Inalta Curte de Casatie si Justitie a facut publice considerentele deciziei definitive pe care Completul de 5 judecatori condus de vicepresedintele Ionut Matei (foto centru) a pronuntat-o in dosarul doctorului Serban Bradisteanu de la Spitalul Floreasca. Solutia – 1 an inchisoare cu suspendare pentru favorizarea infractorului – a fost luata cu o opinie majoritara de 3 la 2, iar asta dupa ce medicul fusese achitat la fond pe motiv ca "fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege".

Asa cum am procedat si la momentul publicarii minutei deciziei nr. 31/02.03.2015, atragem atentia ca ne confruntam din nou cu o situatie anormala juridic, in care o persoana este condamnata printr-o solutie impusa de 3 judecatori egali in rang cu ceilalti 5 judecatori care s-au pronuntat - in acelasi dosar al aceleiasi instante supreme - in sensul achitarii.

La fel ca in dosarul schimbului de terenuri Becali-MApN, dictatura minoritatii majoritare a functionat si in cazul lui Serban Bradisteanu. Condamnarea medicului a fost dictata de judecatorii Ionut Matei, Florentina Dragomir si Ioana Alina Ilie, in timp ce in sensul achitarii s-au exprimat atat judecatorii Luminita Zglimbea, Angela Dragne si Leontina Serban (completul instantei de fond), cat si Sandel Macavei si Lucia Tatiana Rog - cei doi judecatori din apel care au facut opinie separata pentru mentinerea ca legala si temeinica a sentintei de achitare adoptate de completul de 3: "Solutia de achitare pronuntata de cei trei judecatori care au solutionat cauza in fond, intemeiata pe dispozitiile art. 16 lit. b) C.proc.pen., este in totala concordanta cu materialul probator administrat, astfel ca se impunea respingerea apelului declarat de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, ca nefondat".

Noi ne rezumam la a constata si sublinia, inca o data, aceasta anomalie judiciara, in care ecuatia condamnarii e stabilita arbitrar cu o "majoritate" de 3 la 5, si va lasam sa trageti singuri concluzia nevinovatiei/ vinovatiei doctorului Bradisteanu. Comparati cele doua opinii (majoritara si separata) din motivarea deciziei nr. 31/02.03.2015 - in care sunt prezentate si considerentele retinute de cei 3 judecatori ai fondului in sentinta de achitare - si apreciati singuri daca o astfel de solutie, pronuntata in asemenea conditii, este intr-adevar apta sa induca opiniei publice si inculpatului convingerea justetii procesului penal.

Prezentam in continuare pasaje din cele doua opinii – majoritara si separata – exprimate in motivarea deciziei ICCJ:

Opinia majoritara

"Desi prima instanta a retinut in mod corect succesiunea faptica a evenimentelor din perioada 20.06.-26.06.2012 in contextul punerii in executare a mandatului de executare a pedepsei inchisorii emis impotriva condamnatului Nastase Adrian, in mod netemeinic a considerat ca nu exista o suprapunere intre aceasta stare de fapt si norma incriminatoare, nefiind astfel intrunite elementele laturii obiective si a celei subiective ale infractiunii de favorizare a infractorului prev. de art.264 c.pen.1969 cu aplic.art.17 lit.a din Legea nr.78/2000 (favorizarea faptuitorului prev.de art.269 c.pen. in vigoare) pentru care a fost trimis in judecata inculpatul Bradisteanu Serban Alexandru.

In acest sens, instanta de fond a tratat in mod fragmentar actiunile imputate inculpatului prin actul de sesizare, desi individualizarea acestora de catre procuror a fost facuta in scopul de a argumenta acuzatia adusa inculpatului B., in sensul ca acesta, prin intreaga sa conduita manifestata pe perioada spitalizarii condamnatului Nastase Adrian a incercat sa zadarniceasca punerea efectiva in executare a mandatului de executare a pedepsei inchisorii, in sensul incarcerarii acestuia intr-un loc de detinere.

Procedand la propria analiza a faptelor imputate inculpatului, prin prisma probatoriului pe care l-a administrat in mod nemijlocit, dar si a celui care se afla deja la dosarul cauzei, instanta de apel, in opinie majoritara, constata ca acestea dau continut infractiunii pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, inculpatul Bradisteanu reusind ca, prin modul in care a actionat in calitate de medic la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca, sa ingreuneze incarcerarea condamnatului Nastase Adrian impotriva caruia fusese emis un mandat de executare a pedepsei inchisorii, ca urmare a ramanerii definitive a unei hotarari de condamnare.

In acest context, este de retinut ca in perioada 2000-2004 inculpatul Bradisteanu Serban Alexandru a fost membru al Partidului Social Democrat (P.S.D.) si senator din partea acestui partid, iar in aceeasi perioada inculpatul Nastase Adrian a fost presedintele aceluiasi partid.

In privinta inculpatului, asa cum acesta a aratat in fata instantei de apel, acesta nu a fost medicul curant al condamnatului Nastase Adrian anterior evenimentului din 20.06.2012.

