Deznodământ previzibil într-un dosar în care procuroarea DNA Mihaela Beldie Canela (foto 1) a fost la un pas să distrugă o firmă românească de succes în domeniul medical. Ne referim la societatea MINIMED Solutions SRL (înființată în 2008, cu o activitate de mare succes în domeniul medical de peste 15 ani), deținută de omul de afaceri Mihai Peptan, care a reușit să se impună cu soluțiile sale tehnico-medicale într-o serie de instituții publice (preponderent spitale), devenind o referință pe anumite zone de activitate. Dezvăluirile făcute de Lumea Justiției privind modul defectuos în care a fost lucrat acest dosar au fost confirmate de Tribunalul București, instanță care a dispus retrimiterea dosarului la DNA.

Societatea MINIMED Solutions SRL și patronul acesteia Mihai Peptan au fost trimiși în judecată de Mihaela Beldie Canela în 2023, într-un dosar început după ce procuroarea DNA a dat curs unei plângeri formulate la 19 mai 2020 de consilierii USR de la Primăria Sectorului 1, Cristina Simona Munteanu și Oliver Leon Paiusi, care s-au plâns împotriva primarului în funcție la acea vreme, Daniel Tudorache, împotriva directorului general al Complexului Multifunctional Caraiman – Iuliana Livia Gomes, directorului executiv – Eftimie Maria Magdalena și a directorului juridic – Iacob Ana Mihaela, referitor la pretinsa săvârșire de către aceștia a unor infracțiuni de corupție cu ocazia achiziționării unui sistemul integrat de telemedicină în perioada pandemiei de Covid 19. În Rechizitoriul emis în 4 august 2023 (vezi facsimil 1), confimat de procurorul Ionuț Ardeleanu, procuroarea Beldie Canela a susținut că urmare a doua contracte încheiate de MINIMED Solutions SRL în 2019 și 2020 cu Complexul Multifuncțional Caraiman (care au vizat achiziționarea de holtere EKG, precum și a unor telefoane cu brățari SOS pentru alertarea bolnavilor din timpul pandemiei de Covid 19) s-ar fi produs un prejudiciu total de 17,2 milioane lei (5,1 milioane lei pentru contractul din 2019 și 12,1 milioane lei pentru contractul din 2020). Asta fără să administreze o expertiză independentă în cauză, conform legii, stabilind prejudiciul exclusiv pe raportul specialistului angajat al DNA, deși se știa că această metodă care incalcă flagrant dreptul la apărare a fost amendată de instanțele însărcinate cu stabilirea practicii unitare in sistemul judiciar!!!

TMB: „Imposibilitatea stabilirii obiectului și a limitelor judecății”

O primă decizie în dosar a fost pronunțată la aproape trei ani de la momentul trimiterii în judecată. Iar hotărârea nu este deloc una favorabilă DNA.

Concret, în 12 martie 2026, judecătorul Raul Alexandru Nestor (foto 2) de la Tribunalul București a dispus restituirea cauzei la DNA, contatând că rechizitoriul este neregulamentar întocmit, că neregularitatea sesizată anterior nu a fost remediată, iar obiectul și limitele judecății sunt imposibil de stabilit.

Iată minuta încheierii judecătorului TMB Raul Alexandru Nestor de restituire a cauzei la DNA (dosar 24216/3/2023/a1):

„În baza art. 346 alin. 3 lit a) C.pr.pen., constată că rechizitoriul emis în dosarul nr. 236/P/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată în termenul prevăzut de art. 345 alin. (3) C.proc.pen. Constată în consecință imposibilitatea stabilirii obiectului și a limitelor judecății. Restituie în consecință la parchet, dosarul nr. 236/P/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție. În temeiul art. 275 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului. Conform art. 347 alin. (1) C.proc.pen.: Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor şi a procurorului prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, data de 12.03.2026”.

