Presedintele Iohannis se afla de ceva vreme in greva prezidentiala nedeclarata.

Refuza sa-si indeplineasca obligatiile constitutionale, motivand nevoia de reflectie si de analiza prelungita.

Cel mai recent exemplu, desigur nu singurul, este cel privind obligarea sa de catre Curtea Constitutionala de a lua act imediat de demisia a 2 ministri. Dispozitivul Deciziei nr. 875/19.12.2018 este imperativ: “Presedintele Romaniei urmeaza sa emita de indata decretele de constatare a vacantarii celor doua functii de ministru. Presedintele Romaniei urmeaza sa raspunda, de indata, in scris si motivat, propunerilor inaintate de prim-ministrul Romaniei cu privire la numirile in functia de ministru.
Definitiva si general obligatorie.”

Sunt doua obligatii de a face, cum le numim juridic, simple de inteles si chiar mai simplu de aplicat.

Decizia a fost publicata in Monitorul Oficial din 21 decembrie 2018, dupa ce anterior fusese comunicata Presedintiei, moment de la care este obligatorie si moment de la care termenul “de indata” incepe sa curga.

Este si momentul in care consilierii pe probleme juridice ai presedintelui ar fi trebuit sa-i spuna ca atunci cand e vorba despre indeplinirea unor obligatii constitutionale politica trebuie lasata de o parte, pentru ca altfel este afectata insasi ordinea constitutionala in Romania, inlocuita cu arbitrariul.

Presedintele Iohannis nu se afla doar in intarziere ci se afla in refuz explicit de a-si indeplini obligatiile functiei, asa cum ele rezulta din Constitutie.

Din punctul meu de vedere refuzul explicit al Presedintelui de a-si indeplini obligatiile pe care le are echivaleaza cu o imposibilitate temporara de exercitare a functiei. Atributiile functiei de Presedinte al Romaniei trebuiesc exercitate neintrerupt, continuu si in termenele aratate de Constitutie.

Daca presedintele nu-si poate indeplini atributiile sau refuza sa si le indeplineasca intervine situatia de imposibilitate temporara a exercitarii acesteia. Aplicarea Constitutiei in Romania nu poate fi suspendata nici in situatia in care motive obiective il impiedica pe Presedinte sa-si exercite atributiile, dar nici in situatia in care simple motive subiective (refuzul sau) il pun in aceeasi situatie.

Pentru ca suprematia Constitutiei este fundamentul suprem pe care este construita Romania, exista si un remediu constitutional si anume constatarea interimatului fuctiei de Presedinte determinat de imposibilitatea temporara a exercitarii functiei.

Din punct de vedere tehnic Curtea Constitutionala este cea care constata existenta imprejurarilor care justifica interimatul in exercitarea functiei de Presedinte al Romanie, la solicitarea Presedintelui sau a presedintilor celor doua camere ale Parlamentului (art. 44 alin. 4 din Legea nr. 47/1992).

Este modelul aplicat deja in Republica Moldova, pe texte din Constitutie identice cu ale noastre. Curtea Constitutionala a Republicii Moldova a constatat imposibilitatea temporara de exercitare a functiei de catre presedintele Republicii determinata de refuzul acestuia de a numi un ministru, un prim ministru, de a promulga o lege ori de a indeplini obligatiile stabilite printr-o Hotarare a Curtii Constitutionale. Suna foarte asemanator.

Potrivit Constitutiei noastre (art. 98 alin. 1) interimatul functiei de presedinte, atunci cand acesta este determinat de imposibilitatea temporara de exercitare a atributiilor, este asigurat de presedintele Senatului.

Inlocuirea Presedintelui in cazul existentei unei intreruperi in exercitarea atributiilor, constata de Curtea Constitutionala, nu este nici optionala si nici nu este o decizie politica, cum este suspendarea presedintelui, ci o obligatie constitutionala, pentru garantarea functionarii statului si a aplicarii neintrerupte a Constitutiei.

Atunci cand e vorba despre garantarea suprematiei Constitutiei, cea pe care insusi presedintele depune juramantul de investitura, solutiile trebuie sa fie unele juridice, iar nu unele politice.

Sursa: Facebook