Turnura spectaculoasa in celebrul dosar al procurorului DNA Gheorghe Bocsan, care a „audiat” cativa martori turci, la Istanbul, in mai 2010, fara comisie rogatorie, cu incalcarea acordului de cooperare judiciara dintre Turcia si Romania, dupa care a trimis in judecata patru politisti pentru o pretinsa luare de mita de 800 de dolari, probata exclusiv pe respectivele declaratii scrise cu mana lui. In acest caz, la fond, judecatorul Dumitru Mirancea (fost procuror) de la Curtea de Apel Bucuresti, i-a condamnat la fond, cu pedepse de cativa ani de inchisoare, CU SUSPENDARE, pe cei patru politisti, „uitand” sa-i audieze pe martorii-turci (care, chipurile, dadusera mita) desi ii citase in Turcia cu citatii simple de posta romana, si luand de bune declaratiile acestora de martor (declaratii scrise de procurorul Bocsan, cu manauta lui, in Istanbul).

In prezent, acest dosar se afla in faza de recurs, la Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar la ultimul termen, presedinta de complet, judecatoarea Corina Jijiie (sefa Sectiei penale) s-a aratat surprinsa sa afle ca cei patru politisti au fost condamnati in fond pe baza unor declaratii de martor atribuite de procurorul Bocsan unor martori nevazuti de nimeni la fata vreodata. Toate probele solicitate la fond de aparatorii celor patru politisti, aparati de o echipa de avocati condusa de maestrul Paul Varzaru (foto) au fost admise de catre completul condus de judecatoarea Jijiie, inclusiv declasificarea unui dosar (pe care procurorii DNA scrisesera ca e destinat doar instantei). In privinta celor trei martori turci, audiati de Bocsan la Istanbul, Inalta Curte a dispus ca la 13 martie a.c. Acestia sa fie audiati in premiera prin video-telefon (teleconferinta), dar asta numai daca Ministerul de Justitie al Turciei va accepta acest lucru si daca turcii vor fi de gasit (in caz ca exista cu adevarat si nu au fost inventati). Sunt sanse reale ca in urmatoarele luni, Inalta Curte sa faca lumina in acest dosar in care exista suspiciunea ca procurorii DNA au raspuns unor comenzi si au facut anchete ilegale in Turcia, intr-un dosar redeschis brusc dupa trei ani.

La DIICOT s-a depus un denunt impotriva procurorilor DNA Bocsan, Papici, Baloi si a judecatorului Mirancea, pentru constituirea unui grup de crima organizata

Pe de alta parte, politistii si aparatorii lor au depus la DIICOT, in luna decembrie 2010 un denunt impotriva unui ofiter DGA (Smarandache Antonie Irinel) si unui agent DGA (Panduru Nicolae), precum si a procurorilor DNA Bocsan Gheorghe, Papici Lucian si Baloi Daniela, si a judecatorului Dumitru Mirancea de la Curtea de Apel Bucuresti, pentru infractiunea de asociere pentru savarsirea de infractiuni. Publicam in continuare, integral, denuntul depus la DIICOT:

DENUNT

<< ...impotriva numitilor Smarandache Antonie Irinel (ofiter la Directia Generala Anticoruptie - DGA) si Panduru Nicolae (agent sef la DGA), Bocsan Gheorghe si Papici Lucian (procurori anchetatori la Directia Nationala Anticoruptie – DNA), Mirancea Dumitru (judecator la Curtea de Apel Bucuresti – CAB), Baloi Daniela (procuror de sedinta, incadrat tot la DNA) si altii, pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.8 din Legea nr.39/2003, raportat la art.323 C.pen. (asociere pentru savarsirea infractiuni).

Grupul mentionat este specializat in savarsirea de infractiuni care impiedica infaptuirea justitiei (denuntare calomnioasa, cercetare abuziva, tortura, represiune nedreapta etc.) si infractiuni de fals (fals material in inscrisuri oficiale, fals intelectual etc.), fiind motivat de conceptii aberante, extremiste si dedandu-se in mod constant la acte de intimidare, teroriste, dupa cum urmeaza:

I. Din dispozitia unor sefi din MAI (intre care si chestorul Janica Arion tiganasu, care, la acea data, indeplinea functia de adjunct al sefului DGA), in august 2009, numitul Smarandache Antonie Irinel a initiat o activitate de „fabricare” a unui dosar penal (a se citi „ticluire de probe mincinoase, in sprijinul unei invinuiri nedrepte” – art.259 alin. 2 C.pen.), pentru acte de coruptie, impotriva a 4 politisti de frontiera de la PPF – Aeroport Bucuresti-Baneasa (Micu Iustin, Grama Danut, Barbor Bogdan si Guiu Lucian).

