In urma cu doar cateva zile, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca persoanele care au facut politie politica sub regimul comunist nu pot ocupa functii publice, motivatia acestei decizii fiind aceea ca "toti functionarii trebuie sa fie loiali regimului democratic". In aceste conditii, ce ar trebuie sa se intample cu magistratii in cazul carora s-a stabilit ca au fost lucratori ai securitatii inainte de 1990, au facut politie politica si au incalcat dreptul la viata privata a persoanelor pe care le urmareau? Ei bine, in acesta situatie se incadreaza o judecatoare despre care Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis definitiv si irevocabil la inceputul acestui an ca a fost lucrator al Securitatii si ca a efectuat activitati de urmarire informativa "cu caracter vadit politic".

Este vorba despre judecatoarea Zinica Trandafirescu (foto) de la Tribunalul Prahova, in cazul careia judecatorii supremi Cezar Hincu Zoita Milasan si Viorica Trestianu de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au decis definitiv, in data de 26 februarie 2014, prin decizia nr. 955 pronuntata in dosarul nr. 6506/2/2012 ca Zinica Trandafirescu a detinut calitatea de lucrator al securitatii, cu functia de locotenent in cadrul Inspectoratului Judetean de Securitate Prahova, Serviciul II – A, specializare contraspionaj economic fiind absolvent al scolii Militare de Ofiteri Activi din cadrul Ministerului de Interne. Aceasta functie a detinut-o pana in 1991 cand a devenit judecator stagiar la Judecatoria Valenii De Munte – Prahova, pentru ca, incepand cu 1995, timp de 13 ani sa fie detasata ca director la Penitenciarul de femei Targsor Prahova.

In cuprinsul deciziei nr.955 a Inaltei Curti, judecatori Hincu, Milasan si Trestianu au concluzionat ca cea care astazi isi desfasoara nestingherit activitatea de judecator in cadrul Tribunalului Prahova a participat activ, in calitate de ofiter de contrainformatii economice, la urmarirea informativa a unei angajate a Intreprinderii Dorobantul Ploiesti, care dorea sa se casatoreasca cu un cetatean german. Justificarea acestei urmariri ar fi stat in aceea ca urmau sa fie periclitate interesele economice ale Romaniei. Inalta Curte a stabilit insa ca urmarirea angajatei intreprinderii a avut "un caracter vadit politic", fiind lipsita de orice legatura cu situatia economica a tarii si cu posibilitatea "periclitarii intereselor economice ale Romaniei". Inalta Curte a concluzionat ca Zinica Trandafirescu a luat masuri care presupuneau ingerinte in viata personala, respectiv interceptarea convorbirilor telefonice; interceptarea corespondentei sau dirijarea retelei de informatori care erau instruiti de intimata cu privire la informatiile utile Securitatii precum si cu privire la modalitatea de obtinere a acestora.

ICCJ a mai stabilit si ca judecatoarea Zinica Trandafirescu prin activitatea sa de lucrator al securitatii si prin dispozitiile pe care le-a dat a ingradit accesul la viata privata al persoanei urmarite, libertate de opinie si de constiinta a acesteia precum si drepturi fundamentale protejate si in perioada anterioara anului 1989, prevazute in Constitutia Romaniei din 1965 si in Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice, ratificat de Romania prin Decretul nr. 212/1974.

Curtea de Apel Bucuresti a considerat ca materialul probator depus de CNSAS nu dovedeste vinovatia judecatoarei Zinica Trandafirescu

Recusul de la Inalta Curte s-a judecat ca urmare a contestatiei formulate de Consiliul National pentru Studierea Dosarelor Securitatii, impotriva sentintei civile nr.1692 din 24 mai 2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, care a solicitat constatarea calitatii de lucrator al securitatii a judecatoarei Zinica Dumitrescu, motivand ca instanta de fond a pronuntat o hotarare cu aplicarea gresita a legii. In esenta, Curtea de Apel Bucuresti a retinut ca Zinica Trandafirescu a avut calitatea de lucrator al securitatii inainte de 1990, insa scopul final al activitatilor informatice pe care le-a intreprins nu era acela de incalcare sau ingradire a unor drepturi fundamentale ale omului. In baza acestor argumente, CAB a constatat ca Zinica Trandafirescu nu a incalcat niciun drept al femeii de la intreprinderea Dorobantul Ploiesti atunci cand a efectuat activitatile de urmarire si supraveghere, intrucat "imixtiunea in viata personala, asa cum se sustine ca s-ar fi produs prin actiunile reclamantei, a fost justificata de legaturile acesteia cu cetateanul german suspect de activitati de spionaj, coroborate cu specificul locului de munca":

