Guvernul PSD-PNL uneste magistratura impotriva lui. Tabara #rezist din justitie se raliaza demersului Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a ataca la Curtea Constitutionala a Romaniei proiectul de lege prin care sunt taiate pensiile de serviciu ale judecatorilor si procurorilor si creste varsta de pensionare.

Asociatia Forumul Judecatorilor din Romania (FJR) – condusa de judecatorul Dragos Calin (foto) de la Curtea de Apel Bucuresti – a trimis sambata, 1 iulie 2023, o sesizare amicus curiae la Curtea Constitutionala a Romaniei, in sprijinul obiectiei de neconstitutionalitate formulate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie (click aici pentru a citi).

FJR incepe prin a invoca un punct de vedere emis de Comisia de la Venetia in 22 noiembrie 2022, in care organul consultativ al Consiliului Europei a criticat cresterea varstei de pensionare, atragand atentia ca magistratii in functie se pot retrage doar in conditiile legii in vigoare.

In al doilea rand, ONG-ul lui Dragos Calin face trimitere la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene, potrivit careia modificarea intempestiva a conditiilor de vechime minima ori a conditiilor de varsta reprezinta o afectare a independentei judecatorilor si a increderii legitime a magistratilor in exercitiu la data modificarii acestor dispozitii.

In plus, proiectul de lege creeaza o discriminare bazata pe varsta in randurile judecatorilor si procurorilor, fortand legea sa retroactiveze.

Asociatia magistratilor-activisti incheie, invocand o hotarare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie din 1932, prin care Sectiile Unite ale ICCJ (activand ca instanta de contencios constitutional) a fixat repere solide pentru predictibilitatea carierei unui judecator, printre ele numarandu-se criterii clare legate de pensionare.

Redam intreaga sesizarea amicus curiae trimisa de FJR la CCR:

„Referitor la dosarul nr. 5/ICCJ/2023

Termen: 26 iulie 2023

Asociatia Forumul Judecatorilor din Romania solicita, prin prezenta, sa fie incuviintata depunerea la dosar a urmatoarelor argumente IN LEGATURA CU OBIECTIA DE NECONSTITUTIONALITATE a dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu si a Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal (PL-x nr.244/2023), formulata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Preambul

Subscrisa, Asociatia Forumul Judecatorilor din Romania, persoana juridica de drept privat, independenta, nonprofit, neguvernamentala si apolitica, asociatie profesionala a judecatorilor, cu personalitate juridica constatata prin incheierea nr. 671/08.06.2007 pronuntata de Judecatoria Slatina, cunoaste faptul ca, din punct de vedere procedural, nu are calitatea de intervenient (parte) in acest contencios constitutional.

Prin urmare, depune prezentul amicus curiae, institutie juridica distincta de cea a interventiei si care este recunoscuta ca atare de instantele din sistemele de drept de tip common law, inclusiv de Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Prin amicus curiae se permite persoanelor calificate intr-un anumit domeniu sa participe la procedura, observatiile fiind de natura sa sprijine solutionarea corecta a cauzei.

