Prim-ministrul Ungariei, Viktor Orban (foto 1), poate sa dea mesaje „antieuropene si proruse” de la el din tara, daca doreste, dar nu de pe teritoriul Romaniei, a afirmat secretarul general al PSD, Paul Stanescu (foto 2), luni, 25 iulie 2022, la doua zile dupa ce Orban a facut o serie de declaratii privind razboiul din Ucraina.

Mai exact, prezent la Baile Tusnad, Viktor Orban a pus pe seama Ucrainei vina pentru declansarea razboiului si s-a aratat sceptic cu privire la sansele de victorie ale ucrainenilor. In plus, Orban a fost de parere ca acest razboi „s-ar putea sa fie cel care va pune capat suprematiei occidentale”.

Paul Stanescu si-a exprimat nemultumirea si fata de faptul ca Viktor Orban incurajeaza mesajele autonomiste ale maghiarilor din Romania – inclusiv la competitiile sportive. In acest context, Stanescu i-a amintit lui Orban ca autonomia etnica este inacceptabila, conform Constitutiei Romaniei.

Iata fragmentul de discurs legat de conflictul ruso-ucrainean (cuvantarea integrala este disponibila pe Libertatea.ro):

„A patra intrebare care urmeaza este cea a razboiului. Exista multe moduri de a privi toate razboaiele, dar aspectul principal al tuturor razboaielor este faptul ca mamele isi plang copiii si copiii isi pierd parintii. Aceasta abordare ar trebui sa prevaleze asupra tuturor celorlalte, chiar si in politica. Pentru guvernul maghiar, acest lucru inseamna ca este datoria noastra principala sa ne asiguram ca parintii si copiii maghiari nu se afla intr-o astfel de situatie. Aici as dori sa mentionez ca exista tari care ne critica deoarece cred ca nu ne angajam suficient de mult fata de ucraineni, dar ele sunt departe si ofera cel mult sprijin financiar sau armament, dar noi, ungurii, suntem singurii, in afara de ucraineni, care murim astazi in acest razboi.

Conform datelor noastre, 86 de maghiari au murit in acest razboi pana in prezent. Si aceasta este o perspectiva complet diferita. Noi, ungurii, am fost singurii care am dat sange in acel razboi, iar cei care ne critica nu au dat niciunul. De aceea, Ungaria, in calitate de tara vecina, are dreptul sa spuna ca pacea este singura solutie pentru a salva vieti omenesti, singurul antidot la inflatia de razboi si singurul antidot la criza economica de razboi. Cum ne vom gandi la acest razboi in viitor? Vom sustine ca acesta nu este razboiul nostru. Ungaria este membra a NATO si punctul nostru de plecare este ca NATO este mult mai puternica decat Rusia, asa ca Rusia nu va ataca niciodata NATO. Fraza ca nu se vor opri la Ucraina este o fraza de propaganda ucraineana slaba, dar de inteles, pe care o inteleg, pentru ca scopul lor este sa ne implice, sa implice cat mai multe tari de partea lor in acest razboi, dar este lipsita de orice baza realista. In acelasi timp, intrucat suntem membri NATO si dorim sa nu ne implicam in acest razboi, ne aflam intr-o situatie delicata, deoarece NATO si Uniunea Europeana au decis ca, desi nu vor deveni combatanti, vor furniza arme si vor impune sanctiuni economice grele, si, fie ca ne place sau nu, acest lucru inseamna ca sunt parti de facto – nu de jure, ci de facto – la acest conflict.

Acum ne aflam in pozitia periculoasa de a trebui sa ii ajutam cumva pe ucraineni ca parte de facto, astfel incat autoritatile de la Moscova sa nu perceapa aceasta situatie ca fiind una in care noi, NATO si Uniunea Europeana, devenim beligeranti oficiali. Aici este locul in care Uniunea Europeana si NATO fac echilibristica in fiecare zi, asumandu-si riscuri uriase. Pentru ca sunt multe de citit despre acest razboi, daca mai aveti atentie, as vrea sa spun cateva cuvinte despre cum s-a ajuns la acest razboi si care sunt motivele. Desigur, toata lumea stie ca Rusia a atacat Ucraina. Asta s-a intamplat. Acum sa vedem, care a fost motivul? Mentionand problema ca, odata ce intelegi ceva, de acolo pana la acceptarea lui este doar un pas. Dar este foarte important sa facem o distinctie morala intre a intelege ceva si a accepta ceva.