De asemenea, tot pentru conturarea contextului in care a comis faptele deduse judecatii in prezenta cauza, din actele existente la dosar (fil.291 si urm., vol.3 dup) rezulta ca in 27.01.2011 inculpatul Bradisteanu a dispus internarea in sectia de chirurgie cardio-vasculara pe care o conducea a numitului Nicolescu Constantin (senator P.S.D. de Arges in perioada 2000-2004, iar apoi presedinte al Consiliului Judetean Arges si presedinte al P.S.D. Arges), care la data internarii era cercetat pentru fapte de coruptie si se afla sub puterea unui mandat de arestare preventiva, iar dupa 3 zile, in data de 30.01.2011 a fost supus unei interventii pe cord practicate de catre inculpat, ramanand internat in sectia de chirurgie cardio-vasculara a Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca pana 14.02.2011, cu o evolutie 'lent favorabila'. La data de 2.02.2011 inculpatul Nicolescu Constantin a fost pus in libertate, retinandu-se, intre altele in decizia instantei ca 'mentinerea arestarii preventive a unui inculpat ce a suferit recent o interventie chirurgicala echivaleaza cu incalcarea art.3 din Conventie, pentru ca CEDO a stabilit ca durata excesiva a detentiei preventive, atunci cand compromite in mod grav sanatatea inculpatului, poate constitui un tratament inuman. In analizarea acestui articol, CEDO a impus drept criterii varsta si starea de sanatate a inculpatului, criterii care se regasesc in situatia de fata. Curtea, in mod rezonabil, poate sa prevada, pe de o parte, ca, data fiind starea sa de sanatate, recurentul este mai vulnerabil decat un detinut obisnuit. (cauza Pantea vs. Romania).' ( a se vedea incheierea nr.7/R pronuntata de Curtea de Apel Pitesti in dosarul nr.534/109/2011)

Pentru a stabili vinovatia inculpatului Bradisteanu Serban Alexandru pentru faptele ce i se imputa in prezenta cauza, instanta de apel, in opinie majoritara, a analizat conduita acestuia in perioada 20.06.-26.06.2012 din urmatoarele perspective:

a. internarea condamnatului Nastase Adrian in sectia de chirurgie cardio- vasculara condusa de catre inculpatul Bradisteanu Serban Alexandru

Fara a relua circumstantele faptice care au determinat transportarea condamnatului Nastase Adrian la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca, instanta de apel, in opinie majoritara, nu contesta ca internarea condamnatului intr-o unitate sanitara era necesara, fiind determinata in mod obiectiv de situatia medicala in care se gasea Nastase Adrian dupa tentativa de suicid (tratarea plagilor prin impuscare pe care si le-a provocat), dupa cum nu poate retine vreo contributie a inculpatului la stabilirea Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca, ca si unitate sanitara (probabil, cea mai apropiata de domiciliul condamnatului) unde acesta din urma a fost transportat.

Ceea ce se pune insa in discutie este decizia de internare a condamnatului in sectia de chirurgie cardio-vasculara condusa de inculpat, prin raportare la actele normative in vigoare, la organizarea Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca si, mai ales, la starea pacientului-condamnat la momentul prezentarii sale la Unitatea de Primire Urgente (UPU) a respectivei unitati sanitare.

Astfel, potrivit art. 67 din Ordinul nr.1706/2007 privind conducerea si organizarea unitatilor si compartimentelor de primire a urgentelor, 'decizia de internare a pacientilor aflati in UPU si CPU apartine, de principiu, medicilor de garda din sectiile spitalului, la propunerea medicilor de garda din UPU sau CPU, luand in considerare starea clinica a pacientului, antecedentele acestuia, probabilitatea agravarii starii lui, existenta unui diagnostic final cert, conduita terapeutica necesara si alti factori obiectivi de ordin medical si social care pot influenta o asemenea decizie.'

De asemenea, potrivit art.72 din acelasi Ordin, 'Pacientii aflati in stare critica, necesitand monitorizare si ventilatie, vor fi preluati de sectiile ATI in urma stabilizarii si investigarii lor. Internarea pacientilor politraumatizati in primele 24 de ore se realizeaza, dupa caz, la sectiile de chirurgie generala sau la sectiile ATI prin sectiile de chirurgie generala'.

(...) Contrar investigatiilor medicale efectuate anterior internarii si, in special, rezultatului CT, diagnosticul la internare semnat si parafat de inculpatul Bradisteanu cuprinde o serie de inexactitati, de natura a crea o perceptie gresita cu privire la gravitatea reala a starii condamnatului si a crea o justificare aparenta pentru decizia de internare a acestuia in sectia de chirurgie cardiovasculara condusa de inculpat.

In acest sens, se face vorbire, intre altele, despre 'hematom cervical anterior drept prin leziune pachet jugular drept extern', precum si despre 'insuficienta respiratorie acuta de tip obstructiv', desi acestea nu erau sustinute probator, fapt evident chiar si pentru o persoana fara cunostinte medicale (fil.62, 62 vol.3 dup).

In aceste conditii, instanta de apel constata pe de o parte ca internarea condamnatului in sectia condusa de inculpat nu era justificata, iar pe de alta parte, asa cum se va vedea, aceasta decizie a fost luata unilateral de catre inculpat, contrar prevederilor legale in vigoare.

(...)

In realitate, internarea pacientului-condamnat in sectia condusa de inculpatul Bradisteanu Serban Alexandru s-a dovedit a fi o conditie sine qua non pentru atingerea scopului urmarit (cel putin ingreunarea punerii in executare efectiva a mandatului emis impotriva condamnatului), caci astfel s-au creat premisele pentru intreaga desfasurare ulterioara a evenimentelor, inculpatul reusind sa preia controlul de facto in ce priveste comunicarea publica si relatia cu autoritatile in acest caz si sa se impuna ca principal decident in legatura cu transferarea condamnatului intr-o loc de detentie.