In acest scop, el a „refacut” un dosar mai vechi, solutionat in vara anului 2008 (dosarul nr. P/907702 al DGA, inregistrat la DNA sub nr.12/P/2008), in care tot el efectuase cercetari, dar impotriva altor persoane – anume impotriva traducatorului de limba turca Geambulat Fetin si a ofiterilor Topciu Aurel (fost adjunct al sefului PPF Aeroport Baneasa), Balus Cristian si Nitoi Moise Marius (fosti ofiteri de cercetare penala la aceeasi unitate).

Din dosarul mentionat, numitul Smarandache Irinel a pastrat doar o parte, la care a adaugat multe acte noi, toate ticluite de el, singur sau impreuna cu altii, incepand din august 2009 si pana in aprilie 2010.

1. Dintre aceste acte noi, ticluite de el, mentionam, in primul rand, cele trei procese-verbale de transcriere a unor interceptari telefonice (depuse la filele 211-224, vol.II d.u.p.), care poarta, toate, o data fictiva – anume „Anul 2009, luna martie, ziua 30” .

Privitor la aceste procese-verbale, se impun mai multe observatii, si anume:

- numitul Smarandache Irinel nu poate sa justifice cu ce drept le-a intocmit, din moment ce, in dosarul actual, nu exista nicio ordonanta prin care el sa fi fost delegat de procuror sa asculte si sa transcrie inregistrarile;

- in lipsa ordonantei de delegare, numitul Smarandache Irinel nu poate sa justifice nici cu ce drept a ridicat suportii digitali de la Serviciul tehnic al DNA – asa cum dovedesc adresele acestui serviciu (filele 80-86, vol.III), in care se precizeaza ca, in lunile aprilie-iunie 2008, numitul Smarandache Irinel a ridicat personal de la acest serviciu un numar de 7 suporti digitali;

- competenta de a transcrie inregistrarile revenea exclusiv Serviciului tehnic – asa cum rezulta din aceleasi adrese, in care beneficiarul (Serviciul de combatere a coruptiei) era rugat sa revina, in caz ca aprecia ca se impune transcrierea anumitor convorbiri, indicand, totodata, fisierele selectate;

- numitul Smarandache Irinel nu poate sa justifice de ce, cunoscand ca nu are competenta, a intocmit totusi cele 3 procese-verbale de transcriere (De ce nu a solicitat intocmirea lor de catre Serviciul tehnic?);

- numitul Smarandache Irinel nu poate sa justifice nici durata excesiv de mare (aproape un an), care separa momentul ridicarii suportilor digitali de la Serviciul tehnic (aprilie-iunie 2008) de momentul intocmirii proceselor-verbale de transcriere (30.03.2009);

- in fine, cele 3 procese-verbale contravin legii (art.90-91 C.pr.pen.), deoarece, in cuprinsul lor, numitul Smarandache Irinel nu mentioneaza nimic despre desigilarea suportilor, despre locul si data examinarii continutului lor, ori despre existenta unor martori asistenti – desi Serviciul tehnic precizeaza ca suportii s-au predat sigilati, iar conform art.91² alin.5 C.pr.pen., inregistrarile trebuiau arhivate la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat.

Inclusiv continutul acestor procese-verbale ridica mari semne de intrebare.

Asa de exemplu, primul dintre aceste procese-verbale, cel mai amplu (filele 211-219, vol.II), nu are nicio legatura cu dosarul penal intocmit celor 4 politisti de frontiera. El reda o convorbire (suburbana) intre sotia traducatorului de limba turca (Geambulat Fetin) si o prietena ziarista, in care sotia se plange prietenei de presiunile la care ar fi fost supus Fetin, de catre un procuror adus de Mircea Zarie de la Timisoara – ceea ce i-a facut pe toti cei care au studiat dosarul sa se intrebe care este relevanta acestui act (mai ales ca, prin depunerea lui la dosar, se incalca grav dreptul la intimitate al celor doua interlocutoare).

Raspunsul la aceasta intrebare incepe sa se configureze, numai observand afirmatiile false facute de numitul Smarandache Irinel in preambulul procesului-verbal, unde el precizeaza ca ar fi intocmit acest act in „Anul 2009, luna martie, ziua 30” si ca actul ar reda o convorbire telefonica veche, datand din aprilie 2008.

