Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătoarea Lia Savonea (foto), reacționează după ultimul atac declanșat de presa #rezist împotriva sa. Atacul vine după o lungă campanie #rezist de denigrare a Liei Savonea, prin care se urmărește îndepărtarea acesteia de la conducerea Înaltei Curți, înlocuirea ei cu un judecător din cercul grupării #rezist-USR-Bolojan, mai ales că instanța supremă este cea care va pronunța decizia definitivă în dosarul în care a fost trimis în judecată generalul SRI Florian Coldea, capul Binomului DNA-SRI (alături de Laura Kovesi) și cel despre care se afirmă ca a inventat USR ca partid politic și ca a susținut miscările #rezist, adică fix tabăra care de câteva luni duce o campanie contra șefei ICCJ.

Concret, Lia Savonea a fost atacată într-un material publicat pe site-ul Rise Project pe motiv că, pe când activa la Curtea de Apel București, a dispus (nu singură, ci în complet de trei judecători, împreună cu judecătorii Dumitrița Piciarcă și Daniel Grădinaru) achitarea unui inculpat din Chiajna acuzat de tâlhărie, localitate condusă de un primar al cărui frate (fără legătură cu cauza) cumpărase cu soțul Liei Savonea un teren cu șapte ani înainte de soluția de achitare.

De asemenea, de-a dreptul amuzant, în articol se vorbește despre – atenție – existența a două hotărâri de achitare, deși una dintre aceste așa-zise două hotărâri diferite de achitare era de fapt o ciornă, redactată de o judecătoare ce ulterior nu a mai putut finaliza documentul pentru că a fost suspendată din funcție.

Aceasta a fost construcția care a stat la baza articolului rostogolit în bula #rezist-USR, un articol apărut, culmea, fix când Ilie Bolojan și #USR au preluat întreaga putere politică executivă, articol prin care s-a încercat reluarea campaniei anti-Savonea, dar care nu poate fi luat în serios de cei care cunosc puțin drept.

De altfel, Lia Savonea, în reacția sa trimisă după articolul din Rise Project (o publicație unde a mai fost țintă în trecut), acuză că absurdul raționamentului din articol, și anume că „o tranzacție imobiliară realizată de soțul meu în anul 2006, împreună cu un membru al comunității fără legătură cu cauza, ar fi fost făcută în anticiparea unei fapte penale comise ulterior, în anul 2008, de către o altă persoană, precum și a unei repartizări aleatorii a dosarului, la 7 ani distanță”.

”O asemenea construcție este în afara oricărei logici factuale și nu poate susține o concluzie serioasă”, precizează șefa ICCJ, adăugând că afirmațiile vehiculate în respectivul articol reprezintă o construcție artificială și denaturată, care se înscrie într-o vădită campanie de defăimare, bazată pe asocieri forțate și speculații privind persoane și situații fără legătură reală între ele.

Subliniind că nu au existat niciodată raporturi de afaceri ale soțului său, ori de altă natură, cu persoane pe care ea le-a judecat, Lia Savonea transmite că va utiliza de toate mijloacele legale pentru apărarea reputației sale profesionale, inclusiv formularea unei acțiuni în instanță împotriva tuturor persoanelor implicate în formularea şi susținerea afirmațiilor făcute în articolul care o vizează.

Redăm reacția președintei ICCJ Lia Savonea:

„Față de afirmațiile vehiculate în spațiul public, de natură să afecteze grav încrederea publică în actul de justiție, consider necesar să formulez următoarele precizări:

Resping ferm orice insinuare privind existența unor comportamente nelegale, a unor interese personale sau a oricărei forme de influență în exercitarea atribuțiilor mele de judecător. Întreaga mea activitate profesională s-a desfășurat exclusiv în cadrul legal, cu respectarea principiilor independenței, imparțialității și integrității funcției judiciare.

Afirmațiile vehiculate de jurnaliștii Rise Project reprezintă o construcție artificială și denaturată, care se înscrie într-o vădită campanie de defăimare, bazată pe asocieri forțate și speculații privind persoane și situații fără legătură reală între ele. Subliniez că nu au existat niciodată raporturi de afaceri ale soțului meu, ori de altă natură, cu persoane pe care eu le-am judecat.

Gravitatea acestor afirmații, precum și impactul direct asupra încrederii publice în actul de justiție și în integritatea funcției de judecător mă determină să utilizez toate mijloacele legale pentru apărarea reputației mele profesionale, inclusiv formularea unei acțiuni în instanță împotriva tuturor persoanelor implicate în formularea şi susținerea acestor afirmații.

Pentru corecta înțelegere a situației de fapt și a gravității distorsionării acesteia în materialele publice, prezint în continuare cronologia relevantă, bazată pe evidențele oficiale ale instanței:

i) Respectarea continuităţii completului

Potrivit evidențelor instanței, membrii inițiali ai completului nr. 3 au fost vizați, la momente diferite, de o anchetă penală, ceea ce a determinat suspendarea succesivă a acestora din funcție. În aceste condiții, pentru asigurarea continuității activității judiciare și a funcționării instanței, s-a impus reconstituirea completului vizând preluarea tuturor dosarelor din stocul lui, în conformitate cu prevederile legale și regulamentare aplicabile.

Prin urmare, modificările intervenite au avut un caracter obiectiv și inevitabil, fiind determinate de împrejurări independente de voința membrilor completului sau a conducerii instanței.

ii) Alegația privind existența unei „duble motivări în fapt și în drept” este lipsită de fundament.

Nu există două motivări diferite ale aceleiași hotărâri, în sensul sugerat, ci o singură motivare, redactată în condițiile legii.

Hotărârea a fost pronunțată în unanimitate la data de 10.12.2013, în contextul cadrului normativ existent la acel moment, când Codul de procedură penală nu prevedea obligativitatea redactării motivării concomitent cu pronunțarea soluției. Redactarea hotărârii a fost realizată ulterior, fiind finalizată la data de 10.07.2014, potrivit evidenţelor instanţei.

Inițial, cauza a fost repartizată spre redactare unui membru al completului, doamna judecător D.P., însă aceasta nu a finalizat motivarea ca urmare a suspendării din funcție la data de 18.04.2014. În aceste condiții, redactarea a fost repartizată, în mod legal, unui alt membru al completului de judecată, care a întocmit forma finală a hotărârii la data de 10.07.2014.

Potrivit evidențelor, în aplicația ECRIS a fost încărcată, din eroarea funcţionarului care a efectuat operaţiunea, la data de 03.07.2014, varianta „în ciornă”, nefinalizată a documentului, efectuată de către judecătorul desemnat iniţial, care nu constituie motivarea finală, oficială a hotărârii.

Singura formă autentică și valabilă este cea finalizată conform procedurii legale și atașată dosarului cauzei. De altfel, judecătorul desemnat inițial pentru redactare nu mai putea efectua nicio operațiune în cauză după data suspendării din funcție, respectiv 18.04.2014.

În acest context, subliniez că hotărârea a fost pronunțată în unanimitate de completul de judecată, ceea ce reflectă acordul deplin asupra soluției adoptate. În aceste condiții, chiar și ipotetice diferențe de nuanță în redactarea considerentelor nu au și nu pot avea relevanță juridică asupra soluției pronunțate.

Accentul pus pe astfel de aspecte formale, desprinse de contextul procedural și de realitatea juridică a cauzei, este de natură să deturneze în mod artificial discuția de la elementul esențial al actului de justiție, soluția pronunțată de complet, în mod unitar și legal.

iii) Aspectele privind activitatea soţului meu

Afirm ferm că nu a existat nicio situație în care interacțiunile sau activitățile acestuia, de orice natură, să fi generat ori să fi putut genera o stare de incompatibilitate, conflict de interese sau orice influență asupra exercitării atribuțiilor mele profesionale.

Pe întreaga durată a carierei mele de judecător, nu am avut alte preocupări în afara celor strict profesionale, desfășurate cu respectarea deplină a statutului magistratului și a tuturor restricțiilor prevăzute de lege. Nu am avut și nu am cunoștință despre relațiile sau raporturile din cadrul comunității în care locuiesc, dincolo de interacțiuni strict formale.

Resping categoric orice insinuare privind existența vreunui comportament nelegal sau a vreunui interes personal în legătură cu dosarul menționat. Nu am fost influențată de relații personale sau de altă natură și nu au existat motive de incompatibilitate care să impună formularea unei cereri de abținere.

Ceea ce atrage atenția în mod deosebit este faptul că raționamentul sugerat în articolul de presă presupune, în mod implicit, că o tranzacție imobiliară realizată de soțul meu în anul 2006, împreună cu un membru al comunității fără legătură cu cauza, ar fi fost făcută în anticiparea unei fapte penale comise ulterior, în anul 2008, de către o altă persoană, precum și a unei repartizări aleatorii a dosarului, la 7 ani distanță.

O asemenea construcție este în afara oricărei logici factuale și nu poate susține o concluzie serioasă”.