In acest sens, inculpatul a dat dovada de maxima abilitate, reusind sa starneasca si sa intretina o stare de confuzie atat in opinia publica, cat si in relatia cu autoritatile cu privire la presupusa calitatea a sa de medic curant al condamnatului (ce s-a bazat tocmai pe internarea acestuia in sectia pe care o conducea), situatie in care a devenit extrem de facila ascunderea situatiei medicale in care se afla pacientul (prin prezentarea acesteia ca fiind mai grava decat era in realitate), ingreunarea accesului ofiterilor insarcinati cu punerea in executare a mandatului de executare la documentele medicale solicitate si pregatirea terenului favorabil pentru intarzierea incarcerarii efective a condamnatului Nastase Adrian intr-un centru de detentie, prin preluarea de facto a atributiei de exprimare a acordului privind transferul condamnatului intr-un centru de detentie si, in final, prin refuzul inculpatului de a consimti la transfer.

b. relatia inculpatului Bradisteanu Serban Alexandru cu autoritatile competente sa puna in executare mandatul emis impotriva condamnatului Nastase Adrian

Probatoriul administrat in cauza a demonstrat in mod indubitabil ca atitudinea inculpatului B. in relatia cu organele de politie pe perioada spitalizarii condamnatului Nastase Adrian in sectia pe care o conducea, a fost una obstructiva, favorizata de non-implicarea si lipsa de fermitate manifestate de conducerea spitalului.

In acest sens, conduita inculpatului de a nu permite organelor de politie sa

patrunda in salonul in care se afla condamnatul N., de a ingradi accesul la documentele medicale intocmite cu privire la acesta, de a le oferi informatii necorespunzatoare adevarului cu privire la starea sa de sanatate, a avut ca scop limitarea posibilitatii autoritatilor competente de a stabili situatia reala in care se afla pacientul-condamnat, pentru a impiedica astfel incarcerarea acestuia.

(...) Sunt relevante in acest sens articolele de presa publicate imediat dupa finalizarea operatiei din 21.06.2012, care redau punctul de vedere exprimat de catre inculpat:

Mediafax: 'Medicul S.B. a declarat ca exista riscul ca pacientul A.N. sa faca infarct din cauza problemelor de sanatate pe care le are.'

B1.ro: 'Doctorul S.B., cel care a condus echipa de medici care l-a operat pe A.N. la Spitalul Floreasca, a confirmat ca operatia a fost un succes dar ca starea de sanatate a pacientului este agravata de alte afectiuni pe care acesta le avea. Afectiunea cardiaca si diabetul pacientului sunt mai ingrijoratoare decat plaga propriu-zisa, a precizat doctorul. De asemenea, exista riscul de infarct.'

Gandul.ro: “Seful echipei care l-a operat pe N., medicul S.B., a spus, dupa operatie, ca pacientul se afla sub tratament si consiliere psihiatrica la Spitalul Floreasca si prezinta risc de infarct. El a subliniat ca medicii sunt ingrijorati in special de afectiunea cardiaca a lui A.N.. intrebat daca aceasta ii poate pune viata in pericol lui A.N., B. a afirmat ca este de mirare ca pacientul nu a suferit pana acum un infarct, in situatia in care el are …. B. a mai spus ca, in acest moment, nu ar propune o interventie chirurgicala legata de problemele cardiace. Medicul a adaugat ca A.N. sufera de mai multe afectiuni, el enumerand afectiuni ….'

Chiar daca inculpatul nu a precizat ca pacientul-condamnat urmeaza sa fie supus unei interventii pe cord, acest lucru nici nu era necesar (cel putin, nu la acel moment), fiind suficienta expunerea situatiei-premisa ('medicii sunt ingrijorati in special de afectiunea cardiaca a lui A.N.', 'exista riscul de infarct') pentru a se ajunge la concluzia, neafirmata (inca) explicit, cu privire la iminentei unei asemenea interventii.

Aceasta exprimare lacunara a inculpatului se explica nu doar prin modul abil in care acesta a inteles sa comunice public, ci si prin faptul ca el nu obtinuse (inca) un acord al condamnatului N. si/sau al familiei acestuia vis-a-vis de efectuarea unei asemenea interventii, care i-ar fi asigurat o spitalizare prelungita (si, prin aceasta, o sustragere de la incarcerare), dar care ar fi comportat si anumite riscuri.

Cu alte cuvinte, prin modul de comunicare publica, inculpatul 'a pregatit terenul' pentru o interventie pe cord pe care era gata sa o efectueze, sub conditia exprimarii acordului de catre condamnat si/sau familia acestuia, dupa evaluarea raportului risc/ beneficiu al acestei interventii.

Ca asa stau lucrurile, o dovedesc mentiunile olografe ale inculpatului B. facute in foaia de observatie clinica generala in data de 21.06.2012, semnate si parafate de catre acesta, in sensul ca 'coroborand simptomatologia clinica (...) si CT efectuat la Centrul Chirurgical Marie Lannelong Paris in 15.03.2012 care evidentiaza ..., consider ca pacientul trebuie tratat si supravegheat cardiologic, cu mentinerea tratamentului antihipertensiv, antiagregant derivati nitrici, hipolipemianti si antidiabetice si dupa rezolvarea- vindecarea plagii cervicale, daca se doreste sa fi investigat si coronarografic clasic (angiografie coronariana) pentru a aprecia corect gradul de afectare coronariana.' (fil.176 verso, vol.3 dup)

Prin aceste mentiuni facute in foaia de observatie a doua zi dupa internare, inculpatul Bradisteanu a creat de la bun inceput conditiile pentru o prelungire a spitalizarii condamnatului, caci toate investigatiile sugerate urmau a fi efectuate dupa vindecarea plagii cervicale (care presupune o perioada mai lunga decat cea minima postoperatorie), facandu-se totodata trimitere la o 'dorinta', probabil a condamnatului sau a familiei acestuia, cu privire la suplimentarea investigatiilor si cu privire la alte afectiuni decat cele care au determinat internarea in spital.

Toate aceste aspecte sunt sustinute probator de convorbirile telefonice purtate in zilele de 23 si 24.06.2012 de inculpat cu martora D.A., avocatul sau, care i-a explicat acestuia care era statutul legal al condamnatului N. (nu era in executarea pedepsei), atragandu-i atentia asupra riscurilor pe care le presupunea o interventie pe cord: (...)

Mentionarea numelui inculpatului la rubrica 'medic' din foile de terapie intensiva intocmite pe perioada spitalizarii, a atras doar formal calitatea de medic curant a acestuia, determinata exclusiv de gazduirea condamnatului in sectia inculpatului, in conditiile in care nici macar medicatia mentionata in respectivele foi nu era una prescrisa de catre inculpat, fiind vorba fie de tratamentul postoperatoriu determinat strict de interventia chirurgicala efectuata (antibiotice si antialgice), fie de tratamentul aferent afectiunilor cronice ale condamnatului (inclusiv cele cardiovasculare).

In ce priveste patologia cardiovasculara a condamnatului Nastase Adrian (...), aceasta era preexistenta, fiind vorba despre afectiuni cronice care nu au constituit cauza internarii in spital si nici nu s-au agravat in aceasta perioada.

Astfel, singurele mentiuni relevante facute in foile de terapie intensiva intocmite pe durata spitalizarii, au vizat acuze subiective ale pacientului cu referire la existenta sporadica a unor dureri precordiale (in zilele de 21 si 22.06.2012), care au cedat rapid sub tratament medicamentos.

Cea mai buna dovada a gravitatii reale a afectiunilor condamnatului o constituie imprejurarea ca, ulterior incarcerarii sale si pana la liberarea sa conditionata, acesta nu a formulat o cerere de intrerupere a executarii pedepsei intemeiata pe motive medicale conform art.455 rap.la art.453 alin.1 lit.a c.pr.pen.1969, nefiind necesara in aceeasi perioada vreo investigatie ori interventie cardiovasculara, de natura celor sugerate de catre inculpat.

Totodata, desi ulterior liberarii conditionate, condamnatul a fost din nou condamnat la o pedeapsa privativa de libertate si reincarcerat, situatia a fost identica si in noua perioada de detentie.

Mai mult, nici in perioada in care condamnatul s-a aflat in libertate (intre cele doua detentii si ulterior celei din urma), acesta nu a suferit vreo interventie cardiovasculara, caci aceasta ar fi fost in mod cert mediatizata, tinand seama de atentia acordata de mass media persoanei condamnatului, fost prim-ministru al Romaniei.

Prin urmare, nimic din evolutia ulterioara a condamnatului Nastase Adrian (intre data transferului in penitenciar - 26.06.2012 - si data pronuntarii prezentei decizii - 2.03.2015) nu a validat prognosticul alarmant si sugestiile exploratorii si/ sau interventionale facute de catre inculpat in cele 7 zile de spitalizare a pacientului-condamnat, care au stat la baza refuzului de a permite incarcerarea acestuia din urma.

In acest context, nu se poate afirma ca inculpatul ar fi apreciat in mod gresit gravitatea afectiunilor cronice cardiovasculare ale condamnatului, in conditiile in care este de notorietate faptul ca inculpatul trece drept o somitate in specialitatea sa.

In fapt, in urma coroborarii probatoriului administrat in cauza, rezulta ca inculpatul Bradisteanu a actionat consecvent intentiei infractionale de a ingreuna incarcerarea condamnatului, desi starea reala de sanatate a acestuia nu constituia un impediment la o asemenea masura.

In aceste conditii, invocarea nejustificata a unei patologii cardiovasculare cronice a condus la mentinerea condamnatului in spital si la imposibilitatea de a pune in executare efectiva mandatul emis impotriva acestuia.

(...) Concluzionand, instanta de apel, in opinie majoritara, apreciaza ca, prin modul in care a actionat in legatura cu spitalizarea condamnatului Nastase Adrian, inculpatul Bradisteanu Serban Alexandru a actionat cu intentia de a ingreuna punerea in executare a mandatului de executare a pedepsei inchisorii emis impotriva condamnatului, reusind sa tergiverseze incarcerarea acestuia intr-un loc de detentie.

In acest sens, desi urgenta medicala in cazul condamnatului (existenta a 4 plagi impuscate) nu avea legatura cu specialitatea inculpatului B., acesta a hotarat in mod unilateral internarea condamnatului in sectia pe care o conducea, reusind sa-si aroge astfel calitatea de medic curant, conditie obligatorie pentru a se putea implica in procesul decizional referitor la transferarea condamnatului intr-un loc de detinere.

In continuare, prevalandu-se tocmai de aceasta calitate dobandita ca urmare a internarii condamnatului in sectia sa, inculpatul a reusit sa preia controlul asupra comunicarii publice in cazul pacientului-condamnat Nastase Adrian, abatand atentia de la unicul motiv care a determinat spitalizarea acestuia (tratarea celor 4 plagi impuscate) catre patologia sa cronica preexistenta, cu accentuarea celei cardiovasculare, in scopul de a amana transferul intr-un loc de detentie, inclusiv prin crearea unui orizont de asteptare in legatura cu necesitatea unei interventii chirurgicale pe cord.

Procedand astfel, inculpatul a creat in mod voit o stare de confuzie in ceea ce priveste situatia pacientului-condamnat, cu referire atat la natura afectiunilor medicale ale acestuia ( de urgenta sau cronice), cat si la gravitatea reala a lor (tradusa in necesitatea spitalizarii in continuare a condamnatului), reusind pe acest fond sa blocheze decizia ceruta insistent de catre organele in drept cu privire la transferul sau intr-un loc de detinere.

In aceste conditii, s-a ajuns la disiparea deciziei prin constituirea unei comisii multidisciplinare neprevazute de lege (desi hotararea trebuia sa apartina exclusiv medicului curant), iar mai apoi la 'pasarea' responsabilitatii transferului catre un tert (INML), printr-o procedura de asemenea nelegala (efectuarea unei expertize medico-legale la solicitarea comisiei), aspecte care au sporit starea de confuzie si au avut ca efect (urmarit de altfel de catre inculpat), impiedicarea incarcerarii condamnatului.

Aceasta stare de fapt a fost opera inculpatului B., care a profitat de managementul defectuos (cel putin in acest caz) de la nivelul Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca si de pasivitatea colegilor sai care au tolerat cooptarea lor intr-un demers ilegal (constituirea comisiei si sesizarea INML).

Astfel, obtinerea deciziei referitoare la transferarea condamnatului intr-un loc de detinere nu a fost posibila decat dupa interventia altor institutii, cum ar fi INML (care, fiind sesizat de comisie, si-a declinat competenta in favoarea medicului curant), instanta de executare (care a constatat ca nu exista nici un impediment pentru executarea mandatului emis) si in final, D.Nastase Adrian (care a inceput urmarirea penala pentru savarsirea in acest caz a infractiunii de favorizare a infractorului).

De altfel, nici in aceste conditii inculpatul Bradisteanu nu a consimtit in realitate la transfer, ci decizia a apartinut adevaratului medic curant (martorul L., care a rezolvat chirurgical urgenta medicala a condamnatului), in timp ce inculpatul a facut doar mentiuni cu privire la tratamentul de urmat in continuare pentru afectiunile cronice cardiovasculare ale condamnatului.

In ce priveste sustinerea instantei de fond, in sensul ca nu se poate pune problema impiedicarii sau ingreunarii executarii pedepsei, caci inceperea executarii pedepsei a avut loc la data de 20.06.2012 in momentul inmanarii mandatului de catre organele de politie, fapt constatat prin hotarare judecatoreasca definitiva (decizia penala nr.2344 din 5.12.2012 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I penala), instanta de apel, in opinie majoritara, retine ca o asemenea sustinere nu poate fi primita.

In acest sens, este de observat mai intai ca obiectul contestatiei la executare solutionate prin hotararea sus-aratata l-a constituit solicitarea condamnatului Nastase Adrian de a i se deduce din durata pedepsei perioada in care s-a aflat in spital, iar controversa transata de instanta de recurs, in opinie majoritara, a avut in vedere incidenta art.87 alin.3 din c.pen.1969.

Imprejurarea ca aceasta contestatie la executare a fost in final admisa, iar in considerentele hotararii sus-aratate se sustine ca, in speta, odata cu inmanarea mandatului de executare a pedepsei inchisorii, ce a avut loc la domiciliul condamnatului, ar fi inceput executarea pedepsei, sunt chestiuni lipsite de relevanta in cauza de fata.

In realitate, prin dispozitiile art.87 alin.3 c.pen.1969 legiuitorul a considerat ca se impune, probabil din considerente umanitare, ca perioada in care un condamnat aflat in executarea pedepsei (adica in detentie), se imbolnaveste si necesita spitalizare, sa fie asimilata (echivalata) cu executarea efectiva a pedepsei, chiar daca in acea perioada el nu a fost supus constrangerilor inerente unei privari de libertate.

Altfel spus, intr-o asemenea ipoteza este evident faptul ca, aflandu-se internat in spital, condamnatul nu se poate gasi in acelasi timp si in locul in care isi ispaseste pedeapsa, nefiind vorba asadar despre o executare efectiva a acesteia, ci de una asimilata prin vointa legiuitorului.

Or, 'executarea pedepsei' avuta in vedere in cazul infractiunii de favorizare a infractorului, ca varianta alternativa, se refera la sensul real, propriu al acestei notiuni, adica la executarea efectiva, prin privare de libertate, caci nu se poate imagina o alta modalitate de executare a pedepsei inchisorii atunci cand se emite un mandat de executare in conditiile art.420 c.pr.pen.1969.

Cu alte cuvinte, ceea ce intereseaza in speta este daca prin actiunile sale inculpatul Bradisteanu a ingreunat, impiedicat, zadarnicit executarea pedepsei aplicate condamnatului Nastase Adrian, in sensul incarcerarii sale intr-un loc de detinere, fiind lipsit de relevanta faptul ca perioada in care acesta s-a aflat internat in Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca, a fost dedusa din pedeapsa de executat.

Mai mult, asa cum rezulta din probatoriul administrat in cauza (si, in primul rand, din convorbirile telefonice purtate in zilele de 23 si 24.06.2012 cu avocata sa, martora D.A.), inculpatul a fost convins ca pacientul-condamnat nu incepuse executarea pedepsei, acesta fiind contextul in care inculpatul a desfasurat intreaga activitate infractionala analizata anterior".

