Nu a ramas fara ecou apelul lansat de Lumea Justitiei duminica, 11 octombrie 2020, pentru atacarea in instanta a barbarelor hotarari prin care credinciosilor le este blocat accesul la Hramul Sfintei Parascheva si la alte pelerinaje, sub pretextul combaterii pandemiei de coronavirus. Ne referim atat la Hotararea Consiliului Judetean pentru Situatii de Urgenta (CJSU) Iasi nr. 35/2020, cat si la Hotararea Consiliului National pentru Situatii de Urgenta (CNSU) nr. 47/2020, aceasta din urma extinzand persecutia la nivelul intregii Romanii (click aici pentru a citi).

Primul avocat care s-a pus in miscare in acest sens este maestrul Daniel Ionascu (foto), doctor in teologie si una dintre cele mai importante figuri publice care marturisesc credinta crestin-ortodoxa.

Avocatul Ionascu a depus luni, 12 octombrie 2020, o actiune la Curtea de Apel Bucuresti prin care solicita anularea celor doua hotarari sus-mentionate, argumentand in detaliu de ce ele incalca atat Constitutia Romaniei, cat si Conventia Europeana a Drepturilor Omului si bogata jurisprudenta CEDO in materie de libertate religioasa. In plus, niciunul dintre cele doua acte normative infralegale nu este fundamentat stiintific, adauga avocatul. De altfel, el atrage atentia ca drepturile si libertatile fundamentale nu pot fi ingradite prin acte infralegale, ci doar prin legi.

De asemenea, Daniel Ionascu cere suspendarea hotararilor emise de CNSU si CJSU Iasi pana la solutionarea definitiva a cauzei pe fond.

Inainte sa va prezentam actiunea, precizam ca maestrul Ionascu a declarat pentru Lumea Justitiei marti, 13 octombrie 2020, ca oricine este interesat poate depune actiune in instanta ca sa solicite daune morale, din cauza acestui grav atentat la libertatea religioasa comis de catre guvernul Ludovic Orban. „In plus, eu va intreb asa: cat de competent este acest cabinet Orban sa guverneze, in contextul in care de nenumarate ori Curtea Constitutionala a Romaniei a desfiintat ordonantele emise de Guvern?” a adaugat Ionascu.

Prezentam comunicatul de luni, prin care Daniel Ionascu – care este si presedintele executiv al PPUSL – a anuntat introducerea actiunii la CAB:

„Partidul Puterii Umaniste (social-liberal) a dat in judecata Guvernul Romaniei, pentru incalcarea libertatii religioase a romanilor si cere anularea hotararii care interzice participarea credinciosilor la evenimentele religioase

Luni, 12 octombrie, a fost depusa la instanta de contencios administrativ a Curtii de Apel Bucuresti o cerere de chemare in judecata a Guvernului Romaniei si a Institutiei Prefectului Judetului Iasi, prin care avocatul Daniel Ionascu solicita, in numele Partidului Puterii Umaniste (social-liberal), suspendarea hotararilor si constatarea nulitatii actelor prin care a fost interzisa participarea credinciosilor la evenimentele religioase.

Respectivele hotarari sunt nelegale, fiind emise cu incalcarea dispozitiilor legale imperative, a drepturilor si libertatilor fundamentale garantate atat constitutional, cat si prin Tratatele la care Romania este parte, sustine avocatul Daniel Ionascu, presedintele executiv al PPU (social-liberal).

Guvernul nu poate sa restranga exercitiul libertatii religioase, printr-o ordonanta data in baza unei legi de abilitare, asa cum impun Constitutia Romaniei si jurisprudenta a Curtii Constitutionale.

PPU (social-liberal) apreciaza ca cele doua hotarari incalca grav dispozitiile legale privind organizarea Bisericii Ortodoxe, dar si drepturile la libertate individuala si libertate a constiintei. De asemenea, interzicerea participarii la evenimente religioase este una vadit discriminatorie, in acest fel aducandu-se o grava atingere libertatii religioase.

Restrictionarea accesului credinciosilor la sarbatoarea Hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, in conditiile in care organizatorul – Arhiepiscopia Iasilor, cu sprijinul autoritatilor locale, a luat toate masurile de siguranta ce se impun pentru respectarea de catre pelerini a normelor sanitare si de distantare, in vederea prevenirii si combaterii raspandirii epidemiei de COVID-19, este o masura nejustificata si abuziva”.