In termeni concreti, acest lucru inseamna ca este important sa intelegem de ce au facut rusii ceea ce au facut, dar nu inseamna ca, daca intelegi ce au facut, accepti ceea ce au facut. Rusii au formulat o cerere de securitate foarte clara, chiar au scris-o intr-un mod rar intalnit in diplomatie, si au trimis-o americanilor si NATO. Unde au scris ca cer ca Ucraina sa nu fie niciodata membra a NATO, Ucraina spune acest lucru, iar NATO insusi asigura Rusia de acest lucru si ne angajam sa nu plasam niciodata arme pe teritoriul Ucrainei care ar putea ajunge pe teritoriul rusesc. Occidentul a respins aceasta oferta si a refuzat sa o negocieze, spunand ca NATO are o „politica a usilor deschise”, adica usa este deschisa, oricine poate sa se inscrie si noi vom decide daca vrem sa il primim sau nu. Iar consecinta acestui refuz a fost ca astazi rusii incearca sa impuna prin forta armelor cerintele de securitate pe care anterior au incercat sa le obtina prin negocieri.

Trebuie sa spun ca, daca am fi fost putin mai norocosi si daca presedintele Statelor Unite ale Americii ar fi fost Donald Trump in acest moment crucial si daca am fi reusit sa o convingem pe Angela Merkel sa nu plece mai devreme, daca Donald Trump ar fi fost presedintele SUA si Angela Merkel cancelarul german, acest razboi nu ar fi izbucnit niciodata. Dar nu am fost norocosi, asa ca acum ne aflam in acest razboi. In acest razboi, strategia occidentala se bazeaza pe patru piloni. Este o strategie rezonabila pe hartie, poate chiar si cu cifre in spate. Primul este ca Ucraina nu poate castiga un razboi impotriva Rusiei pe cont propriu, ci cu antrenori anglo-saxoni si arme NATO. Aceasta a fost prima afirmatie.

A doua afirmatie strategica este ca sanctiunile vor slabi Rusia si vor destabiliza conducerea de la Moscova. Cel de-al treilea element strategic a fost ca vom fi capabili sa facem fata consecintelor economice ale sanctiunilor, care ne-ar afecta si pe noi, astfel incat ei sa fie mai afectati, iar noi mai putin. Iar al patrulea considerent strategic a fost ca lumea se va alinia in spatele nostru pentru ca aveam dreptate.

Cu toate acestea, ca urmare a acestei strategii excelente (asistenta rade la tonul sarcastic, n.red.), situatia este ca astazi ne aflam intr-o masina cu o pana pe toate cele patru roti. Este destul de clar ca razboiul nu poate fi castigat in acest fel. Ucrainenii nu vor castiga niciodata un razboi impotriva Rusiei cu antrenori si arme anglo-saxone. Pur si simplu pentru ca armata rusa are o superioritate asimetrica.

Al doilea fapt cu care trebuie sa ne confruntam este ca sanctiunile nu inclina balanta in favoarea Moscovei. In al treilea rand, Europa are probleme, probleme economice, dar si politice, iar guvernele cad ca piesele de domino. Abia dupa razboi au cazut britanicii, italienii, bulgarii si estonienii. Si unde este toamna? Cea mai mare crestere a preturilor a avut loc in luna iunie, cand preturile energiei s-au dublat. Efectele acestei situatii in viata oamenilor, care creeaza nemultumire, abia acum incep sa apara, iar noi am pierdut deja patru guverne (Europa, nu Ungaria, n.red.). Si in cele din urma, lumea nu numai ca nu este cu noi, dar este evident ca nu este cu noi.