"Prin sentinta civila nr. 1692/24 mai 2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, a fost respinsa a nefondata actiunea promovata de reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii in contradictoriu cu parata T.Z. .

In motivarea sentintei, instanta a retinut, in esenta, ca parata T.Z. a absolvit scoala Militara de Ofiteri Activi a Ministerului de Interne in anul 1985, cu specializarea contrainformatii economice.

In septembrie 1985, a fost repartizata sa lucreze ca ofiter de contrainformatii economice in judetul Prahova, avand ca responsabilitate pe domeniu industria usoara din judet, cea mai importanta unitate economica fiind fosta intreprindere de Stofe Dorobantul-Ploiesti a carei productie, in proportie de 98 % era destinata exportului.

Reclamanta a desfasurat activitatile pentru care fusese pregatita, scopul final al activitatilor informative nefiind acela de incalcare sau ingradire a unor drepturi fundamentale ale omului si nici al sustinerii puterii totalitar comuniste.

A lucrat aproximativ doi ani in acest domeniu 1985- 1987, timp in care a promovat examenul de admitere al Facultatii de Drept - Bucuresti pe care a absolvit-o in 1991, motiv pentru care a demisionat din sistem si a inceput activitatea de judecator stagiar la Judecatoria Valenii De Munte - Prahova. Ulterior incepand cu anul 1995, timp de 13 ani a fost detasata ca director la

Penitenciarul de femei Targsor Prahova.(...) In opinia instantei, materialul probator depus de CNSAS nu dovedeste vinovatia reclamantei. Prin Deciziile nr.843/2011 si 530/2009 ale Curtii Constitutionale, s-a statuat ca OUG nr.24/2008 urmareste deconspirarea, prin consemnare publica a persoanelor care au participat la activitati de politie politica comunista, fara sa creeze premisele unei forme de raspundere morala si juridica colectiva, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informatii, in conditiile lipsei de vinovatie. In cazul numitei N.M.M., imixtiunea in viata personala, asa cum se sustine ca s-ar fi produs prin actiunile reclamantei, a fost justificata de legaturile acesteia cu cetateanul german suspect de activitati de spionaj, coroborate cu specificul locului de munca."

ICCJ: "Faptul ca persoana urmarita dorea sa se casatoreasca cu cetateanului german CV, nu putea periclita interesele economice ale Romaniei, iar urmarirea informativa desfasurata de parata TZ a avut un caracter vadit politic"

Nu de aceeasi parare au fost si judecatorii ICCJ, Cezar Hincu, Zoita Milasan si Viorica Trestianu, care au concluzionat ca urmarirea de catre Zinica Trandafirescu a angajatei de la intreprinderea din Ploiesti a fost generata de "ratiuni politice tipice dosarelor intocmite de Securitate" si nicidecum de "aparare a intereselor economice ale intreprinderii” asa cum insasi judecatoarea de la Tribunalul Prahova a justificat.

Iata ce au retinut judecatorii Hincu, Milasan si Trestianu in motivarea deciziei nr. 955/26 februarie 2014:

"Contrar celor aratate de prima instanta, urmarirea si sanctionarea d-nei N.M.M. erau generate de ratiuni politice tipice dosarelor intocmite de Securitate, persoanelor care nu agreau regimul comunist. Considerentele avute in vedere de prima instanta nu pot explica de ce o persoana urmarita a fost supusa situatiei umilitoare a avertizarii in prezenta „factorilor educationali si de conducere din unitatea educationala” pentru motive exclusiv politice si nu pentru motive legate de contraspionaj. Faptul ca persoana urmarita dorea sa se casatoreasca cu cetateanului german CV, nu putea periclita interesele economice ale Romaniei, iar urmarirea informativa desfasurata de parata TZ a avut un caracter vadit politic, fiind lipsita de orice legatura cu situatia economica. Din probele administrate rezulta cu prisosinta ca s-a incalcat dreptul la viata privata, a secretului corespondentei, retinerea calitatii de lucrator al Securitatii fiind posibila chiar si in situatia in care intimata – parata nu ar fi avut initiativa sanctionarii persoanei urmarite.