Redam principalul pasaj din actiunea formulata de avocatul Daniel Ionascu:

„Solicitam:

1. Sa se dispuna anularea partiala a Hotararii nr. 47/05.10.2020 privind lista tarilor / zonelor de risc epidemiologic pentru care se instituie masura carantinei asupra persoanelor care sosesc in Romania din acestea si stabilirea unor masuri in domeniul sanatatii publice, adoptata de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta din cadrul Guvernului Romaniei, respectiv anularea art. 2 din aceasta hotarare;

2. Sa se dispuna anularea Hotararii nr. 35/06.10.2020 privind masurile adoptate in cadrul sedintei extraordinare a Comitetului Judetean pentru Situatii de Urgenta Iasi;

3. Sa se dispuna suspendarea provizorie a executarii actelor mai sus aratate, pana la solutionarea definitiva a cauzei.

In motivarea acestei actiuni aratam faptul ca articolul 2 din Hotararea nr. 47/05.10.2020 privind lista tarilor / zonelor de risc epidemiologic pentru care se instituie masura carantinei asupra persoanelor care sosesc in Romania din acestea si stabilirea unor masuri in domeniul sanatatii publice este nelegala, fiind emisa cu incalcarea dispozitiilor legale imperative, a drepturilor si libertatilor fundamentale garantate atat constitutional, cat si prin Tratatele la care Romania este parte.

In baza acestei hotarari nelegale, luate de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, a fost adoptata la nivel local de catre Consiliul Judetean pentru Situatii de Urgenta Iasi Hotararea nr. 35/06.10.2020 vizand organizarea sarbatorii religioase ocazionate de Hramul Sfintei Cuvioase Paraschiva.

Apreciem ca cele doua hotarari atacate incalca grav dispozitiile legale privind organizarea Bisericii Ortodoxe si nu numai, dar si drepturile fundamentale garantate de Constitutie si tratatele internationale privind egalitatea in drepturi, dreptul la libertate individuala si dreptul la libertatea constiintei.

Masurile adoptate prin aceste hotarari sunt nelegale, nu sunt necesare si nici nu au fost justificate in mod transparent, argumentat si nediscriminatoriu, simpla referire la necesitatea limitarii transmiterii virusului SARS-CoV-2 neputand constitui o motivare pertinenta pentru restrangerea semnificativa a drepturilor si libertatilor cetatenilor.

In ceea ce priveste prin Hotararea CNSU nr 47/2020 – se retine generic ca motivare 'cresterea progresiva a numarului de persoane infectate', sens in care se adopta o serie de recomandari cu privire la persoanele alese la scrutinul electoral, la modalitatea de desfasurare a activitatii in institutiile publice si private.

In mod cu totul diferit, discriminatoriu si nelegal, prin aceiasi hotarare se dispune interzicerea participarii la evenimentele religioase a persoanelor care isi au domiciliul sau resedinta in alte localitati.

Interdictia impusa este nelegala, nu are nicio justificare sau echitate, fiind vadit discriminatorie, in conditiile in care nu este interzisa decat participarea la evenimente religioase, orice alt eveniment origanizat, fie public sau privat, neavand aceste interdictii.

De altfel, nu se face referire la niciun criteriu epidemiologic, la indicele de infectare sau al incadrarii zonei in contextul epidemiologic, care sa poata sa justifice o astfel de masura, din prisma masurilor de combatere a raspandirii virusului, ci doar prevede o interdictie, o limitare a libertatii de constiinta si religie.

Este evident ca prin hotararea emisa, se aduce o grava atingere libertatii de constiinta, a libertatii rellgioase.

Articolul 29 din Constitutia Romaniei prevede ca 'Libertatea credintelor religioase nu poate fi ingradita sub nici o forma'. Credintele religioase sunt acele sentimente si acte pe care o persoana le raporteaza la lumea inconjuratoare si la existenta. Libertatea religioasa implica atat o latura interioara, cat si una exterioara de manifestare. Din perspectiva laturii interioare, ce presupune dreptul persoanei de a avea sau adopta, in forul interior, o credinta, libertatea religioasa are un caracter absolut, in sensul ca statul nu poate sa o restranga. Din perspectiva laturii exterioare, presupunand dreptul persoanei in a-si exterioriza respectiva credinta, prin participare la slujbe, procesiuni etc., libertatea are un caracter relativ, statul putand sa o restranga, insa doar pe cale de exceptie, deoarece regula o constituie imposibilitatea ingradirii credintelor religioase.

