aprilie 1997) dar si un memoriu incredintat personal secretarului de stat din Ministerul Justitiei Flavius Baias. Nu s-a facut insa nimic, cazul fiind musamalizat, desi faptele anchetatorilor nu erau prescrise, iar majoritatea lor traiau. Samoilescu a decedat prin 2005, de cancer pulmonar. A fost un om care a reusit sa supravietuiasca admirabil incercarilor cumplite la care a fost supus, care si-a continuat meseria din tinerete, cea de sofer de taxi. Ironia sortii, judecatoarea Constanta Stoia, care l-a condamnat la fond stiind ca e nevinovat, si care prin 1997 inca mai activa la Sectia penala a Tribunalului Bucuresti, ne-a declarat ca se consoleaza cu gandul ca nu i-a dat pedeapsa capitala. Niciunul dintre cei care l-au nenorocit pe Gheorghe Samoilescu nu a raspuns vreodata penal, sau material.

Adevarul despre “Cazul Anca” - asa cum nu a fost el niciodata predat in facultatile de Drept, il puteti afla din Nota Directiei a VI-a Securitatii (raport considerat de Samoliescu drept “palid” fata de realitatea traita de el) – pe care il puteti citi integral in continuare:

 

N O T A

privind eroarea judiciara in cazul inculpatului SAMOILESCU GHEORGHE, condamnat pentru omor deosebit de grav

 

In perioada 8-12 iulie 1977, au fost gasite succesiv, in diverse locuri din Bucuresti, un numar de 6 colete continand segmente ale unui cadavru de sex feminin, identificat ulterior in persoana victimei BROSCOTEAN ANCA-RODICA, in varsta de 19 ani, din Sibiu.

Din primele cercetari efectuate de organele de militie au stabilit ca victima a disparut in ziua de 6 iulie 1977, dupa orele 14, cand s-a deplasat de la locuinta gazdei sale, COROIU RODICA, domiciliata in Bucuresti, str. Traian nr. 77-79, catre Academia de Studii Economice.

Pe baza raportului de autopsie a cadavrului, coroborate si cu date din ancheta s-a stabilit ca victima a fost violata si ucisa prin sugrumare, strangulare si obturarea cailor respiratorii in dupa-amiaza zilei de 6 iulie 1977, in jurul orelor 15-16. Totodata, examenele de laborator au pus in evidenta o alcoolemie in momentul instalarii mortii de 0,50%o si ca grupa sanghina a victimei este 0 (I).

Pentru indentificarea si prinderea autorului acestor fapte, s-a instituit un comandament format din factori de conducere in cadrul Inspectoratului General al Militiei (general-maior BUZEA VALERIU, general-maior CHIRIAC NICOLAE si colonel ANGHELESCU ION), iar ulterior si procurorul sef adj. al Municipiului Bucuresti - DIMITRIU FLORIN.

In cadrul masurilor ce s-au intreprins pentru descoperirea autorului, printre persoanele suspecte a fost inclus si numitul SAMOILESCU GHEORGHE, retinandu-se ca:

- numele acestuia si numarul de telefon figurau in agenda personala a victimei;

- in luna iulie 1976 a cunoscut-o intamplator, in Bucuresti pe victima, a condus-o la domiciliul sau in scopul de a intretine relatii sexuale, iar la refuzul acesteia, i-a luat un medalion din aur, pe care ulterior, in luna august 1976, l-a vandut;

- in perioada iulie 1976 – mai 1977, SAMOILESCU GHEORGHE si victima au avut mai multe convorbiri telefonice, motivate de insistentele Ancai BROSCOTEAN de a-si recapata medalionul;

- SAMOILESCU GHEORGHE, era cunoscut cu antecedente penale, condamnat pentru furt din avutul obstesc, precum si cu preocupari de acostare a unor femei in scopul obtinerii de relatii sexuale.

Pe aceste temeiuri, la data de 21 iulie 1977, inculptul SAMOILESCU GHEORGHE, in mod justificat, a fost arestat preventiv pentru savarsirea infractiunii de talharie, prin luarea cu violenta a medalionului din posesia victimei, in luna iulie 1976.

Ulterior, pe baza unor probatorii ce vor fi examinate in continuare, SAMOILESCU GHEORGHE a fost pus sub inculpare si pentru uciderea victimei BROSCOTEAN ANCA, iar prin rechizitoriul Procuraturii Municipiului Bucuresti din 20 iunie 1978 (dosar nr.2636/1977) a fost trimis in judecata in stare de arest preventiv, pentru savarsirea infractiunilor de omor, talharie si profanare de cadavru.

In ceea ce priveste lucrarile de urmarire penala, acestea au fost coordonate pe tot parcursul lor, de procurorul sef adjunct DIMITRIU FLORIN, general-maior BUZEA VALERIU si generalul-maior CHIRIAC NICOLAE, acesta din urma prezentat lui SAMOILESCU GHEORGHE ca fiind ” procurorul NICOLAE din Procuratura Generala”.

Urmarirea penala a fost efectuata, in perioada iulie-noiembrie 1977, de un colectiv de procurori (ZAHARACHESCU GHEORGHE din Procuratura Generala, POPOV MIHAI, PAUN OVIDIU si VASILIU EUGEN din Procuratura Municipiului Bucuresti), impreuna cu ofiteri de militie din cadrul Inspectoratului General al Militiei si din Militia Municipiului Bucuresti, iar din luna noiembrie 1977 si pana la terminarea anchetei, in principal de catre procurorul MIRESCU DAN din Procuratura Generala delegat in acest scop de catre fosta conducere a Procuraturii Generale.

Pe parcursul cercetarilor, unele acte de urmarire penala au fost efectuate si de procurorul sef adjunct DIMITRIU FLORIN sau de gen.mr.CHIRIAC NICOLAE iar gen.mr.BUZEA VALERIU a procedat in cateva randuri la ascultarea inculpatului SAMOILESCU GHEORGHE.

Rechizitoriul a fost intocmit si semnat de proc. sef adj. DIMITRIU FLORIN si proc. MIRESCU DAN, fiind confirmat de fostul procuror sef al Municipiului Bucuresti – POPESCU DUMITRU.

La dezbaterile din fata justitiei de fond a participat procurorul GRIGORE ALEXANDRU de la Procuratura Municipiului Bucuresti.

La primul termen de judecata, la cererea procurorului, instanta a schimbat incadrarea juridica a faptei, in omor deosebit de grav, prevazut de art.176 lit a din Codul penal (omor prin cruzimi) iar dupa dezbateri, Tribunalul Municipiului Bucuresti, prin sentinta nr.154 din 30 septembrie 1978 (dosar nr. 1574/1978) a condamnat pe inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE la 20 de ani inchisoare pentru omor deosebit de grav, la 5 ani inchisoare pentru viol, la 3 ani inchisoare pentru talharie si la 3 ani inchisoare pentru profanare de cadavru. Totodata, facand aplicatiunea dispozitiilor legale corespunzatoare, instanta a hotarat ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea , la care s-a adaugat un spor de 5 ani inchisoare, urmanad astfel sa execute 25 de ani inchisoare, interzicandu-i-se si exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b din Codul penal.

Prin aceeasi sentinta, inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE a fost obligat sa plateasca partii civile, cu titlu de despagubiri, suma de 17.000 lei, precum si suma de 6.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, in favoarea statului.

Completul de judecata a fost format din judecatorii CONSTANTA STOIA ca presedinte de complet si OCTAVIAN RADULESCU, precum si din trei asesori populari.

Sentinta a ramas definitiva, prin respingerea recursului declarat de SAMOILESCU GHEORGHE de catre Tribunalul Suprem, prin decizia nr.268 din 7 februarie 1979 (dosar nr.2280/1978). Completul a fost format din judecatorii SALAJAN IOAN, DANES STEFAN si CATANA ALEXANDRU. In fata instantei de recurs, procurorul RADULESCU NICOLAE a pus concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat.

La data de 27 noiembrie 1980, in timp ce SAMOILESCU GHEORGHE se afla in executarea pedepsei, Militia si Procuratura Municipiului Bucuresti, au descoperit in locuinta numitului COZMICI ROMCA – in varsta de 25 de ani, muncitor necalificat, cu condamnari anterioare pentru furt si tentativa de trecere frauduloasa a frontierei, domiciliat in Bucuresti, str.Mendeleev nr.17, mai multe fragmente de schelet osos.

Din cercetarile efectuate rezulta ca aceste fragmente provin din corpul tinerei MIHAI MARCELA, in varsta de 28 de ani, muncitoare la Intreprinderea de piese radio si semiconductori Baneasa, pe care COZMICI ROMCA recunoaste ca a omorat-oin ziua de 23 aprilie 1980. Fapta este dovedita pe deplin cu celelalte probe administrate in cauza.

Extinzandu-se cercetarile s-a stabilit cu certitudine ca COZMICI ROMCA este si autorul omorului savarsit la 6 iulie 1977 asupra tinerei BROSCOTEAN ANCA, in varsta de 19 ani, din Sibiu, care la acea data se afla in Bucuresti in vederea sustinerii examenului de admitere la Academia de Studii Economice.

COZMICI ROMCA recunoaste ca a ucis la domiciliul sau pe ANCA BROSCOTEAN, relatand imprejurarile in care a comis omorul a dezmembrat corpul victimei si a facut mai multe colete cu parti din cadavru, precum si locurile unde le-a abandonat. De asemenea, a prezentat cu exactitate o serie de aspecte privind situatia personala a victimei, imbracamintea si bijuteriile pe care aceasta le purta la data disparitiei.

Toate marturisirile facute de COZMICI ROMCA sunt confirmate prin probe certe si anume:

- pe ambalajul unui din coletele cu fragmente de cadavru s-a pus in evidenta si identificat amprenta unui deget al sus-numitului;

- la amabalarea segmentelor de cadavru s-au folosit si obiecte de imbracaminte (o pereche de pantaloni barbatesti si doua bluze de dama) precum si doua sacose, toate apartinand parintilor lui COZMICI ROMCA;

- cheia tip ”Wertheim” gasita intr-una din sacosele mentionate mai sus, este a broastei montata la usa de acces in imobilul in care locuia COZMICI ROMCA;

- ceasul victimei a fost purtat timp indelungat de COZMICI GABRIELA, sotia lui COZMICI ROMCA. Semnificatie deosebita prezinta faptul ca s-a gasit sub capul acestui ceas fotografia prietenului tinerei BROSCOTEAN ANCA. Fapt confirmat si de alti doi martori;

- bijuteriile victimei - un inel si o pereche de cercei din aur – care prezentau caracteristici aparte, au fost vandute de COZMICI ROMCA numitei CLUCERESCU VASILICA, care confirma acest fapt;

- incaltamintea purtata de BROSCOTEAN ANCA in ziua de 6 iulie 1977 saboti tip ”Leonard”- a fost folosita de COZMICI ROMCA la domiciliul sau, acesta situatie fiind relatata de mai multi martori.

Pentru comiterea celor doua crime, la data de 28 noiembrie 1980, s-a pus in miscare actiunea penala si s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului COZMICI ROMCA. Lucrarile de urmarire penala se efectueaza de organele Procuraturii Municipiului Bucuresti, in dosarul nr. 3883/1980 urmand dupa definitivarea lor, sa fie sesizata instanta de judecata.