Astfel, capacitatea americanilor de a-si alege imperiul raului, asa cum spun ei, si de a indemna lumea sa treaca de partea buna a istoriei – suntem putin jenati de faptul ca si comunistii au spus mereu acest lucru – de a-i aduce pe toti de partea buna a lumii si a istoriei, iar apoi lumea se va supune, ceea ce americanii obisnuiau sa faca, a fost eliminata. Cea mai mare parte a lumii, in mod evident, nu o face: chinezii, indienii, brazilienii, Africa de Sud, lumea araba, Africa.

O mare parte din ea refuza pur si simplu sa ia parte la acest razboi, nu pentru ca nu crede ca acolo unde se afla Occidentul se afla dreptatea, ci pentru ca, pentru ea, lumea nu se rezuma doar la acest razboi, ci are propriile sale probleme, cu care se lupta si pe care vrea sa le rezolve.

S-ar putea ca acest razboi sa fie cel care va pune capat, in mod demonstrativ, suprematiei occidentale, care a reusit prin diverse mijloace sa creeze o unitate mondiala impotriva altcuiva pe o anumita problema. Aceasta epoca se apropie de sfarsit, asa cum se spune in limbajul politic cu limba de lemn, cu o ordine mondiala multipolara care bate acum la usa noastra.

Si daca vorbim despre razboi, atunci, ca sa fim stilistici, exista o intrebare importanta: sto ghelai (n.r. „ce faci?” in rusa)? Exista problema ca armata Ungariei nu pare a fi foarte mare in comparatie cu celelalte. Exista si problema ca, in comparatie cu PIB-ul marilor tari europene si al SUA, de exemplu, PIB-ul Ungariei pare modest. Asadar, putem avea o viziune clara asupra situatiei, putem avea consideratii excelente despre razboi, putem avea o viziune clara, putem avea o propunere strategica, dar, stiti, in materie de razboi, conteaza foarte putin, pentru ca razboiul este un preludiu. Cuvantul celui mai puternic este cel care decide. Ungaria nu ar trebui sa nutreasca iluzia ca vom putea influenta evenimentele razboiului si strategia Occidentului cu sfaturile noastre excelente. Cu toate acestea, consider ca este o chestiune de onoare si o chestiune morala in orice dezbatere: trebuie sa incercam sa ne expunem pozitia si sa incercam sa convingem Occidentul sa dezvolte o noua strategie in loc de rapoarte de victorie goale. Daca toate cele patru roti ale masinii sunt intepate, trebuie sa schimbati rotile, patru dintre ele. Este nevoie de o noua strategie, iar accentul, tinta sa, nu ar trebui sa fie castigarea razboiului, ci negocierea pacii si prezentarea unei oferte de pace bune. Trebuie sa spun ca sarcina Uniunii Europene nu este acum de a putea vorbi, de a lua partea rusilor sau a ucrainenilor, ci de a lua partea Rusiei si a Ucrainei. Aceasta ar trebui sa fie esenta unei noi strategii.

Ce se va intampla? Rusii vorbesc o limba veche. Asa ca, atunci cand le ascultam, parca auzim sunetele trecutului: sistemul gestual, categoriile, cuvintele. Cand il ascult pe dl Lavrov, seamana cu ceea ce am auzit acum treizeci sau patruzeci de ani, dar asta nu inseamna ca ceea ce spun nu are sens. Are sens si merita luata in serios.