In jurisprudenta Curtii Constitutionale, memoriile formulate in calitate de amicus curiae au fost primite, ele fiind examinate alaturi de cererile partilor cauzei (spre exemplu: Decizia nr. 780 din 17 noiembrie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 108 din 11 februarie 2016 – amicus curiae Asociatia Romana pentru Transparenta; Decizia nr. 308 din 28 martie 2012 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. g) din Legea lustratiei privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012 – amicus curiae Avocatul Poporului si Consiliul Director al Asociatiei Procurorilor din Romania; Decizia nr. 887 din 15 decembrie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 ind.2, art. 38 ind.3 alin. (1), (3) si (5), art. 38 ind.9, art. 41 ind.1 si art. 41 ind.2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat, precum si pentru modificarea si completarea Legii concurentei nr. 21/1996, precum si ale art. II din Legea nr. 20/2015 pentru aprobarea acestei ordonante de urgenta, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 191 din 15 martie 2016 – amicus curiae Comisia Europeana; Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015 – amicus curiae Sindicatul Politistilor din Romania 'Diamantul', Emil Florin Dinca, Armin Marian Gherman, Sindicatul National al Politistilor si Vamesilor Pro Lex; Decizie nr. 56 din 5 februarie 2014 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 179 din 13 martie 2014 – amicus curiae Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania – Comitetul Helsinki; Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) si (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015 – amicus curiae Asociatia pentru Minti Pertinente AMPER din Targu Mures; Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3) si art. 486 alin. (3) din Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.775 din 24 octombrie 2014 – amicus curiae Uniunea Nationala a Barourilor din Romania; Decizia nr. 283 din 21 mai 2014 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (6), art. 42 alin. (1) si (10), art. 43 alin. (2), art. 48 alin. (1) si (8), art. 51 alin. (6), art. 57 alin. (6), art. 59 alin. (6), art. 62 alin. (2), art. 75 alin. (4), art. 77 alin. (4), art. 111 alin. (2) si art. 160 alin. (5) din Legea privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, precum si ale legii in ansamblul sau, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 454 din 20 iunie 2014 – amicus curiae Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa din Romania; Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013 – amicus curiae Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania – Comitetul Helsinki).

Sesizarea formulata de Inalta Curte de Casatie si Justitie contine suficiente temeiuri pentru a fi admisa, fiind amplu motivata.

Doar pentru a preciza anumite critici de neconstitutionalitate, invederam si urmatoarele aspecte:

1. Comisia de la Venetia a criticat cresterea varstei de pensionare, in conditiile in care magistratii in functie nu se pot retrage in conditiile legii in vigoare, lege care urma a fi modificata in sensul cresterii varstei de pensionare.

Astfel: '[…] In ceea ce priveste varsta de pensionare, Comisia de la Venetia a exprimat critici dure cu privire la reducerea varstei de pensionare atunci cand acest lucru se aplica judecatorilor in functie, dar nu exista nicio obiectie, in principiu, pentru cresterea varstei de pensionare in cazul in care judecatorii in functie isi pastreaza posibilitatea sa se retraga conform regulilor actuale'. (CDL-AD(2018)028, Avizul privind aranjamentele constitutionale si separarea puterilor si independenta sistemului judiciar si de aplicare a legii din Malta, §42).

Comisia este recunoscuta pe plan international drept o instanta de reflectare independenta si contribuie, in egala masura, la diseminarea si dezvoltarea patrimoniului constitutional comun, jucand un rol unic in acordarea prompta a unor solutii constitutionale pentru statele in tranzitie, conform standardelor si bunelor practici in domeniu. Comisia de la Venetia isi propune drept scop sa difuzeze si sa dezvolte justitia constitutionala. Comisia poate emite avize la cererea Comitetului Ministrilor, a Adunarii Parlamentare, a Congresului Autoritatilor Locale si Regionale din Europa, a Secretarului General si la cererea unui stat, a unei organizatii internationale sau a unui organism international care participa la lucrarile Comisiei.

Potrivit art.11 din Constitutia Romaniei, 'Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern'. Romania a aderat la Consiliul Europei (CE), ca urmare a deciziei de la 4 octombrie 1993, formulata prin Rezolutia nr. 37/1993 a Comitetului de Ministri al CE. Aderarea la Consiliul Europei, organizatie fondata pe principiile respectului pentru drepturile si libertatile fundamentale ale omului, pentru valorile democratiei si ale statului de drept, a constituit o etapa obligatorie in promovarea demersurilor Romaniei de aderare la Uniunea Europeana (UE) si la Organizatia Tratatului Nord-Atlantic (NATO).