Fata de aceasta situatie, la data de 23 ianuarie 1981 s-a dispus suspendarea executarii pedepsei privind pe condamnatul SAMOILESCU GHEORGHE si punerea sa in libertate. Totodata, a fost constituit un colectiv din reprezentanti ai Ministerului de Interne, Ministerului Justitiei si Procuraturii Generale, care a intreprins verificari cu privire la cauzele care au condus la condamnarea nedreapta a lui SAMOILESCU GHEORGHE, rezultand urmatoarele:

Prin rechizitoriul de trimitere in judecata a inculpatului SAMOILESCU GHEORGHE, s-a retinut ca acesta (in conditiile in care o cunostea pe victima inca din anul 1976) s-a intalnit cu BROSCOTEAN ANCA in dupa-amiaza zilei de 6 iulie 1977 in jurul orei 17 si – sub pretextul ca ii va restitui medalionul – a condus-o in apartamentul parintilor sai, GHEORGHE si SILVIA SAMOILESCU, din str. Cristian Tell nr. 27 stiind ca tatal sau era internat in spital, iar mama sa se afla in vizita la acesta.

In apartamentul mentionat, cei doi au consumat bere, dupa care s-a produs violul. S-a retinut de asemenea ca SILVIA SAMOILESCU, intorcandu-se acasa in jurul orei 19.30 a fost pusa in fata faptului implinit, motiv pentru care aceasta, impreuna cu inculpatul, au procedat la depesajul cadavrului, iar in perioada 8-12 iulie 1977, au aruncat cele 6 colete macabre in diferite locuri din Bucuresti.

In cuprinsul rechizitoriului, ca principale probatorii, s-au invocat:

- relatiile preexistente dintre inculpat si victima;

- urmele fiziologice gasite si prelevate din vaginul victimei, care expertizate, atestau raportul sexual si provenienta lor de la un barbat cu grupa sanghina A (II), similara cu cea a inculpatului;

- petele de sange gasite si ridicate din baia apartamentului parintilor lui SAMOILESCU GHEORGHE, care la expertiza, s-au constatat ca fiind sange uman de grupa zero ( I ) similara cu cea a victimei;

- sinuciderea, la 22 iulie 1977, a parintilor inculpatului, care s-a apreciat ca fiind consecinta temerii cu privire la crima savarsita in casa lor;

- declaratiile sotiei inculpatului – SAMOILESCU ELISABETA – ca sotul si soacra sa i-au facut confesiuni in sensul situatiei de fapt care a fost retinuta;

- infirmarea alibiului invocat de inculpat, ca in dupa-amiaza zilei de 6 iulie 1977, impreuna cu sotia si fiica sa DIANA, au fost in vizita la o prietena de familie – PENGHE DANIELA;

- identificarea, cu martori si expertize, a celor doua sacose si a pantalonilor in care au fost ambalate resturi din cadavrul victimei, ca apartinanad defunctilor sotilor SAMOILESCU, precum si a cheii care s-a gasit intr-una din cele doua sacose, ca fiind de la broasca unei usi de la locul de munca a lui SILVIA SAMOILESCU;

- conduita aberant-sexuala a inculpatului, dovedita cu martori si expertize care explica violul si uciderea victimei de catre acesta.

In timpul urmaririi penale, inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE, inca de la inceputul anchetei, a declarat ca a cunoscut-o pe victima in vara anului 1976, cand a condus-o in apartamentul conjugal, din Bucuresti, Sos. Colentina nr.2, cu scopul de a avea cu ea raporturi sexuale, care nu s-au realizat din cauza refuzului victimei si ca , tot atunci, i-a luat medalionul pe care ulterior l-a vandut. In prima perioada a anchetei, inculpatul a negat constant participatia sa, sub orice forma, la savarsirea omorului.

Ulterior, inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE a recunoscut ca, in dupa-amiaza zilei de 6 iulie 1977, s-a intalnit cu victima si au fost impreuna la locuinta parintilor sai unde, prin consens au avut raport sexual. Recunoscand ca au fost surprinsi de mama si sotia sa, aceasta din urma a lovit-o pe victima, care a cazut izbindu-se cu capul de mobilierul camerei, dupa care el a fugit si mai tarziu a aflat de la mama sa ca Anca a murit. Spre sfarsitul anchetei, SAMOILESCU GHEORGHE a retractat aceasta declaratie sustinand nevinovatia sa, sub orice forma, atitudine pe care a avut-o si pe parcursul judecatii.

Din verificarile efectuate a rezultat ca trimiterea in judecata si condamnarea lui SAMOILESCU GHEORGHE, pentru uciderea victimei BROSCOTEAN ANCA, constituie o grava eroare judiciara, care se explica prin greselile si incalcarile de lege comise de organele de militie, procuratura si instantele de judecata.

I. Astfel, conducerea comandamentului in mod gresit a orientat si organizat activitatile de investigatie si de urmarire penala, mobilizand intregul potential de munca in directia exclusiva a versiunii privind pe SAMOILESCU GHEORGHE. Ca urmare, desi initial s-au propus si admis masuri complexe care vizau si alte persoane suspecte, pe parcurs, din ordinul colectivului de conducere, aceste masuri au fost neglijate iar ulteror abandonate. In acest sens sunt relevante indicatiile date de gen. mr. BUZEA VALERIU in sedintele de analiza ale Comandamentului din 10 si 30 august 1977 din care redam:

... In legatura cu cercetarea lui SAMOILESCU GHEORGHE, se va respinge orice ne va spune si va contrazice ceea ce stim noi, intrebarile axandu-se numai cu referire la crima” sau ”...sa se treaca la o forma mai activa a anchetei, sa se schimbe tactica de cercetare”.

Atitudinea gen. mr. BUZEA VALERIU, de natura a imprima subalternilor ideea de vinovatie a lui SAMOILESCU GHEORGHE, rezulta si din raportul biologului MINA DRAGOMIR din Institutul de Criminalistica al I.G.M, care referindu-se la probele de sange prelevate din holul si baia apartamentului sotilor SAMOILESCU seniori din Str.Cristian Tell nr.27.

Dupa terminarea lucrarii, am fost la tov. general BUZEA sa-i comunic rezultatul. La sfarsitul comunicarii, i-am spus ca am doua nelamuriri:

- cum de s-au vazut aceste urme la prima cercetare;

- si ca nu inteleg de ce s-au recoltat asa de usor si cum de s-au pastrat dupa ce intrase atata lume in apartament. Dansul mi-a spus ca aceste lucruri nu ma privesc pe mine si sa nu le mai discut”.

In aceasta ordine de idei este relevant si faptul ca in perioada cercetarilor au fost exprimate in mod expres opinii care il excludeau pe SAMOILESCU GHEORGHE ca fiind autorul omorului, pareri care au fost ignorate si apreciate ca expresie de superficialitate sau incompetenta profesionala.

Astfel, inca din luna iulie 1977, cat si ulterior, lt. Col. TUDOR STANICA a raportat convingerea sa ca SAMOILESCU GHEORGHE nu este autorul crimei, opiniind pentru punerea sa in libertate. In luna noiembrie 1977, dupa un studiu de cateva luni asupra materialului existent in cauza, col. VIANU IOSIF si col. ZAHARIA DUMITRU au intocmit un raport in care au concluzitionat lipsa de probe de vinovatie impotriva lui SAMOILESCU GHEORGHE si a sotie sotiei sale. Documentul respectiv a fost inaintat gen.mr.BUZEA VALERIU, care insa nu l-a luat in consideratie.

In acest sens, in plenul colectivului de conducere al actiunii, s-a exprimat si col.CEACANICA DUMITRU, sustinand ca fata de modul de operare al autorului, de circumstantele in care SAMOILESCU GHEORGHE a facut unele recunoasteri, acesta nu poate fi criminalul. Constant in aprecierea facuta si motivand-o cu date suplimentare, ofiterul a prezentat si in scris colectivului de conducere un raport cu privire la considerentele sale privind nevinovatia lui SAMOILESCU GHEORGHE, sustinand ca autorul nu poate sa provina decat din randul bolnavilor psihici.

Asemenea aprecieri au fost facute pe parcursul cercetarilor si de catre procurorii ROMECI VIRGIL, PAUN OVIDIU si POPOV MIHAI, care au fost nesocotite de proc. sef adj. DIMITRIU FLORIN, fara a face o examinare corespunzatoare a lor.

Concludente, pentru a determina reconsiderarea punctului de vedere al conducerii comandamentului cu privire la vinovatia lui SAMOILESCU GHEORGHE, erau si materialele provenite de la informatorii de camera, in perioada cat sotii SAMOILESCU au fost incarcerati in arestul organelor de militie din Calea Rahovei. Din continutul acestor materiale se desprinde constant ideea de nevinovatie a sotilor SAMOILESCU, dar cu toate acestea gen. mr. BUZEA VALERIU, gen. mr. CHIRIAC NICOLAE si proc. sef adj. DIMITRIU FLORIN nu au facut o apreciere critica si obiectiva a acestor materiale.

Astfel, cu privire la afirmatiile lui SAMOILESCU GHEORGHE in nota din 21 septembrie 1977 se consemneaza: ”nu voi mai face fata anchetei, ma simt epuizat fizic si moral si va trebui sa recunosc ceva, chiar si un neadevar”; in nota din 27 septembrie 1977 ”m-am hotarat in mod categoric sa iau crima asupra mea in care sens vreau sa le propun un targ, dupa care voi lua totul asupra mea si voi fi in masura sa dau toate explicatiile necesare”; iar in nota din 11 octombrie 1977 ”am vrut sa fac ceva dar vad ca nu se poate si tot acolo voi ajunge. Ma vad obligat s-o scot pe sotie definitiv din cauza sa poata merge la copii, iar eu sa iau totul asupra mea”.

In ceea ce priveste afirmatiile lui SAMOILESCU ELISABETA, mentionam: in nota din 8 octombrie 1977: ”am retractat declaratia in care sustineam ca sotul meu mi-a spus ca a omorat-o pe ANCA, deoarece nu corespunde adevarului, iar detaliile mi-au fost sugerate de catre organele de ancheta”; in nota din 11 noiembrie 1977: ”am declarat organelor de cercetare ca sotul meu a savarsit omorul si voi sustine aceasta declaratie pentru a fi pusa in libertate”.

Ideile preconcepute ale gen. mr. BUZEA VALERIU si gen. mr. CHIRIAC NICOLAE, cu privire la vinovatia lui SAMOILESCU GHEORGHE, s-au reflectat si in momentul de instruire de catre acestia a informatorilor de camera, carora le-a relatat detalii in legatura cu savarsirea crimei, insuflandu-le convingerea ca autorul este SAMOILESCU GHEORGHE.

Un rol important in determinarea si influentarea mersului unilateral al cercetarilor l-a avut si col. ANGHELESCU ION seful Institutului de Criminalistica al I.G.M care, in sedintele de comandament, de regula, a adoptat o atitudine axata exclusiv pe vinovatia lui SAMOILESCU GHEORGHE, a facut afirmatii in contradictie cu probele de la dosar, ori a prezentat ca fiind dovedite imprejurari care ulterior au fost infirmate prin lucrarile de expertiza efectuate.

Astfel, in sedinta din 27 iulie 1977 a afirmat ca, SAMOILESCU GHEORGHE cu ocazia testarii cu poligraf, ”a dat reactie de minciuna cu amplitudine la intrebarea, daca i-a luat obiectele victimei dupa ce a omorat-o”; la data de 1 august 1977 a comunicat ca sangele recoltat in baia garsonierei familiei SAMOILESCU (seniori) este de grupa zero (I) ca si a victimei; la 10 august 1977 a raportat ca intre bluzele corp delict si cele apartinand lui SAMOILECU SILVIA exista unele asemanari de ordin metric, iar la 1 septembrie 1977 a adus la cunostiinta faptul ca ”cutitul cu prasele negre gasit in garsoniera sotilor SAMOILESCU (seniori) putea fi folosit la sectionarea cadavrului, intrucat lasa o urma asemanatoare cu mulajul pe care il avem”.