In realitate, insa, aceasta convorbire telefonica nu este deloc veche si nici nu a fost surprinsa intamplator; dimpotriva, este de data recenta (2010) si a fost regizata, intr-un scop determinat, anume sa-l acopere pe Bocsan Gheorghe. Mai exact, de coniventa cu Papici Lucian, Bocsan Gheorghe si altii, numitul Smarandache Irinel a antedatat, in mod deliberat, procesul-verbal de transcriere a inregistrarii si a falsificat data inregistrarii, in scopul de a crea impresia ca Bocsan Gheorghe ar fi asigurat instrumentarea cauzei inca din anul 2008.

Dar aceasta acoperire nu rezista, fiind contrazisa, intre altele, de adresa din 01.03.2010 (fila 79), semnata de Papici Lucian si Bocsan Gheorghe, prin care acestia solicitau Serviciului tehnic sa identifice persoana care foloseste postul telefonic 0749.144.0720 (persoana care discuta cu sotia lui Fetin). Or, ei nu pot sa explice de ce au formulat aceasta solicitare abia la 1 martie 2010, din moment ce pretind ca Smarandache le predase procesul-verbal de transcriere inca din anul 2009, cu adresa DGA nr.907004/SA/21.08.2009 (fila 87, vol.III).

Iar apoi, daca ne indreptam atentia asupra adresei DGA din 21 august 2009, constatam ca Smarandache, Papici si Bocsan au sustras, impreuna, mai multe acte din dosar.

Astfel, din adresa nr.907004/SA/21.08.2009 (fila 87, vol.III) rezulta, intr-adevar, ca DGA a retransmis la DNA 5 dintre suportii optici, impreuna cu 3 procese-verbale de transcriere. Dar, tot de aici, mai rezulta ceva – anume ca aceasta adresa s-a emis de DGA ca raspuns la o ordonanta de delegare din 11 iunie 2008 (care nu mai exista la dosar, fiind sustrasa); si, in plus, aceasta adresa a DGA se refera, se pare, la alte 3 procese-verbale de transcriere – fiindca, asa cum se mentioneaza in cuprinsul ei, acele procese-verbale totalizau 15 file (30 de pagini), iar nu doar 8 file (16 pagini), cat cuprind actualele procese-verbale.

Cat priveste celelalte doua procese-verbale de transcriere, ele redau niste discutii telefonice, datand din aprilie si, respectiv, iunie 2008 (filele 220-224), in care Geambulat Fetin (pus de Smarandache) l-a sunat, de mai multe ori, pe Guiu Lucian, pretinzand ca nu mai stie cine erau politistii de frontiera cu care a stat el de vorba, in zilele de 5-6 septembrie 2007 (desi, in mod evident, el se stie bine cu fostul adjunct, Topciu Aurel care, si el, fusese prezent atunci).

Totusi, nici aceste 2 procese-verbale nu corespund adevarului – si aceasta, indeosebi, pentru ca ele redau trunchiat si denaturat continutul inregistrarilor. Tocmai din acest motiv, Smarandache, Papici si Bocsan au avut grija sa dispara de la dosar toti suportii originali, in locul lor fiind depusa o copie.

In fine, se poate contesta inclusiv veridicitatea adresei DGA nr.907004/SA/21.08.2009 (semnata de un adjunct al sefului DGA), avand in vedere ca este complet improbabil ca prin ordonanta de delegare „din 11 iunie 2008” sa se fi fixat termen de finalizare peste mai bine de 1 an (la 21.08.2009) ; dupa cum este la fel de improbabil ca tocmai declaratia ofiterului Topciu Aurel, aflat la comanda unitatii in perioada litigiului de trafic cu cei 7 cetateni turci, sa fi fost transmisa la DNA abia in august 2009, cu aceasta adresa.

Si apoi, prin modul in care a redactat aceasta adresa, implicit, numitul Smarandache Irinel pretinde ca, in perioada februarie 2008 - martie 2010, ofiterul Topciu Aurel ar fi dat o singura declaratie, anume aceea luata de el la DGA, la data de 27.06.2008, si pe care a transmis-o la DNA, cu aceasta adresa (din august 2009) – ceea ce constituie o alta minciuna. in realitate, din februarie si pana in iunie 2008, Topciu Aurel a fost chemat, in repetate randuri, atat la DGA cat si la DNA, iar motivul pentru care declaratiile lui lipsesc din dosar se datoreaza sustragerii lor de catre numitul Smarandache Irinel.

