Jurnalistul Ohanesian Eduard Ovidiu s-a indreptat cu o actiune civila impotriva Statului Roman pentru a doua oara, acuzand autoritatile ca nu au pus sechestru pe averea teroristului Mohamad Munaf, pentru ca el sa poata sa-si recupereze daunele produse de acesta in perioada celebrei “Rapiri din Irak”. Ovidiu Ohanesian a castigat in instantele romane daune de 4 milioane de euro (2 milioane pentru daunele produse de Omar Hayssam si 2 milioane pentru cele produse de Mohamad Munaf). Numai ca, prinde orbul, scoate-i ochii. Sentintele executorii numai pot fi executate, pentru ca nu exista nimic de executat. Cei doi teroristi nu mai au nicio avere pe numele lor, ei fiind lasati sa dispara, sa-si instraineze averile, fara ca procurorii romani sa aplice vreun sechestru asigurator. Din acest punct de vedere, depagubirea jurnalistilor romani rapiti cu sume de milioane de euro pare mai degraba o tentativa de amortire a lor, pentru a numai reclama mismasurile varfurilor Puterii din afacerea Omar Hayssam. Reamintim ca, teroristul de cetatenie americana Mohamad Munaf, partener de afaceri cu Omar Hayssam, a fost judecat si condamnat pe teritoriul a doua state (Romania si Irak) pentru infractiuni de terorism si rapire a celor trei jurnalisti romani in 2005. In Romania a fost judecat in lipsa, deoarece autoritatile romane l-au predat fortei multinationale din Irak, imediat dupa eliberare. Din documente rezulta ca teroristul american Munaf a fost retinut de trupele SUA in inchisoarea de la Camp Crooper mai bine de 5 ani. Ulterior predarii, ministrul Justitiei la acea data, Monica Luisa Macovei a interzis prin ordinul 1833/C/05.12.2005 cererea de extradare a lui Mohammad Munaf de la autoritatile americane in custodia carora se afla. Reprezentantul lui Ohanesian in instanta, avocatul Antonie Popescu, a declarat ca Statul Roman este obligat sa despagubeasca victimele unor infractiuni “pentru infractiuni mai putin grave decat cele de terorism, inclusiv cele de terorism” in situatiile prevazute de lege. Publicam in continuare actiunea lui Ohanesian depusa vineri la instanta.

TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA CIVILA

DOMNULE PRESEDINTE,

Subsemnatul, Ovidiu Ohanesian, cu domiciliul ales in Bucuresti.... in temeiul art.112 Cod proc.civ, intelegem sa formulam prezenta

CERERE DE CHEMARE IN JUDECATA

in contradictoriu cu Statul Roman, prin Ministerul Finantelor, cu sediul in Bucuresti, str. Apolodor, nr.17, sect.5 pentru ca prin hotararea ce o veti pronunta sa obligati paratul la plata sumei de 2.000.000 Euro cu titlu de daune.

In fapt, prin Sentinta penala 122/24 aprilie 2008 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia I Penala, devenita Titlu executoriu, definitiva sub aspect penal si irevocabila sub aspect civil, in urma respingerii recursului, Mohammad Munaf a fost obligat sa imi plateasca suma de 2.000.000 de euro cu titlu de daune morale.

Hotararea nu a putut fi pusa in executare pana in prezent deoarece la momentul la care a devenit titlu executoriu si a putut fi pusa in executare, pe numele lui Munaf nu s-au mai gasit nici bunuri si nici bani, asa cum rezulta din Procesul verbal privind constatarea starii de insolvabilitate si incetarea executarii silite, intocmit in data de 23 mrtie 2010, in Dosarul de executare 609/2008 deschis la BEJA Culea si Dumitrache.