Existenta unei sanctiuni, in cursul urmaririi informative da actiunii intimatei un caracter abuziv. Este lipsit de relevanta ca intimata nu a avut initiativa deschiderii dosarului asupra persoanei urmarite, cata vreme s-a implicat constient in actiunea de urmarire informativa si a luat din proprie initiativa masuri ce reprezentau ingerinte grave in viata persoanei urmarite si a familiei acesteia. In cursul urmaririi informative, asupra doamnei N.M.M., intimata a luat masuri care presupuneau ingerinte in viata personala, respectiv:

-interceptarea convorbirilor telefonice;

-interceptarea corespondentei;

-dirijarea retelei de informatori care erau instruiti de intimata cu privire la informatiile utile Securitatii precum si cu privire la modalitatea de obtinere a acestora; (...)

Analizand sentinta atacata in raport de criticile formulate, probatoriul administrat in cauza si dispozitiile legale incidente, se constata ca recursul este fondat. (...)

In speta, intimata TZ a avut gradul de locotenent in cadrul Inspectoratului Judetean de Securitate Prahova, Serviciul II – A, specializare contraspionaj economic fiind absolvent, al scolii Militare de Ofiteri Activi din cadrul Ministerului de Interne.

In calitatea sa de ofiter de contrainformatii economice a participat activ la urmarirea informativa a doamnei NMM, angajata a Intreprinderii Dorobantul Ploiesti. Masurile operativ informative dispune de intimata TZ, in calitate de ofiter de Securitate, in instrumentarea dosarului de urmarire informativa a lui N.M.M. (cota Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii nr. I 4359) respectiv dirijarea surselor: „A.”, „V.”, „G.”, „K.” si „I.”, pentru a obtine informatii, interceptarea corespondentei si a convorbirilor telefonice a persoanei urmarite si a tatalui adoptiv al acestuia precum si propunerea de sanctionare sunt fapte ce au dus la ingradirea dreptului la viata privata si a dreptului la corespondenta. Intimata TZ nu a negat calitatea sa de ofiter al Securitatii si nici activitatea desfasurata in instrumentarea dosarului I 4359(cota CNSAS), insa a incercat sa minimalizeze activitatea desfasurata prin apararea in sensul ca „scopul legitim era apararea intereselor economice ale intreprinderii” activitatile desfasurate incadrandu-se in atributiile de serviciu in calitate de ofiter al Securitatii.

Apararea intimatei nu poate fi retinuta avand in vedere ca masurile informativ – operative pe care intimata le-a dispus in calitate de ofiter de Securitate, in instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 4359 al lui NMM nu aveau legatura cu apararea intereselor nationale sau interesele economice ale intreprinderii. (...)

Probatoriul administrat in primul ciclu procesual, demonstreaza cu prisosinta ca actiunile dispuse de intimata TZ, in instrumentarea dosarului fond informativ I 4359 al d-lui NMM, au fost de natura a-i ingradi accesul acesteia la viata privata, libertate de opinie si de constiinta, drepturi fundamentale protejate si in perioada anterioara anului 1989, cel putin la nivel formal, respectiv prin Constitutia Romaniei din 1965 si Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice, ratificat de Romania prin Decretul nr. 212/1974.

Fata de considerentele expuse, se constata ca instanta de fond a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art. 2 lit. a) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 24/2008, in raport de probele administrate in cauza, motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila fiind pe deplin aplicabil. Ca urmare, in temeiul art. 312 alin. 2 Cod procedura civila, Inalta Curte va admite recursul declarat de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, va modifica in tot sentinta atacata, in sensul ca va admite actiunea formulata de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii si de asemenea va constata calitatea de lucrator al securitatii a paratei T.Z.."

*Cititi aici motivarea deciziei definitive pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie