28 octombrie 2021

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

Asta-i de-aia!

Scris de: Ioana TRIPON, judecator, Curtea de Apel Cluj | pdf | print

16 septembrie 2021 11:48
Vizualizari: 4719

Acesta este motto-ul educational pe care mi-l serveau parintii cam de fiecare data cand saream calul.



Indiferent in ce directie, indiferent in ce context il saream, auzeam: Asta-i de-aia!

Ca ne radeam cu sora mea fara limita, ca intrebam ceva foarte aiurea... Asta-i de-aia!

Toata adolescenta m-am simtit contrariata si limitata in avantul tineresc de a gasi o replica isteata la orice lucru de nimic. Tot ce spuneam tindea sa fie... de-aia.

De care?

De aia de care nu: de aia de care nu trebuie sa spui; de aia de care nu trebuie sa faci; de aia de care nu trebuie sa...

Si iata ca au trecut anii si am inteles cata dreptate aveau parintii in intuitia lor educationala si axiologica necizelata, in flerul bunului simt preluat din educatia traditionala pe care o primisera.

Am ajuns intr-o vreme in care nimeni nu mai spune: „Asta-i de-aia!”, in care nu mai exista frana.

Am ajuns vremea in care orice se poate, si parca, cu cat e mai anapoda, cu atat tinde sa fie mai trendy, mai musai, mai de facut! Orice nefacuta a devenit facubila, placubila, (iubibila. Sunt sigura ca si o gaselnita lingvistica de genul aceasta ar fi fost „de-aia”)...

Iata exemplul care mi-a amintit de epoca lui „asta-i de-aia”:

Citesc cu ochii mari ca sectia de procurori a CSM a conchis ca sectia de judecatori a CSM a afectat reputatia profesionala si independenta unei procuroare atunci cand aceasta (sectia de judecatori a CSM) a constatat ca a fost afectata independenta si impartialitatea judecatorilor din cadrul Curtii de Apel Bucuresti investiti cu solutionarea unui dosar prin modul de formulare de catre procuroare a unei cereri de recuzare in cauza.

Asta-i de-aia!!!

Nu se poate escalada pana intr-acolo orice principiu care sta la baza functionarii societatii. Nu se pot escalada constructiile pe care se bazeaza statul; scheletul acestuia, asa cum il vedem, inca rezista, si nu vad de ce ne-am apuca sa ne sabotam propria casa, de ce sa ne apucam sa o demolam.

Practic, sectia de procurori de unde isi mai trage seva, de unde isi mai invoca legitimitatea, daca destructureaza legitimitatea celeilalte „jumatati”, mai mari si mai specifice, a Consiliului? CSM este garantul independentei justitiei (art. 1 alin. 1 din Legea nr. 317/2004). Aceasta este o axioma. Cum vii tu, sectia mai mica a CSM, sa sustii ca cealalta sectie a CSM, care vegheaza la independenta justitiei, o incalca?

Zice Iisus: „Orice imparatie, dezbinandu-se in sine, se pustieste si casa peste casa cade”. De ce vrea sectia de procurori a CSM desfiintarea acestei garantii a independentei justitiei, care este CSM?

Este ca si cum profesorul de educatie fizica ar face observatii profesorului de matematica sau celui de limba romana, in careu, in fata elevilor, cu privire la metodele sale educationale. Sigur, ei pot discuta ce vor in cancelarie, intre ei, dar in careu, in fata tuturor, e contraproductiv sa se faca ajustarile acelea de culise, discutiile colegiale si principiale.

Ma intreba adineauri un copil: profesoara de desen primeste acelasi salariu ca si aia de mate?

Minte de copil, necorupta de tot felul de principii care ajung sa piarda din vedere esentialul, principalul, fundamentalul. Pai tu pui pe acelasi loc principalul cu secundarul? E tot aia sa predai matematica si sa predai desen?

E tot aia sa infaptuiesti justitia, ca atribut al judecatorilor, cu a indeplini o activitate judiciara, ceea ce face ministerul public?

Functia CSM nu poate fi aceea de a destructura justitia, de indata ce trebuie sa fie garantul independentei ei. Cu alte cuvinte, nu poate sectia de procurori a CSM sa atace insasi legitimitatea celeilalte sectii, pretinzand ca ar incalca independenta procurorilor.

In primul rand, daca independenta judecatorilor este un principiu constitutional (art. 124 alin. 3 din Constitutie), procurorii „isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic” (art. 132 alin. 1 din Constitutie).

Iata ca independenta procurorilor nu este un principiu constitutional, ci dimpotriva, principiul in ceea ce ii priveste este cel al controlului ierarhic.

Daca se stipuleaza in cuprinsul Legii nr. 317/2004 despre independenta procurorilor, ea este reglementata doar cu privire la „dispunerea solutiilor” (art. 30 alin. 1 din Legea nr. 317/2004), nicidecum cu privire la cererile pe care le pot formula in cauzele in care participa (cum este o cerere de recuzare). Ca atare, nu exista o independenta a procurorului in a formula cereri, care sa fie reglementata si aparata in ceea ce ii priveste, pentru ca aceasta independenta este reglementata doar pentru „dispunerea solutiilor”.

E foarte greu sa gasesti cuvintele potrivite si toate fundamentele pe care se aseaza statul si institutiile sale, de valoare si reglementare constitutionala. Lucrurile sunt legate intre ele si au o coeziune si o coerenta organica pe care nici nu o mai asezi in notiuni, ci o simti, cu buna credinta, atunci cand traiesti intr-o societate structurata. Or, a pune astfel sub semnul intrebarii legitimitatea organelor statului, a unei institutii atat de prestigioase ca sectia de judecatori a CSM, si inca de catre un alt organism similar, este bulversant, contrariant si arunca in rizibil o institutie pe care trebuie sa o caracterizeze sobrietatea si respectabilitatea.

