In vara lui 1999, Romania a fost zguduita de scandalul „Filiera arme”, avandu-l ca protagonist pe Shimon Naor, fost viceamiral al Israelului (nascut in Romania, la Galati, la 19.10.1949, cu numele Simen Herscovici), unul dintre cei mai cunoscuti comercianti de arme de la acea data. In calitate de asociat al "Orient Energy Agencies & Services Ltd" din Israel, in primii 10 ani dupa Revolutie, Shimon Naor a vandut arme fabricate in Romania in valoare de peste 800 milioane de dolari, salvand intreprinderi de armament romanesti de la faliment, insa datorita spagilor tot mai mari care i se cereau din partea oficialilor MApN, in schimbul licentelor de export, a decis sa raporteze situatia la Palatul Cotroceni.

Gestul i-a fost fatal. Precizam ca impotriva lui Naor in 1999 s-a pornit toata mafia politico-financiara - ajutata de complicii ei din SRI - serviciu care a cheltuit sume masive pentru a-l fila si asculta zi si noapte, in scopul arestarii sale. Care s-a si intamplat in 1999. Cateva luni mai tarziu, Shimon Naor a fost eliberat si s-a refugiat in Israel. A fost judecat si condamnat in lipsa, pe baza unor acte incerte (furate din dosar) si a unor inregistrari SRI ilegale. In 2006, ca urmare a ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de condamnare, Naor a fost dat in urmarire internationala, insa desi se stia unde se afla el nu a putut fi prins, deoarece locuia in Israel, stat care nu are acord de extradare cu Romania. Vineri 7 mai 2010 a fost arestat la Paris de Interpolul francez. Va fi adus in tara in curand pentru a-si ispasi pedeapsa de 11 ani de inchisoare.

In aprilie 2001, in timp ce era judecat in lipsa, doi jurnalisti de investigatii romani Adina Anghelescu si Razvan Savaliuc s-au deplasat in Israel pentru un interviu-dezvaluire perfectat cu Shimon Naor. Fostul ofiter (care a comandat in 24 de ani 14 nave de razboi) ne-a declarat aproape tot ce stia, pentru ca in tara nimeni nu a dorit sa-l asculte. Evident, agentii corupti ai SRI au fost in 2001 pe urmele noastre si, pentru a atenua impactul dezvaluirilor deosebit de grave facute de Shimon Naor, care in orice stat de drept s-ar fi soldat cu arestari, au transpirat prin ziare centrale “note secrete”, care vorbeau ca noi, jurnalistii, am fi fost platiti sa scriem interviul. Jenant! Speram ca intre timp SRI-ul s-a curatat de astfel de elemente securiste de trista amintire. Publicam in continuare, in serial, interviul maraton acordat de Shimon Naor in aprilie 2001, despre mafia armelor din Romania.

Care a fost prima afacere cu arme?

Naor: La finele lui 1993, am fost intrebat de cel mai mare comerciant si cel mai mare om de afaceri al Israelului – Nimrodi, la o sedinta exceptionala, la care au participat, printre care si viceministrul Apararii Israel, precum si experti din domenii diferite – afland ca am fost creditat sa fac o tranzactie legala de comert de arme si petrol – daca pot sa fac rost de armamentul trecut pe o lista. Pentru mine a fost o mare onoare. M-am gandit ca pot sa fac rost de acest armament din tara mea natala Romania pe care am parasit-o la varsta de sase ani, impreuna cu parintii mei. Dupa trei zile am ajuns in Romania, prima oara dupa atatia ani. M-am adresat institutului care mi s-a recomandat – ROMTEHNICA. Am incercat sa negociez contractul. Din pacate, n-am fost luat in serios pentru ca nu prezentam garantie. Am discutat cu col. Ion Nicolae si cu altii. Am iesit de acolo nedumerit. N-am renuntat la afacere, pentru ca sunt ambitios. Prin cineva am ajuns la Directia de probleme speciale sau asa ceva, din MApN. Am prezentat cererea si mi s-a promis ca voi fi ajutat, iar Romania poate primi comanda. In 24 de ore am fost contactat de ROMTEHNICA si de data asta am reusit sa-i conving. Mentionez ca inainte de a semna contractul, am fost invitat de seful Inzestrarii Armatei, gen. Florentin Popa, pentru a ma cunoaste si am plecat incantat. Nu pot sa va spun cu ce tara am incheiat atunci contractul si nu cred ca este favorabilca liste de armament, care sunt secrete militare, sa ajunga in ziare. Oamenii seriosi pastreaza cu sfintenie aceste secrete de stat.