O astfel de restrangere se poate opera strict in conditiile evocate de art. 53 din Constitutie. Asadar, Constitutia precizeaza ca exercitiul unor drepturi sau libertati poate fi restrans 'numai prin lege', aceasta fiind prima conditie obiectiva pe care actul jurdic de dispunere a masurii de restrangere va trebui sa o indeplineasca, pentru ca el sa fie considerat constitutional. Va fi total lipsit de obiect a discuta despre constitutionalitatea masurii restrictive daca ab initio actul insusi nu indeplineste exigenta ceruta. Termenul 'lege' desemneaza, in sens material, atat legea organica sau ordinara, adoptata de Parlament [art. 73 alin.(1)], cat si actul juridic cu forta egala cu a legii, prin care se poate opera restrangerea in domeniul unui drept sau al unei libertati prevazute de Constitutie. Acest aspect presupune ca, in anumite situatii, restrangerea 'se poate face si prin ordonanta de Guvern'. Totusi, avand in vedere ca, de regula: 'Prin lege organica se reglementeaza [...] regimul general al cultelor' [art. 73 alin. (3) lit. s)], precum si ca 'Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice' [art. 115 alin. (1)], rezulta ca printr-o ordonanta data in baza unei legi de abilitare [ordonanta simpla], Guvernul nu poate sa restranga exercitiul libertatii religioase, un astfel de act putand fi declarat neconstitutional, fiindca nu indeplineste conditia stipulata de art. 53 alin. (1) din Constitutie. Cu atat mai mult aceasta restrangere nu este aplicabila prin intermediul unei hotarari a CNSU.

In jurisprudenta sa, Curtea a subliniat  interdictia pentru Parlament de a abilita Guvernul pentru a emite ordonante in domeniul legilor organice, precum si interdictia reglementarii in domeniul legilor organice prin intermediul ordonantelor emise in baza unei legi de abilitare. Mai mult, daca interdictia exclude ordonanta simpla, care totusi are o anumita forta juridica, cu atat mai mult nu se poate restrange exercitiul libertatii religioase printr-un decret prezidential sau ordonanta militara, acestea fiind acte juridice cu forta inferioara legii. Daca restrangerea libertatii religioase s-ar face printr-o ordonanta simpla, atunci actul juridic normativ poate face obiectul unui control de neconstitutionalitate, sub aspectul neindeplinirii de catre acesta a conditiei obiective stipulate de art. 53 alin. (1). Deci nu se va mai verifica de catre Curte daca si masura respecta conditiile obiective evocate de art. 53 alin. (1) si (2). Daca restrangerea libertatii religioase s-ar face printr-o ordonanta de urgenta, atunci masura poate face obiectul uni control de neconstitutionalitate, raportat la neindeplinirea uneia dintre conditiile stipulate de art. 53 alin. (1) si (2), nemaiverificandu-se conditia ce vizeaza actul juridic normativ.

Legea 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor prevede expres ca libertatea este recunoscuta persoanei fizice [crestinului], care si-o manifesta, in forul interior, prin simtamantul religios pe care il experiaza si in exterior prin acte vizibile, ca  participarea la sfintele slujbe, impartasire, inchinarea si sarutarea sfintelor icoane si moaste etc. De asemenea, libertatea religioasa este recunoscuscuta si persoanei juridice [art. 8 alin. (1)], adica cultului religios recunoscut [e.g. bisericii], care si-o manifesta in exterior, prin organizarea de sfinte slujbe, procesiuni, actiuni filantropice, culturale etc.

Textul legal stipuleaza ca manifestarea libertatii religioase poate avea loc in mod individual sau colectiv, ambele variante de exercitare putand fi efectuate in public sau privat.

Forma de concretizare exterioara a libertatii religioase o reprezinta practicile si ritualurile savarsite.

Legea cultelor prevede restrangerea dreptului la libertate religioasa cu titlu de exceptie, exclusiv prin norme legale. Astfel 'Libertatea [persoanei-s.n.] de a-si manifesta credinta religioasa nu poate face obiectul altor restrangeri decat al celor care sunt prevazute de lege si constituie masuri necesare intr-o societate democratica pentru securitatea publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului' [art. 2 alin. (2)]. Practic, textul legii preia prevederile constitutionale incidente in materie [art. 53 alin. (1)-(3)] si le transpune la nivel legal, astfel ca, din aceasta perspectiva, trebuie avute in vedere atat obligativitatea legalitatii actului de dispunere a masurii de restrangere, cat si obligativitatea legalitatii masurii insesi.