Amintim, de asemenea, ca in raportul final emis in cadrul mecanismului de cooperare si verificare din 22 noiembrie 2022, Comisia Europeana a luat act de angajamentul Romaniei de a tine seama in cea mai mare masura de avizul Comisiei de la Venetia cu privire la legile justitiei si la alte aspecte, mai generale, in eventualitatea in care ar fi necesare actiuni suplimentare (https://romania.representation.ec.europa.eu/news/romania-obiectivele-de-referinta-din-cadrul-mecanismului-de-cooperare-si-de-verificare-sunt-2022-11-22_ro). Or, in aceasta chestiune ce priveste statutul magistratilor, respectiv varsta de pensionare a judecatorilor in functie, Comisia de la Venetia are deja un punct de vedere clar si precis formulat.

2. Modificarea intempestiva a conditiilor de vechime minima ori a conditiilor de varsta reprezinta o afectare a independentei judecatorilor si a increderii legitime a persoanelor in cauza (judecatori sau procurori) in exercitiu la data modificarii acestor dispozitii.

Dintr-o jurisprudenta constanta a Curtii de Justitie a Uniunii Europe, reiese ca 'dreptul de a se prevala de increderea legitima' presupune intrunirea a trei conditii cumulative. In primul rand, asigurari precise, neconditionate si concordante, emise de surse autorizate si de incredere trebuie sa fi fost furnizate persoanei interesate de catre administratie. In al doilea rand, aceste asigurari trebuie sa fie de natura sa dea nastere unei asteptari legitime persoanei careia ii sunt adresate. In al treilea rand, asigurarile furnizate trebuie sa fie conforme normelor aplicabile [a se vedea Hotararea din 16 decembrie 2008, Masdar (UK)/Comisia, C-47/07 P, EU:C:2008:726, punctul 81 si jurisprudenta citata, si Hotararea din 23 februarie 2006, Cementbouw Handel/Comisia, T-282/02, EU:T:2006:64, punctul 77 si jurisprudenta citata].

Acest principiu se translateaza inclusiv pentru situatia asteptarii legitime a judecatorilor in exercitiu (unii dupa 24 de ani de profesie) in privinta conditiilor de pensionare.

Cerinta unei asigurari materiale adecvate a judecatorului (indemnizatie plus pensie) este consfintita si de instrumentele internationale care garanteaza independenta acestuia.

Astfel, Rezolutia Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite nr.40/32 din 29 noiembrie 1985 stabileste ca: '[…] avand in vedere ca judecatorii sunt incredintati cu decizia finala asupra vietii, libertatilor, drepturilor, indatoririlor si proprietatii cetatenilor, […] Mandatul functiei judecatorilor, independenta lor, securitatea, remunerarea adecvata, conditiile serviciului, pensiile si varsta pensionarii vor fi asigurate in mod adecvat de lege'.

Prevederi corespondente contin standardele in domeniu, elaborate sub egida Consiliului Europei, precum Carta Europeana cu privire la statutul judecatorului, potrivit careia: '[…] nivelul remuneratiei trebuie fixat in asa fel incat sa ii puna pe magistrati la adapost de presiunile care vizeaza sa le influenteze sensul deciziilor si in general comportamentul jurisdictional, alterandu-le astfel independenta si impartialitatea. […] Cuantumul pensiei judecatorului trebuie sa fie cat de apropiat posibil de nivelul ultimei sale remunerari. […] Statele-membre ale Consiliului Europei trebuie sa tinda spre sporirea garantiilor sociale ale judecatorului si in niciun caz nu se admite reducerea garantiilor sociale deja admise prin lege'.

Spre exemplu, Curtea Constitutionala a Republicii Moldova, prin Hotararea nr.25 din 27.07.2017 pentru controlul constitutionalitatii Art. II din Legea nr.290 din 16 decembrie 2016 pentru modificarea si completarea unor acte legislative (pensia speciala a judecatorilor), a stabilit principii jurisprudentiale relevante, care pot fi utilizate pentru dezvoltarea unui rationament similar:

'63. (…) Curtea mentioneaza ca stabilirea unor garantii materiale ale independentei judecatorului rezida, in primul rand, in faptul ca ele trebuie sa reflecte inaltul statut al judecatorului. De aceea garantiile materiale ale independentei judecatorului, stabilite de stat, trebuie sa fie asigurate si sa se respecte neconditionat. Este absolut inadmisibil de a diminua protectia juridica a statutului judecatorului in procesul adoptarii unor legi noi. Statutul judecatorului nu trebuie raportat sau asimilat cu cel al altor autoritati publice, indiferent de ierarhia acestora in stat.

64. In acest sens, sintetizand cele reliefate supra, Curtea retine ca excluderea prevederilor speciale care reglementeaza pensia speciala a judecatorilor afecteaza principiul independentei judecatorului, consfintit de articolul 116 din Constitutie').

Textul tranzitoriu propus nu acopera o parte semnificativa a situatiilor practice existente, respectiv ipoteza magistratilor care au varsta de 47 de ani (actuala varsta minima) in prezent sau care implinesc aceasta varsta pe parcursul anului 2023 si care au o vechime minima de 25 de ani. In cazul acestei categorii, dispozitiile tranzitorii raman fara niciun efect, aceste persoane putand beneficia de pensia de serviciu doar la implinirea varstei de 60 ani, indiferent de vechimea in functie acumulata.

Or, nu exista vreo deosebire de substanta intre situatia unui magistrat care, in anul 2025, ar avea, exemplificativ, varsta de 48 sau 49 de ani si o vechime in functie de 26 sau 27 de ani si cea a unui magistrat care, in acelasi an, ar avea varsta de 50 de ani si o vechime in functie mai mica, de 25 de ani, pentru a se justifica in mod rational si obiectiv nu doar imposibilitatea celui dintai de a beneficia de pensie de serviciu anterior implinirii varstei de 60 de ani, ci mai ales diferenta de tratament juridic, astfel creata intre aceste categorii de persoane.

Prin urmare, astfel de dispozitii instituie o diferenta de tratament fondata in mod direct pe varsta, precum cea mentionata la articolul 2 alineatul (1) si alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/78 (a se vedea in acest sens Curtea de Justitie a Uniunii Europene, Hotararea din 16 octombrie 2007, Palacios de la Villa, C-411/05, Rep., p. I-8531, punctul 51).

Esalonarea ar fi trebuit sa acopere toata perioada de 13 ani, in caz contrar neputand vorbi despre o esalonare, iar persoanelor aflate in ipotezele respective le sunt afectate drepturile, din perspectiva principiilor enumerate mai sus.

Nu se intelege ratiunea pentru care doar persoanele care indeplinesc varsta de 50 de ani in primii doi ani de aplicare beneficiaza de esalonare, iar ceilalti nu. Esalonarea ar fi trebuit sa semnifice adaugarea unui numar de luni/ani in plus pentru fiecare an care depaseste varsta minima, astfel incat sa se ajunga la varsta de 60 ani, iar nu schimbarea intempestiva si aleatorie a varstei de pensionare, astfel incat trecerea de la vechea varsta la noua varsta (pentru o persoana) sa se faca treptat si proportional cu numarul de ani pana la implinirea varstei-standard de 60 de ani. Sub nicio forma, nu se poate admite ca o persoana care ar fi trebuit sa se pensioneze, potrivit legii vechi, a doua zi dupa intrarea in vigoare a legii sa fie obligata sa mai astepte inca 12 ani. Din aceasta perspectiva, se poate constata ca pentru magistratii nascuti incepand cu anul 1976 – si care indeplinesc conditia vechimii in functie de minimum 25 de ani, dar care nu indeplinesc conditia de varsta conform esalonarii din Anexa 4 – Legea instituie o veritabila 'sanctiune', fara ca instituirea sa sa fie legitimata de un interes rezonabil.

