La inceputul anului trecut, DNA incasa o noua achitare jenanta. Este vorba despre dosarul fostului director general al Societatii Nationale de Transport Feroviar “CFR Calatori”, Alexandru Noaptes, in care noua persoane au fost trimise in judecata, in 2009, de DNA, pentru abuz in serviciu si complicitate la abuz in servciu, printr-un rechizitoriu semnat de fostul sef al Sectiei a II-a DNA Doru Tulus si confirmat de fostul sef DNA Daniel Morar. In 4 ianuarie 2013, judecatorul Lucian Buta de la Judecatoria Cluj-Napoca a dispus achitarea inculpatilor Alexandru Noaptes, Vanghele Nacu, Iosub Nicolae Catalin, Vasile Muresan, Florisca Simona Elena, Iancu Floare, Sabo Emi, Urs Claudia Maria si Calin Mitica.

Atunci, Lucian Buta a explicat ca rechizitoriul DNA “s-a bazat in principal pe raportul de constatare si pe suplimentul acestuia care vehiculeaza, o mare cantitate de informatie financiar- contabila si tehnica (partial eronata asa cum s-a aratat la pct. I subpct. I si 2 din precedent) si care insa nu a fost integrata si ierarhizata din punct de vedere juridic cu pornire de la elementele esentiale ale faptelor de dovedit”. De asemenea, judecatorul Buta a constatat ca “in privinta fiecaruia dintre cei 9 inculpati nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunilor deduse judecatii - nici sub aspectul laturii obiective si nici sub aspectul laturii subiective, care nu au fost dovedite nici in cursul urmaririi penale si nici in cursul judecatii” si ca “dimpotriva, probatiunea mai aprofundata administrata in cursul judecatii a relevat nevinovatia inculpatilor”.

Sentinta judecatorului Lucian Buta a fost mentinuta de Curtea de Apel Cluj

Sentinta judecatorului Lucian Buta a fost mentinuta si de judecatoarele Adina Daria Lupea-Aghinita (foto) si Monica Rodina, care, in 17 iulie 2014, au respins apelul formulat de DNA. Extrem de interesante sunt insa motivele pentru care cele doua judecatoare au luat aceasta decizie. Trebuie sa precizam ca Adina Daria Lupea-Aghinita a formulat cerere de abtinere in acest dosar, pe motiv ca procurorul Doru Tulus, cel care a intocmit rechizitoriul, i-a fost nas de cununie si i-a botezat copilul. Cererea de abtinere i-a fost insa respinsa, dupa ce colegii Adinei Lupea au considerat ca acest aspect nu poate afecta impartialitatea judecatoarei.

Astfel, Adina Daria Lupea-Aghinita si Monica Rodina explica faptul ca judecatorul Lucian Buta a retinut o stare de fapt conforma cu realitatea, atunci cand a dispus achitarea inculpatilor. De asemenea, judecatoarele au constatat ca nici in faza de apel mijloacele de proba administrate nu au putut sa rastoarne prezumtia de nevinovatie, ba din contra au confirmat ca sentinta de la fond a fost temeinica si legala.

Nu in ultimul rand, Adina Daria Lupea-Aghinita si Monica Rodina au explicat ca motivele de apel ale DNA reprezinta in cea mai mare parte o reiterare a acuzatiilor din rechizitoriu. De altfel, pasaje intregi din rechizitoriu au fost preluate si inserate in motivele de apel ale DNA.

Prezentam cateva fragmente din Decizia 656 din 17 iulie 2014 a judecatoarelor Adina Daria Lupea-Aghinita si Monica Rodina, documentul fiind atasat integral la finalul aticolului:

“Instanta de fond a retinut o stare de fapt conforma cu realitatea, pe baza unui material probator judicios administrat si interpretat in mod coroborat, ajungand in mod corect la concluzia ca inculpatii nu se fac vinovati de comiterea infractiunilor pentru care au fost trimisi in judecata. Dealtfel, nici mijloacele de proba administrate in apel nu au fost de natura a rasturna prezumtia de nevinovatie care functioneaza in favoarea acestora ci, din contra, au confirmat faptul ca solutia atacata este una temeinica si legala, atat sub aspectul starii de fapt retinute, cat si sub aspectul temeiului de drept care a fundamentat achitarea, respectiv lipsa elementelor constitutive ale infractiunii (dispozitiile art. 10 lit. d C.pr.pen. care in prezent isi au corespondentul in dispozitiile art. 16 lit. b C.pr.pen.).

(…)

In primul rand, Curtea va constata ca motivele de recurs (recalificat apel) declarat in cauza de catre DNA - Serviciul Teritorial Cluj reprezinta in fapt si in cea mai mare parte o simpla reiterare a acuzatiilor din rechizitoriu, fara a se raporta la elementele obiective ale starii de fapt sau la vasta probatiune administrata/readministrata in faza de cercetare judecatoreasca.

In esenta, Curtea remarca preluarea unor paragrafe intregi din rechizitoriu si inserarea lor in motivele de recurs (apel), fara a se avea in vedere modalitatea si argumentele pentru care in mod justificat instanta de fond a apreciat ca se impune solutionarea cauzei prin pronuntarea unei solutii de achitare.

Astfel, in esenta s-a sustinut ca faptele infractionale pentru care s-a dispus trimiterea in judecata au fost comise de catre inculpati, ca se impune condamnarea acestora si ca solutia de achitare se datoreaza exclusiv interpretarii eronate a starii de fapt si a probelor.

Desi pe parcursul cercetarii judecatoresti in prima instanta, procurorul a participat la administrarea probatiunii si a constatat care este mersul cercetarii judecatoresti, Curtea observa ca probele administrate nu au fost niciun moment atunci contestate de catre acuzare, referindu-ne aici la probele noi administrate in cursul cercetarii judecatoresti in prima instanta, in special raspunsurile formulate prin doua adrese la solicitarile instantei de catre AFER si la raportul de expertiza tehnica in domeniul exploatare cai ferate si material rulant, precum si la suplimentul la acest raport.

(…)

In al doilea rand, in motivele de recurs (recalificat apel) s-a insistat asupra a doua aspecte ce au fost pe deplin lamurite pe parcursul primului ciclu procesual, respectiv:

a) s-a sustinut in continuare ca in cauza au fost incalcate prevederile dispozitiilor OUG nr. 60/2001 cu privire la achizitiile publice si ca pentru cele 6 automotoare era necesara organizarea unei licitatii publice.

Curtea subliniaza faptul ca inca din faza de urmarire penala probele administrate chiar de procuror infirmau o astfel de teza si ca practic acest lucru era imposibil, datorita monopolului SC Remarul 16 Februarie SA care era unic furnizor de servicii pentru automotoarele Seria 79.

Pe langa depozitiile inculpatilor si ale martorilor audiati cu privire la acest aspect, scriptele depuse la dosarul cauzei demonstrau ca o astfel de sustinere nu este reala. Elocvent in acest sens este Raportul cu privire la contractul de achizitie nr. 64/21.10.2005 intocmit la nivelul anului 2008 de catre o comisie special desemnata in acest sens din cadrul SNTCF CFR Calatori SA, raport supus aprobarii AGA (fila 94 si urmatoarele din vol. IV. dosar UP), precum si Raportul nr. 822/RB/18.03.2009 intocmit de catre Directia Generala de Monitorizare si Control din cadrul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii intocmit la solicitarea Directiei Nationale Anticoruptie (fila 6 si urmatoarele din vol. IV. dosar UP).

Fara a acorda vreo relevanta probatorie acestor scripte, procurorul a dispus insa trimiterea in judecata, retinand obligativitatea realizarii licitatiei publice.

In vederea lamuririi acestei chestiuni, in faza de cercetare judecatoreasca la fond s-a dispus efectuarea unor adrese catre AFER care erau menite sa lamureasca daca SC Remarul 16 Februarie SA era unic furnizor de servicii pentru automotoarele Seria 79.

Raspunsul AFER cuprins in Adresa nr. 1030/392/10.04.2012 (fila 342 dosar instanta) si Adresa nr. 1030/484/07.05.2012 (fila 375 dosar instanta) sunt fara echivoc in acest sens.

Cu toate acestea, chiar si in faza de judecata a apelului, acuzarea a insistat asupra obligativitatii realizarii licitatiei, una dintre criticile formulate vis-a-vis de obiectivul nr.4 al expertizei contabile fiind aceea ca expertul nu s-a raportat in evaluarea pretului de vanzare la tranzactii similare ale unor societati cu un obiect de activitate similar, existente pe piata la data comiterii faptelor.

Raportul de expertiza contabila a relevat insa din nou ca piata in acest domeniu este una limitata, iar in anii 2005-2006 pe piata de reparatii, modernizari automotoare exista un singur competitor. in aceste conditii, orice expert ar fi fost in imposibilitate de a face astfel de raportari sau evaluari comparative, iar aceste obiectiuni nu aveau fundament (fiind dealtfel respinse de instanta). Aceasta corelativ cu imprejurarea ca, pe parcursul prezentului proces, in mod constant, li s-a imputat inculpatilor tocmai nerespectarea procedurii licitatiei si faptul ca implicit, datorita acestor nerespectari a normelor legale, s-a cauzat o disfunctionalitate in achizitionarea acestor automotoare. Niciodata insa, subliniaza Curtea, acuzarea nu a nominalizat in mod expres cine ar fi fost competitorul pentru SC Remarul 16 Februarie care ar fi putut sa participe la aceasta licitatie.

Pe de alta parte, acest aspect - al necesitatii efectuarii unei licitatii publice cu privire la cele 6 automotoare - a fost analizat si cu ocazia controalelor demarate de catre Ministerul Transporturilor in privinta achizitionarii celor 6 automotoare iar concluzia a fost unica, in sensul ca procedura licitatiei publice nu era necesara.

