Ministrul Justitiei Tudorel Toader ar face bine sa se aplece si asupra Sentintei pronuntate de judecatorul Amer Jabre de la Curtea de Apel Bucuresti in dosarul in care procuroarea Mihaela Iorga Moraru (foto stanga) a solicitat suspendarea ordinului de revocare a sa din DNA, emis de Laura Codruta Kovesi (foto dreapta), atunci cand va aduna motivele care vor determina oportunitarea revocarii lui Kovesi din functia de procuror-sef al DNA. Sustinem aceasta intrucat motivarea Sentintei judecatorului Jabre abunda de elemente care conduc la ideea ca revocarea Mihaelei Iorga Moraru din DNA ar fi putut reprezenta un act de razbunare al lui Kovesi, insusi judecatorul CAB ridicand "semne de intrebare asupra motivelor reale, oportunitatii si legalitatii procedurii de revocare" dispuse de Laura Kovesi.

Astfel, apreciem ca Tudorel Toader ar trebui sa ia in considerare cele retinute in sentinta judecatorului Jabre intrucat in cuprinsul documentului se contureaza, in opinia noastra, indiciile savarsirii de catre Laura Kovesi a infractiunii unui de abuz, aspect care va fi confirmat pe deplin daca ordinul de revocare va fi anulat. Iar aceasta se va afla dupa trecerea celor 5 zile de la comunicarea sentintei motivate, timp in care sefa DNA poate contesta solutia. Pana la acel moment, Tudorel Toader ar trebui sa analizeze oportunitatea revocarii lui Kovesi din DNA?

In motivarea Sentintei nr. 3325 din dosarul nr. 6018/2/2017 pe care Lumeajustitiei.ro o prezinta in exclusivitate, se arata ca operatiunea de revocare din DNA a procuroarei Mihaela Iorga Moraru a fost declansata abia a doua zi dupa ce aceasta formulase o sesizare disciplinara la Inspectia Judiciara, in care reclama fapte din interiorul DNA, si chiar in ziua in care a solicitat CSM apararea reputatiei sale, fiindu-i imputate fapte (disjungerea denuntului formulat de Dinu Pescariu prin e-mail si pe whatsapp) de care Laura Kovesi avea cunostinta de cel putin doua luni. Dincolo de faptul ca in cele doua luni Kovesi nu a considerat ca actiunile Mihaelei Moraru ar putea reprezenta un motiv de revocare, prelungindu-i intre timp detasarea in functia de procuror-sef al Serviciului de combatere a macrocriminalitatii economico-financiare din cadrul DNA, trebuie precizat ca disjungerea pentru care Moraru a fost revocata s-a facut la cererea expresa a lui Marius Bulancea procuror-sef al Sectiei de combatere a infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie din DNA, in subordinea caruia activa procuroarea Iorga Moraru.

In aceste conditii, concluzioneaza judecatorul Amer Jabre “imprejurarea ca in intervalul 27.04.2017-26.07.2017, paratul Laura Kovesi nu a intreprins niciun demers impotriva reclamantei Mihaiela Iorga Moraru, coroborata cu imprejurarea ca aceste demersuri au fost declansate imediat dupa formularea de catre reclamanta Mihaeila Iorga Moraru a sesizarii disciplinare din data de 26.07.2017, ridica semne de intrebare asupra motivelor reale, oportunitatii si legalitatii procedurii de revocare. In acest context, prezinta relevanta si faptul ca dupa revocarea reclamantei, paratul a introdus, la randul sau, 3 sesizari disciplinare impotriva acesteia, in datele de 17,19 si 21 iulie 2017."

Analizand "prudenta in luarea deciziei de revocare", judecatorul CAB Amer Jabre a retinut ca Laura Kovesi nu i-a oferit Mihaelei Iorga Moraru posibilitatea de a se apara fata de acuzatiile aduse, "neexistand dovezi nici macar cu privire la solicitarea unui punct de vedere cu privire la faptele imputate".