Ca urmare, se poate conchide ca adresa DGA din 21 august 2009 marcheaza cea dintai tentativa facuta, in mod deliberat, de Smarandache Irinel, in acest dosar, in scopul anume de a obtine acuzarea si condamnarea unor persoane nevinovate.

2. Dintre actele noi, ticluite de el, mentionam, in al doilea rand, cele 12 procese-verbale, scrise de numitul Smarandache Irinel acasa si depuse ulterior in dosarul nr.12/P/2008 al DNA, la filele 88-99, vol.III. Conform acestor procese-verbale, timp de 8 luni, din decembrie 2008 si pana in iulie 2009, el ar fi incercat, fara succes, sa ia legatura telefonic cu denuntatorul Abdullah Kocatas – ceea ce, evident, este o minciuna, dupa cum releva atat faptul ca DGA nu a inregistrat aceste procese-verbale, cat si faptul ca, in decursul celor 8 luni, DGA nu a emis nicio citatie si niciun mandat de aducere a denuntatorului. De altfel, numitul Smarandache Irinel nu poate explica nici de ce il mai cauta pe denuntator in anul 2009, din moment ce Abdullah Kocatas fusese deja audiat (la 9 ianuarie 2008), denuntul fusese inregistrat atat la DGA cat si la DNA (la 18.01.2008), iar in aprilie 2008, DGA trimisese definitiv la DNA acest denunt, cu adresa nr.907004/SA/08.04.2008.

3. Dintre actele noi, ticluite de el, mentionam, in al treilea rand, procesul-verbal din „Anul 2008, luna aprilie, ziua 2”, prin care, impreuna cu agentul sef Panduru Nicolae („criminalist” DGA), numitul Smarandache Irinel „constata” ca traducatorul Geambulat Fetin, „in prezenta aparatorului ales, avocat Ceyhun Cen Gizler”, l-ar fi „recunoscut” pe Guiu Lucian, de pe „plansa cu fotografii”, ca fiind ofiterul anchetator care, la 5 septembrie 2007, i-ar fi cerut acestuia (lui Geambulat) sa-i traduca invinuitului Seker Serdar „solicitarea de a da mita”.

Continutul acestui proces-verbal este, de asemenea, mincinos, dupa cum releva numeroase imprejurari, cum ar fi:

- faptul ca procesul-verbal nu are numar de inregistrare la DGA;

- faptul ca, in mod nejustificat, „recunoasterea” s-a facut de pe „plansa cu fotografii”, iar nu din grup;

- faptul ca, la dosar, nu exista nicio declaratie a lui Geambulat Fetin din 2 aprilie 2008 si, cu atat mai putin, una data in prezenta aparatorului ales, avocat Ceyhun CenGizler – asa cum ar fi fost legal si logic, pentru a garanta veridicitatea celor constatate;

- faptul ca, la acea data (2007), Guiu Lucian nu era ofiter anchetator, ci seful unitatii, iar, in aceasta calitate, el nu putea sa instrumenteze nicio cauza penala, deoarece nu avea aviz de politie judiciara si nici vreo atributie de supraveghere a activitatii de cercetare penala care se desfasura in unitate (supravegherea activitatii de cercetare penala se realiza exclusiv de procuror – in concret fiind vorba de procurorul Barzi Mihaela de la DIICOT, cea care a solutionat dosarul penal nr.1164/D/P/2007, privind pe invinuitul Seker Serdar);

- faptul ca, de la 2 aprilie 2008 (cand s-ar fi efectuat aceasta „recunoastere”) si pana in martie 2010 (cand s-a inceput, din senin, urmarirea penala), lui Guiu Lucian nu i s-a adus nicio acuzatie, cu toate ca acest lucru era imperios necesar, din moment ce, in noiembrie 2009, el s-a transferat in interesul serviciului la DGA si a primit aviz de politie judiciara;

- faptul ca, la data de 9 martie 2010, DNA a intocmit un alt proces-verbal, complet diferit, conform caruia Geambulat Fetin ii recunostea, tot de pe „plansa cu fotografii”, pe alti 3 politisti (Micu Iustin, Barbor Bogdan si Grama Danut).

In fine, mentionam si ca motivul pentru care acest proces-verbal a fost pastrat in dosar (nu a mai fost sustras), desi este in vadita contradictie cu celalalt proces-verbal (cel intocmit la DNA, la 9 martie 2010), este acela ca, in lipsa lui, nu se mai puteau folosi inregistrarile – fiindca, in incheierile din aprilie-mai 2008 ale Tribunalului Bucuresti, judecatoarele Lia Savonea si Antonela Costache invoca expres, drept temei al autorizatiilor de interceptare, asa-zisul „proces-verbal” al lui Smarandache, datand din 02.04.2008.