Prin Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I nr. 97/10.11.2020, act normativ cu putere de lege, se recunoaste ca Biserica Ortodoxa Romana este de ORIGINE APOSTOLICA, este si ramane in comuniune si unitate dogmatica, liturgica si canonica cu Biserica Ortodoxa Universala, este AUTOCEFALA si UNITARA in lucrarea sa pastorala, misionara si administrativa. Mai mult, potivit art. 4, Biserica Ortodoxa Romana este AUTONOMA FATA DE STAT SI DE ALTE INSTITUTII, avand doar relatii de dialog si cooperare cu Statul.

Potrivit art. 9 din Conventia Europeana pentru Drepturile Omului, este garantata libertatea de gandire, de constiinta si de religie, in sensul ca 'orice persoana are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerile, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea in mod individual sau colectiv, in public sau in particular, prin cult, invatamant, practici si indeplinirea ritualurilor; libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrangeri decat cele prevazute de lege care, intr-o societate democratica, constituie masuri necesare pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii, a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor altora'.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat ca: 'statul nu poate sa impuna conditii rigide sau prohibitive execitarii anumitor culte nereligioase' (cauza Kokkinakis C. Greciei).

Libertatea religioasa presupune atat dreptul cetateanului de a-si alege si schimba religia, cat si libertatea acestuia de a-si manifesta religia in mod unitar / colectiv, ori in mod public / privat.

Statul, in calitate de garant al libertatii religiei, are urmatoarele obligatii esentiale:

A) obligatia de a nu impiedica functionarea normala a organizatiilor religioase

In raportul dintre comunitatile religioase si stat, acesta din urma are o marja larga de apreciere, dar aceasta apreciere nu este nelimitata. In lumina interpretarii art. 9, trebuie avut in vedere si art. 11 CEDO (care reglementeaza libertatea de asociere), astfel incat comunitatile religioase se pot asocia in mod liber, fara interventia statului.

B) Respectarea autonomiei organizatiilor religioase

Conventia protejeaza viata asociativa a comunitatilor religioase impotriva oricarei ingerinte nejutificate a statului. Statul are obligatia de a nu se implica in conflicetele dintre organizatiile religioase si membrii sai, in organizarea interna a bisericii decat in masura in care este afectata ordinea publica sau democratia.

C) Protectia impotriva atacurilor fizice, verbale sau simbolice din partea tertilor

Statul trebuie sa protejeze comunitatile religioase impotriva acestor atacuri, dar nu si atunci cand este vorba despre simple critici care rezulta din faptul ca altii nu impartasesc aceste credinte. Statul intervine doar cand aceste critici ajung la un asemenea nivel, incat descurajeaza adeptii de a-si exercita libertatea religioasa.

Practica Curtii Europene a Drepturilor Omului este unitara in sensul de a sanctiona orice incalcare a dreptului prevazut de art 9.

Astfel:

Cauza Tothpal si Szabo impotriva Romaniei: 'Statul nu trebuie sa ia masuri pentru a se asigura ca grupurile religioase raman sau sunt sub o forma unitara. Interventia statului pentru a tine comunitatea unita reprezinta un atentat la libertatea religioasa'. Rolul autoritatilor in cazul unui conflict intra-religios 'nu este sa indeparteze cauza tensiunii eliminand pluralismul, ci sa se asigure ca grupurile se tolereaza reciproc' (la fel si in cauza Hasan si Chaus impotriva Bulgariei)

Cauza Sindicatul Pastorul cel Bun contra Romaniei statueaza obligatia de neutralitate a statului raporatat la libertatea religioasa.

Cauza Hassan si Tchaouch contra Bulgariei: Curtea apreciaza ca dreptul credinciosilor la libertatea religioasa presupune functionarea comunitatii fara ingerinte arbitrare din partea statului. Curtea a considerat ca autonomia unei comunitati religioase este indispensabila pluralismului si se afla in insusi centrul sistemului de protectie oferit de art. 9 CEDO. Exceptand situatiile extraordinare, dreptul la libertate religioasa exclude orice apreciere din partea statului cu privire la legitimarea credintelor religioase sau asupra modalitatilor de exprimare a acestora.

Cauza Mitropolia Basarabiei si Exarhatul Plaiurilor contra Moldovei: Curtea statueaza clar faptul ca obligatia statului de neutralitate si impartialitate este incompatibila cu orice forma de putere de apreciere asupra legitimitatii credintelor religioase. Statul poate interveni doar daca masura e proportionala cu scopul vizat sau daca masura e necesara intr-o societate democratica.