In acest context, judecatorul Amer Jabre de la Curtea de Apel Bucuresti a retinut in sentinta faptul ca Laura Kovesi nu a putut sa combata afirmatiile Mihaelei Iorga Moraru referitoare la faptul ca "denuntatorul (n.red. - Dinu Pescariu) i-a fost "directionat" chiar de catre conducerea DNA, reclamanta (n.red. - Mihaela Iorga Moraru) banuind ca in prealabil acesta a si fost in audienta la conducerea DNA”.

Reprosandu-i-se in ordinul de revocare al conducerii DNA faptul ca nu a inregistrat denuntul lui Dinu Pescariu, Mihaela Iorga Moraru a aratat ca aceasta era modalitatea uzuala de inregistrare a denunturilor in cadrul unor dosare aflate deja in lucru, astfel ca procuroarea Moraru nu a facut decat sa urmeze practica. Nici aceasta sustinere nu a putut fi combatuta de sefa DNA Laura Kovesi.

Fata de aceasta procedura, procuroarea Mihaela Iorga Moraru a facut o precizare esentiala, necontrazisa fiind de Kovesi. Anume ca modalitatea de inregistrare a denunturilor prin e-mail si whatsapp "a fost utilizata inclusiv in ceea ce priveste denunturi formulate impotriva procurorului-sef al DNA". Ne intrebam astfel, cam cate denunturi or fi fost depuse la DNA impotriva sefei Directiei Laura Kovesi? Ce s-a intamplat cu ele? Au fost ele analizate pe bune?

Judecatorul Amer Jabre despre procurorii din CSM: “S-au rezumat la a prelua ca atare sustinerile procurorului-sef al DNA din cuprinsul cererii de revocare, fara ca aceste sustineri sa fie dublate de probe aferente”

In motivarea Sentintei nr. 3325 din dosarul nr. 6018/2/2017, judecatorul Amer Jabre concluzioneaza un alt aspect care. Este vorba despre faptul ca procurorii din CSM care au solutionat cererea de revocare a Mihaelei Iorga Moraru din DNA formulata de Laura Kovesi nu au tinut cont de apararile procuroarei Moraru si nici nu au solicitat ca cererea sefei DNA sa fie dublata de probe. In schimb, “s-au rezumat la a prelua ca atare sustinerile procurorului-sef al DNA din cuprinsul cererii de revocare”: “Cercetand continutul Hotararii nr.525/04.07.2017 a CSM-sectia pentru procurori se observa ca membrii sectiei s-au rezumat la a prelua ca atare sustinerile procurorului-sef al DNA din cuprinsul cererii de revocare, fara ca aceste sustineri sa fie dublate de probe aferente si fara a se analiza in vreun fel apararile reclamantei care a fost prezenta in sedinta Consiliului din data de 04.07.2017, existand deci aparenta ca analiza nu a fost una efectiva si reala, ci pur formala.”

Prezentam in continuare pasaje relevante din Sentinta civila 3325 din 27 septembrie 2017 pronuntata in dosarul nr.6018/2/2017 de judecatorul Amer Jabre:

"Pentru ca principiul stabilitatii in functie (aplicabil procurorilor pe toata durata detinerii acestei functii, indiferent de parchetul la care functioneaza, potrivit art.3, alin.1 din Legea nr.303/2004) sa fie unul efectiv, este necesara crearea unui sistem de garantii impotriva eventualelor abuzuri/masuri arbitrare ale conducerii noii institutii, in special deci in ceea ce priveste constatarea cazurilor de incetare a numirii/revocare/eliberare din noua functie.

Altfel, spus, inainte de a constata existenta unuia din cazurile de revocare a numirii, conducerea institutiei trebuie sa se asigure prin toate mijloacele rezonabile ca masura pe care intentioneaza sa o ia este legala si oportuna, adica sa dea dovada de maxima prudenta, ceea ce implica in mod necesar analizarea situatiei de fapt si de drept din toate perspectivele posibile, mai ales prin ascultarea, verificarea si deliberarea asupra argumentelor/apararilor/probelor propuse de procurorul ce urmeaza a fi afectat de masura revocarii.

Pentru a verifica daca o astfel de obligatie a fost respectata de catre parat, instanta este datoare sa ia in considerare atat faptele ce au legatura directa cu cazul de revocare, cat si contextul in care revocarea s-a produs.