In privinta acelorasi dispozitii legale, ele devin sursa discriminarii persoanelor carora le-a fost recunoscuta vechimea in magistratura in temeiul art. 82 alin. (2) teza finala din Legea nr. 303/2004 coroborat cu art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 si, care, in conditiile art. 211 din Legea nr. 303/2022, ar fi impiedicati sa o valorifice, in raport de persoanele care, prevalandu-se de aceleasi dispozitii legale, beneficiaza in prezent de pensie de serviciu, singurul criteriu al datei la care a intervenit pensionarea neputand justifica distinctiile dintre situatiile juridice in care acestea se gasesc, fiind astfel incalcat si art. 16 alin. 1 din Constitutie.

De asemenea, aceste dispozitii conduc la aparitia unei situatii discriminatorii intre persoanele care urmeaza a beneficia de asimilarea vechimii realizate in alte profesii juridice si cei care ulterior anului 2028 nu vor mai putea beneficia de o asemenea asimilare. Astfel, dispozitiile mentionate creeaza o situatie de inechitate intre cele doua categorii de personal, care, desi in mod obiectiv realizeaza aceeasi vechime efectiva, nu vor beneficia de conditii similare pentru recunoasterea dreptului la pensie de serviciu. (A se vedea, in acest sens, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, prin care Curtea Constitutionala a statuat ca 'este de principiu ca legiuitorul poate institui derogari de la principiul aplicarii imediate a legii noi, avand in vedere faptul ca, asa cum a statuat in mod constant Curtea Constitutionala, principiul aplicarii imediate a legii noi si, pentru identitate de ratiune, si principiul supravietuirii legii vechi sunt de sorginte legala, iar nu constitutionala, legiuitorul avand posibilitatea de a deroga de la acestea, in anumite situatii particulare (…), insa norma derogatorie nu trebuie sa intre in contradictie cu dispozitiile constitutionale, in speta principiul egalitatii in drepturi, pentru ca, in caz contrar, va da nastere unor situatii inechitabile a caror calificare juridica se poate circumscrie privilegiilor sau discriminarilor expres prohibite chiar de art. 16 alin. (1) din Constitutie'.)

O stare de discriminare este creata intre magistrati de aceleasi dispozitii si prin raportare la modalitatea de accedere in magistratura, desi, potrivit jurisprudentei Curtii, acesta nu poate reprezenta un criteriu obiectiv si rezonabil pentru a justifica un tratament juridic diferentiat. (Spre exemplu, in cazul a doi magistrati nascuti in anul 1975, unuia cu vechime de 3 ani in alte specialitati juridice si care ulterior urmeaza cursurile INM, i se asimileaza cei 3 ani de avocatura, la care se adauga 2 ani in care a avut calitatea de auditor de justitie, astfel incat se poate pensiona in anul 2025, indeplinind conditia de varsta. In schimb, celalalt magistrat, care a intrat direct in profesie, valorificand cei 5 ani vechime in specialitati juridice, desi are aceeasi varsta, nu se poate pensiona in anul 2025, spre deosebire de colegul sau, intrucat, potrivit anexei 4 la Legea nr. 303/2022, in acel an, vechimea maxima asimilata de care poate beneficia este de doar 4 ani. Acest urma exemplu releva si o situatie de incalcare a normelor de tehnica legislativa care impun integrarea armonioasa a proiectului de lege in ansamblul legislatiei, intrucat conditiile cerute de lege pentru accederea in profesie – conditii asupra carora noua lege nu a operat modificari si care au fost indeplinite cu mult timp anterior intrarii sale in vigoare – sunt valorificate diferentiat, respectiv: la expirarea unei perioade tranzitorii de 5 ani, raman nevalorificate, cu importante consecinte in privinta unui aspect esential care vizeaza cariera magistratului.)

Eliminarea intempestiva a vechimii si a varstei de pensionare aduce atingere si principiului constitutional al neretroactivitatii legii civile, intrucat golesc de continut dreptul conferit de dispozitiile anterior mentionate si care, desi a fost recunoscut in mod expres prin lege, ulterior intrarii in vigoare a proiectului va fi lipsit de posibilitatea valorificarii sale.

Astfel, aplicarea legii civile in timp este guvernata de principiile neretroactivitatii legii civile, principiul aplicarii imediate a legii noi si principiul supravietuirii legii vechi. Principiul neretroactivitatii legii civile semnifica faptul ca legea civila se aplica tuturor situatiilor juridice nascute dupa intrarea ei in vigoare, iar nu situatiilor juridice trecute, consumate (facta praeterita). In mod corelativ, potrivit principiului aplicarii imediate a legii noi, de la data intrarii in vigoare acesteia, ea se aplica tuturor actelor, faptelor si situatiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor si situatiilor juridice in curs de constituire, modificare sau stingere incepand cu aceasta data, precum si efectelor viitoare ale unor situatii juridice anterior nascute, dar neconsumate la data intrarii in vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediata a legii noi semnifica faptul ca o situatie juridica produce acele efecte juridice care sunt prevazute de legea in vigoare la data constituirii ei (tempus regit factum).

Raportat la aceste principii, apreciem ca orice dispozitie prin care se tinde la eliminarea prevederilor referitoare la asimilarea vechimii realizate in alte profesii sau schimbarea varstei nu poate aduce atingere drepturilor deja recunoscute si nu poate fi aplicata decat pentru viitor pentru a fi in concordanta cu dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2).

In acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale a Romaniei, potrivit careia legea noua este aplicabila de indata tuturor situatiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupa intrarea ei in vigoare, precum si tuturor efectelor produse de situatiile juridice formate dupa abrogarea legii vechi (a se vedea, in acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).

In concluzie, modificarea ex abrupto si in mod arbitrar a conditiilor de vechime minima (prin eliminarea vechimilor asimilate, fara text tranzitoriu cu aplicabilitate efectiva) ori a conditiilor de varsta (cu exceptia anilor 2023-2025, pentru care se stabileste in mod arbitrar o varsta de pensionare de minim 50 de ani, in rest toate persoanele in functie la data intrarii in vigoare a acestei legi care ar mai fi avut cel putin 1 an pana la pensionare sunt obligate sa astepte pana la varsta de 60 de ani, pentru acestea nereglementandu-se perioade tranzitorii de aplicare a noii legi) reprezinta o afectare a principiilor enumerate mai sus si consacrate in jurisprudenta Curtii Constitutionale. Mai mult, prin caracterul arbitrar, discriminatoriu, lipsit de previzibilitate si predictibilitate Legea criticata este de natura sa afecteze grav statutul magistratului, fiind, din acest motiv, viciata in raport cu principiul constitutional al independentei justitiei, in componenta individuala a acestui principiu.

3. Inca din anul 1932, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiuni Unite, prin Decizia nr. 36 din 26 mai 1932, a fixat repere solide pentru predictibilitatea carierei unui judecator: 'Constituantul prevazand, prin art. 104, ca: 'judecatorii sunt inamovibili, in conditiunile pe care legea le va fixa', n’a inteles, prin cuvantul 'conditiuni', decat normele sau dispozitiunile, prin care legiuitorul ordinar reglementeaza starea de drept a inamovibilitatii, adica conditiunile in care se dobandeste, se mentine si se pierde aceasta stare de drept, iar nu si acele norme sau conditiuni care, lasate la discretia legiuitorului ordinar, ar avea de rezultat inevitabil stirbirea sau anihilarea principiului in sine, cum este conditiunea duratei functiunii. Cand, prin urmare, legiuitorul ordinar a fixat o limita de varsta pentru o categorie de judecatori, sau a majorat limita fixata anterior, el nu mai poate proceda la micsorarea ei, fara a viola principiul inamovibilitatii consacrat de Constitutie, caci prin jocul micsorarii limitei de varsta, legiuitorul ordinar nu reglementeaza si nu aplica starea de drept, a inamovibilitatii creiata de Constitutie, ci creeaza el insusi o alta stare de drept contrarie, potrivit careia inamovibilitatea judecatorilor – cel putin sub raportul duratei functiunii – ramane la discretiunea sa, ceea ce, intr’o justa si rationala interpretare a art. 104 din Constitutie, nu se poate admite'.