Pe parcursul cercetarilor, cu participarea si sub conducerea col. ANGHELESCU ION, s-au efectuat la Institutul de Criminalistica al I.G.M., trei lucrari de expertiza fono-criminalistica, prin care se conchide gresit ca mesajele telefonice din 12 iulie 1977 la posturile abonatilor BROSCOTEAN si COROIU, au fost transmise de SAMOILESCU ELISABETA. Toate aceste informari si concluzii prezentate, au constituit temeiuri pentru colectivul de conducere, in imprimarea si luarea unor masuri unilaterale in scopul dovedirii vinovatiei lui SAMOILESCU GHEORGHE.

II. In ceea ce priveste modul de administare a probelor si de aprecierea lor, s-au comis de asemenea numeroase greseli, ignorandu-se totodata unele probe care puneau la indoiala nevinovatia inculpatului SAMOILESCU GHEORGHE sau care confirmau apararile acestuia.

In perioada iulie-august 1977, din dispozitiile gen. mr. BUZEA VALERIU cu colaborarea col. ANGHELESCU ION, s-a organizat la sediul fostei Circ. 7 Militie, prezentarea spre recunoastere a obiectelor corp delict (cele doua sacose, pantalonii, bluzele si o fata de plapuma in care fusese invelite si abandonate fragmentele de cadavru, precum si fotografia victimei).

Pentru recunoasterea acestor obiecte, printre alte persoane, au fost adusi in mod organizat fosti elevi sau colegi ai lui SAMOILESCU GHEORGHE (senior) de la Scoala de soferi amatori, fosti colegi de serviciu ai lui SAMOILESCU SILVIA, precum si vecini ai acestora, carora li se explica ca obiectele sunt in legatura cu crima ” asupra fetitei din Sibiu ” si erau intrebati daca recunosc vreunul dintre obiecte ca apartinand familiei SAMOILESCU.

Daca un asemenea procedeu poate fi folosit cand nu exista indicii cu privire la apartenenta unor obiecte corp delict, in acest caz, in care exista un banuit ca apartinator al obiectelor, actiunea a fost gresit dispusa si de natura a sugestiona persoanele chemate sa le recunoasca, cum de altfel s-a si intamplat.

In perioada martie-aprilie 1978, la initiativa proc. DIMITRIU FLORIN si MIRESCU DAN, acele persoane care, cu ocazia actiunii precedente , recunoscusera intr-un fel sau altul vreunul dintre obiecte, au fost chemate la procuratura si reascultate de proc. MIRESCU DAN, care a procedat din nou la prezentarea spre recunoastere a celor doua sacose si a pantalonilor.

In acest scop, au fost expuse pe o masa numai cele 3 obiecte, iar pe perete, in dreptul fiecaruia se afla o coala de carton pe care era scris cu litere de format mare ”sacosa grena corp delict ”, respectiv ” sacosa verde corp delict” sau ”pantaloni corp delict”. Martorul era invitat sa arate cu mana obiectul pe care il recunoscuse si era fotografiat in momentul gestului, dupa care se intocmea procesul-verbal de recunoastere.

Fotografiile realizate au fost atasate la dosarul instantei, iar dedesubtul fiecarei fotografii s-a dactilografiat un fragment din declaratia martorului respectiv. De exemplu, la fotografia reprezentand pe martora TRIVSNEVSCHI DANIELA (vol.5, fila 61) s-a scris ”recunosc geanta verde ca apartinand lui SAMOILESCU GHEORGHE”.

Procedeul folosit este gresit, contrar regulilor de metodica criminalistica, de natura a sugestiona martorii si de a crea o puternica dar falsa impresie asupra completului de judecata.

In acest fel, s-au obtinut declaratii de la numerosi martori, din care rezulta ca acestia au facut o recunoastere de obiecte a sacoselor corp delict, cu toate ca o astfel de recunoastere nu era obiectiv posibila, (recunoasterea s-a facut pe caracteristici generale, nu pe detalii si existau sute sau chiar mii de sacose de acelasi model).

- S-a constatat de asemenea ca Centrala I.P.C.I. cu adresa nr.8267 din 2 martie 1978, a comunicat procuraturii ca materialele din care au fost confectionate cele doua sacose, au fost produse in tara in anul 1965, iar confectia sacoselor s-a realizat la Intreprinderea ” Caprioara ” din Sebes ( aceasta adresa s-a atasat la dosarul instantei vol.5, fila 4 ).

Fabrica ” Caprioara ” Sebes, cu adresa nr.2274 din 17 martie 1978, a comunicat procuraturii ca sacosa verde corp delict a fost confectionata si pusa in vanzare, incepand cu sem.II/1973 la Cluj, Galati si Pitesti, iar in Bucuresti, incepand cu anul 1974, (aceasta adresa a fost atasata la dosarul de casa, vol.3, fila 156).

- Martorii TRISNEVSCHI DANIELA (vol.5, fila 60), CSETENY CONTANTIN (fila 155) si STEFANESCU CORNELIA (fila 159), au fost ascultati si fotografiati de proc. MIRESCU DAN, iar dedesubtul fotografiilor lor, s-a scris ”recunosc geanta verde ca apartinanad lui SAMOILESCU GHEORGHE” respectiv ”precizez ca intr-adevar SAMOILESCU GHEORGHE poseda o geanta identica” sau ”am observat o geanta exact de tipul celei pe care o revad astazi”.

Toti acesti martori, fosti elevi ai lui SAMOILESCU GHEORGHE senior, au declarat ca au vazut geanta verde asupra acestuia in anul 1971 (CSETENY), in anul 1972 (TRISNEVSCHI) si in perioada decembrie 1972 – martie 1973 (STEFANESCU). Rezulta astfel ca s-a dat valoare probanta deplina declaratiilor acestor martori, cu toate ca sacosa verde nu exista, in mod obiectiv, la data cand ei pretind ca au vazut-o la defunctul SAMOILESCU.

- Modul gresit in care s-a facut prezentarea spre recunoastere a sacoselor corp delict si sugestia falsa creata prin folosirea acestui procedeu, mai este ilustrata si de evolutia declaratiilor unor martori astfel:

MINEA DUMITRU, in declaratia din 18 noiembrie 1977, a afirmat ” nu am vazut in autoturism sau asupra lui SAMOILESCU GHEORGHE sa aiba sacose ” pentru ca la 28 martie 1978 (vol.5, fila 103), sa declare ca a vazut la SAMOILESCU GHEORGHE o geanta sau o sacosa, fara sa-i retina caracteristicile.

- IONITA STEFANIA, in declaratia din 18 august 1977, a afirmat ca ” mi se pare, nu pot afirma clar ca am vazut geanta verde la SAMOILESCU SILVIA, pentru ca in declaratia din 16 martie 1978 (vol.5, fila 13) sa se consemneze ” sacosa verde in carouri este foarte asemanatoare cu cea pe care am vazut-o la SAMOILESCU SILVIA, adica aceleasi dimensiuni, aceleasi toarte, acelas format, aceleasi carouri, aceleasi culori ”.

- DAVIDESCU SAVU, in declaratia din 3 octombrie 1977 afirma ”nu-mi amintesc sa fi vazut in masina pe care am facut practica nici un fel de genti, sacose de voiaj, ori alte obiecte de acest gen”, in declaratia din 4 octombrie 1977 (dupa ce i-au fost prezentate obiectelel corp delict), arata ca ” sacosa de culoare rosie este asemanatoare cu cea vazuta la SAMOILESCU GHEORGHE, pentru ca in declaratia din 28 martie 1978, sa se consemneze ”geanta de culoare rosie este aceeasi sau foarte asemenatoare, cu cea pe care am vazut-o in masina lui SAMOILESCU GHEORGHE”.

- Din declaratiilor unor martori, rezulta ca sacosa verde au vazut-o la SAMOILESCU GHEORGHE, in perioada 1971-1973, in care isi tinea scule sau alimente si ca era ponosita ori uzata, pentru ca alti martori ( ALEXANDRU ION, IONITA STEFANIA ), sa declare ca aceeasi sacosa era purtata de SAMOILESCU SILVIA in perioada 1975-1976. Rezulta astfel o contradictie intre cele doua categorii de declaratii, nefiind de admis ca o femeie sa poarte in public o geanta care in urma cu cativa ani era ”ponosita” si era folosita pentru scule sau alimente. Aceasta contradictie nu a fost sesizata si apreciata corespunzator, de catre organele de urmarire penala.

- In alte cazuri, in mod gresit s-au acreditat declaratiile unor martori care, in final au recunoscut vreunul dintre obiectele corp delict, desi acestia, in primele declaratii au aratat ca nu au vazut la sotii SAMOILESCU asemenea obiecte, ori ca au vazut alte obiecte. Mai mult, aceste ultime declaratii au fost atasate la dosarul de casa. (De exemplu, GRIGORE RODICA, vol.10, fila 118, a vazut la SAMOILESCU GHEORGHE o servieta maron, uzata cu doua catarame sau TOMESCU LIXANDRA, vol.10, fila 131, nu a vazut asupra lui SAMOILESCU GHEORGHE nici un fel de geanta de voiaj, sacose ori servieta).

- Pentru identificarea obiectelor corp delict, pe parcursul cercetarilor au fost ascultati peste 250 de martori, dintre care peste 200 au declarat ca nu au vazut la sotii SAMOILESCU obiecte asemanatoare, ori au vazut alte obiecte. Aceste ultime declaratii au fost atasate la dosarul de casa (vol.10), cu mentiunea ca ” nu prezinta importanta ”, desi erau pertinente, astfel: FIAMBOLI VASILICA (fila 212), a declarat ca in anul 1975 a vazut la SAMOILESCU - senior o geanta de culoare inchisa, gen servieta uzata, in care isi tinea mancarea, care nu se aseamana cu cele prezentate; TERA STELICA (fila 191), a declarat ca in anul 1974, a vazut ca SAMOILESCU – senior, era imbracat in pantaloni din stofa groasa, de culoare inchisa si avea o sacosa dreptunghiulara, fara fermoar; SERBANESCU MARIUS a declarat ca SAMOILESCU – senior avea o servieta neagra si uzata.

Pentru identificarea cheii corp delict s-au invocat in principal declaratiile a 4 martori, IONITA ST., TUTUNARU L., PREDUT M., si IONITA GH., fosti colegi de serviciu ai lui SILVIA SAMOILESCU, din care rezulta unele contradictii, care nu au fost apreciate corespunzator. In legatura cu aceasta, printr-un raport de expertiza s-a stabilit ca ” cheia corp delict nu intra in noua broasca de la usa arhivei ”. Expertiza a fost insa ignorata si a fost atasata la dosarul de casa (vol.6, fila 32), in timp ce declaratiile martorilor au fost puse la dosarul instantei.

In aceste conditii, afirmatia din rechizitor ”colegii de serviciu ai lui SAMOILESCU SILVIA au recunoscut fara dubiu cheia corp delict, putandu-se astfel stabili cu certitudine o noua proba deosebit de importanta” este nejustificata.

- Cu privire la identificarea pantalonilor, la fila 88 din rechizitor se mentioneaza ”in felul acesta se stabileste fara dubiu ca pantalonii corp delict au apartinut lui SAMOILESCU GHEORGHE tatal inculpatului”. In argumentarea acestei afirmatii sunt invocate declaratiile a 16 martori, un raport de constatare tehnica din care rezulta ca pe pantalonii corp delict s-au identificat urme de ulei mineral si produs petrolier de tipul lubrefiantilor, un alt raport de constatare tehnica intocmit de tehnicieni de la Cooperativa ”Imbracamintea”, din care rezulta asemanari dimensionale intre pantalonii corp delict si cei apartinand lui SAMOILESCU GHEORGHE – senior, precum si faptul, probat cu martori, ca particulele de ceara gasite in buzunarul pantalonilor corp delict, explica preocuparile de apicultor ale lui SAMOILESCU GHEORGHE – senior.