Procedand la aceasta analiza, instanta retine ca operatiunile de revocare a reclamantei au fost declansate (in 27.06.2017, prin intocmirea unui referatul in dosarul penal nr.202/P/2017 de catre procurorul de caz si inaintarea lui catre conducerea DNA) a doua zi dupa ce aceasta a formulat o sesizare disciplinara privind fapte din interiorul DNA (26.06.2017) si chiar in ziua in care a solicitat CSM apararea independentei sale (27.06.2016).

Cu toate acestea, se observa ca faptele imputate reclamantei erau cunoscute paratului de cel putin 2 luni (cel putin din data de 27.04.2017 cand denuntul formulat de .....a fost disjuns de reclamanta din dosarul nr.520/P/2015, fiind format dosarul nr.202/P/2017), fara ca intre timp acesteia sa i se fi imputat ceva.

In plus, potrivit sustinerilor reclamantei, necontestate de parata, disjungerea acestui denunt i-ar fi fost solicitata expres de catre procurorul-sef al Sectiei de combatere a infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, rezultand deci ca existenta lui era cunoscuta deja la acea data (27.04.2017)

Mai mult chiar, a doua zi dupa aceasta disjungere, reclamantei i-a si fost prelungita detasarea in functia de procuror-sef al Serviciului de combatere a macrocriminalitatii economico-financiare din cadrul Sectiei de combatere a infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, din cadrul DNA-structura centrala.

Ca atare, imprejurarea ca in intervalul 27.04.2017-26.07.2017, paratul nu a intreprins niciun demers impotriva reclamantei, coroborata cu imprejurarea ca aceste demersuri au fost declansate imediat dupa formularea de catre reclamanta a sesizarii disciplinare din data de 26.07.2017, ridica semne de intrebare asupra motivelor reale, oportunitatii si legalitatii procedurii de revocare.

In acest context, prezinta relevanta si faptul ca dupa revocarea reclamantei, paratul a introdus, la randul sau, 3 sesizari disciplinare impotriva acesteia, in datele de 17,19 si 21 iulie 2017.

De asemenea, in ceea ce priveste prudenta in luarea deciziei de revocare, instanta retine a paratul nu a acordat reclamantei nicio posibilitate de a se apara, neexistand dovezi nici macar cu privire la solicitarea unui punct de vedere cu privire la faptele imputate.

In continuare, se observa ca desi reclamanta a prezentat in cadrul procedurii prealabile o serie de argumente (reluate aspoi in fata instantei), acestea nu au fost analizate sub nicio forma de catre parat.

Astfel, aceasta a aratat (fara ca aceste afirmatii sa fie combatute de parat), printre altele:

-faptul ca denuntatorul .....i-a fost "directionat" chiar de catre conducerea DNA, reclamanta banuind ca in prealabil acesta a si fost in audienta la conducerea DNA.

-faptul ca denuntul din 14.10.2016 nu a fost depus de denuntator personal la sediul DNA, ci a fost trimis pe emailul de serviciu al reclamantei si prin serviciul electronic Whatsapp, dupa contactarea telefonica prealabila a reclamantei (existand aparenta ca denuntul a fost redactat la calculator, printat, apoi semnat olograf de denuntator, scanat si trimis prin email), astfel incat, in acest context, sustinerile paratului in sensul ca denuntatorul nu putea fi prezent in sediul DNA in ziua respectiva, par a fi inutile.

Reclamanta a afirmat ca dupa emiterea ordinului de revocare, i-a fost interzis accesul la emailul de serviciu, fiind in imposibilitate de a dovedi faptul ca denuntul a fost primit in mod real in acea zi. Mai mult, aceasta a aratat ca nu i s-a permis accesul nici macar pentru a putea preda catre institutie dosarele penale pe care le avea in lucru la momentul revocarii.