Prin urmare, orice ingerinta a Statului in organizarea bisericeasca, inclusiv in organizarea sarbatorilor religioase, este nelegala.

Evident, Statul roman, prin organismele desemnate, inclusiv CNSU, poate sa stabileasca masuri de protectie igienico-sanitare pentru desfasurarea evenimentelor, insa nu poate interzice organizarea acestora si nu poate lua masuri evident diproportionale si nejustificate in raport cu situatia concreta si scopul urmarit.

In ceea ce priveste Hotararea 35/06.10.2020, apreciem ca este nelegala, neintemeiata, discriminatorie si abuziva. Aceasta hotarare incalca drepturile fundamentale ale cetatenilor, ale credinciosilor ortodocsi, impunand un criteriu discriminator pentru a putea participa la una dintre cele mai importante sarbatori religioase – pelerinajul ocazionat de sarbatorirea Hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, in municipiul Iasi.

Apreciem ca suntem in prezenta unei grave discriminari ce are ca efect restrangerea si inlaturarea exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor garantate de Constitutie si Tratatele Internationale.

Sarbatoarea religioasa a Hramului Sfintei Cuvioase Parascheva este unul dintre cele mai importante momente din viata crestin-ortodoxa, marcat prin pelerinajul la locul in care se afla moastele sfinte.

Pelerinajul religios este o constanta a umanitatii. El are motivatii multiple si semnificatii spirituale profunde, cand este trait intens si inteles corect. Pelerinii sunt oameni care doresc sa viziteze si sa venereze locurile sfinte biblice, mormintele martirilor, moastele sfintilor, icoane facatoare de minuni sau locuri unde traiesc mari duhovnici.

Pelerinajul este un memorial vizual al locurilor unde s-a aratat in lume iubirea si lucrarea minunata a lui Dumnezeu pentru oameni si prin oameni. Pelerinul vrea sa atinga locul sfant sau moastele sfantului in care si prin care s-a aratat prezenta sfintitoare a lui Dumnezeu, intr-un mod deosebit de intens, pentru ca el, pelerinul, sa-si intensifice credinta si iubirea sa pentru Dumnezeu. De aceea, pelerinajul se face pentru a intensifica rugaciunea si viata spirituala, in general.

Pelerinajul este adesea un act spiritual de multumire adusa lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El; astfel, pelerinajul este in sine un act de asceza si o ofranda de gratitudine.

Pelerinajul cuprinde si un act de pocainta pentru pacate, fiind completat cu marturisirea pacatelor si rugaciuni de iertare, pentru mantuirea sufletului.

Pelerinajul poate fi motivat si de o dorinta puternica de a primi ajutorul lui Dumnezeu spre a realiza o lucrare importanta sau a primi vindecarea de o boala fizica sau psihica.

Pelerinajele au avut de-a lungul veacurilor o influenta benefica asupra vietii persoanelor si a popoarelor: au contribuit la intarirea si innoirea vietii religioase, au consolidat identitatea si unitatea spirituala a comunitatilor umane dintr-o regiune, au contribuit la apropierea intre Biserici nationale diferite si intre grupuri etnice diferite, au contribuit la imbogatirea culturii popoarelor si au imprimat civilizatiei umane universale dinamica progresului spiritual, cautarea sacrului si a vietii vesnice.

Prin urmare, a restrictiona accesul credinciosilor la aceasta sarbatoare, in conditiie in care organizatorul acestei sarbatori – Arhiepiscopia Iasilor –, cu sprijinul autoritatilor locale competente, a luat toate masurile ce se impun pentru respectarea de catre pelerini a tuturor normelor sanitare si de distantare, in vederea prevenirii si a combaterii raspandirii pandemiei COVID-19, este o masura nejustificata, abuziva.

Suntem in prezenta unei actiuni discriminatorii evidente a CNSU si a Comitetelor Judetene, in conditiile in care inca de la inceputul pandemiei au fost luate masuri de restrictionare nelegala a libertatii religioase a cetatenilor romani.

Si aceasta in conditiile in care orice alta activitate nu a fost interzisa, amintim in acest sens alegerile locale desfasurate in acelasi context pandemic, apreciate ca nefiind mai periculoase decat mersul la supermarket pentru aprovizionarea zilnica, evenimentele publice si private atat de mediatizate (concerte, petreceri, efectuarea concediilor de odihna in perioada estivala etc).