Concluzia din rechizitor este nejustificata cu probele dosarului astfel:

a) – identificarea cu martori a pantalonilor corp delict este neveridica, pentru motivele aratate in legatura cu identificarea sacoselor;

b) – s-au ignorat concluziile a doua lucrari de constatare tehnica, efectuate de Institutul de Criminalistica al I.G.M., prin care s-au stabilit ”apreciabile deosebiri de ordin metric dintre cele doua categorii de pantaloni”. Aceste lucrari au fost atasate la dosarul de casa (vol.6, filele 131 si 141);

c) – nu s-a tinut seama de concluziile unui raport de constatare tehnica, efectuat de Institutul de Criminalistica al I.G.M., din care rezulta ca particulele din buzunarul pantalonilor corp delict sunt compuse dintr-un amestec de ceara cu cerezina, care se foloseste in industria cosmetica si la fabricarea lumanarilor, stiut fiind ca cerezina nu se regaseste in produsele apicole. Si acest raport de constatare a fost atasat la dosarul de casa (vol.1, fila 86).

- Declaratiile sotiei inculpatului – SAMOILESCU ELISABETA, au fost apreciate ca facand dovada deplina, cu toate ca erau contradictorii si au fost date in conditii care creau serioase suspiciuni cu privire la veridicitatea lor.

In prima parte a anchetei, incepand cu data de 16 iulie 1977, SAMOILESCU ELISABETA a facut declaratii repetate si constante de nevinovatie a inculpatului, mativand ca in dupa-amiaza zilei in care a avut loc crima, au fost impreuna la Oficiul P.T.T.R din B-dul Ghica Tei si au platit taxa abonamentului telefonic, de unde cu un taximetru s-au deplasat la domiciliul martorei PENGHE DANIELA, la care au stat pana in jurul orei 19,30.

La data de 29 august 1977, fiind in stare de arest preventiv, SAMOILESCU ELISABETA a retractat declaratiile initiale si pentru prima data a facut declaratii de vinovatie a sotului sau. Pe parcursul cercetarilor, SAMOILESCU ELISABETA a revenit insa, in cateva randuri asupra declaratiilor sale anterioare, iar la 24 februarie 1978, in fata proc.MIRESCU DAN, si-a schimbat din nou declaratiile, sustinand vinovatia inculpatului.

Din notele informative de arest rezulta ca, inca din prima zi de detinere a lui SAMOILESCU ELISABETA, informatoarele de camera si anchetatorii i-au spus imprejurari concrete si reale cu privire la modul in care a fost ucisa victima. De exemplu, in nota din 22 august 1977, se consemneaza afirmatiile arestatei CIRSTINOIU fata de SAMOILESCU ELISABETA ca ”victima a fost gasita cu hartie igienica in gura, iar autorul a avut cu ea raport sexual”, iar in nota din 25 august 1977 se consemneaza afirmatiile lui SAMOILESCU ELISABETA ca ” mi-au spus ca i-a taiat bratele, fara sa-i atinga articulatiile ” sau ” mi-au spus ca a fost fata, pe urma mi-au zis ca a fost dezvirginata de unul din Sibiu ”.

Este adevarat ca SAMOILESCU ELISABETA, de la data de 24 februarie 1978, inclusiv in fata instantei de judecata, a facut declaratii constante in sensul vinovatiei inculpatului, insa aceste declaratii s-au datorat unor conditii speciale de ancheta, de natura a pune la indoiala veridicitatea lor. Despre modul in care SAMOILESCU ELISABETA a fost anchetata in aceasta perioada, au avut cunostinta si cei care erau in masura sa aprecieze valoarea probei (proc.DIMITRIU FLORIN si MIRESCU DAN, precum si gen.mr.BUZEA VALERIU si CHIRIAC N.).

In prezent, SAMOILESCU ELISABETA isi motiveaza atitudinea din timpul urmaririi penale si a judecatii, prin aceea ca a facut declaratii mincinoase datorita presiunilor morale si fizice ce au fost exercitate de catre anchetatori, temerii create de faptul ca a fost invinuita de o fapta pentru care era pasibila de pedeapsa cu moartea, starii de arest prelungit si grijei fata de cei trei copii ai sai, care in acel timp erau internati in institutii de ocrotire. SAMOILESCU ELISABETA declara de asemenea ca inainte de a fi pusa in libertate, informatoarele de arest i-au spus, iar proc. MIRESCU DAN a lasat-o sa inteleaga ca, daca isi va retracta declaratia in fata instantei, va fi nou arestata.

- Martora PENGHE DANIELA, in perioada 18 iulie – 12 august 1977, a dat declaratii repetate si constante, in sensul ca sotii GHEORGHE SI ELISABETA SAMOILESCU, impreuna cu fiica lor DIANA, in dupa-amiaza zilei in care a fost comisa crima (miercuri 6 iulie 1977) au fost la ea in vizita, intre orele 17,30-19,30.

La data de 12 august 1977, fiind ascultata, in timpul noptii de mai multi anchetatori, printre care si proc. sef adj. DIMITRIU FLORIN si gen. mr. CHIRIAC N., dupa ce mai inainte, timp de 2 zile a fost lipsita de libertate, si-a retractat declaratiile anterioare, sustinand ca vizita sotilor SAMOILESCU a avut loc in dupa-amiaza zilei de vineri 8 iulie 1977.

Pe baza acestei ultime declaratii a martorei PENGHE DANIELA, precum si a ultimelor declaratii ale lui SAMOILESCU ELISABETA, s-a apreciat de catre anchetatori ca ” alibiul ” inculpatului a fost infirmat si ca sotii SAMOILESCU a vizitat-o pe PENGHE DANIELA in ziua de vineri 8 iulie, fara a tine seama de declaratiile martorilor PETRE, MARIA si PARASCHIVA PIVNICERU, care au declarat ca in dupa-amiaza acestei zile sotii SAMOILESCU au fost le ei in vizita.

Tot in legatura cu ” alibiul ”inculpatului SAMOILESCU GHEORGHE, nu s-a tinut seama de declaratiile martorilor RADU GHEORGHE si MUSAT FLORICA, care coroborate cu primele declaratii ale lui GHEORGHE si ELISABETA SAMOILESCU, confirma ca acestia, in dupa-amiaza in care a fost comisa crima, au fost impreuna la Oficiul P.T.T.R. Din B-dul Ghica Tei, unde au platit taxa abonamentului telefonic, dupa care au plecat un taximetru. Declaratiile acestor martori au fost atasate la dosarul de casa ( vol.15, filele 405-409 ).

- In rechizitoriu s-a retinut ca inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE practica acte de perversiune sexuala, iar cand partenerele sale refuzau, le constrangea prin violenta. In dovedirea acestei situatii de fapt, au fost invocate declaratiile a cca. 20 de femei cu care SAMOILESCU GHEORGHE a avut raporturi sexuale in perioada 1971-1977 si in principal declaratiile martorelor NOVAC MARIANA, NEMENS DOINA, CIRESEANU DANIELA, NEDELCU PETRUTA, BLAGOI MIOARA si SAMOILESCU ELISABETA, precum si concluziile raportului de constatare tehnico-stiintifica din 5 aprilie 1978, intocmit de Institutul de Criminalistica al I.G.M., potrivit carora „SAMOILESCU GHEORGHE era un aberant sexual, caracterizat printr-o personalitate dizarmonica apartinand grupei psihopatiilor marginale ale perversilor sexuali”.

La dosar au fost atasate fotografiile martorelor NOVAC MARIANA, NEMENS DOINA, CIRESEANU DANIELA, NEDELCU PETRUTA, si SAMOILESCU ELISABETA, precum si fotografia inculpatului SAMOILESCU GHEORGHE, reprezentand modul in care acesta le forta la practicarea actelor de perversiune sexuala, pentru a se explica astfel unele semne de violenta constatate pe corpul victimei, ca fiind rezultatul acelorasi manifestari de violenta.

Din verificarile efectuate rezulta ca situatia de fapt retinuta din rechizitor si probele invocate nu reprezinta realitatea.

Procedandu-se la reascultarea martorelor, de catre comisia constituita, acestea au retractat in mare masura declaratiile date in fata proc. MIRESCU DAN.

Potrivit noilor declaratii ale martorelor, rezulta ca inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE are conduita unui barbat usuratec, neserios, mincinos, preocupat de a acosta femei si de a avea cu acestea raporturi sexuale.

In ceea ce priveste insa conduita sa sexuala, se poate afirma ca desi are manifestari de senzualism, SAMOILESCU GHEORGHE nu se inscrie in limitele psihopatiei aberant-sexuale, actiunile sale de violenta sexuala fiind cazuri de exceptie, iar actele de perversiune sunt sporadice si de regula in consens cu partenera.

Singurele martore care si-au mentinut declaratiile cu privire la actiunile de violenta si la manifestarile de perversiune sexuala a alui SAMOILESCU GHEORGHE au fost NOVAC MARIANA pe care a fortat-o la intromisiune bucala si NEDELCU PETRUTA, pe care a lovit-o si a strans-o de gat.

Martorele care si-au retractat declaratiile, inclusiv NOVAC MARIANA si NEDELCU PETRUTA, au afirmat ca multe imprejurari care s-au consemnat in declaratiile lor nu corespund adevarului, fiind impuse de conduita in ancheta a proc.MIRESCU DAN. In aceste sens citam din declaratiile martorelor:

NEDELCU PETRUTA ,” nu este adevarat ca SAMOILESCU GHEORGHE s-a comportat ca un salbatec, nu este adevarat ca SAMOILESCU GHEORGHE a apucat cu mainile bucati de carne din corpul meu, tragand puternic ”;

CIRESEANU DANIELA, „SAMOILESCU GHEORGHE nu m-a imobilizat, fixandu-mi umerii si mainile sub genunchii lui, nu mi-a strans maxilarele si nu m-a obligat in acest fel sa accept un raport bucal. Nu este adevarat sa fi avut cu SAMOILESCU GHEORGHE raport anal ”.

CIRSTIAN MARIA, ” nu este adevarat ca pentru a accepta sa am cu el raport sexual, SAMOILESCU GHEORGHE m-ar fi lovit, nici nu m-a amenintat cu bataia, nu mi-a supt pielea in regiunea gatului si nici nu am tipat ”.

Din relatarile martorelor mai rezulta ca au fost determinate sa declare neadevaruri sau au acceptat sa se consemneze in declaratiile lor asemenea imprejurari intrucat proc. MIRESCU DAN pe unele le-a amenintat cu arestarea, cerand dactilografei sa completeze mandatul de arestare (dactilografa LANDAS confirma acest lucru); le-a spus ca alte femei au declarat ca SAMOILESCU GHEORGHE a avut fata de ele manifestari de violenta si de perversiune sexuala sau ca insusi SAMOILESCU GHEORGHE a recunoscut aceasta; le-a lasat sa inteleaga ca in situatia in care nu vor spune ” adevarul ”, vor avea neplaceri in familie, ori la locul de munca; le-a influentat declaratiile prin intrebari sugestive, de genul: ” este adevarat ca a avut loc un raport bucal si ca pentru aceasta SAMOILESCU GHEORGHE te-a imibilizat cu genunchii si te-a obligat sa deschizi gura strangandu-te cu mana de maxilar? Etc.

In contextul celor expuse mai sus, este semnificativa declaratia martorei NEMENS DOINA, care printre altele afirma: ”in tot timpul discutiilor am simtit o presiune psihica, morala, manifestata indirect prin rascolirea trecutului meu de femeie, ceea ce mi-a creeat un complex de teama si inferioritate, alteori mi s-a sugerat ca trebuie sa ma gandesc bine, ca am un copil si ca trebuie sa-l cresc, eu intelegand prin aceasta ca asi putea fi arestata si sa ramana copilul singur”.