Cum a acceptat gen. Popa sa intrati in afacere? Legal sau din umbra?

Naor: El m-a invitat in birou sa ma cunoasca, pentru contractul pe care il adusesem. Cu aceasta ocazie mi s-a mentionat – cu tate ca tara respectiva care facuse comanda este o tara in care nu existau restrictii pe probleme de armament – ca ar fi mai bine ca destinatia sa fie acoperita din motive politice, ceea ce la timpul respectiv nu prea am inteles. Atunci mi-a inmanat un document despre care generalul mi-a spus ca trebuie sa inlocuiasca documentul legal pe care eu l-am adus. Este un certificat pe care nu l-am completat eu, un certificat in alb. A fost completat de cei din biroul generalului.

Ce inseamna sa fii comerciant de arme, care sunt regulile jocului? Si ce retea de relatii trebuie sa detina o astfel de persoana?

Naor: Comerciantul de arme trebuie sa prezinte in primul rand credibilitate si seriozitate. Pentru ca astfel de contracte se desfasoara intre state la cel mai inalt nivel, iar implicatiile sunt sunt la nivel de sefi de stat, ministri, sefi de armata. In acest cerc nu poate patrunde oricine. Exista si sateliti care incearca sa patrunda, dar care dispar imediat. Comerciantul de arme este o persoana agreata si controlata permanent de catre serviciile secrete ale statului respectiv. Acest control nu se termina niciodata. Sunt foarte putini oameni de afaceri de genul acesta circa 10 – 12 in intreaga lume. Intr-un contract sunt doua parti: cumparatorul si vanzatorul. Ele sunt egale ca valoare in fata unui comerciant. Si cumparatorul si vanzatorul reprezinta un stat. Comerciantul se misca intre ele printr-un contract in care el este primul beneficiar, ori printr-o intermediere, depinde de situatie. Sunt state ca India, in care comertul se deruleaza direct intre state, asa- numitul ”government to government”. Sunt si state in care cumparatorul trimite un contract comerciantului, iar acesta alege tara care va livra echipamentul. In majoritatea contractelor, eu am fost cel care a ales tara care va vinde echipament statului care l-a comandat. Tendinta mea a fost, pana la scandal, sa dau aceste contracte Romaniei. Din 1993 pana in 1999 s-au derulat 80 de contracte cu valori de sute de milioane de dolari, care au pus pe picioare industria militara ramana si au eliberat Romania de armament vechi, iesit din uz.

Ati fost acuzat ca ati incalcat embargoul cu anumite tari cu care s-au derulat astfel de contracte. Explicati ce s-a intamplat.