Opinia separata

"O prima problema pe care o ridica apelul declarat de parchet este una de drept, pornind de la stabilirea cu caracter definitiv a faptului ca, perioada in care condamnatul Nastase Adrian a fost internat in Spitalul Clinic de Urgenta, acesta s-a aflat in executarea pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 176/30.01.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie Sectia penala, durata cuprinsa intre 20.06.2012 si 25.06.2012 fiind dedusa, in temeiul dispozitiilor art. 87 alin. 3 C.pen., din pedeapsa.

Instantele investite cu contestatia la executare formulata de condamnatul Nastase Adrian nu au statuat exclusiv asupra incidentei dispozitiilor art. 87 alin. 3 C.pen. ci au analizat si s-au pronuntat expres si cu privire la faptul ca petentul s-a aflat in executarea pedepsei pe toata durata spitalizarii (de altfel, incidenta textului era total exclusa in conditiile in care executarea pedepsei nu incepuse, art. 87 alin. 3 C.pen. prevazand ca 'timpul in care condamnatul, in cursul executarii pedepsei, se afla bolnav in spital intra in durata executarii, afara de cazul in care si-a provocat in mod voit boala...').

Astfel, in fata instantei de fond, Directia Nationala Anticoruptie a invocat inadmisibilitatea contestatiei la executare, cu motivarea ca aspectele invocate de condamnat sunt anterioare inceperii executarii pedepsei, care a inceput la data de 26.06.2012, imprejurarea consemnata in procesul verbal de incarcerare (fila 139 dosar fond, fila 3 sent. pen. 835/02.10.2012 a Tribunalului Bucuresti Sectia I penala).

Tribunalul a constatat neintemeiata exceptia de inadmisibilitate, retinand ca, la data de 20.06.2012, lucratorii de politie s-au deplasat la domiciliul condamnatului, i-au inmanat un exemplar al mandatului de executare iar dupa incidentul relativ la actul de impuscare acesta a fost condus la spitalul Floreasca unde a ramas internat sub paza permanenta, paza ce a fost executata in toata perioada 20.06.2012 - 26.06.2012 si a fost executata de catre politisti din cadrul D.G.P.M.B. Serviciul independent de retinere si arest preventiv si Biroul Urmariri, activitatea desfasurandu-se in ture de cate 8 ore cu schimbarea in post si predarea serviciului pe baza de proces verbal (fila 7 sent. pen. 835/02.10.2012).

In aceste conditii, tribunalul s-a pronuntat pe fondul cauzei, respingand contestatia la executare ca neintemeiata, cu motivarea ca petentul condamnat se afla in situatia de exceptie prevazuta de lege, apreciind ca acesta si-a provocat in mod voit boala.

Desi a invocat exceptia de inadmisibilitate care a fost respinsa, parchetul nu a recurat aceasta hotarare, iar prin decizia penala nr. 2344/5 decembrie 2012, Curtea de apel Bucuresti Sectia I penala, a admis recursul condamnatului, considerand ca tentativa de sinucidere nu poate fi echivalenta cu situatia in care se provoaca in mod voit starea de boala, si a dedus din pedeapsa aplicata perioada cuprinsa intre 20.06.2012 si 25.06.2012.

Art. 264 C.pen. anterior sanctiona ajutorul dat unui infractor pentru a ingreuna sau zadarnici executarea pedepsei, un continut similar avand si prevederile art. 269 din actuala reglementare.

Astfel cum s-a aratat in doctrina (Vintila Dongoroz, Explicatii teoretice la codului penal roman) infractiunea este posibila atunci cand executarea pedepsei nu s-a inceput inca (desi pedeapsa a fost pusa in executare sau desi termenul de amanare a executarii pedepsei a expirat), precum si atunci cand nu s-a reinceput executarea pedepsei dupa expirarea termenului de intrerupere a executarii.

In cauza, astfel cum s-a aratat, s-a statuat cu caracter definitiv ca in toata perioada internarii, condamnatul Nastase Adrian s-a aflat in executarea pedepsei.

In aceste conditii, retinerea infractiunii de favorizare a infractorului, in modalitatea 'ingreunarii sau zadarnicirii executarii pedepsei' chiar in timpul executarii pedepsei, cand condamnatul se afla sub supravegherea permanenta a organelor de politie, nu poate fi sustinuta juridic, intrucat fie ca se afla internat in spital, fie ca se afla la penitenciar, condamnatul este in executarea pedepsei.

Legea stabileste ca, si in cazurile in care pedeapsa aplicata este privativa de libertate, condamnatul, desi nu se este intr-un loc de detentie, este totusi considerat in executarea pedepsei (ex. Perioada internarii medicale intr-o unitate din afara sistemului penitenciar,perioada pentru care s-a acordat permisiunea de iesire din penitenciar conform legii de executare a pedepselor, perioada in care se executa activitati lucrative in afara penitenciarului), iar ingreunarea transferului dintr-un loc pe care legea il asimileaza unui loc de executare a pedepsei (astfel cum este spitalul pe perioada internarii), intr-un alt loc de detentie nu isi gaseste acoperirea in incriminarea prevazuta de art. 264 C.pen. anterior sau 269 C.pen., intrucat, in aceste cazuri nu se aduce atingere valorii sociale ocrotite de lege, respectiv infaptuirii justitiei in faza punerii in executare a hotararii judecatoresti, condamnatul fiind in executarea pedepsei si sub controlul total al autoritatilor statului.