4. Dintre actele noi, ticluite de el, mentionam, in al patrulea rand, procesul-verbal depus la fila 129, vol.II, din dosarul nr.12/P/2008 al DNA, conform caruia, la data de 9 ianuarie 2008, numitul Smarandache Antonie Irinel „constata” personal, „prin vizualizarea directa a telefonului mobil apartinand denuntatorului Abdullah Kocatas”, un mesaj SMS, scris in limba turca, a carui traducere (asigurata de traducatoarea Halil Reihan, care il insotea pe Abdullah Kocatas) ar fi urmatoarea: „Domnule Abdullah, traducatorul de aici cere bani, zice ca daca nu, el nu se va amesteca, iar daca nu, va fi nevoit sa astepte decizia tribunalului. Va rog, sa facem ceva”.

Valabilitatea acestui proces-verbal se poate contesta, chiar de la prima vedere, avand in vedere ca:

- la fel ca si celelalte procese-verbale depuse de Smarandache Irinel in dosarul nr.12/P/2008 al DNA, acest proces-verbal nu este inregistrat la DGA (nu are nici macar stampila);

- la fel ca si celelalte procese-verbale depuse de Smarandache Irinel in dosarul nr.12/P/2008 al DNA, acest proces-verbal nu intruneste cerintele prevazute de art.91 C.pr.pen. (nu cuprinde numele martorilor asistenti, nu cuprinde obiectiile sau explicatiile lui Abdullah Kocatas, ale traducatorului etc.);

- contrar prevederilor art.96 C.pr.pen., ofiterul Smarandache Irinel nu a ridicat telefonul mobil al denuntatorului, si nici nu a inregistrat acel pretins SMS (la procesul-verbal nu este atasat niciun suport optic).

Insa, chestiunea de fond este aceea ca acest proces-verbal constituie un alt fals grosolan, dupa cum rezulta din urmatoarele imprejurari:

1. La data de 9 ianuarie 2008, ofiterul Smarandache Antonie Irinel nu putea, conform legii, sa intocmeasca nici un proces-verbal in cauza, deoarece ordonanta prin care el a fost delegat sa efectueze acte premergatoare s-a emis ulterior, la data de 22 ianuarie 2008 (desi, cum vom arata in continuare, inclusiv ordonanta de delegare din 22 ianuarie 2008, emisa de procurorul Bocsan Gheorghe, reprezinta un act fictiv, intocmit in 2010 si avand drept scop sa acopere falsurile deja comise de Smarandache Irinel);

2. in mod mincinos, numitul Smarandache Antonie Irinel pretinde ca ar fi intocmit acel proces-verbal in ziua de 9 ianuarie 2008, dupa „audierea cetateanului Abdullah Kocatas in vederea consemnarii denuntului”. in realitate, din insusi denuntul lui Abdullah Kocatas (fila 1, vol.II) rezulta ca audierea acestuia s-a facut in prezenta a 2 ofiteri de la DGA, anume scms. Mosoiu Florian si insp.pr. Smarandache Antonie Irinel. Or, din moment ce la consemnarea denuntului, in ziua de 9 ianuarie 2008, a fost prezent si scms. Mosoiu Florian, nu se vede de ce numai Irinel Smarandache a „vizualizat” acel SMS si de ce numai el, singur, a intocmit proces-verbal despre aceasta (Mosoiu Florian, care era prezent si el la audiere, de ce nu a semnat procesul-verbal?);

3. in denuntul din 9 ianuarie 2008, Abdullah Kocatas pretinde, intr-adevar, ca ar fi primit un SMS, in noaptea de 06.09.2007, „de pe telefonul cu numarul 009053332827658”; dar el nu pretinde nicidecum ca ar fi prezentat ofiterilor DGA telefonul sau, ingaduindu-le sa vizualizeze acel SMS, si nici ca traducerea mesajului ar fi fost facuta de traducatoarea Reihan Halil, care-l insotise, la sediul DGA;

4. DGA a raspuns la ordonanta de delegare din 22.01.2008, cu adresa nr.907004/SA/08.04.2008. Or, nici in aceasta adresa si nici in alta, DGA nu aminteste nimic de procesul-verbal al lui Smarandache, datand din 9 ianuarie 2008, astfel ca nu se vede cum a ajuns acest proces-verbal la dosar;

5. Pentru a nu fi dat in vileag de denuntator, in anul 2010, Smarandache Irinel l-a cautat in disperare pe acesta, pentru a-i cere o noua declaratie, in care sa pretinda ca, intre timp, telefonul mobil in care aparea acel SMS i-ar fi fost furat din masina. Asa se explica de ce, la filele 148-149, vol.II d.u.p., apare o noua declaratie a denuntatorului Abdullah Kocatas, datand din 1 martie 2010 si care, conform mentiunii facute de procurorul Bocsan Gheorghe, ar fi fost luata la DNA – desi, in mod evident, acea declaratie nu a fost luata la DNA (ea este imprimata pe o foaie simpla, alba, cu aparatura made in Turcia si, in mod sigur, ea a ajuns la dosar, prin grija lui Smarandache).

II. In martie 2010, dosarul fabricat de Smarandache Irinel a fost preluat de procurorii Bocsan Gheorghe si Papici Lucian de la DNA (cel dintai s-a oferit singur sa „instrumenteze” cauza, in dorinta de a se face remarcat, prin devotamentul si vasta sa cultura generala si profesionala).

Acestia au continuat activitatea de ticluire de probe mincinoase, adaugand, cu ajutorul denuntatorului Abdullah Kocatas, alte trei declaratii false, considerate a fi piesele de baza ale acuzarii si care ar fi fost luate de procurorul Bocsan Gheorghe „martorilor” Cengiz Binali, Seker Serdar si Seker Sefa, in ziua de sambata, 6 martie 2010, la Istanbul, la sediul unei firme a denuntatorului (asa a sustinut Kocatas, in dosarul nr.5008/2/2010 al CAB). Iar apoi, in dispretul tuturor probelor (inclusiv inscrisuri oficiale) care dovedeau ca „fapta nu exista”, procurorul Bocsan Gheorghe, cu acordul sefului sau, Papici Lucian a dispus retinerea celor 4 politisti de frontiera si ulterior, in iunie 2010, trimiterea lor in judecata.

Pentru aceste activitati infractionale, impotriva susnumitilor procurori au fost depuse, in perioada 2010-2011, mai multe denunturi si plangeri (la PICCJ, CSM etc.), unele dintre acestea fiind prezentate si in presa. Iar, fiindca institutiile sesizate nu au luat nicio masura, ingaduindu-le celor doi sa-si continue activitatile infractionale, o parte din acuzatiile aduse acestora fac, in prezent, obiectul unor cauze aflate pe rolul CEDO (Micu c/Romania si Guiu c/Romania).

Insa, in acest context, dorim sa evidentiem alte activitati infractionale, desfasurate de numitii Bocsan Gheorghe si Papici Lucian, in scopul de a acoperi activitatea infractionala anterioara, desfasurata de numitul Smarandache Irinel, cum ar fi:

1. In martie 2010, cu acordul sefului sau (Papici Lucian), numitul Bocsan Gheorghe a sustras din dosarul nr.12/P/2008 toata corespondenta initiala dintre DGA-DNA, datand din ianuarie 2008, precum si ordonanta de delegare initiala, din 22.01.2008, pe care a inlocuit-o cu alta, semnata de el.

Asa cum rezulta din rezolutiile existente pe denunt (fila 1, vol.II), la data de 09.01.2008 conducerea DGA (mai exact, unul dintre cei 2 comisari sefi, care indeplineau functiile de adjuncti ai sefului DGA) a repartizat lucrarea penala nr.P/907.702/09.01.2008 sefului Serviciului anchete, procurorul Doxan Lucian, cu sarcina sa sesizeze parchetul competent, „dupa scurte verificari”. Or, in dosarul actual, nu mai exista adresa prin care procurorul Doxan Lucian a inaintat acea lucrare penala (impreuna cu denuntul) la DNA, dupa cum nu mai exista nici adresa de restituire a dosarului la DGA, impreuna cu ordonanta de delegare, in vederea efectuarii de acte premergatoare.

In locul acestor acte, numitul Bocsan Gheorghe a depus o ordonanta falsa, potrivit careia, la 22 ianuarie 2008, el ar fi dispus delegarea „domnului ANTONIE SMARANDACHE” sa desfasoare, pana la „01.03.2007”, mai multe activitati operative (audierea denuntatorului Abdullah Kocatas; audierea martorilor Acmambet Esvet si Cengiz Binali; identificarea lucratorilor politiei de frontiera aflati in serviciu in ziua si noaptea de 5 septembrie 2007; identificarea celor 7 cetateni turci; identificarea traducatorului de limba turca si a persoanei descrise in denunt ca un „civil gras si chel”). Pe scurt, el a copiat continutul vechii ordonante, schimband doar numele procurorului si termenul fixat ofiterului delegat.