Naor: Dintre toate contractele, au fost patru care se regasesc ca invinuire in rechizitoriu, sub acuzarea de spargere a embargoului. Vreau sa subliniez odata pentru totdeauna ca Romania nu poate fi invinuita de incalcarea embargoului pentru ca restrictia Uniunii Europene nu este incalcare de embargou. Este decizia statului respectiv daca se conformeaza, iar Romania nu face parte din UE. Asadar statele care nu fac parte din UE decid asupra eliberarii unor licente de armament, functie de valoarea contractului. Daca este mare, se da licenta, daca este mai mic, se mai clatina. In toate afacerile de care am fost invinuit nu s-a incalcat nici o restrictie. Ele au fost aduse din afara de alte companii care au activitati comerciale in tarile africane. Mi-au fost inmanate mie si altora. Eu, ca intermediar am primit ofertele din Romania, le-am inmanat companiilor respective, din listele respective au fost aprobate de catre o tara, iar altele de alta tara. Ca atare, contractele in totalitatea lor s-au derulat nu numai cu Romaia, ci si cu inca cel putin trei state. Inclusiv Ucraina, Bulgaria, Slovacia si Ungaria. Contractele au fost mult mai mari si Romania a primit numai felii. Cu acelasi certificat de utilizator final (n.red. - END USER) s-a cumparat echipament pentru acelasi contract, din alte state. Comerciantul isi aduna echipamentul, pentru a acoperi tot contractul, iar avioanele plecau in acelasi timp din trei-patru state odata. In acest caz, cum se face ca eu am fost acuzat de greseli numai in Romania, si nu si in celelalte state, care erau parte din contract? In clipa cand primesti o copie de END USER de la o companie si nu de la un stat, eu ca particular nu am cum sa controlez, iar daca as face asa ceva as fi dat afara in doua minute. Atributia de control o au institutiile fiecarui stat furnizor. Pentru ca el este cel care trebuie sa dea licenta. Asa s-a facut si in Romania. Eu aveam voie sa tin si copia si originalul END USER-ului, functie de ce mi se dadea de catre statul beneficiar. De obicei erau copii, pentru ca nu se putea trimite originalul in acelasi timp, spre mai multe state. Ce mi se dadea, asta inmanam. Le trimiteam la ROMTEHNICA, ROMARM sau ARSENALUL ARMATEI, adaugandu-le cererea de preturi. Ei le controlau in prima instanta. Prin serviciul de contrainformatii. Dupa accea se inmaneaza contractul in original, dovada de plata, ca s-a efectuat sau este in stand-by, prin acreditiv. Se intampla ca in timpul derularii negocierilor sa se schimbe cantitatile sau se adauga alte echipamente si atunci e greu sa emiti un certificat nou. Se obisnuieste sa se faca schimbarile direct prin telefon, iar tu te asiguri ca schimbarile sunt cunoscute de biroul care a emis contractul original. Uneori e vorba de state care sunt in conflict sau de tari in care tocmai s-a terminat munitia si au vevoie de mai multa. Numai este timp sa schimbi certificatul si ti se spune prin telefon – adauga sau taie ceva. Totul se controleaza de catre guvern, iar reprezentantii tarii care cumpara au fost tot timpul in Romania la achizitionarea marfii, intrand chiar in bazele militare.

De ce aveti doua nume si care este povestea celor doua pasapoarte, in care data nasterii este diferita?

Naor: In Israel sunt foarte multi emigranti. In Romania, ca evreu, m-am nascut la Galati si ca cetatean roman am avut numele Herscovici Simen Sorin. La 18 ani, fiind incadrat in serviciul militar israelian, im prima mea misiune in strainatate – cunoscuta sub numele de ”Operatiunea Cherbourg” - legata de vedetele recuperate de Israel din Franta, am fost nevoit dupa legea israeliana sa-mi iau nume pur israelian. In 24 de ore m-am numit Shimon Naor. Si Ben Gurion avea alt nume si Shimon Perez avea alt nume... In Romania am facut o cerere de pasaport la MI, am inmanat certificatul de nastere. Pasaportul roman era vechi, de pe vremea RSR si cand a expirat l-am rugat pe un prieten ofiter MI, actualmente la contrainformatii in MApN, pe nume Cucki Borislavski, cumnatul lui Petre Roman, care se oferise sa ma ajute. El s-a ocupat de aceasta problema. I-am atras atentia, cand mi l-a adus, ca s-a gresit data de nasterii. Le-am spus si procurorilor de aceasta eroare materiala, care nu-mi apartine, dar ei nu au vrut sa auda si mi-au declarat pasaportul israelian ca fiind fals, desi greseala era in cel ramanesc. Nu l-am mai recuperat nici in ziua de azi. Dupa eliberare, Ambasada Israelului din Budapesta mi-a emis imediat un document de calatorie si in 24 de ore, in Israel, mi-a fost eliberat pasaportul.