De aceea, in acord cu judecatorii care au solutionat cauza in fond, autorii opiniei separate apreciaza ca nu este posibila retinerea infractiunii de favorizare a infractorului prin zadarnicirea punerii in aplicare a mandatului de executare a pedepsei nr. 196/20.06.2012 privindu-l pe condamnatul Nastase Adrian (aceasta fiind acuzatia formulata prin actul de sesizare - fila 38 rechizitoriu), in conditiile in care mandatul fusese deja pus in aplicare.

Avand insa in vedere faptul ca in hotararea apelata se analizeaza si fondul cauzei, similar se va proceda si in motivarea opiniei separate, pentru a se demonstra ca, si sub acest aspect, sustinerile Ministerului Public nu sunt intemeiate. Aceasta analiza va porni de la situatia existenta la acel moment, respectiv comunicarea din 22.06.2012 de catre Tribunalul Bucuresti ca mandatul emis pe numele condamnatului Nastase Adrian nu putea fi considerat executat.

In cazul infractiunii de favorizare a infractorului actele preparatorii si tentativa, desi posibile, nu sunt incriminate. Pentru a se circumscrie unui ajutor dat in scopul zadarnicirii sau impiedicarii executarii hotararii activitatea trebuie sa se obiectiveze in actiuni concrete care sa produca urmarea imediata constand in crearea unei stari de pericol pentru infaptuirea justitiei in faza de executare a hotararii judecatoresti.

Fata de circumstantele cauzei, respectiv imprejurarea ca, condamnatul Nastase Adrian se afla sub supravegherea permanenta a organelor de politie care trebuiau sa puna in executare hotararea de condamnare prin emiterea formelor necesare incarcerarii, prezentarea acestora unitatii medicale si solicitarea oficiala, formulata in baza mandatului de executare a pedepsei, de a se dispune externarea si predarea condamnatului in vederea conducerii acestuia catre un loc de detentie, constituie acte de zadarnicire sau impiedicare numai acele actiuni de natura a tergiversa, a bloca demersurile reprezentantilor statului investiti cu atributii in acest sens.

Ca atare, pentru a verifica daca in cauza se poate retine existenta sau nu a unui act de ajutor dat in scopul ingreunarii executarii pedepsei, se impune o analiza a modului in care inculpatul Bradisteanu Serban a raspuns solicitarilor oficiale ale autoritatilor in legatura cu punerea in aplicare a mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr. 196/20.06.2012 emis de Tribunalul Bucuresti pe numele condamnatului Nastase Adrian.

Celelalte fapte care ii sunt reprosate acestuia, respectiv: internarea condamnatului in sectia pe care o conducea; imprejurarea ca intentiona, mai devreme sau mai tarziu, sa il supuna pe acesta unei interventii pe cord; afirmatiile facute catre terte persoane (fara atributii legate de punerea in executare a mandatului) in sensul ca nu va fi de acord cu transferul; comunicarea publica a faptului ca exista un risc de infarct date fiind leziunile coronariene, chiar daca li s-ar acorda conotatia sustinuta de catre parchet, nu se pot circumscrie unor actiuni de ajutor in sensul art. 264 C.pen.anterior/269 C.pen., intrucat, prin ele insele, nu sunt apte sa conduca la ingreunarea executarii pedepsei. Acestea pot fi caracterizate doar ca acte pregatitoare, de natura a crea conditiile unor actiuni ulterioare, cu relevanta penala numai atunci cand sunt urmate de acte de executare care sa se circumscrie elementului material al laturii obiective a infractiunii.

Relatia inculpatului Bradisteanu Serban cu autoritatile competente sa puna in executare mandatul emis impotriva condamnatului Nastase Adrian.

In primul rand este de observat faptul ca, in cauza s-au efectuat demersuri in paralel de catre Serviciul omoruri din cadrul Directiei generale de Politie a Municipiului Bucuresti, care, chiar in seara zilei de 20.06.2012, imediat dupa incident, s-a sesizat din oficiu si facea cercetari in dosarul avand ca obiect tentativa de suicid a numitului Nastase Adrian si de catre Serviciul Investigatii Criminale – Biroul Urmariri din cadrul Directiei generale de Politie a Municipiului Bucuresti, care avea atributii de punere in executare a mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr. 196/20.06.2012 emis de Tribunalul Bucuresti pe numele condamnatului Nastase Adrian.

Cele doua demersuri nu se pot confunda si nici cumula, singura mentiune ce se impune a fi facuta este aceea ca, la data de 26.06.2012, seful Serviciului Omoruri, martorul G.R., a fost desemnat sa conduca operatiunile de punere in aplicare a mandatului de executare a pedepsei inchisorii.

Avand in vedere ca fiecare actiune/ activitate efectuata de catre organele de politie (inclusiv convorbirile telefonice) in perioada 20.06.2012 - 26.06.2012 (prima parte a zilei) a fost consemnata intr-un proces verbal intocmit chiar la momentul desfasurarii ei sau in momentele imediat urmatoare, acestea sunt deosebit de relevante in stabilirea activitatilor ce au avut loc in vederea punerii in executare a mandatului de executare.

Intrucat copia dosarului privind punerea in aplicare a mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr. 196/20.06.2012 privind persoana condamnata Nastase Adrian a fost solicitata de DNA si obtinuta in cursul zilei de 26.06.2012 (fila 2 vol 3 d.u.p.), la dosarul de urmarire penala nu se regasesc si procesele verbale privind activitatile desfasurate in seara aceleiasi zile, privind transferul condamnatului la penitenciar, aceste imprejurari urmand a fi stabilite pe baza declaratiilor martorilor implicati direct in aceasta operatiune.