Mai apar, din cand in cand, actiuni judiciare in care diferiti cetateni inteleg sa cheme in judecata cam tot ce pot gandi ei ca fiind mai respectabil in stat, diferite ambasade, presedinte, guvern, organe centrale ale statului, cu totii chemati sa asiste la te-miri-ce situatie litigioasa comuna. Asa gandesc ei, cetatenii respectivi, ca pot sa-si asigure toata importanta pe care simt ca o merita litigiului pe care il declanseaza, si cheama la ordine, pentru acea miza punctuala pe care o au de rezolvat (o pensie, sa zicem), cam tot ce poate fi important si prestigios in stat, intr-o asezare de lucruri care seamana cu treaba ceea: parturiunt montes, nascetur ridiculus mus (n.r. „se vor cazni muntii in durerile facerii, iar un soarece ridicol se va naste” – Horatiu, „Ars poetica”).

Cam in acelasi registru se inscrie si treaba astalalta, prin care suntem transportati in locul de legenda unde se bat muntii in capete (muntii juridici, de asta data), pentru o situatie de prestigiu punctual care nu ar justifica daramarea intregului edificiu.

Comentarii

# Parerea mea date 16 septembrie 2021 16:25 -28

Daca un judecator al curtii de apel poate sa scrie ca se radea…..asta-i de aia rau de tot.

# ANONYMUS MAGNUS date 16 septembrie 2021 18:15 -37

"A se rade" este o exprimare familiala, folosita constient pentru a imprima unei conversatii un ton amical-colocvial. Nu este automat o greseala. Pana si CTPopescu o mai foloseste, in stilul sau caustic, uneori.

# VIKY date 16 septembrie 2021 19:08 +61

In Romania,in epoca nu de mult apusa, bunicii si parintii educau si invatau copiii fara tehnologie. Einstein: "Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă ca relațiile interumane. În lume va exista o generație de idioți". Multi parinti din ziua de azi au adevarul in fata, dar ei nu sunt constienti de el.

# nae din dealul feleacului date 16 septembrie 2021 21:58 +7

Foarte frumos,corect si inteligent comentariu.Felicitari D-na Jude Tripon!

# clar date 17 septembrie 2021 09:49 +7

Pour les connaisseurs: sa ne radem e ca in replica lui Dorel Visan din Cel mai iubit dintre pamanteni: "Vezi ma? De aia imi place mie sa lucrez cu intelectuali, astia prinde repede.- Desteptarea!- De ce? Hai. Hai ma!- Unde? Sa ne radem.- Sa ne frigem in bulane de ne sar capacele.- Hai, scoala-l si pe alalalt.- Lasati-l sa doarma, e bolnav, are tuberculoza, a facut si-o criza.- Si? Ii dam o curva si o tuica.- Si iar ne radem, ca asa ne place noua, sa ne radem. Asa ne place.- Nu, fara bocanci. Mergem desculti."

# Un oarecare date 17 septembrie 2021 11:26 -9

Sunt în total dezacord cu autoarea articolului. Formularea unei cereri de recuzare intră în exercitarea obișnuită a activității de procuror. Iar secția pentru judecători, în loc să respingă în cuvinte puține cererea de apărare, a făcut o eroare fatală, stabilind cu de la sine putere și în afara cadrului procesual respectiv, dacă procurorul a procedat corect sau incorect. A, dacă dădea cu roba de pământ ori dacă se tăvălea pe jos erau alte discuții. Dar la cererea de recuzare, singurul suveran să aprecieze era completul ce a judecat recuzarea. Nu secția pentru judecători.

# Daca nu denuntati orice amestec al SRI date 17 septembrie 2021 22:07 +77

in justitie , atunci va meritati soarta toti din aceasta bransa ! De fiecare data cand vedeti sau auziti ca a fost vreunul din (de)servicii , in special necalificatii de la SRI , prezentati public : nu dvs , ci tot mai multi !

# Explicatii date 20 septembrie 2021 19:35 0

1.exemplul profilor de desen si de matematica:judele judeca ce i da procurorul,deci instanta nu lucreaza cu materia ei!in plus rolul activ al aflarii adev judiciar il are procurorul nu judecatorul care a devenit un arbitru(spre deosebire de sistemul acuzatorial%adversial comunist in care judele era obligat sa afle adevarul. 2.a considera ca o cerere d recuzare (chiar neintemiata)afecreaza independenta judecatorului e mare prostie...procurorul e independemt in a pune concluzii in fata instantei,el avand rol activ si nu instanta,cu atat mai putin avocatul.

# Explicatii 2 date 20 septembrie 2021 19:39 +1

În expunerea de motive a n.C.pr.pen. s-a menţionat explicit că „Procurorul, ca titular al acţiunii penale, va trebui să dovedească acuzarea, prin administrarea de probe. Pe cale de consecinţă este regândit rolul judecătorului, care va veghea cu preponderenţă ca procedurile ce se desfăşoară în faţa sa să aibă caracter echitabil, principiul rolului activ nemaifiind consacrat ca atare în Partea generală a proiectului”. Pentru faza de judecată se prevede explicit doar pentru procuror că „exercită rol activ, în vederea aflării adevărului şi a respectării dispoziţiilor legale” (art. 363 alin. 2 n.C.pr.pen.). Deci procurorul vegheaza ca judecatorul sa afle adevarul avamd in vdr rolul lui de a apara drepturile si liberatatile fundamentale ale cetatenilor,cars pot fi lezate grav de un jjdecator in cadrul unui proces

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 27.10.2021 – Kovesi n-ar fi mandra. Stoina, bagat in disciplinar pentru ca sta cu curu' pe dosare

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva