Judecatoarea Ana-Hermina Iancu (foto) a dezvaluit marti, 25 noiembrie 2025, motivul pentru care a demisionat din sistemul judiciar in 2012, revenind in magistratura abia in 2016, tot la instanta suprema, unde activase inainte de plecare.

Este vorba despre un gest de „protejare a demnitatii profesiei”, in conditiile in care multi dintre judecatorii supremi de la acea vreme (poate chiar majoritatea lor) „au ales conformismul decat verticalitatea”, a afirmat Hermina Iancu la interviul sustinut in fata Sectiei pentru judecatori a CSM, in vederea numirii in functia de vicepresedinte al Inaltei Curti (functie pe care o ocupa prin delegare din 22 august 2025).

Mentionam ca toti cei zece judecatori prezenti la sedinta – cei noua membri alesi ai Sectiei pentru judecatori si presedinta ICCJ Lia Savonea – au votat pentru numirea Herminei Iancu ca vicepresedinta a Inaltei Curti.

„Prefer oricand sa pierd o functie decat sa pierd libertatea de a gandi cu propria constiinta”, a subliniat magistrata ICCJ, raspunzand la intrebarea pusa in acest sens de catre judecatoarea Lia Savonea. De altfel, Savonea insasi a exprimat acelasi punct de vedere, in replica adresata Herminei Iancu: „Si eu cred la fel: ca niciodata niciun judecator nu trebuie sa se mai simta impins sa-si apere spatiul de independenta prin retragere”.

Opinii separate in dosare „pe culoar”

Precizam ca problema nu a fost ridicata intamplator de catre sefa ICCJ Lia Savonea. Intrebarea are in vedere anii in care Hermina Iancu facea parte din „completurile negre” de la Inalta Curte, care produceau condamnari politice pe banda rulanta. In schimb, in aceeasi perioada, Iancu a refuzat sa fie parte a acestor executii, alegand sa recurga in final la un gest extrem, dandu-si demisia din magistratura in 2012 si intorcandu-se in sistem in 2016.

De altfel, amintim ca Ana-Hermina Iancu a facut opinie separata in cel putin trei cauze cu greutate, care au nascut speculatii potrivit carora ar fi primit condamnari cu dedicatie, ca urmare a directionarii lor pe culoarele Binomului SRi-DNA.

In primul rand, in dosarul Zambaccian, magistrata a optat pentru achitarea fostului premier Adrian Nastase in legatura cu acuzatia de luare de mita si pentru condamnarea lui la 3 ani de inchisoare cu suspendare doar pentru acuzatia de santaj.

In al doilea rand, Iancu a facut opinie separata pentru achitarea primarului de Ramnicu Valcea Mircia Gutau.

In fine, in dosarul Gala Bute, Ana-Hermina Iancu a considerat ca se impune admiterea contestatiei in anulare si desfiintarea condamnarii fostei ministre a Turismului Elena Udrea.

Redam principalele declaratii ale judecatoarei Ana-Hermina Iancu (vezi video):

„Denisa Stanisor: As vrea sa dezvoltati un aspect pe care deja l-ati abordat in proiectul de management, un aspect legat de activitatea completurilor de cinci in materie penala, a caror continuitate este afectata de principiul anualitatii.

Dupa cum bine se stie, aceste completuri solutioneaza cauze complexe. Este exclus sa finalizezi astfel de cauze in decursul unui an. In aceste conditii, ajung sa se suprapuna completurile aferente mai multor ani precedenti cu cel aferent anului in curs. Este o problema si din punct de vedere al salilor de judecata. As vrea sa dezvoltati putin, sa ne spuneti cum va ganditi sa gestionati aceasta problema.

Hermina Iancu: Asa cum am aratat si in planul managerial, intr-adevar, ar trebui regandita un pic activitatea pe care o desfasoara completele de cinci judecatori. Si cele in materie civila se desfasoara dupa regula anualitatii, in sensul ca in ele judecatorii sunt desemnati prin tragere la sorti si pentru un an de zile, insa activitatea acestora continua si dupa anul calendaristic in care au fost desemnati, in considerarea principiului continuitatii procesului penal.

Insa aceste chestiuni creeaza probleme majore pentru colectivul Sectiei penale a Inaltei Curti, avand in vedere ca, asa cum ati subliniat si dumneavoastra, aceiasi judecatori sunt cei care asigura si competenta completelor de trei judecatori din cadrul Sectiei penale, asigura competenta completurilor de cinci judecatori, asigura si pronuntarea hotararilor, sunt judecatori-raportori in mecanismele de unificare si aplicare a legii, si de asemenea, sunt si judecatori de permanenta, avand atributii specifice in materie penala. Stiti ca in materie penala, fiind judecatori de serviciu, suntem investiti cu solutionarea unor cauze urgente.

Prin urmare, asta implica un volum mare de atributii judiciare si face – in cazul completelor de cinci judecatori – ca aceiasi judecatori, pe parcursul mai multor ani, aceiasi judecatori sa asigure componenta mai multor complete de cinci judecatori si, in acelasi timp, sa fie si judecatori la sectii, si cu celelalte atributii. Eu, personal, am fost in trei complete de cinci judecatori in acelasi timp.

Dar aceasta chestiune a regandirii competentei completelor de cinci judecatori – cel putin in materie penala – intereseaza nu numai pentru volumul atributiilor pe care le desfasoara judecatorul specializat in materie penala, ci si pentru faptul ca nu se consolideaza o jurisprudenta a completului de cinci judecatori. Pentru a vorbi de o consolidare a unei jurisprudente pe o anumita chestiune, este nevoie ca un complet de judecata sa-si desfasoare activitatea pe mai multi ani, in conditiile in care, chiar daca ramai intr-un complet de judecata mai multi ani de zile, completele nu sunt omogene din punct de vedere al judecatorilor care le formeaza, atunci si jurisprudenta pe nu poate fi consolidata, ca sa cristalizam o anumita jurisprudenta.

Deci consider ca ar trebui regandita aceasta competenta, ca ele sa functioneze pe doi-trei ani (depinde cat se va considera ca ar fi necesar), ca o medie a unui termen de solutionare a unei cauze in complet de cinci judecatori, avand in vedere competenta Sectiei penale de a solutiona in prima instanta si competenta completelor de cinci judecatori de a solutiona cai devolutive de atac (adica apeluri), care presupun o rejudecare a cauzei in fapt si indrept. Deci consider ca ar trebui modificata aceasta chestiune.

De asemenea, as considera ca ar trebui si un pic [modificata] modalitatea de constituire a completelor in materie civila. Ma refer la completele care solutioneaza cauze disciplinare. Poate ca si aici componenta completelor de judecata ar trebui si aici sa fie preponderent din materie specializata – respectiv judecatorii Sectiei de contencios administrativ si fiscal care au competenta de a solutiona cu precadere cauze de drept public.

Lia Savonea: As vrea eu s-o intreb pe doamna judecator, as ruga-o sa ne spuna cum crede ca mai cu seama in aceste momente putem sa pastram justitia intr-un spatiu autentic de independenta. Si daca se poate sa se gandeasca putin la un moment din trecut cand a ales sa-si apere independenta prin retragere.

Va intreb acest lucru, pentru ca, de regula, colegii nostri vin si vorbesc despre atasamentul la valorile justitiei dintr-o perspectiva teoretica. Ne vorbesc, adevarat, foarte frumos, insa stiu ca dumneavoastra ati putea sa ne spuneti putin mai aplicat.

Hermina Iancu: Intr-adevar: in cariera oricarui judecator, vine un moment cand notiunea de independenta devine o realitate traita. Un astfel de moment a venit pentru mine atunci cand am simtit ca linistea mea interioara era ingustata de un context in care multi colegi, poate cei mai multi, au ales conformismul decat verticalitatea. Eu am ales atunci sa plec – nu ca un gest de fronda, ci ca o modalitate de protejare a demnitatii profesiei. Prefer oricand sa pierd o functie decat sa pierd libertatea de a gandi cu propria constiinta. Da, a fost un moment destul de delicat atunci.

Consider ca justitia trebuie sa ramana un spatiu al verticalitatii, in care niciun judecator sa nu fie impins spre conformism si nimeni sa nu poata dicta din umbra profesiei noastre. Asta este lectia pe care am invatat-o eu atunci si promisiunea pe care o duc cu mine pentru colegii mei, pentru justitiabili.

Lia Savonea: Va multumesc mult. Si eu cred la fel: ca niciodata niciun judecator nu trebuie sa se mai simta impins sa-si apere spatiul de independenta prin retragere”.