Masurile prin care se limiteaza drepturile si libertatile fundamentale trebuie sa aiba o temeinica fundamentare, sa aiba ca scop protejarea cetatenilor, in ansamblu si individual, si nu sa duca la excluderea din viata si cultul religios. Or, limitarea accesului la o sarbatoare atat de importanta pentru orice crestin ortodox, fara un temei legal sau o argumentatie pertinenta, nu este altceva decat un abuz de putere, o incalcare flagranta a drepturilor si a libertatilor fundamentale.

In concluzie, dispozitiile cuprinse in cele doua hotarari atacate (respectiv art. 2 din Hotararea nr. 47/05.10.2020 privind lista tarilor / zonelor de risc epidemiologic pentru care se instituie masura carantinei asupra persoanelor care sosesc in Romania din acestea si stabilirea unor masuri in domeniul sanatatii publice, adoptata de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta din cadrul Guvernului Ronaniei, si Hotararea nr. 35/06.10.2020 privind masurile adoptate in cadrul sedintei extraordinare a Comitetului Judetean pentru Situatii de Urgenta Iasi) sunt nelegale, motiv pentru care solicitam anularea acestora.

In ceea ce priveste CEREREA DE SUSPENDARE PROVIZORIE a actelor administrative unilaterale atacate (respectiv a dispozitiilor art. 2 din Hotararea nr. 47/05.10.2020 privind lista tarilor/zonelor de risc epidemiologic pentru care se instituie masura carantinei asupra persoanelor care sosesc in Romania din acestea si stabilirea unor masuri in domeniul sanatatii publice, adoptata de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta din cadrul Guvernului Romaniei, si Hotararea nr. 35/06.10.2020 privind masurile adoptate in cadrul sedintei extraordinare a Comitetului Judetean pentru Situatii de Urgenta Iasi), apreciem ca in cauza sunt intrunite conditiile prevazute de art 14 din Legea 554/2004 (n.r. a contenciosului administrativ).

Apreciem ca in speta sunt intrunite cerintele legale, respectiv suntem in prezenta unui caz bine justificat, argumentat pe nelegalitatea vadita a actelor unilaterale ale autoritatilor publice CNSU si CJSU Iasi. Totodata, efectele pe care aceste hotarari le vor produce pana la pronuntarea unei solutii definitive in cauza sunt iminente si nu se vor putea remedia.

Actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, insa, acesta fiind contestat, legalitatea este in curs de verificare si este echitabil ca acesta sa nu-si produca efectele.

Dispozitiile art.14 din Legea nr.554/2004 reprezinta transpunerea in dreptul national a prevederilor, cu valoare de principiu, cuprinse in Recomandarea R(89) 8 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei privind protectia judiciara provizorie in materie administrativa, potrivit carora 'masurile de protectie provizorie pot fi indeosebi acordate, DACA EXECUTAREA ACTULUI ADMINISTRATIV ESTE DE NATURA SA CAUZEZE PREJUDICII GRAVE, reparabile cu dificultate, si sub conditia existentei unui caz prima facie impotriva validitatii actului respectiv'.

Pentru intelegerea sintagmei 'caz bine justificat', prevazute in cadrul dispozitiilor art. 14, alin. (1) din Legea 554/2004, se impune sa ne raportam la Decizia nr. 442 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, din 30 ianuarie 2013, pronuntata in recurs de Sectia de contencios administrativ si fiscal, care a statuat ca 'pentru constatarea indeplinirii acestei conditii, instanta nu trebuie sa procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se intemeiaza insasi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie sa-si limiteze verificarea doar la acele imprejurari vadite de fapt si/sau de drept care au capacitatea sa produca o indoiala serioasa asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura un act administrativ'. Astfel, prin raportare la situatie de facto, hotararea Consiliului Local (n.r. de fapt, este vorba despre hotararea CJSU Iasi) reprezinta o ingerinta in exercitarea dreptului constitutional la libertatea constiintei, prevazut de art. 29 Constitutia Romaniei, dar si o atingere adusa autonomiei cultelor recunoscute in Romania, prevazute de art. 8 din Legea nr. 489/2006.

Incalcarea dispozitiilor legale, constitutionale si ale Statutului B.O.R. creeaza o indoiala puternica asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura actul administrativ. Cazul bine justificat si paguba a carei iminenta producere ar fi inlaturata prin suspendarea executarii actului se refera la sarbatorile crestine de o importanta deosebita, care nu se repeta in an (Sf. Parascheva, de ex.). In cauza este un interes public major, iar daca suspendarea actului nu se va realiza, o solutie favorabila in cauza ar ramane partial fara efecte”.

* Cititi aici intreaga actiune