Se impune in continuare detalierea activitatilor desfasurate de cele doua compartimente, in fiecare din cele 6 zile in care condamnatul Nastase Adrian a primit ingrijiri medicale la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca, pentru a demonstra corectitudinea concluziei celor trei judecatori ce au solutionat cauza in fond, dar si pentru a invedera contradictiile flagrante intre declaratiile martorilor din fata instantei de apel (retinute in opinia majoritara) si aspectele rezultate din procesele verbale intocmite cu prilejul desfasurarii activitatilor descrise de catre martori.

(...)

Avand in vedere imprejurarea ca existau puncte de vedere diferite cu privire la momentul punerii in executare a mandatului (opinia martorului S.C. fiind in sensul ca acesta 'este momentul in care condamnatului i se inmaneaza copia mandatului de executare' declaratie martor fila 111 dosar fond; a martorului G.L., seful Politiei Capitalei fiind in sensul ca 'ne aflam intr-un moment in care incepuse procedura de punere in executare a mandatului dar nu se finalizase'- fila 66 dosar fond) s-a hotarat sesizarea judecatorului delegat din cadrul Biroului Executari penale de la Tribunalul Bucuresti pentru a-i 'solicita un punct de vedere in legatura cu momentul inceputului executarii pedepsei' si 'totodata am solicitat in mod expres sa ni se spuna daca ne aflam intr-o imprejurare care impiedica punerea in executare a mandatului'(declaratie martor G.L. fila 65 dosar fond); 'fiind intr-o situatie cu care nu ne mai confruntasem pana atunci in practica, am cerut mai multe puncte de vedere de la diferite institutii, inclusiv ANP, insa nimeni nu si-a asumat raspunderea pentru a ne oferi un raspuns' (declaratie martor S.C. fila 111 verso dosar fond).

In aceste conditii a inceput o asidua corespondenta cu diverse institutii, respectiv Tribunalul Bucuresti, Administratia Nationala a Penitenciarelor, Institutul National de Medicina Legala. Aceste demersuri au debutat vineri 22 iunie 2012, in a doua parte a zilei, dupa cum urmeaza:

(...)

Din cele anterior prezentate rezulta urmatoarele:

1. Singura cerere formulata de Serviciul Omoruri, condus de martor, in ziua de vineri 22.06.2012, a fost aceea de inaintare a fisei partiale de observatie, adresata conducerii spitalului si la care s-a primit raspuns in aceeasi zi;

2. Cererea de a se comunica diagnosticul si daca pacientul este transferabil a fost formulata vineri 22.06.2012, ora 17,00 de Serviciul Investigatii Criminale, a fost adresata conducerii spitalului si a fost primita de manager, martorul M.R.;

3. Inculpatul a fost incunostintat despre existenta acestei adrese telefonic chiar de catre martorul G.R., la data de 23.06.2012, cu solicitarea expresa ca raspunsul sa fie dat la inceputul saptamanii urmatoare.

(...)

Din procesele verbale al caror continut a fost pe larg redat anterior rezulta urmatoarele:

1. Serviciul Omoruri din cadrul D.G.P.M.B. a formulat la data de 21.06.2012 o solicitare verbala inculpatului Bradisteanu Serban, acesta fiind singurul din echipa de interventie care a fost gasit in spital, de comunicare a diagnosticului (proces verbal filele 49-50 vol. 3 d.u.p.). La aceasta, inculpatul le-a inmanat, cel mai probabil prin copierea unor date din fisa medicala, diagnosticul exact, printat pe o fila A4. Diagnosticul comunicat este concordant cu cel inregistrat in actele medicale, iar daca ar fi fost nemultumiri fata de forma in care s-a raspuns la o solicitare verbala, nu exista nicio explicatie logica cu privire la faptul ca lucratorii de politie carora inculpatul le- a inmanat inscrisul nu au formulat o solicitare in acest sens. De asemenea, nu s-a revenit cu o adresa prin care sa se solicite ca forma inscrisului prin care era comunicat diagnosticul sa fie una oficiala.

2. Acelasi serviciu a solicitat vineri 22.06.2012, spitalului, o comunicare a fisei partiale de observatie, primita in aceeasi zi;

3. Prin adresa nr. 255060/25.06.2012 Serviciul Omoruri solicita Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca punerea la dispozitie, de urgenta, a unei copii de pe foaia clinica de observatie intocmita pentru pacientul Nastase Adrian, de la data internarii pana in ziua de 25.06.2012, inclusiv protocolul operator si investigatiile medicale efectuate (CT, buletine de analize, eventuale ecografii si radiografii), precizand expres ca raspunsul spitalului 'urma sa fie ridicat la data de 26.06.2012 ora 10,00 de catre cms. B.C.' (fila 123 vol. 3 d.u.p.)

4. Data de 26.06.2012, stabilita chiar de Serviciul Omoruri pentru a se comunica actele si informatiile solicitate, coincide cu 'momentul realizarii efective a transferului la penitenciar'.

(...)

Concluzionand, in opinie separata, se apreciaza ca declaratiile si nuantarile martorilor G.R., S.C. si V.V. facute pentru prima data in fata instantei de apel nu pot fi primite, acestea fiind infirmate de restul materialului probator administrat, astfel cum a fost anterior detaliat. Dincolo de trecerea timpului, care a determinat anumite confuzii privind cronologia unor activitati, pozitia subiectiva a martorilor, relevata de incercarea de a accentua demersurile efectuate de catre organele de politie, este explicabila in contextul in care persoanele insarcinate cu punerea in executare a mandatului au fost urmarite penal pentru savarsirea aceleiasi infractiuni. (...)".

*Cititi ai integral decizia