Iar, pentru ca acest fapt sa nu ajunga la cunostinta unor neavizati, noua ordonanta nu a mai fost trimisa la DGA, in mod oficial; din contra, numitul Bocsan Gheorghe a predat aceasta ordonanta lui Smarandache Irinel, pe baza unei simple semnaturi, pusa pe o adresa de comunicare (fila 100), semnata de seful lui, Papici Lucian. Dupa care, impreuna cu Smarandache, a trecut la „refacerea” (falsificarea) multor alte acte din dosarul initial – dupa cum demonstreaza faptul ca, in timp ce actele pastrate din vechiul dosar sunt numerotate de cate 3-4 ori, actele noi sunt numerotate o data sau, cel mult, de doua ori.

Insa, chiar in lipsa adreselor si rezolutiilor initiale, este neindoielnic ca, in ianuarie 2008, dosarul penal nr.12/P/2008 nu a fost repartizat procurorului Bocsan Gheorghe – si aceasta, pentru ca, din decembrie 2007 si pana in decembrie 2008, el a fost simplu observator la DNA, venit in vizita la sediul central din Bucuresti, in calitate de delegat al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timis (in al carui stat de functii figura, ca sef la locala Timisoara).

De altfel, se mai poate observa ca DGA a raspuns la ordonanta de delegare din 22.01.2008 (cea initiala), cu adresa nr.907004/08.04.2008 (fila 151) si ca, dupa aceea, timp de 2 ani, pana in martie 2010, DNA nu a mai emis nicio ordonanta de delegare – ceea ce arata limpede ca dosarul initial s-a solutionat in prima jumatate a anului 2008.

Asa se si explica de ce, la intrebarea instantei (Curtea de Apel Bucuresti – dosar nr.2232/2/2010), cu privire la motivul pentru care dosarul a stat in nelucrare timp de aproape 2 ani, numitul Bocsan Gheorghe s-a limitat sa balmajeasca ceva despre faptul ca denuntatorul ar fi fost plecat din tara.

2. in martie 2010, cu acordul si concursul sefului sau (Papici Lucian), numitul Bocsan Gheorghe a „refacut” (falsificat) toate cererile originale, adresate de DNA Tribunalului Bucuresti, pentru autorizarea unor interceptari si inregistrari audio-video, in dosarul nr.12/P/2008 – asa cum dovedesc mai multe imprejurari, si anume:

- faptul ca cererea de autorizare adresata tribunalului (fila 227), la fel ca si cererea de extindere a autorizarii (fila 242), nu poarta data;

- faptul ca la dosar s-a depus numai o parte din corespondenta dintre Tribunalul Bucuresti – DNA – Serviciul tehnic – DGA, si inca intr-o totala dezordine (multe acte au fost depuse de cate 3-4 ori, la file diferite, pentru a crea confuzie);

- faptul ca, pe adresa Tribunalului Bucuresti din 17.04.2008 (fila 272), pe autorizatia nr.283/A.I./17.04.2008 (fila 274) si pe incheierea din 17.04.2008 (fila 269), numitul Papici Lucian a falsificat semnatura judecatoarei Antonela Costache – dupa cum evidentiaza o simpla comparare a semnaturilor lui de la filele 257, 262, 272 etc. cu pretinsa semnatura a acestei judecatoare (este aceeasi semnatura, intoarsa);

- faptul ca numitii Bocsan Gheorghe si Papici Lucian au trimis la DGA copii ale autorizatiilor de interceptare si inregistrare audio-video (a se vedea, de pilda, adresa (refacuta) din „10 aprilie 2008” - fila 352) – desi, la dosar, nu exista nicio ordonanta de delegare, catre ofiterul Smarandache Irinel, a unor atributii, pe aceasta linie.

3. in martie 2010, cu acordul sefului sau (Papici Lucian), numitul Bocsan Gheorghe a certificat pentru autenticitate cele trei procese-verbale de transcriere a unor interceptari telefonice (filele 211-224, vol.II), intocmite de Smarandache si care poarta, toate, o data fictiva („Anul 2009, luna martie, ziua 30”) – asa cum am aratat la pct.I.