- Prin rechizitoriu s-a retinut ca sacosa grena, in care se aflau parti din cadavru, a fost abandonata de SAMOILESCU GHEORGHE, in seara zilei de 9 iulie 1977, in curtea imobilului din str.N.Iorga. Aceasta imprejurare a fost retinuta fara a se tine seama de declaratiile martorului POPESCU ION, din care rezulta ca, in aceleasi conditii de timp si loc, a vazut o persoana de sex barbatesc abandonand o sacosa. Declaratia martorului prezenta importanta si pentru faptul ca acesta declara amanunte si cu privire la semnalmentele acelui barbat (care corespund cu ale criminalului ROMCA COZMICI). Mai mult decat atat, declaratia martorului POPESCU ION, a fost atasata la dosarul de casa, vol.16, fila 93.

- Din declaratiile martorului UDRESCU PETRE, rezulta ca a vizitat-o pe SAMOILESCU SILVIA in dupa-amiaza zilei de 9 iulie 1977, cand a avut raport sexual cu ea, fara sa observe la aceasta o stare de spirit deosebita. De asemenea, martorul BAJENARU CRISTEA a declarat ca a fost in casa la SILVIA SAMOILESCU in ziua de 10 iulie, a dormit acolo in noaptea de 10-11 iulie, iar in dimineata acestei zile, SILVIA SAMOILESCU a plecat la serviciu si l-a lasat singur in casa. In pofida acestor probe, prin rechizitoriu s-a retinut ca, in perioada 9-12 iulie 1977, in casa la SILVIA SAMOILESCU se mai aflau doua colete macabre, dintre care unul a fost transportat in seara zilei de 9 iulie, iar celalalt in seara zilei de 11 sau in dimineata zilei de 12 iulie 1977, ceea ce nu era posibil fata de declaratiile celor doi martori.

- In rechizitoriu se mai afirma ca unele colete macabre au fost transportate in perioada 8-12 iulie cu autoturismul proprietate personala a sotilor SILVIA si GHEORGHE SAMOILESCU. In contradictie cu afirmatia facuta, din cuprinsul raportului intocmit la 17 iulie 1977, de lt. maj. de militie HOJEA DOREL, rezulta ca ”autoturismul nu a mai fost folosit de foarte mult timp, fiind acoperit cu prelata, avand sforile de legatura putrezite, caroseria prafuita, prin impregnarea prafului in prelata si ulterior antrenat pe caroserie de ploaie. Din afirmatiile numitei SAMOILESCU SILVIA, rezulta ca autoturismul numai era folosit din 25 mai 1977”. Acest raport a fost atasat la dosarul de casa, vol.19, fila 47.

Pe parcursul urmaririi penale s-au efectuat mai multe lucrari de expertiza, cu concluzii contradictorii, privind structura sforilor cu care au fost legate coletele macabre si a nodurilor dupa ele, comparativ cu asemenea obiecte ridicate de la locuinta sotilor SAMOILESCU din str.Cristian Tell si de la locul de munca al SILVIEI SAMOILESCU, iar unele dintre lucrari, cele cu concluzii pozitive au fost atasate la dosarul instantei, in timp ce altele, cu concluzii negative, la dosarul de casa.

Astfel, prin raportul din 6 aprilie 1978, intocmit de Institutul de Criminalistica al I.G.M. se stabilesc asemanari intre sforile gasite in buzunarul pantalonilor corp delict (din plicurile notate cu ”4 c” si ”4 e”) si sforile ridicate de la locuinta sotilor SAMOILESCU din str.Cristian Tell din (plicurile notate cu ”C 1” si ”C 2”), in timp ce, prin raportul de expertiza din 28 februarie 1978, intocmit de Laboratorul interjudetean Bucuresti al Ministerului Justitiei, se stabilesc deosebiri intre aceleasi categorii de sfori. Fara ca organul de urmarire penala sa se preocupe de lamurirea contradictiei, primul raport a fost invocat in rechizitor si atasat la dosarul instantei (vol.4, fila 121), iar al doilea raport a fost ignorat si arhivat la dosarul de casa (vol.5, fila 79).

- In ultima faza a anchetei, informatorul de camera, numitul STROE GHEORGHE, cu aprobarea gen. mr. BUZEA VALERIU a fost ascultat ca martor de catre proc. MIRESCU DAN. In declaratia acestuia din 12 iunie 1978, s-au consemnat o serie de afirmatii ale martorului, in sensul vinovatiei lui SAMOILESCU GHEORGHE, din care rezulta, printre altele, ca SAMOILESCU GHEORGHE i-a marturisit in timpul detentiei ca s-a intalnit cu victima in dupa-amiaza zilei de 6 iulie 1977 si au fost impreuna la locuinta parintilor unde au avut raport sexual, dupa care au fost surprinsi de mama si sotia sa. Ca victima a fost ucisa de SAMOILESCU ELISABETA, iar depesajul cadavrului a fost facut de SAMOILESCU SILVIA, care, cu ajutorul lui, a efectuat si transportul coletelor.

Declaratia martorului STROE GHEORGHE a fost acceptata ca atare, cu toate ce din cuprinsul numeroaselor note informative pe care acesta le-a intocmit pe parcursul cercetarilor, se desprinde ideea generala de nevinovatie a lui SAMOILESCU GHEORGHE iar in ceea ce priveste aspectele citate mai sus, rezulta ca ele i-au fost relatate de SAMOILESCU GHEORGHE ca imprejurari pe care le-a declarat in ancheta, dar care sunt neadevarate, ori le-a intuit din sugestiile primite.

- In timpul anchetei, cu precadere in ultima perioada, SAMOILESCU GHEORGHE a avut o atitudine protestatara, vehementa, in sensul ca a adresat injurii si amenintari organelor de urmarire penala; cu ocazia unui interogatoriu, a semnat o coala de hartie in alb, cu motivarea ca organul de ancheta poate sa o completeze cum vrea; a afirmat ca in cauza se face o eroare judiciara; a adresat o scrisoare tatalui sau, prin care ii spunea ca este nevinovat, ca a fost schingiuit in cursul anchetei, ca s-au falsificat probe, cerandu-i insistent sa apeleze la conducerea de partid si de stat pentru stabilirea nevinovatiei sale. (Anexa 1). Toate aceste manifestari au fost apreciate de organele de urmarire penala, ca fiind expresia relei credinte a lui SAMOILESCU GHEORGHE, cu toate ca, in realitate, ele reprezentau reactia fireasca a nevinovatiei sale.

III. Din multitudinea de constatari si expertize tehnico-stiintifice efectuate de Institutul de Criminalistica al I.G.M, care au constituit mijloace de proba in dovedirea vinovatiei lui SAMOILESCU GHEORGHE, se desprinde faptul ca unele dintre ele prezentau concluzii ambigue si cu o nota de incertitudine, carora insa li s-au acordat valoare probanta deplina. Ceea ce este mai grav, este faptul ca prin alte asemenea acte s-au formulat concluzii total gresite si vadit contrare situatiei de fapt existente.

In aceasta ordine de idei se inscrie raportul de constatare tehnico-stiintifica din 26 iulie 1977, intocmit de col. ANGHELESCU ION si lt. TUDOREL BUTOI cu ocazia testarii la poligraf a lui SAMOILESCU GHEORGHE, din care rezulta ca acesta a prezentat reactii emotionale la intrebari vizand intalnirea, raportul sexual, uciderea si luarea obiectelor personale ale ANCAI BROSCOTEAN in ziua de 6 iulie 1977 (vol.6, pag.57-107). Concluziile acestui raport de constatare, cel putin sub aspectul interpretarii lor, sunt evident gresite fata de situatia reala stabilita in cauza.

Asemenea concluzii gresite au fost acreditate si prin raportul de constatare tehnico-stiintifica din 12 septembrie 1977, intocmit de aceiasi ofiteri, cu ocazia testarii la poligraf a lui SAMOILESCU ELISABETA (vol.16, fila 28).

Prin concluziile a trei lucrari de expertiza fono-criminalistice, formulate de col. ANGHELESCU ION, cpt. IONESCU SORIN si lt. Maj. NICHIFOR ALFRED, s-a conchis ca mesajele telefonice din 12 iulie 1977, la posturile abonatilor BROSCOTEAN din Sibiu si COROIU din Bucuresti, au fost transmise de SAMOILESCU ELISABETA, ceea ce este in contradictie vadita cu realitatea, precum si cu situatia de fapt retinuta din rechizitoriu, ca sus-numita a aflat de savarsirea crimei, din spusele sotului sau, in ziua de 14 iulie 1977 (vol.14, filele 42, 232, 318).

Prin raportul de constatare tehnico-stiintifica din 5 aprilie 1978, intocmit de lt. BUTOI TUDOREL, numai pe baza declaratiilor a sase femei cu care SAMOILESU GHEORGHE a intretinut raporturi sexuale, s-a concluzionat ca acesta este unaberant sexual, caracterizat ca o personalitate dizarmonica, apartinand grupei psiopatiilor marginale a perversilor sexuali” (vol.3, fila 89).

O asemenea lucrare trebuie sa faca obiectul unei expertize medico-legale psihiatrice, materialul examinat trebuie sa fie constituit din declaratiile tuturor femeilor cu care SAMOILESCU GHEORGHE a avut raporturi sexuale, iar expertul trebuia sa se pronunte numai dupa examinarea medicala si ascultarea subiectului.

In aceste conditii, rezulta ca expertiza a fost efectuata de un organ incompetent, pe baza unui material incomplet, iar concluziile sunt evident gresite. Mai mult decat atat, specialistul care a efectuat lucrarea trebuia sa observe contradictia referitoare la declaratiile martorelor supuse examinarii, fiind de neconceput ca o femei care a fost victima unor manifestari de violenta si perversiuni sexuale, sa mai accepte, in viitor si in mod repetat, asemenea situatii.

IV. Pe parcursul cercetarilor, care s-au desfasurat pe o perioada de 11 luni, s-au efectuat numeroase acte de urmarire penala care, in final, unele au fost incluse in dosarul de instanta (26 volume), iar altele in dosarul de casa (19 volume), care a fost arhivat la Procuratura Municipiului Bucuresti.

Din verificarile facute rezulta ca selectarea actelor care au fost atasate la dosarul de casa, a fost efectuata, in principal de proc. MIRESCU DAN, impreuna cu proc. DIMITRIU FLORIN, care au apreciat ca acestea nu prezentau importanta pentru cauza.

Examinandu-se continutul dosarului de casa, s-a constatat ca au fost atasate o serie de materiale, care intr-adevar nu prezentau importanta, fiind insa incluse si numeroase alte acte care aveau legatura cu cauza, dintre care multe erau deosebit de concludente (declaratii de martori, acte de constatare intocmite de organele de urmarire penala, expertize, s.a.), al caror continut era contrar situatiei de fapt retinuta prin rechizitor. Unele dintre acestea erau de natura sa creeze dubii cu privire la vinovatia lui SAMOILESCU GHEORGHE, iar altele confirmau in parte apararile sale.

Pentru a exemplifica acte deosebit de importante care au fost arhivate la dosarul de casa, mentionam: declaratia martorului RADU GHEORGHE, ( vol 15, fila 405 ), prin care se confirma apararea lui SAMOILESCU GHEORGHE, ca in dupa-amiaza in care a fost comisa crima, a fost impreuna cu sotia sa, la oficiul PTTR; adresa Fabricii ” Caprioara ” (vol.3, fila 156), din care rezulta ca sacosa verde, care a fost ” identificata ” de unii martori ca apartinand parintilor inculpatului, nu era confectionata la data cand martorii pretind ca au vazut-o; concluziile a 2 rapoarte de constatare tehnica, efectuate de Institutul de Criminalistica al I.G.M, (vol.6, filele 131 si 141), prin care se stabilesc deosebiri esentiale, de ordin metric, dintre pantalonii defunctului SAMOILESCU GHEORGHE si pantalonii corp delict. (Alte asemenea acte sunt mentionate in anexa 2).

V. Din verificarile efectuate rezulta ca in timpul urmaririi penale, unele cadre, ofiteri de militie si procurori, au comis abuzuri si alte incalcari de lege, pentru a obtine probe de vinovatie impotriva lui SAMOILESCU GHEORGHE. Astfel:

- Din dispozitia gen. mr. BUZEA VALERIU, inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE a fost lipsit de libertate in perioada 15-21 iulie 1977, fiind tinut in ancheta continua, fara a emite impotriva sa acte de retinere sau arestare preventiva;

- In prima faza a cercetarilor, iulie – octombrie 1977 din dispozitia gen. mr. BUZEA VALERIU, a gen. mr. CHIRIAC NICOLAE si cu asentimentul proc. sef adj. DIMITRIU FLORIN, inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE a fost anchetat, cu precadere de catre ofiteri de militie, in ture prelungite si a fost transportat, intr-o noapte, in afara orasului, fiind maltratat in padure de ofiteri din cadrul I.G.M.;

- Intr-o imprejurare din luna octombrie 1977, proc. PAUN OVIDIU l-a asistat pe gen. mr. CHIRIAC N. Cand il interoga pe inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE si a constatat ca acestuia i se formulau intrebari sugestive. De exemplu, intrebat ce era desenat pe sabotii victimei, SAMOILESCU GHEORGHE a spus ceva de genul ”niste frunze, flori sau niste fructe” si dupa ce i s-a confirmat ca erau fructe, i s-a cerut sa precizeze ce anume fructe. Raspunzand ”parca niste cirese”, gen.mrCHIRIAC N. l-a contrazis in sensul ”mai gandeste-te, nu sunt cirese, alte fructe, dar tot mici....” si tot asa pana cand SAMOILESCU GHEORGHE a ajuns la rezultatul dorit, declarand ca pe sabotii victimei erau desenate niste capsuni.

Declaratiile lui SAMOILESCU GHEORGHE, astfel obtinute, au fost invocate in rechizitor ca probe de vinovatie. De exemplu, la pag.58, se afirma ca inculpatul a cunoscut obiectele de imbracaminte ale victimei, iar la pag.118, faptul ca acesta a indicat si unele locuri unde au fost abandonate coletele macabre, care de asemenea i-au fost sugerate, unele de catre gen. mr. CHIRIAC N., iar altele prin intrebari ce i s-au pus cu ocazia testarii de poligraf, de catre col. ANGHELESCU ION.

- Procurorul MIRESCU DAN, in luna mai 1978, a primit de la SAMOILESCU GHEORGHE un memoriu adresat Consiliului de Stat, prin care isi sustinea nevinovatia. Memoriul nu a fost inregistrat si nu i s-a dat curs.

Tot astfel a procedat si gen. mr. BUZEA VALERIU, cu un alt memoriu primit de la SAMOILESCU GHEORGHE, adresat Tribunalului Suprem pentru a fi avut in vedere la judecarea recursului.

- Masura trimiterii in judecata a lui SAMOILESCU GHEORGHE pentru infractiunile de omor, viol si profanare de cadavre, dispusa prin rechizitoriul intocmit de proc. sef adj. DIMITRIU FLORIN si proc. MIRESCU DAN, a fost gresita si nejustificata, ca o consecinta a modului defectuos de administrare a probelor si aprecierii gresite a acestora.

- In cursul lunii februarie 1978, in timp ce SAMOILESCU ELISABETA sustinea nevinovatia sotului sau, gen. mr. BUZEA V., gen. mr. CHIRIAC N. si proc. sef adj. DIMITRIU FL. au dispus ca sus-numita sa fie scoasa in timpul noptii din arest si tinuta in picioare in camera de ancheta. In aceste conditii, SAMOILESCU ELISABETA a revenit asupra declaratiilor initiale, facand din nou afirmatii de vinovatie asupra sotului sau.

- Arestarea preventiva a lui SAMOILESCU ELISABETA, la 23 august 1977 pentru marturie mincinoasa, iar la 28 august 1977 pentru complicitate la omor deosebit de grav, precum si mentinerea acestei masuri pana la 9 mai 1978 (8 luni si jumatate), au fost nejustificate. De altfel, in perioada 23-28 august 1977 nu au fost administrate probe care sa justifice, cel putin formal, schimbarea calificarii juridice a faptei imputate, din marturie mincinoasa in complicitate la omor deosebit de grav. Luarea acestor masuri a fost hotarata de proc. sef adj. DIMITRIU FL., gen. mr. BUZEA si gen. mr. CHIRIAC N.

- Inculparea lui UDRESCU PETRE, lipsirea de libertate in perioada 19-21 august 1977, cand a fost tinut in ancheta continua la sediul militiei, arestarea preventiva a acestuia la 21 august 1977 pentru marturie mincinoasa, iar la 30 august 1977 pentru favorizarea infractorului, precum si mentinerea acestei masuri pana la 11 octombrie 1977 (timp de 48 zile), au fost nejustificate. Aceste masuri au fost dispuse de proc. sef adj. DIMITRIU FL., gen. mr. BUZEA V. si gen.mr.CHIRIAC N.

- Tot la 30 august 1977, din dispozitia proc.sef adj. DIMITRIU FL., s-a emis un mandat de arestare privind pe UDRESCU PETRE, pentru complicitate la omor deosebit de grav, in care se mentiona pedeapsa cu moartea pentru aceasta infractiune, care i-a fost prezentat in scop de timorare pentru a declara ”adevarul”.

La solutionarea cauzei, organele de procuratura au omis sa se pronunte cu privire la situatia procesuala a inculpatului UDRESCU PETRE.

- Din dispozitia gen. mr. BUZEA V., gen. mr. CHIRIAC N. si proc. sef adj. DIMITRIU FL., martora PENGHE DANIELA a fost lipsita de libertate in perioada 10-12 august 1977, fiind tinuta in ancheta continua la sediul militiei, unde i s-a creat reprezentarea faptului ca este arestata, spunandu-i-se insistent de catre anchetatori ca sunt probe in sensul ca sotii SAMOILESCU nu au fost la locuinta ei in dupa-amiaza zilei de 6 iulie 1977. In aceste conditii, martora a revenit asupra declaratiilor anterioare, sustinand ca sotii SAMOILESCU au fost la ea in vizita in dupa-amiaza zilei de 8 iulie 1977.

- La data de 23 noiembrie 1977, PENGHE DANIELA a fost ascultata de proc. MIRESCU DAN, ca inculpat, pentru infractiunea de favorizare a infractorului, desi nu existau temeiuri de fapt sau de drept. In final, declaratia a fost atasata la dosarul de casa (vol.3, fila 250), iar PENGHE DANIELA a ramas in situatia procesuala de martor.

- Din declaratiile date in fata comisiei de SAMOILESCU ELISABETA, rezulta ca aceasta, in timpul judecarii cauzei, avand remuscari cu privire la declaratia mincinoasa pe care a facut-o si ingrijorata de situatia sotului sau, care era pasibil de pedeapsa cu moartea, s-a intalnit cu proc.MIRESCU DAN, fata de care si-a exprimat ingrijorarea, spunandu-i totodata ca sotul sau nu este vinovat. Procurorul MIRESCU DAN, fiind contrariat de atitudinea sa, i-a interzis sa mai discute cu el despre proces, dandu-i totodata asigurari ca sotul sau nu va fi condamnat la moarte.

SAMOILESCU ELISABETA a declarat de asemenea ca ulterior s-a mai intalnit in repetate randuri cu proc. MIRESCU DAN, care la cererea sa, a ajutat-o sa se incadreze in munca, ori i-a dat sfaturi in legatura cu obtinerea alocatiei pentru copii, rezolvarea unor interese la autoritatea tutelara sau cu privire la procesul de succesiune ce era in curs de judecata. In toamna anului 1979 au facut o plimbare cu autoturismul lui, iar in primavara anului 1980 i-a imprumutat cartea „PIROMANUL” (roman politist pe tema crimei pentru care fusese condamnat SAMOILESCU GHEORGHE) si a intretinut cu el, in doua randuri raporturi sexuale, prima data in locuinta ei si a doua oara in garsoniera unui prieten al acestuia.

SAMOILESCU ELISABETA a mai declarat ca, in luna decembrie 1980, s-a intalnit din nou si a purtat discutii cu proc. MIRESCU DAN in legatura cu zvonul public despre arestarea lui ROMCA COZMICI ca autor al crimei. Cu acea ocazie, proc. MIRESCU DAN i-a spus sa refuze sa faca declaratii, daca va fi chemata de autoritati, invocand calitatea de sotie a condamnatului SAMOILESCU GHEORGHE.

Declaratiile lui SAMOILESCU ELISABETA s-au confirmat pe parcursul verificarilor efectuate, inclusiv cu declaratiile proc. MIRESCU DAN, cu exceptia pretinselor relatii intime dintre ei si a discutiilor ce le-au purtat referitor la procesul lui SAMOILESCU GHEORGHE si la arestarea lui COZMICI ROMCA.

VI. Condamnarea gresita a lui SAMOILESCU GHEORGHE s-a datorat si unor greseli a completului de judecata prezidat de judecatoarea CONSTANTA STOIA, precum si a procurorului GRIGORE ALEXANDRU, care nu si-au exercitat in mod corespunzator rolul activ in cursul dezbaterilor judiciare la instanta de fond.

Astfel, la primul termen de judecata, proc. GRIGORE ALEXANDRU cu acordul proc. sef adj. DIMITRIU FLORIN a cerut schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care SAMOILESCU GHEORGHE a fost trimis in judecata, din omor simplu in omor deosebit de grav, savarsit prin cruzimi, iar cererea a fost admisa de completul de judecata.

In legatura cu acestea, singura proba pertinenta cu privire la mecanismul mortii victimei, era raportul de autopsie care conchidea : ”moartea s-a datorat asfixiei mecanice prin manevre complexe la nivelul cailor respiratorii, rolul si succesiunea acestora fiind practic greu de stabilit”. Aceasta concluzie era argumentata in raport prin prezentarea a trei modalitati de producere a mortii, dintre care numai una ar fi putut pune in discutie incadrarea juridica a faptei in omor prin cruzimi, (introducerea forata de hartie igienica in cavitatea bucala), in timp ce celelalte doua (sugrumare cu mana si strangulare cu latul), impuneau incadrarea juridica a faptei in omor simplu.

Fata de aceasta situatie, incadrarea juridica a faptei in omor prin cruzimi, a fost nejustificata, intrucat chiar prin raportul de autopsie se precizeaza ca: ”teoretic, fiecare dintre aceste modalitati puteau produce, de sine statator moartea victimei, dupa cum nu se poate exclude desi pare putin plauzibil, asocierea tuturor acestor trei mecanisme simultan sau printr-o succesiune rapida”.

Completul de judecata, nu a facut o examinare critica a unor probe existente la dosar, din care rezultau suficiente date de natura sa creeze serioase dubii cu privire la situatia de fapt retinuta prin rechizitor, ca de exemplu declaratiile martorilor PARASCHIVA MARIA si PETRE PIVNICERU, din care rezulta ca si-au petrecut dupa-amiaza zilei de 8 iulie 1977 pana seara tarziu, impreuna cu sotii SAMOILESCU.

Aceasta situatie era in totala contradictie cu sustinerea martorei PENGHE DANIELA (insusite de organele de urmarire penala si cele de judecata), potrivit carora la aceeasi data GHEORGHE si ELISABETA SAMOILESCU ar fi fost la ea in vizita.