In aceste conditii, consider ca sunt indreptatit sa ma indrept impotriva Statului Roman pentru recuperarea creantei al carui titular sunt, creanta decurgand dintr-o hotarare definitiva si irevocabila, avand in vedere ca acesta (Statul Roman) este responsabil pentru faptele si actele prepusilor si institutiilor sale care au dus, direct sau indirect, la aceasta situatie - precum si pentru crearea unui mecanism eficient de punere in executare a hotararilor judecatoresti, de recuperare a creantelor, responsabil pentru lipsa mecanismului de protectie efectiva a cetatenilor-victime ale unor infractiuni responsabil pentru lipsa de reglementare sau pentru reglementare defectuosa – legislatie lacunara, neclara, contradictorie (v. cauza Acimovic c. Croatia).

Mai mult, este obligatia Statului Roman de a despagubi victimele unor infractiuni – si aceasta incepe timid sa se si intample pentru infractiuni mai putin grave decat cele de terorism, dar inclusiv pentru cele de terorism, in situatiile prevazute de reglementarile in vigoare.

Reglementarilor insuficiente li se adauga fapte si acte, omisiuni, imputabile Statului si agentilor sai, cum ar fi urmatoarele, ca si altele ce vor fi detaliate pe masura administrarii probatoriului:

Lipsa de diligenta, de rol activ potrivit Codului de Procedura Penala, a Ministerului Public care, cu toate ca si Munaf era cercetat si urmarit in mai multe dosare penale, anterior si ulterior rapirii si eliberarii noastre, nu a luat masurile procedurale minime pentru asigurarea conservarii in patrimoniu a bunurilor si valorilor pe care acesta le-a avut;

Refuzul/omisiunea/neglijenta Ministerului Public de a institui sechestru asupra bunurilor si conturilor lui Munaf, sechestru care se impunea anterior/pe care l-am solicitat inca din faza de incepere a urmaririi penale;

Refuzul instantelor de judecata de a institui masuri asiguratorii efective, asupra bunurilor si banilor lui Munaf in perioada in care s-a desfasurat procesul penal, finalizat in mod definitiv si irevocabil prin hotararea Curtii de Apel Bucuresti;

O minima diligenta din partea agentilor executivi si a instantelor de judecata ar fi condus la instituirea masurilor asiguratorii prevazute de art.139 si urm. Cod proc.pen. si care ar fi dus la prezervarea bunurilor si sumelor aflate in conturile lui Munaf avand in vedere ca acesta avea la momentul la care a inceput sa fie cercetat o avere insemnata, fiind partenerul de afaceri al lui Omar Haysam, care, la sfarsitul anului 2004 in Top 300, al celor mai bogati oameni de afaceri din Romania, intr-un clasament intocmit de revista Capital.

In primavara anului 2005 s-a intamplat rapirea jurnalistilor, si a inceput urmarirea penala in dosarul de terorism.

Va rugam sa verificati si sa consatatati ca anterior (adica de prin 2004) Omar Hayssam si Mohammad Munaf au fost cercetati pentru infractiuni economice si deturnari de sume importante cuvenite bugetelor publice, al Statului.

La 3 ani, in 2008, cand s-a incercat executarea sa silita, nu mai aveau nici un bun si nici un ban in patrimoniu.

Ceea ce inseamna ca in perioada noiembrie 2004 – 2008, Munaf ca si Omar Hayssam si-au instrainat toata averea, personal sau prin intermediul mandatarilor.

Or, avand in vedere ca in toata aceasta perioada Omar Hayssam si Mohammad Munaf erau cercetati de catre institutiile Statului Roman, pentru savarsirea mai multor fapte infractionale si suspectati pentru complicitate sau autorat in cazul altora, existand si persoane vatamate, printre care chiar Statul Roman era unul dintre acestea, era o procedura nu numai oportuna, dar si obligatorie din punct de vedere procedural, ca fata de acesta persoana si in special fata de averea acestuia, sa se ia minime masuri de asigurare si interdictie de instrainare.

Nu numai ca aceste masuri nu au fost luate din oficiu, asa cum permitea Codul de procedura penala, dar solicitarea noastra de instituire a sechestrului a fost refuzata atat de Ministerul Public, in faza premergatoare trimiterii in judecata, cat si de instanta de judecata.

Mai mult, Munaf a fost predat in anul 2005 de autoritatile romane, prin Ambasada Romaniei la Baghdad, catre autoritatile americane, cu toate ca era urmarit penal in Romania in cadrul mai multor dosare penale (spalare de bani, trafic de arme, terorism, inclusiv “Rapirea jurnalistilor”).

Autoritatile romane, prin reprezentantul diplomatic acreditat in Irak la momentul eliberarii ostaticilor (si a lui Munaf) nu au putut sa justifice decizia de a-l preda pe Munaf catre autoritatile americane, cu toate ca era complice, impreuna cu Omar Hayssam inclusiv la rapire.

De asemenea, lui Munaf i s-a permis instrainarea firmelor/actiunilor/partilor sociale pe care le detinea sau bunurile pe care aceste firme le aveau, sa isi goleasca si conturile, ceea ce a condus la starea de insolvabilitate constata de Executorul Judecatoresc - actele translative fiind facute cu stiinta sau cu acceptul daca nu recomandarea autoritatilor/reprezentantilor Statului Roman.

Practic, nici in timpul instructiei penale si nici in faza de judecata nu s-au luat masuri efective pentru conservarea bunurilor din patrimoniul inculpatilor, in vederea despagubirii partilor vatamate prin infractiunile comise de faptuitori/inculpati, in conformitate cu dispozitiile art.139 din Codul de Procedura Penala.

Complicitatea dintre agentii Statului si Omar Hayssam/Mohammad Munaf a existat nu numai la momentul eliberarii, ci si al intregii proceduri de supraveghere informativa, de ancheta, aspect care rezulta fara dubiu din stenogramele convorbirilor telefonice care au existat, unele publicate si in presa - de unde rezulta ca raporturile nu erau adecvate pozitiei antagonice in care acestia ar fi trebuit sa se afla, cel putin la nivel teoretic, ci de prietenie, caramaderie, complicitate.

In acest fel, datorita neglijentei sau complicitatii agentilor Statului am fost lipsit de orice posibilitate de a ma indrepta impotriva inculpatilor condamnati definitiv pentru terorism, in scopul angajarii raspunderii sale civile sau penale, sau de a-mi repara prejudiciul suferit.

Consider ca raspunderea delictuala a Statutului Roman poate fi angajata, in speta fiind intrunite toate conditiile prevazute de art. 998-999 Cod civil: fapta delictuala a prepusilor sai – organe de cercetare penala, supraveghere informativa, Parchet, instante de judecata, prejudiciul care mi-a fost cauzat – imposibilitatea repararii daunelor a caror existenta si cuantum instanta de judecata le-a constatat in mod definitiv si irevocabil, culpa prepusilor Statului, respectiv lipsa de diligenta in aplicarea normelor prevazute de Codul de procedura penala, de Codul deontologic al magistratului sau chiar, in anumite situatii, chiar intentia - existenta unei complicitati intre agentii statului si inculpatii condamnati definitiv, soldate cu demisii concomitente, sanctionate disciplinar, legatura de cauzalitate, care reiese fara dubiu din expunerea de mai sus. Si, nu in ultimul rand, lipsa de reglementare sau reglementarea defectuoasa sunt imputabile tot Statului.

In consecinta, consider ca Statul Roman este obligat juridic si moral sa ma despagubeasca pentru prejudiciu suferit, prejudiciu constatat definitiv si irevocabil intr-o hotarare judecatoreasca si care la acest moment nu mai poate fi reparat din motive care ii sunt exclusiv imputabile.

Subliniem ca, potrivit Jurisprudentei CEDO in durata procesului, ceruta ca rezonabila de art. 6 din Conventia EDO, se include si faza de executare silita - dilatata la maximum prin culpa agentilor Statului.

In drept: ne intemeiem cererea pe dispozitiile art. 998-999 Cod civil

Probe: inscrisuri, interogatoriu, martori

Eduard Ovidiu Ohanesian

DOMNULUI PRESEDINTE AL TRIBUNALULUI BUCURESTI