Probă administrată nelegal

Decizia de restituire a dosarului la DNA a venit după ce anterior judecătorul TMB Vlad Cîrjan (foto 3) somase DNA să remedieze neregularitatea din rechizitoriu (lipsa administrarii expertizei obligatorii, inlocuita de procuroare cu un raport al specialistului angajat al DNA) și să precizeze dacă mai menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei la parchet in conditiile in care din dosar a fost inlaturat raportul specialistului DNA.

Mai exact, în 29 august 2025, judecătorul Cîrjan a admis o excepție invocată de Mihai Peptan, societatea Minimed Solutions și alți doi inculpați privind nelegalitatea administrarii Raportului de constatare tehnico-științifică din data de 29.12.2022, întocmit de specialistul DNA în temeiul ordonanței din 31.05.2022 emise de Beldie Canela. Instanța a constatat că această probă a fost administrată nelegal, dispunând excluderea Raportului din materialul probatoriu, precum și eliminarea sa din dosarul cauzei.

Dispoziția instanței nu a fost respectată de DNA, care in loc sa repare neregularitatile, au modificat rechizitoriul folosind in cuprinsul lui trimiteri la aceeasi proba exclusă anterior, fiind folosite in continuare inclusiv concluziile tehnice ale raportului despre care TMB a stabilit că a fost nelegal administrat.

Redăm mențiunile judecătorului TMB Vlad Cîrjan privind excluderea de la dosar a Raportului de constatare tehnico-științifică (vezi facsimil 2):

„Deliberând asupra excepției invocate cu privire la raportul de constatare tehnico-științifică din data de 29.12.2022 (filele 55–130 vol. 78 DUP), întocmit în temeiul ordonanței din 31.05.2022 de către Serviciul Specialiști, judecătorul constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează.

Judecătorul reține, cu titlu preliminar, că raportul de constatare tehnico-științifică reprezintă, potrivit dispozițiilor art. 172 alin. (9) C.proc.pen., un procedeu probatoriu cu caracter excepțional, a cărui dispunere este strict condiționată de existența unor împrejurări concrete care reclamă intervenția urgentă a organelor judiciare, respectiv existența unui pericol de dispariție a unor mijloace de probă, de schimbare a unei situații de fapt ori necesitatea lămuririi urgente a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. Așadar, legea nu permite recurgerea la acest procedeu probatoriu în considerarea unei simple utilități probatorii sau a comodității obținerii unei opinii de specialitate, ci numai în ipoteza în care sunt întrunite condiții excepționale, reale și obiectiv verificabile.

Raportând aceste repere normative la situația concretă din cauză, judecătorul constată, în primul rând, că raportul de constatare a fost dispus la o perioadă considerabilă de timp de la începerea urmăririi penale, ceea ce atenuează în mod substanțial concluzia existenței unei urgențe care să justifice recurgerea la acest procedeu probatoriu. Din actele dosarului rezultă că urmărirea penală era în curs de o perioadă îndelungată, iar ordonanța din 31.05.2022 nu a fost emisă într-un context temporal care să indice o situație excepțională, imprevizibilă ori care să impună o intervenție probatorie imediată pentru conservarea unor elemente de fapt.

În al doilea rând, judecătorul observă că toate actele și înscrisurile care au stat la baza raportului de constatare se aflau deja în posesia organului de urmărire penală la momentul dispunerii acestuia. Nu s-a invocat și nici nu rezultă din conținutul ordonanței existența unui risc concret de dispariție, alterare sau modificare a acestor mijloace de probă, acestea fiind documente administrative, contractuale și financiar contabile aflate sub controlul autorităților ori deja ridicate și atașate dosarului. În aceste condiții, nu se poate susține, nici măcar la nivel declarativ, existența unei urgențe reale care să impună conservarea imediată a unor probe prin intermediul constatării tehnico-științifice.