De asemenea, declaratiile martorilor BAJENARU CRISTINEL si UDRESCU PETRE relatau aspecte care indirect il excludeau pe SAMOILESCU GHEORGHE ca autor al crimei.

Astfel, cei doi martori au vizitat la domiciliul pe SILVIA SAMOILESCU in zilele in care potrivit celor retinute in rechizitoriu, in acest loc s-ar mai fi aflat segmente de cadavru, dar acestia nu au observat nimic suspect nici in comportamentul lui SILVIA SAMOILESCU si nici cu privire la eventualele urme ale crimei.

Instanta nu a tinut seama de evolutia schimbatoare a pozitiei in ancheta a sotilor SAMOILESCU, de conditiile de fond dintre declaratiile acestora, precum si de modul defectuos si neprocedural in care s-a facut prezentarea spre recunoastere a obiectelor corp delict.

De asemenea, prin incalcarea dispozitiilor legale privitoare la ascultarea martorilor, rezulta ca, de regula, acestia au fost intrebati de catre presedintele completului de judecata inca de la inceput, daca isi mentin declaratiile date la organul de urmarire penala, in multe cazuri li s-au citit declaratiile anterioare, iar in alte cazuri s-a consemnat numai ca martorii isi mentin declaratiile data in fata organelor de urmarire penala.

Din verificarile efectuate mai rezulta ca in timpul dezbaterilor SAMOILESCU GHEORGHE a protestat in repetate randuri fata de continutul declaratiilor unor martori, a facut aprecieri ofensatoare la adresa completului de judecata cu privire la respingerea unor probe sau la modul cum au fost ascultati unii martori, ori cum s-au consemnat declaratiile acestora si a recuzat chiar completul de judecata si pe procurorul de sedinta. Toate aceste manifestari, in loc sa constituie un temei de examinare foarte atenta a probelor de la dosar, au fost apreciate ca fiind incercari de eludare a adevarului, cererea de recuzare a fost respinsa, iar in unele cazuri, fata de atitudinea sa protestatara si ireverentioasa, inculpatul a fost scos din sala de judecata.

Datorita acestor greseli si datorita faptului ca instantei nu i-au prezentat o serie de acte importante in sensul nevinovatiei, care au fost arhivate la dosarul de casa al procuraturii, completul de judecata a pronuntat o hotarare de condamnare netemeinica si nelegala.

Consideram ca si Tribunalul Suprem sectia penala ca instanta de recurs si-a insusit cu usurinta sentinta de condamnare a lui SAMOILESCU GHEORGHE, fara a reanaliza in profunzime probele de la dosar. De asemenea, a apreciat ca nefondate motivele de recurs invocate de inculpat desi in cuprinsul acestora se invederau aspecte ce puteau fi verificate si care erau de natura sa previna o eroare judiciara.

Din cele expuse mai sus rezulta ca in cazul numitului SAMOILESCU GHEORGHE, invinuit de uciderea tinerei BROSCOTEAN ANCA, organele de militie, procuratura si justitie au comis incalcari ale legii in administarea si interpretarea probelor, care au determinat condamnarea nedreapta a sus-numitului la 25 ani inchisoare.

Factorii de decizie care au facut parte din Comandamentul instituit pentru elucidarea cauzei, gen. mr. BUZEA VALERIU, gen. mr. CHIRIAC NICOLAE, col. ANGHELESCU ION, au imprimat cadrelor din subordine idei si orientari gresite in munca in sensul stabilirii in exclusivitate a vinovatiei lui SAMOILESCU GHEORGHE, refuzand sa accepte posibilitatea comiterii crimei de o alta persoana.

Din dispozitia celor de mai sus si cu consimtamantul proc. DIMITRIU FLORIN, pe parcusul cercetarii sotilor SAMOILESCU, au fost luate masuri de constrangere fizica si morala in scopul obtinerii de la acestia a unor declaratii de recunoastere.

Gen. CHIRIAC NICOLAE, col. ANGHELESCU ION si proc. DIMITRIU FLORIN, cu ocazia cercetarii arestatilor sau in alte imprejurari din timpul urmaririi penale, au sugerat acestora, fapte si imprejurari legate de crima, pe care arestatii le-au preluat in declaratiile lor.

In vedera obtinerii de noi dovezi in sarcina arestatilor, acelasi colectiv a admis ca unii martori (PENGHE DANIELA si UDRESCU PETRE) sa fie privati de liberate timp de cate 48 ore, in care au fost cercetati continuu si timorati de perspectiva arestarii lor, cum s-a si intamplat cu UDRESCU PETRE, care a fost arestat 48 zile, initial pentru marturie mincinoasa si apoi pentru favorizarea infractorului.

In procesul ascultarii mai multor martori, proc. MIRESCU DAN a folosit expresii de intimidare si amenintare, iar in unele situatii in declaratiile luate, a consemnat date intr-o forma ca nu reflecta fidel cele declarate de acestia.

Proc. MIRESCU DAN si DIMITRIU, au ignorat unele acte care atestau nevinovatia lui SAMOILESCU GHEORGHE si pe care nu le-au atasat la dosarul de instanta.

Completul de judecata prezidat de judecatoarea STOIA CONSTANTA nu si-a exercitat rolul activ in aflarea adevarului si nu a facut o interpretare critica si obiectiva a pieselor de la dosar.

De asemenea, Tribunalul Suprem al R.S.Romania si-a insusit cu usurinta sentinta de condamnare pronuntata de instanta de fond si in mod gresit a apreciat ca nefondate motivele de recurs invocate de inculpat. Fata de considerentele expuse,

P R O P U N E M :

- Obligarea in solidar la repararea pagubelor suferite de numitii SAMOILESCU GHEORGHE si SAMOILESCU ELISABETA pe perioada cat au fost in detentie, de catre gen. mr. BUZEA VALERIU, gen. mr. CHIRIAC, col. ANGHELESCU ION, procurorii DIMITRIU FLORIN, MIRESCU DAN si judecatoarea STOIA CONSTANTA;

- Destituirea din functia de sef al Institutului de Criminalistica al I.G.M. a col. ANGHELESCU ION;

- Indepartarea din procuratura a procurorilor DIMITRIU FLORIN si MIRESCU DAN;

- Retrogradarea din functia de sef al Sectiei penale a Tribunalului Municipiului Bucuresti a judecatoarei STOIA CONSTANTA;

- Conducerea I.G.M. urmeaza sa ia masuri disciplinare impotriva ofiterilor care au executat ordine vadit ilegale;

- Punerea in discutia adunarii de partid a gen. mr. BUZEA VALERIU si gen. mr. CHIRIAC NICOLAE;

- Prelucrarea acestui caz cu ofiterii de militie din Inspectoratul General al Militiei si cu cadrele din Procuratura Generala si Justitie.


Accesari:23863

Comentarii

# Florin Mihai date 23 decembrie 2010 09:21 +18

Dovada ca era mai multa dreptate pe vremea aceea si mult mai mult profesionalism al unor institutii.In cazurile Visan Tundrea nu am auzit sa se ceara tragerea la rasp.a vinovatilor desi acum avem si CSM si Sectia condusa de Iacob care investigheaza (ar trebui) abuzurile magistratilor.
Intr-o speta similara din zilele noastre procurorul Doana de la DNA a inscenat si provocat o dare de mita catre el in vestitul Dosar Micula, SRI-ul a facut vacelasi lucru ca si directia a VIa in cazul Anca, consecinta acestui act a fost arestarea generalului SRI Ovidiu Soare unul dintre cei care a documentat nota respectiva ce demasca abuzurile si inscenarile in dos.Micula.Cine l-a arestat? pai proc.Doana

# Nic Petrescu date 4 ianuarie 2011 08:52 -13

Daca Samoilescu nu a fost criminalul, asta nu inseamna ca nu era un pervers cum l-a descris prof. Butoi. Sa nu cadem in extrema simpatiei nelimitate pentru "victima".

# DOREL date 5 ianuarie 2011 07:31 +12

Si, ma rog frumos, faptul ca ar fi fost asa cum a zis marele T. Butoi trebuia sa fie motiv de arestare si condamnare ?
Mai draga domnule "Nic Petrescu", trebuie sa stii un secret: testarile psihiatrice sau psihologice nu fac diferenta intre imaginatia individului si realitate, intre ceea ce subiectul isi inchipuie sau viseaza si comportamentul real - de aia rezulatele testelor psihiatrice releva mai degraba o tendinta, o probabilitate ca un subiect sa aiba candva acest comportament.
Cam despre asta e vorba !
Dar de aici pana la a acuza pe cineva numai pentru ca un psiholog a "scos" un anumit rezultat, de cele mai multe ori prestabilit (sa recunoastem !) reprezinta orice doriti, numai justitie nu !!

# sandu date 1 martie 2012 11:44 +10

stii ceva domnule NIC PETRESCU?cred ca esti bolnav cu capul.....ce intelegi prin pervers?adica anume face sex oral cu femeiel?adica ceea ce e o banalitate in ziua de azi dumneata spui ca e perversitate?nu ti-as dorii sa induri nici macar 10%din ce a indurat omul asta fie-i tarana usoara

# DOREL date 23 decembrie 2010 14:47 +10

Cateva precizari:
Printr-o coincidenta, omorul a avut loc dupa unul din decretele lui N.C. prin care clementa era extinsa foarte mult, au fost eliberati chiar violatori, talhari, etc., urmarea a fost un val inimaginabil de violenta in tara si mai ales in Bucuresti. N.C. a criticat organele pentru ineficienta (avea des aceast obicei, de a perverti responsabilitatile, mai ales cand era el insusi vinovat) si, legat de caz, a trasat sarcina sa fie gasit rapid criminalul.
Cu toate ca la acea vreme judecatorii si procurorii erau "activisti ai partidului cu munca in justitie", s-au gasit foarte multi profesionisti care au spus de la inceput ca nu Samoilescu este criminalul (Ceacanica, Paun, Popov) - unul dintre supravietuitorii din jumatatea "profesionista" este Petre Tandin care ar trebui ascultat, a facut parte din colectivul de ancheta pana cand din ordine superioare au fost eliminati Ceacanica, Tandin, Paun si Popov.
Ce se stie mai putin este ca in perioada de incertitudine de dupa descoperirea lui Romca Cuzmici, pentru a evita demascarea inscenarii, generalii de militie au comandat chiar lichidarea procurului Paun Ovidiu.
Ar fi bine daca Lumea Justitiei il va cauta pe Petre Tandin, ar fi pacat sa se piarda ocazia de a obtine marturia unui martor direct.
Poate nu ar strica sa fie cautat si Horia Tecuceanu care a scris abominabila carte "Capitanul Apostolescu si piromanul" dar, dupa 1990, a avut curajul sa-si recunoasca eroarea.

# Paunel date 23 decembrie 2010 14:50 +2

Procurorul Ovidius Paun a fost cel care a semnat mandatul de arestare pentru Samoilescu!!!

# DOREL date 23 decembrie 2010 15:04 +5

Da, dar numai pentru talharie !

# Paunel date 24 decembrie 2010 11:24 +7

Talharia a fost un pretext ordinar, nu o reclamase nimeni, cine putea? Moarta? Samoilescu a fost rupt cu bataia si cand au vazut cu totii ca isi urla nevinovatia,unii au dat inapoi. Apropo.... scoaterea de sub urmarire penala pentru inocentul Samoilescu a dat-o acelasi Ovidius Paun, prin ordonanta din 15.07.1981, in care a avut grija sa-i dea scoatere pentru lipsa elementelor constitutive ale infractiunii de talharie. Cand singurele temeiuri legale pentru infractiunile imputate nevinovatului nu puteau fi decat faptele au fost comise de o alta persoana sau nu au existat. Asta a fost Ovidius Paun, un individ compromis, fericit ca si-a putut salva pielea. Un nemernic cu alte cuvinte. Nu-i mai lua apararea Dorele! Nu trebuia sa-l aresteze pentru nici o talharie!

# DOREL date 28 decembrie 2010 09:24 +6

Talharia se urmarea si se urmareste din oficiu. In primul moment asa a aparut. Pe parcurs, profesionistii (Ceacanica, Popov, Paun ..) au realizat eroarea dar au fost inlaturati de politruci. Nota securitatii era suficient de obiectiva si corecta, a fost o sansa de reabilitare a justitiei. Daca atunci, ca si acum de altfel, s-a impus politicul (N.C. in ultima instanta) si justitia a pierdut aceasta sansa, N.C. o va simti pe pielea lui in 1989 (din pacate, si a copiilor lui, care nu aveau nici o vina). Totusi, un castig - mic, dar pozitiv - a existat, a fost schimbata conducerea procuraturii generale (activistul PCR N. Bobocea, prim adjunctul Sever Georgescu..) si a procuraturii mun. Bucuresti (au fost instalati N. Popovici, generalul Iscrulescu, Gh Diaconescu) ceea ce, la vremea aceea, a fost chiar un progres. E adevarat, cam mic, se putea mai bine.
Dar de ce nu sunteti de acord sa-i intrebam pe Tudorel Butoi, pe Petre Tandin si pe cine mai traieste, sa aflam si parerea lor ?

# FDSGFG date 13 februarie 2014 12:30 0

SAMOILESCU A FOST CRIMINALUL DATI-LO DRACU

# leauta date 23 decembrie 2010 15:16 +2

indur consecintele unei erori judiciare cumplite si binenteles voite din partea magistratilor si nimeni nu reactioneaza.Cazul nostru este mediatizat se cunoaste si la nivel prezidential si la nivel de minister de justitie si cu toate acestea toti musamalizeaza si ascund acesta situatie dramatica in care un om zace nevinovat in inchisoare iar familia se stinge incet dar sigur.Ceea ce s-a intamplat in 1977 s-a descoperit faptuitorul dar in cazul nostru in mafia din justitia actuala nu stiu ce ne mai poate salva!!!!

# ramaru date 23 decembrie 2010 23:11 +4

dar de ce nu il chestioneaaza nimeni pe TUdorel Butoi daca tot a fost citat in cazul de fata?

# DOREL date 24 decembrie 2010 07:55 +6


Citeza pe ramaru
dar de ce nu il chestioneaaza nimeni pe TUdorel Butoi daca tot a fost citat in cazul de fata?

C o r e c t !

# eror date 25 decembrie 2010 16:03 -3

erori au fost, sunt si vor mai fi. Romania cu toate lipsurile majore de legislatie, practica unitara, personal, specializari, birouri, hartie, calculatoare, benzina, tonere, etc se afla surprinzator printre tarile cu cele mai putine erori judiciare. deci personalul din politie, procuratura si justitie este destul de bine pregatit. ba dimpotriva ar trebui mai multa fermitate si curaj in trimiterea in judecata si condamnarea celor vinovati de fapte de coruptie si evaziune fiscala.

# DOREL date 27 decembrie 2010 07:49 +9

Mare eroare, draga "eror", nu poate fi eroare atunci cand trimiti in judecata la ordin si pentru asta falsifici probe, torturezi oameni, arestezi nevinovati etc. etc.
Dar s-o privim si altfel : daca NC care avea toasta puterea, aproba nota securitatii si-i gonea din justitie pe sinsitrul Mirescu si pe betivul de Dimitriu (care avea numai 6 luni de scoala juridica), poate ca in 89 nu se mai gaseau un dement ca Voinea si alti doi betivi ca Gica Popa si Ciobanu care sa-l condamne la moarte ca pe un caine. Nefacand nimic, N. Ceausescu practic le-a dat liber la abuzuri, asa ca in 89 a cules ce-a semanat. Sangele nevinovat cere sange nevinovat !

# anonymus date 27 decembrie 2010 08:15 +5

raportul este inca o dovada a luptei dintre organele MAI. securitatea monitoriza ancheta, totusi nu a intervenit, nu a sesizat greselile flagrante ale acesteia.Ulterior au venit ei, ca baieti inteligenti si profesionisti, cum trebuia facuta toata urmarirea. daca nu se descoprea adevaratul făptaş, se mai intocmea raportul???

# Vic date 28 decembrie 2010 16:55 +4

Din tot ce am citit .....M-a impresionat "Placut" afirmatia judecatoarei care se bucura ca nu l-a condamnat la moarte parca asa zice, mi-e sila sa verific acum cand scriu daca este exact, si ce regrete avea ea saracaaaaaaaaa! Dar e ok are probabil uneori vise urate si posibil ca mai lacrimeaza putin (asa sunt femeile) iar apoi se felicita ca totusi nu l-a terminat pe Samoilescu adica nu de tot. Si ptr parinti si familie ce are ea vreo vina? Sau procurorul ori nemernicii aia de militieni?! "Sigur ca da, eroare, dar asa erau vremurile ce puteam sa facem?!"

Domnilor pacat ca astfel de fapte se mai petrec inca ....vezi cazul Tundrea! CSM ce naiba faci?

Cu stima!

# DOREL date 28 decembrie 2010 21:07 +3

Sunt obligat sa spun ce stiu din sursa sigura (va rog, de aceasta data, sa ma credeti pe cuvamt, nu pot acum sa vin cu probe !): dna "judecator" Stoia nu a avut niciodata remuscari, ceea ce s-a consemmat a fost o minciuna de-a ei sa se salveze, pentru ca, in fata "organelor" a spus cu totul altceva altceva: ca, daca ar judeca din nou dosarul, ar pronunta din nou aceiasi solutie !
Daca este posibil (daca mai traieste, daca nu a damblagit sau altceva .. ), ar trebui sa fie intrebata unde e adevarul si de ce - daca au existat chiar in instanta suficiente probe clare de nevinovatie - de ce a pronuntat hotararea de condamnare ? Nu cuva pentru ca Militia populara ii asigura apoaprovizionarea zilnica, inclusiv cu muschiuleti, Whyskeane si Kentane, si de fapt era un vajnic scalav al organelor, dupa modelul invidatei Airiniei, sinistra criminala de la sectia penala a Tribunalului Suprem ?
Si, b): de ce refuzam sa recunoastem ca pana si actori onorabili s-au compromis jucand in filmul de propaganda "Secretul lui Bachus", ca sa justifice executia nefericitului de Stefanescu ?
Si, de ce nu ne spune nimic faptul ca "presedintele" Nicolae Ceausescu, care a respins cererea de comutare a pedepsei cu moartea pentru Stefanescu, nu a impartasit mai tarziu aceiasi soarta, inclusiv copii lui (la fel ca cei 2 copii ai lui Stefanescu ) ?
P.S. Recunoscand meritele incontestabile ale lui N. Ceausescu, trebuie sa recunoastem ca el insusi s-a facut presedinte al RSR si asta din orgoliu de parvenit complexat (exact ca actualul "presedinte" T. Basescu care, insa, nu s-a facut singur presedinte ca N.C., ci a fost facut primar general si dupa aia presedinte din afara tarii, ca sa desavarseasca misiunea de asasin economic al Romaniei ) ?

# molia aroganta date 11 ianuarie 2011 21:45 -6

aoleu dorele,da ce papagal ai frate...intr-o viata anterioara probabil ai fost propagandist pcr

# :)) date 25 iunie 2012 16:48 +2

stefanescu era orice numai nevinovat nu era. conf legii penale in vigoare savirsire multe infractiuni, falsificase bauturile si etichetele, trafic de influenta si dare de mita - lucruri ilegale inclusiv cf CP in vigoare astazi. poate nu merita pedeapsa capitala (desi s-a dorit sa se ofere publicului un exemplu) insa in mod cert a fost vinovat si dovedit dincolo de orice indoiala. Nu mai faceti din orice infractor condamnat inainte de'89 un eror, ca nu este cazul. Spre deosebire de cei condamnati pe motive politice, Stefanescu era un infractor de drept comun si nu era un luptator impotriva comunismului.

# dan date 23 martie 2011 19:05 -5

l-am cunoscut pe samo , era un baiat bun si-i placeau fetele . care-i problema ? pai pa vremea aia cam la toate le placea sa fie violate.

# box date 6 decembrie 2011 01:57 +5

Pina si in ziua de astazi fostul procuror Mirescu Dan in prezent batran cu parul alb sustine ca nu are remuscari in privinta trimiterii in judecata a unui nevinovat si a declarat in cadrul unei emisiuni televizate "Cu ochii in 4" pe tvr 1 ca Samoilescu era un derbedeu nu trebuie facut din el un erou!!! Pai si daca era un derbedeu usuratic caruia ii placeau femeile trebuia inculpat si condamnat ptr omor, nevinovat fiind?! O asemenea atitudine de tovaras fara scrupule tre sa dea de gandit. Iar daca nu a platit pe lumea cum trebuia sa plateasca din pacate sa speram ca macar pe lumea cealalta o sa-l ajunga blestemele cand o muri.

# Ionel date 25 iunie 2012 16:09 +1

Dobitocul de Mirescu i-a si futut nevasta, adica nu a fost indeajuns ca l-a condamnat pe Samoilescu a trebuit sa-i combine si nevasta, asta in timp ce ala putrezea in puscarie.

# Miha date 17 aprilie 2012 14:10 +1

problema este ca inca se mai intampla erori de genul si in zilele noastre!!!!!!!!

# mihnea date 25 iunie 2012 23:28 +2

..in toata lumea exista mizerie,miciuna,crima si coruptie..totusi de ce in romanica,acilea,avem senzatia,perceptia,ca prostia,rautatea putreziciunea,lacomia,nebunia,este mai multa si mai infloritoare?..cele mai complexe intrebari-problema,au rezolvari simple !! ..vai de tara,sau vai de oamenii ei?..pana ce nu se va aplica legea talionului,si mai ales pentru astia !!!

# mihai date 7 august 2012 08:18 +2

l-am cunoscut pe samo.puteai sa spui orice despre el,dar criminal??criminali sunt cei deghizati in robe care pretind ca apara legea.astia,au mainile patate de mai mult sange inocent,decat macelarii.cate suflete nevinovate,distruse de nemernicia umana...

# Florin Zapo date 14 februarie 2014 21:29 0

Români, ne merităm soarta! Din păcate!

# tractor date 23 august 2014 19:28 +1

Dl. Tudorel Butoi marele expert criminalist dă lecții și astăzi, lăudându-se că deține recordul cu cea mai veche crimă rezolvată în țară, după 11 ani. Parcă ar fi o competiție a orgoliului. Nu o fi și asta vreo eroare judiciară, n-ar trebui oare ca anchetatorii să se aplece cu mai mare atenție și asupra acestui caz ? Cine a greșit odată și nu-și recunoaște greșeala este predispus la alte greșeli, iar dl. Butoi în toate emisiunile la care a participat a minimalizat erorile și greșelile, despre abuzuri nici nu a adus vorba. 

Adauga comentariu

Nume*
Email*
Website
:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

IMPORTANT

Folositi cu responsabilitate rubrica de comentarii.

IP-urile celor care vor posta comentarii indecente vor fi blocate.

Inainte de a posta, cititi regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

    • VERDICTUL ZILEI - Va fi declarat incompatibil Klaus Iohannis?

    • VOTEAZA

Vorbe de fumoar – 26.11.2014 – Livia Stanciu face ordine in parcarea ICCJ

+ DETALII

ALTE VORBE DE FUMOAR

FACEBOOK

ULTIMELE COMENTARII

CELE MAI CITITE

LUMEA JUSTITIEI

ARHIVA

NEWSLETTER