Trebuie precizat ca paratul nu a contrazis aceste afirmatii, astfel incat ele prezinta o doza ridicata de credibilitate, fiind evident ca daca reclamanta ar putea dovedi primirea denuntului prin emailul de serviciu in data de 14.10.2016 problema datei certe a acestuia nu s-ar mai pune. (…)

Instanta apreciaza ca fiind foarte relevanta sustinerea reclamantei in sensul ca aceasta modalitate de inregistrare a denunturilor (in cadrul unor dosare aflate deja in lucru) reprezenta o modalitate uzuala de lucru in cadrul DNA, astfel incat reclamanta nu a facut decat sa urmeze aceasta practica, ca o expresie a posibilitatii legale a organului judiciar, posibilitate conferita chiar de Codul de procedura penala, de a extinde o cercetare/urmarire penala in curs si cu privire la alte fapte noi sau cu privire la alti faptuitori, in masura in care exista o legatura intre faptele noi si cele aflate in cercetare.

Mai mult chiar, in cadrul plangerii prealabile adresate emitentului ordinului de revocare, reclamanta a afirmat ca aceasta modalitate de inregistrare a denunturilor a fost utilizata inclusiv in ceea ce priveste denunturi formulate impotriva procurorului-sef al DNA.

Or, paratul nu a combatut nici aceste afirmatie a reclamantei, existand astfel rezerve serioase cu privire la o eventuala incalcare a normelor interne privind modul de inregistrare a denunturilor. (...)

In ceea ce priveste procedura acordarii de catre CSM-sectia pentru procurori a avizului favorabil de revocare a reclamantei din functie, instanta retine ca, fiind vorba de un act administrativ prealabil, neproducator de efecte juridice prin el insusi, legalitatea avizului respectiv poate fi cercetata odata cu legalitatea ordinului final de revocare, in temeiul art.18, alin.2 din Legea nr.554/2004, dupa cum s-a aratat deja mai sus.

Cu privire la acest aspect, instanta retine ca, indiferent de natura sa (consultativa sau conforma), avizul a fost conceput drept o garantie, un filtru impotriva riscului arbitrariului in luarea masurii revocarii procurorilor DNA (aspect care confirma gravitatea masurii revocarii, gravitate retinuta mai sus).

Constituind deci o garantie a exercitarii cu buna credinta de catre procurorul-sef al DNA a dreptului de revocare a procurorilor, avizul CSM trebuie dat in conditii care sa asigure realizarea efectiva a acestei functii (de garantie), el neputandu-se transforma intr-o operatiune pur formala, de confirmare ab initio a demesurilor initiate de procurorul-sef al DNA.

Pentru a-si indeplini insa aceasta functie, este necesar ca avizul sa fie dat in deplina cunostinta de cauza de catre membrii procurori ai CSM, adica prin cunoasterea deplina a situatiei de fapt si de drept imputate procurorului, prin analizarea directa si nemijlocita a probelor pe care se bazeaza aceasta situatie de fapt si prin acordarea posibilitatii procurorului in cauza de a dovedi contrariul (respective faptul ca masura revocarii nu se justifica).

Chiar daca aceste obligatii ale Consiliului nu sunt prevazute in mod expres de lege, necesitatea respectarii lor rezulta fara doar si poate din insusi rolul acestui aviz, din scopul pentru care el a fost instituit de legiuitor.

De asemenea, este adevarat ca in procedura de acordare a avizului, Consiliul nu trebuie sa se transforme intr-o adevarata instanta de judecata, nefiind deci obligatorie acordarea tuturor garantiilor pe care le implica un proces, insa din modul in care este tratata cererea de revocare trebuie sa rezulte ca aceasta a fost analizata efectiv si deplin de catre membrii Consiliului.

Or, cercetand continutul Hotararii nr.525/04.07.2017 a CSM-sectia pentru procurori se observa ca membrii sectiei s-au rezumat la a prelua ca atare sustinerile procurorului-sef al DNA din cuprinsul cererii de revocare, fara ca aceste sustineri sa fie dublate de probe aferente si fara a se analiza in vreun fel apararile reclamantei care a fost prezenta in sedinta Consiliului din data de 04.07.2017, existand deci aparenta ca analiza nu a fost una efectiva si reala, ci pur formala."

*Cititi aici integral Motivarea Sentintei CAB