In urma cu doua zile, de exemplu, un oficial rus a declarat ca vor avansa in Ucraina pana cand linia frontului va fi atat de departe incat nu va putea fi penetrata de armele aflate in mainile ucrainenilor, adica, cu cat mai multe arme moderne pe care NATO le furnizeaza ucrainenilor, cu atat mai mult rusii vor avansa linia frontului, pentru ca sunt o natiune militara care gandeste doar in termeni de securitate si este interesata doar sa se asigure ca nu este atacata din interiorul Ucrainei. Deci, in acest moment, ceea ce facem este sa prelungim razboiul, fie ca ne place sau nu. Iar acest lucru inseamna, si ar trebui sa ne impacam cu aceasta idee, ca nu vor exista discutii de pace ruso-ucrainene. Oricine asteapta acest lucru asteapta in zadar. Deoarece Rusia doreste garantii de securitate,doar negocierile ruso-americane pot pune capat razboiului. Pana cand nu vor avea loc negocieri ruso-americane, nu va exista pace. As putea spune, dar iata-ne pe noi, europenii, dar, din pacate, prieteni, trebuie sa spun ca noi, europenii, am pierdut sansa de a influenta lucrurile. Am pierdut sansa de a ne juca jocul, dupa 2014, cand i-am lasat pe americani in afara primului conflict, primul acord de la Minsk in razboiul din Crimeea, si in schimb, cu o garantie germano-franceza, am ajuns la un acord de la Minsk care ar fi trebuit sa fie pus in aplicare. Dar, din pacate, noi, europenii, sau cei care ne reprezinta, germanii si francezii, nu am reusit sa fortam acest lucru, si de aceea rusii vor acum sa negocieze nu cu noi, ci cu oricine poate impune Ucrainei ceea ce au convenit. Asadar, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Europa se afla din nou intr-o situatie in care nu va avea un cuvant de spus in cea mai importanta problema de securitate, in a decide care este cea mai importanta problema de securitate, ci va avea din nou un cuvant de spus cu americanii si rusii”.

Redam reactia lui Paul Stanescu fata de declaratiile lui Viktor Orban:

„Romania nu este trambulina mesajelor antieuropene si proruse ale premierului Viktor Orban

'Intinde-te doar cat iti permite patura', spune un proverb de origine maghiara. In mod normal, acesta ar trebui sa fie cunoscut si de catre liderii maghiari, care vin an de an in Romania, pentru a participa la diferite evenimente organizate la Baile Tusnad. Doar ca, in ultima perioada, si mai ales in aceste zile, intelepciunea proverbiala maghiara a cam lipsit din tipul de comportament politic pe care ar trebui sa-l aiba acestia cand sunt oaspeti pe teritoriul unui alt stat.

Voi fi foarte clar si transant in privinta comunicarii politice nationaliste din zilele acestea ale liderilor unguri: Romania nu este o trambulina pentru mesajele antieuropene si proruse, nici ale premierului Viktor Orban, nici ale membrilor guvernului ungar. Daca acestia doresc sa critice actiunile comune ale UE si NATO si sa faca previziuni legate de agresiunea la care este supusa Ucraina din partea Rusiei, atunci sa o faca de pe teritoriul Ungariei, unde au libertatea de a spune ce vor. In interiorul unui alt stat, astfel de mesaje sunt inadecvate.

Nu avem nevoie ca acestea sa se amestece toxic, in spatiul public romanesc, cu angajamentele si pozitiile noastre clare in favoarea consolidarii si sustinerii proiectului european. Sa spui ca UE a pierdut razboiul este absolut inutil, superficial si necredibil, mai ales cand vorbesti de pe pozitia complicata de stat izolat politic in UE. Intelepciunea proverbiala maghiara poate fi utila, dar cea politica lasa de dorit.

In plus, vreau sa atrag atentia ca un alt aspect devine ingrijorator si nu-l putem tolera: transformarea sportului, in zonele cu minoritate maghiara, in instrument de promovare a autonomiei pe criterii etnice. In loc ca sportul sa promoveze competitia, unitatea si o buna intelegere intre maghiari si romani, a ajuns sa derapeze catre anumite scopuri politice. Se vede rau, ca si cum trebuie multumiti diversi oficiali unguri cu orice pret, atunci cand vin in Romania. Cred ca se impune la nivelul Coalitiei o clarificare urgenta a acestui mod de a gestiona activitatea sportiva. Este inacceptabil ca el sa fie denaturat de la adevarata sa misiune, chiar sub ochii nostri si a autoritatilor romane.

Aceste momente, oarecum penibile si provocatoare, trebuie sa dispara. Relatiile oficiale diplomatice care se construiesc intre Romania si Ungaria nu trebuie alterate sub nicio forma de tot felul de provocari politice.

Reamintesc oricui mai are indoieli ca autonomia pe criterii etnice este inacceptabila, contrara Constitutiei, iar unitatea si indivizibilitatea tarii sunt sfinte”.

sursa foto Stanescu: Mediafax