In ce realtii ati fost cu generalul Florentin Popa? A impus fostul sef al Inzestrarii Armatei o anume modalitate de desfasurare a acestor contracte speciale?

Naor: Intre 1993 si 1996, ca sef al Inzestrarii, a condus tot ce misca in industria de Aparare. Toti clientii de echipament militar au fost cunoscuti de el, pentru ca el aproba sau nu. El a decis si cine lucreaza cu mine si ce contracte se pot derula si cum se vor derula. Domnia sa are un caracter special, el a impus regulile jocului. Nu le respectai , dispareai din Romania.

A impus si o regula mercantila?

Naor: Am spus TOATE REGULILE. Si mai mult nu vreu sa adaug. Deocamdata. In cercul format de aceasta regula intra si alte persoane importante din Romania, dar despre care nu vreau sa vorbesc. Deocamdata. Si am si martori. Ce pot sa va spun este faptul ca persoane din conducerea MApN si Cotroceni din 1996 au aflat despre aceste lucruri chiar de la mine. E vorba de gen.Vasile Ionel, seful Directiei de Informatii, gen. Decebal Ilina si gen. Dohotaru. Am fost neviot sa le spun ca gen. Florentin Popa a incalcat toate regulile de comert si pe cele morale. In regimul care a venit dupa 1996, a stiut de aceste lucruri, tot prin mine, consilierul pe probleme de aparare al Presedintiei, Dorin Marian. L-a informat de aceste aspecte si pe ministrul Apararii, Victor Babiuc si cred ca asta a condus la schimbarea de urgenta, din functie a gen. Popa. Dupa parerea mea acesta e primul motiv al explodarii scandalului, bazat pe dorinta de razbunare a acestui general, cativa ani dupa aceea . Popa este un om inteligent dar cu o dusmanie nemaipomenita. Un om viclean. Am date ca incet-incet a planuit aceasta razbunare diabolica impotriva mea.

Din dosar nu a reiesit niciodata care este statutul firmei ORIENT ENERGY, prin care s-au derulat unele contracte incriminate de procurori. Explicati-va!

Naor: ORIENT ENERGY este o societate pe actiuni abilitata direct de SIBAT - Ministerul Apararii Israelian care se ocupa oficial cu domeniul armamentului. Este omolog al ROMTEHNICA. Singura diferenta este ca la noi aceste firme sunt private. In Romania am avut reprezentanta, ca si in alte state. Oamenii alesi de mine au lucrat in domeniu si inclusiv in SRI sau alte servicii secrete, ceea ce ma avantaja pentru ca eram controlat chiar din interior. Persoane din serviciile secrete veneau frecvent la mine sa-mi ceara ajutorul, se consultau sau le puneam la dispozitie echipamente moderne. Chiar si soferul meu, Florin Turturica, fusese in SRI. Prin el s-au derulat in timpul arestului si dupa arest niste actiuni murdare, de ultima speta, care m-au dezgustat. Spre exemplu, scrisorile trimise catre persoane dragi erau schimbate ca destinatie intre ele. Mi-a amenintat prietenii de afara, inclusiv nevasta si prietena din Romania. El si alte persoane m-au jefuit, mi-au furat pana si masina, un Mercedes de 30.000 de dolari, mi-au escrocat nevasta cu zeci de mii de dolari, cu lucruri din casa care au disparut. Acest Turturica a avut intotdeauna o atitudine de milog, falsa si artificiala.

Totusi aveti si prieteni, ati pomenit de Cucki Borislavski. Nu v-a sprijinit la necaz?