Mai mult, toate celelalte probe administrate in cauza - declaratii de inculpati, depozitii de martori, inscrisuri, expertiza tehnica - sustin inexistenta obligatiei de a realiza o procedura de licitatie in cazul de fata, aspect retinut in mod corect si fundamentat de catre instanta de fond.

b) Analog, s-a pus problema si in ceea ce priveste lucrarile tehnice de modernizare si adaptare la care au fost supuse cele 6 automotoare. Contrar evidentelor stabilite inca din cursul judecarii cauzei in fond prin raportul de expertiza tehnica de specialitate realizat de catre expertul tehnic judiciar dr. ing. Sandu Nicolae (unicul expert tehnic judiciar autorizat din tara in specialitatea cai ferate locatii si material rulant) s-a sustinut in continuare de catre acuzare ca automotoarele au fost doar vopsite si li s-a montat linoleum, fara a fi supuse vreunui alt proces tehnologic de modernizare si adaptare pentru circulatia pe infrastructura feroviara din Romania.

Se cuvine a fi subliniata imprejurarea ca inca din faza de urmarire penala la dosarul cauzei a fost depusa intreaga documentatie tehnica si contabila cu privire la intregul proces tehnologic la care au fost supuse automotoarele. Aceasta documentatie nu a fost insa avuta in vedere de specialistul DNA desemnat sa realizeze un raport de constatare, care in concluziile sale a plecat de la premisa falsa ca aceste lucrari nu au fost realizate. De altfel, concluziile raportului de constatare intocmit - in opinia Curtii - pro causa au fost contestate in mod constant atat de catre aparare, cat si de celelalte institutii carora DNA li s-a adresat pentru precizarea unor puncte de vedere (SNTCF CFR Calatori SA si Directia Generala de Monitorizare si Control din cadrul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii)

Curtea mai constata ca, pe parcursul intregii urmariri penale, a fost solicitata de catre inculpati efectuarea unei expertize tehnice de specialitate de catre un expert independent, insa aceasta solicitare a fost respinsa in mod constant.

In faza de cercetare judecatoreasca in prima instanta o astfel de expertiza a fost dispusa si realizata, concluziile expertizei fiind fundamentate pe intreaga documentatie tehnica si contabila. Mai mult, prin suplimentul la Raportul de expertiza tehnica expertul a constatat, pe teren, cu propriile sale simturi, existenta lucrarilor la cele 6 automotoare si a depus in acest sens fotografii la dosar.

Curtea remarca ca aceste concluzii nu au fost niciodata contestate de catre acuzare in fata instantei de fond si nu s-au facut obiectiuni cu privire la concluziile expertizei si a suplimentului.

Cu toate acestea, prin motivele de recurs (apel) s-a sustinut in continuare ca cele 6 automotoare nu au fost supuse unui proces tehnologic de modernizare si adaptare, insistandu-se ca lipsa lucrarilor tehnice este evidenta si, de aici, existenta prejudiciului.

(…)

De altfel, la o analiza mai atenta, raportul specialistului DNA intocmit in faza de urmarire penala nu a fost inlaturat din ansamblul materialului probator, ci s-a apreciat ca datorita modului in care a fost realizat se impune lamurirea aspectelor esentiale cauzei prin realizarea unui raport de expertiza tehnica judiciara. Dupa o judicioasa analiza a materialului probator prin corelare cu elementele constitutive ale prezumtivei fapte de abuz in serviciu, cu privire la raportul specialistului DNA instanta de fond face o singura precizare: „Rechizitoriul s-a bazat, in principal, pe raportul de constatare si pe suplimentul acestuia care vehiculeaza o mare cantitate de informatie financiar-contabila si tehnica (...) care insa nu a fost integrata si ierarhizata din punct de vedere juridic cu pornire de la elementele esentiale ale faptelor de dovedit" (fila 72. pct. IV din sentinta).

Practic, concluziile specialistului DNA nu au fost avute in vedere la solutionarea cauzei, intrucat din ansamblul materialului probator a rezultat faptul ca aceste concluzii nu se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba administrate in cauza si nicidecum nu au fost inlaturate avand in vedere dispozitiile art. 68 alin. 2 C.proc.pen. 1969.

(…)

Din motivele de apel depuse la dosar reiese ca nici macar nu s-a pus in discutie profitabilitatea achizitiei (care de altfel a fost lamurita prin stabilirea inexistentei prejudiciului), ci plecand de la aceleasi prezumtii subiective ale acuzarii, se ajunge la sustinerea coniventei infractionale dintre toti coinculpatii, aspecte preluate ad literam din rechizitoriu.

Acestor presupuse intelegeri dintre coinculpati, care de altfel nu au fost dovedite, li se atribuie valente infractionale inexistente, si care, de altfel, nu sunt in masura sa demonstreze comiterea infractiunii de abuz in serviciu.

(…)

In acord cu cele retinute de catre prima instanta, Curtea mai retine ca nici in cuprinsul actului de sesizare al instantei de judecata si nici in cuprinsul motivelor de recurs (apel) ale parchetului nu se face vreo referire la atributiile de serviciu care au fost incalcate de catre inculpati”.

*Cititi aici integral decizia judecatoarelor Adina Daria Lupea-Aghinita si Monica Rodina de la Curtea de Apel Cluj