Judecătorul reține, totodată, că din chiar motivarea ordonanței de dispunere rezultă că rațiunea efectuării raportului a fost necesitatea obținerii unei opinii de specialitate asupra unor aspecte ce țin de analiza documentelor existente la dosar. Or, această necesitate, în sine, nu este aptă să justifice recurgerea la constatare, ci reprezintă tocmai ipoteza tipică în care legea impune administrarea expertizei, ca regulă în materia probelor de specialitate. A admite contrariul ar echivala cu golirea de conținut a distincției operate de legiuitor între expertiză și constatare și cu transformarea acestui procedeu excepțional într-un instrument probatoriu de drept comun, utilizabil ori de câte ori organul de urmărire penală apreciază utilitatea unei opinii tehnice.

În acest sens, în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorul subliniază că alegerea mijlocului de probă nu poate fi făcută exclusiv în considerarea utilității acestuia, în condițiile în care legea stabilește reguli clare, stricte și cumulative pentru dispunerea fiecărui procedeu probatoriu.

Urgența cerută de art. 172 alin. (9) C.proc.pen. nu poate fi una abstractă, prezumată sau dedusă generic din necesitatea clarificării cauzei, ci trebuie să fie concretă, efectivă și motivată prin împrejurări excepționale, verificabile obiectiv, care să demonstreze imposibilitatea recurgerii la expertiză fără afectarea aflării adevărului.

În cauză, însă, judecătorul constată că nu a fost identificat niciun element factual care să indice existența unei asemenea urgențe, respectiv nu s-a indicat un pericol concret de dispariție a probelor, nu s-a invocat riscul modificării unei situații de fapt și nu s-a demonstrat necesitatea lămuririi imediate a unor împrejurări care, prin trecerea timpului, nu ar mai fi putut fi stabilite ulterior printr-o expertiză. Dimpotrivă, natura înscrisurilor analizate și perioada îndelungată scursă de la începerea urmăririi penale confirmă că expertiza era singurul procedeu probatoriu compatibil cu exigențele legii.

În aceste condiții, judecătorul constată că raportul de constatare tehnico-științifică din 29.12.2022 a fost dispus cu încălcarea condițiilor legale care reglementează recurgerea la acest procedeu probatoriu, fiind utilizat în afara ipotezelor excepționale prevăzute de lege, ca substitut al expertizei. Această neregularitate a adus în concret o vătămare a drepturilor procesuale ale inculpaților, în special prin eludarea garanțiilor procedurale specifice expertizei, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin sancțiunea excluderii probei.

Prin urmare, judecătorul va admite excepția, va constata nelegalitatea administrării raportului de constatare tehnico-științifică din 29.12.2022 și, în consecință, va dispune excluderea acestuia din materialul probatoriu, precum și eliminarea sa din dosarul cauzei, în conformitate cu dispozițiile legale incidente privind excluderea probelor obținute cu încălcarea legii.

Acestea fiind spuse, în baza art. 345 alin. 3 C.pr.pen., judecătorul va admite în parte cererile și excepțiile formulate de inculpații Peptan Mihai, MINIMED SOLUTIONS S.R.L., Ghiță Monica, și Gomes Iuliana și va dispune excluderea din rândul mijloacelor de probă a raportului de constatare tehnico-științifică din 29.12.2022, filele 55-130 vol. 78 DUP, întocmit în temeiul ordonanței de efectuare a unui raport de constatare tehnico științifică din 31.05.2022 de către Serviciul Specialiști.

Va dispune îndepărtarea fizică a raportului de constatare tehnico-științifică din volumul 78 al dosarului de urmărire penală nr. 236/P/2020.

În baza art. 345 alin. 3 C.pr.pen., după comunicarea încheierii procurorul va remedia neregularitatea actului de sesizare și va comunica judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori dacă solicită restituirea cauzei”.

* Cititi integral Încheierea prin care judecătorul Vlad Cîrjan de la Tribunalul București a dispus excluderea Raportului de constatare tehnico-științifică, pe motov că proba a fost administrată nelegal

sursa foto Nestor: Legal Magazin