Naor: L-am cunoscut pe gen.Borislavski cand am intrat in conflict cu gen.Popa. El m-a introdus la seful Directiei de Informatii Militare. De atunci am ramas prieteni. O prietenie la evrei inseamna mult. Ma vizita frecvent in Romania sau in Israel. A fost in casa la mine. Nu am facut afaceri cu el, pentru ca nu era domeniul in care sa aiba vreo influenta. Era bun la bancuri la bautura si la consumare de trabucuri, mi-a solicitat de multe ori sprijin financiar, adica imprumuta-ma aici, imprumuta-ma acolo...mi-era jena sa spun nu. Daca statea la masa cu mine la un sprit si imi spunea ”Mai, ai la tine o suma sa ma ajuti sa cumpar si eu nu stiu ce?”, scoteam si ii dadeam. Aceasta persoana s-a dovedit a fi un las, cand am fost arestat si-a schimbat numarul de telefon si nevasta mea cand a venit in Romania, s-a dus la el sa-i ceara macar un ajutor moral, nici macar nu a primit-o in casa.

Alaturi de dvs este inculpat directorul de la ACVILA AIR, Ion Menciu, care a realizat transporturile de armament. Ce responsabilitate are transportatorul in astfel de afaceri?

Naor: Niste cunostinte mi l-au propus pe Ion Menciu. Mi-a facut o impresie foarte buna.Un profesionist. Am derulat cateva contracte care necesitau transport aerian. Aceste contracte au fost derulate personal si individual de Menciu si companiile respective. Am incurajat ambele parti. Contractele pe care eu le-am derulat au fost pe baza de FOB (n.red.„Free On Board” termen din normele internationale de comert INCOTERM 93 - livrare pe bordul vasului ), care nu ma implica pe mine, eu nu aveam nici o obligatie. Singura legatura dintre mine si transportatorul aerian era aceea ca trebuia sa-l anunt de ziua in care incarcam. Ii ofeream detalii ca sa-si calculeze cate zboruri necesita transportarea intregii incarcaturi. Ma intalneam cu el la o masa in timp ce se incarca.

Menciu a declarat in timpul procesului ca a fost nevoit sa schimbe denumirea marfii in acte, la presiunea celor de la ROMTEHNICA. Se practica in lume astfel de metode?

Naor: Nu stiu daca a fost obligat sau nu, dar cert este ca in declaratiile aeriene, in cererile de permis de survol, toate statele care vad trecut armament militar devin reticente. Nu cunosc vreo companie in lume care sa motiveze altceva in acte decat ”echipament tehnic”. Primul motiv il constituie pastrarea secretului militar asupra operatiunii. Al doilea: daca nu se mentioneaza ”echipament tehnic” s-ar putea sa nu primeasca permis de survol pe alte teritorii. Mai e vorba si de asigurari ale trasportatorilor. Daca un avion transporta explozibil si se scrie in acte asa ceva , orice tara refuza survolul. Asa, se mentioneaza doar ”echipament tehnic”. Nimic nu este aici ilegal. De fapt, nu s-a mintit cu nimic. Si echipamentul militar tot echipament tehnic este.

Revenim la relatiile cu autoritatile romane. Cea mai inalta autoritate in probleme de aparare este Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Evident ca despre activitatile dvs.trebuia sa stie si CSAT. Se cunostea la acest nivel derularea contractelor pe care le-ati avut?

Naor: Personal nu aveam cum sa am o relatie directa cu membrii CSAT. Dar, din experienta mea, va spun ca nu poate exista nici o activitate in acest domeniu, in nici o tara din lume, fara ca seviciile secrete ale statului respectiv si CSAT, in cazul Romaniei sa nu cunoasca asa ceva. Tot ce pot sa va mai spun este ca nu a existat nici o problema in domeniul armamentului, care sa nu fie cunoscuta chiar si de institutia prezidentiala. In toti acesti aproape opt ani.

(continuarea in numarul urmator)

Foto si text: Razvan SAVALIUC si Adina ANGHELESCU-STANCU