Redam un articol de presa care insoteste decizia invocata – 'Palatul Justitiei – Legea prin care se reduce limita de varsta a membrilor Casatiei este neconstitutionala' (preluare din ziarul Dimineata, 29 mai 1932):

'Sectiunile Unite ale Inaltei Curti de Casatie au declarat neconstitutionala dispozitia introdusa in legea organizarii judecatoresti la 2 aprilie 1931, prin care se reduce limita de varsta a membrilor Inaltei Curti de la 70 de ani la 68 de ani. Cu acest prilej, suprema instanta a stabilit o jurisprudenta de extraordinara importanta in fixarea notiunii principiului de inamovibilitate a magistraturii, inscrisa in art. 108 din Constitutie.

Chestiunea a fost adusa in fata justitiei prin actiunea in Contencios introdusa de d. T. Brailoi, unul din consilierii Inaltei Curti de Casatie, scos la pensie la varsta de 68 de ani in virtutea dispozitiunii de lege modificatoare, mai sus aratate.

Actiunea impotriva decretului regal de scoatere la pensie se intemeia pe consideratiunea ca noua dispozitie nu s’ar aplica magistratilor aflati in functie la data promulgarii nouei legi, cari au capatat un drept castigat in ce priveste termenul de scoatere la pensie (urmand sa se aplice numai magistratilor cari devin membri ai Inaltei Curti dupa promulgarea nouei legi), aceasta in baza principiului neretroactivitatii legilor.

Actiunea se mai intemeia pe consideratiunea ca dispozitiunea de reducere a limitei de varsta aduce atingere principiului insusi al inamovibilitatii magistraturii, care fiind inscris in Constitutie, face ca orice lege care, direct sau piezis, stirbeste acest principiu sa fie de lege neconstitutionala.

Alte motive de neconstitutionalitate ar fi ca consilierul de la Casatie, care a obtinut aceasta demnitate sub imperiul legii de organizare din 1928 ce prevedea limita de varsta la 70 de ani, a castigat acest drept care a intrat in patrimoniul sau, asa ca reducerea limitei constitue o atingere a dreptului de proprietate garantat prin art. 17 din Constitutie.

Atat Curtea de Apel, cat si Sectia III-a Curtii de Casatie au respins actiunea d-lui Brailoiu ca nefondata, fata cu noua lege. Aceste instante au judecat in limitele acestei legi, pe cari nu puteau de cat s’o aplice, ele neavand caderea sa se ocupe de constitutionalitatea ei (cadere care constitue atributul esclusiv al Sectiunilor Unite ale Casatiei).

DESBATERILE DE ERI

Desbaterile s’au desfasurat priin fata supremului for, sub presidentia d-lui Volanski, prim-presedinte asistat de toti presedintii de sectie. Ele au luat o amploare neobisnuita, fiind in discutie o chestiune primordiala ca aceea a inamovibilitatii magistraturii si in deosebi a membrilor celei mai inalte instante, care are rolul preponderent si covarsitor in stat, de a cenzura toate celelalte puteri constituite (executiva si legiuitoarea), si de a judeca pe ministrii tarii. Din partea d-lui Brailoi, au desvoltat pe larg recursul d-nii Valeriu Roman si Valimarescu. In numele ministerului de justitie, a pledat d. av. Ulise Vasilescu, combatand recursul cu sustinerea ca din moment ce Constitutia a declarat magistratura inamovibila 'in conditiunile ce se vor stabili prin lege', urmeaza ca s’a dat delegatie legiuitorului ordinar sa stabileasca limita de varsta a functiunii magistratilor. Cand deci o lege ordinara fixeaza o noua limita, marind-o sau micsorand-o, nu depaseste puterile ei si nu calca nici o dispozitie a Constitutiei'.

