Astazi, pentru a zecea oara, Frans Timmermans ne-a repetat metafora cu maratonul, fiind, probabil, sincer ingrijorat de situatia justitiei din Romania. Pot sa sper ca aceasta abordare a candidatului Grupului Socialist din Parlamentul European la presedintia Comisiei va duce la un blat cinstit cu candidatul PPE si ca domnul Timmermans isi va incheia maratonul electoral, anul viitor, si va fi desemnat prim-vicepresedinte al Comisiei, conduse de PPE, si Inalt Reprezentant pentru politica externa al UE, in viitorul mandat. Asa ca sa nu il certam foarte tare. Pozitia sa in chestiunea MCV poate avea si motive subiective. Asa ca sa il intelegem. L-am inteles noi si pe Barroso, care acum se “chinuie” ca vicepresedinte la Banca de investitii Goldman Sachs., dupa ce s-a luptat cu coruptia din Romania..

In ceea ce priveste MCV, am scris de multe ori despre intelegerea din 2006, dintre Monica Macovei si Barroso/K. Day. Poate voi mai relua unele postari.

Referitor la raportul din acest an, deocamdata o observatie de principiu. Numeroase prevederi si reglementari criticate in Raport au trecut prin “furcile caudine” ale Curtii constitutionale iar textele Constitutiei noastre au fost verificate din punctul de vedere al conformitatii cu tratatele europene. Ca atare, a critica textele validate de Curtea Constitutionala a Romaniei inseamna a extinde nepermis competentele Comisiei Europene.

Exista o jurisprudenta relativ consistenta a CCR (si a altor curti din Europa) care arata ca actele legislative europene (directive, regulamente) sufera un control din partea Curtilor constitutionale ale statelor membre, daca sunt neconforme cu textele Constitutiei statului respectiv. In acest caz, ele sunt suspendate de la aplicare pana cand sunt modificate corespunzator de catre institutiile europene. Singurele situatii in care se procedeaza invers (statul membru este cel care isi va schimba textele constitutionale) este cand ele contravin Tratatelor UE.

In rest, o afectare a deciziilor unei Curti constitutionale de catre functionari ai Comisiei europene este nepermisa si neacceptata, intrucat intervine/incalca ordinea constitutionala nationala, care nu cade sub incidenta principiului subsidiaritatii etc.

Singura instanta care poate opune (dar nu cenzura) hotararile sale unor decizii ale Curtilor constitutionale este Curtea de Justitie a Uniunii Europene – Marea camera, dar numai privind aplicarea unor acte concrete (directive, regulamente) in mod defectuos, de catre statul membru.

Comisia europeana (prin MCV sau alt mecanism) nu poate interveni asupra ordinii constitutionale din statul respectiv / in cazul nostru, cerand sa fie inlaturate (abrogate?), suspendate legi deja supuse, de cateva ori, succesiv, controlului de constitutionalitate al CCR. Ar insemna o prevalenta a unor documente ale functionarilor COMISIEI fata de textele constitutionale si legale consacrate de CCR, ceea ce iese din cadrul tratatelor.

De asemenea, expertiza Comisiei de la Venetia nu are vreo valenta constitutionala, mai ales ca, in acest caz, nu Curtea Constitutionala i-a cerut opinia (nu a simtit nevoia sa o faca), ci oameni politici, aflati in opozitie fata de politicile publice ale guvernului si parlamentului, in justitie, si unii magistrati care se afirma, de asemenea, ca voci critice, de opozitie (chiar daca potrivit statutului lor au o obligatie de rezerva).

In acest context, in opinia mea, reactia Romaniei ar trebui sa fie nu numai politica, ci si juridica, in fata Comisiei dar si a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, daca va fi nevoie.

Nu este vorba de a ne victimiza. Trebuie sa intelegem ca dreapta e la putere in Europa si va mai fi si in viitorul mandat iar stanga inca nu a iesit din convalescenta. Nu ma refer la stanga din Romania care nici macar nu stie de ce sufera. Pe de alta parte, lunile pana la alegerile din primavara genereaza o competitie dura intre partide nu doar in Romania.

Reactia noastra, cred, trebuie sa fie ferma, exprimata cu mijloace europene (spre exemplu, recursul la CJUE), recunoscand, in acelasi timp, ca este nevoie sa indreptam in tara ceea ce este de indreptat.

Sursa: adriannastase.ro