Dar d-sa a relevat ca legea de organizare din 1924, intocmita imediat dupa promulgarea actualei Constitutii, a fixat limita de varsta pentru membrii Casatiei la 68 de ani, iar mai tarziu, in 1928m s’a modificat legea, marindu-se limita pana la 70 de ani. Astfel ca legea din 1931 n’a facut decat sa revina la termenul fixat prin legea din 1924, impotriva careia nu s’a putut aduce nicio incriminare de neconstitutionalitate.

CONCLUZIILE PROCURORULUI

Interesant a fost ca procurorul general, d. Viforeanu, care a tinut sa releve ca situatia Inaltei Curti este cam delicata, deoarece are sa judece oarecum in propria ei cauza, a pus concluziuni in acelasi sens ca si ale reclamantului, argumentand ca dispozitia din legea de la 1931 este neconstitutionala. A sustinut ca limita de varsta este un element esential al inamovibilitatii, caci daca s’ar putea scadea mereu prin legi ordinare, s’ar ajunge la distrugerea ei, care constitue garantia justitiei insesi, imprejurarea ca inainte de legea de la 1928 care urcase limita de varsta la 70 ani, a fost cea din 1924 si ca legea din 1931 n’a facut decat sa revina la primul termen a fost tratata de procurorul general in felul urmator: o lege care urmareste limita nu face decat sa intareasca principiul si vederile Constitutiei asupra inamovibilitatii magistraturii, asa ca nu se mai poate reveni prin alta lege asupra termenului din legea cea atat de constitutionala, fiindca micsorandu-se termenul se isbeste in inamovibilitatea statornicita in spiritul Constitutiei prin ea.

Caci daca s’ar admite contrariul, ca adica se poate scadea sub 70 de ani limita de varsta, din jocul acesta ar rezulta ca sunt doua feluri de inamovibilitati: una garantata de Constitutie si alta negarantata. In interesul justitiei (nu al consilierilor de la Casatie — a adaugat d. procuror general Viforeanu), a conchis cerand sa fie declarata de neconstitutionala legea, spre a face puterea executiva (!) sa stie odata pentru totdeauna ca inamovibilitatea magistraturii — si a celei mai inalte magistraturi — este un patrimoniu national, este temelia insasi a justitiei, de care nu se poate atinge. Suprema Curte s’a retras in camera de chibzuire, spre a decide asupra unei chestiuni de principiu, care printr’un curios joc al mecanicei imprejurarilor punea pe membrii Inaltei Curti in postura — in care nu era deci cu nimic vinovata — de a hotari implicit de soarta fiecaruia din membri (fiindca de hotararea luata asupra principiului depindea daca dansii vor esi la pensie la 68 sau la 70 de ani), inaltii magistrati au fost insa reconfortati de cuvintele procurorului general, cum ca aceasta exceptionala si nedorita postura nu trebue sa le provoace nicio jena, nici turburare a constiintelor, ci ridicandu-se cu totii pe un plan superior, sa rezolve fara sovaire chestiunea, in lumina principiilor si al interesului general, cu constiinta datoriei implinite in mod curajos. 'Justitia trebue servita de preoti cari n’au a se teme de nimic' — si aceasta nu se poate fara ca garantia inamovibilitatii sa fie reala.

Dupa o ora de deliberare, Suprema Curte s’a pronuntat, admitand recursul d-lui Brailoi si declarand legea de reducerea limitei de varsta a consilierilor Casatiei ca neconstitutionala, deci neaplicabila. Recursul in fond fost trimes la sectia III-a a Casatiei, care, nemaitinand seama de aceasta lege, va admite actiunea in Contencios ad-lui Brailoi si va anula decretul de scoatere a d-sale la pensie.

Actiunile intentate de ceilalti membrii ai Casatiei — pensionati in aceleasi conditii, dintre cari si aceea a d-lui Em. Miclescu, fost presedinte al sectiei I a Inaltei Curti, vor primi aceeasi rezolvare'.

Cu deosebita consideratie,

1 iulie 2023”.