4. in martie 2010, cu acordul sefului sau (Papici Lucian), numitul Bocsan Gheorghe a semnat o declaratie a lui Geambulat Fetin, mentionand ca ar fi fost data in fata sa, la DNA, fara avocat, la data de 8 aprilie 2008 – ceea ce este neadevarat (intre altele, fiindca Fetin nu accepta sa discute cu ei, decat in prezenta avocatului).

Si apoi, la dosar nu exista nicio dovada ca Geambulat Fetin ar fi fost convocat la DNA, la data de 8 aprilie 2008, si inca de catre Bocsan Gheorghe care, repetam, in anul 2008, era un simplu delegat, astfel ca nu putea sa procedeze la audieri, in dosarele DNA.

In realitate, pretinsa declaratie a lui Geambulat Fetin din 8 aprilie 2008 (fila 67, vol.II) a fost luata de numitul Smarandache Irinel, nu se stie cand, fiind doar semnata de Bocsan Gheorghe – in scopul de a ascunde caracterul fictiv al asa-zisului „proces-verbal” intocmit de numitii Smarandache Irinel si Panduru Nicolae, la data de 02.04.2008.

5. in martie 2010, cu acordul sefului sau (Papici Lucian), numitul Bocsan Gheorghe a semnat un proces-verbal (fila 86), in care mentioneaza, in mod mincinos, ca in ziua de 18 aprilie 2008, el s-ar fi deplasat la sediul DGA, unde a primit de la numitul Smarandache Irinel declaratia olografa a lui Guiu Lucian – ceea ce constituie un alt fals, dupa cum demonstreaza atat faptul ca acest proces-verbal nu este, nici el, inregistrat, cat si faptul ca, potrivit procedurii interne a DGA, nici un act procedural nu poate intra sau iesi din unitate, decat pe baza de adresa semnata de seful unitatii (ori de un adjunt al acestuia) si purtand antetul si stampila unitatii.

III. in iunie 2010, profitand de faptul ca in speta se implicase si sefa sa, judecatoarea Lia Savonea (prin emiterea abuziva a unor autorizatii de interceptare), judecatorul Mirancea Dumitru de la CAB a acceptat sa preia acest dosar, urmand ca, la randul lui, sa-i „acopere” (favorizeze) pe cei doi infractori de la DNA – dar nu gratuit, ci in schimbul promisiunii ca va fi „ajutat” sa promoveze in functia de judecator la inalta Curte (chiar daca el nu indeplineste conditiile legale, nici pentru postul pe care il ocupa la CAB).

In acest scop, in dosarul penal nr.5008/2/2010 al CAB - Sectia a II-a penala, numitul Mirancea Dumitru a incalcat toate principiile procesului penal, impiedicandu-i pe acuzati sa-si exercite drepturile procesuale, respingand sistematic cererile si exceptiile invocate de ei, falsificand declaratiile date de martori (fie prin omisiunea de a consemna anume aspecte, fie consemnand altceva decat declarau martorii) etc.

Deoarece am relatat pe larg aceste aspecte, atat in sesizarea depusa la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), in iulie 2011, cat si in motivele de recurs (depuse la ICCJ), nu mai intram in amanunte, ci ne limitam sa anexam documentele respective.

Trebuie sa adaugam totusi ca, data fiind dificultatea de a motiva o solutie de condamnare, in lipsa oricarei probe in acuzare, numitul Mirancea Dumitru a cerut sprijinul „specialistilor” de la DNA (Bocsan Gheorghe si Baloi Daniela), iar, din aceasta cauza, „motivele” sentintei au ajuns la cunostinta presei, cu aproape trei saptamani mai inainte de a fi semnate de acesta.

Si, pe langa aceasta, ele poarta marca inconfundabila a DNA.

De exemplu, la pag.5 din sentinta penala nr.122/F din 17.03.2011 este redat continutul, in limba turca, a acelui SMS care ar fi fost primit de Abdullah Kocatas, in noaptea de 6 septembrie 2007 – fara a interesa ca, spre deosebire de Bocsan Gheorghe, numitul Mirancea Dumitru nu cunoaste deloc limba turca; sau ca traducatoarea Halil Reihan (care ar fi tradus acel SMS) fusese angajata de denuntatorul Abdulah Kocatas, iar nu de organele judiciare. Dupa cum nu a interesat nici faptul ca, pe parcursul procesului, numitul Mirancea Dumitru nu a adus niciodata in discutie procesul-verbal al lui Smarandache, depus la fila 129, vol.II d.u.p., ci l-a ignorat complet, lasand sa se inteleaga ca, in opinia sa, acel SMS nu ar prezenta nicio relevanta in cauza si ca, in consecinta, nu se impune vreo verificare, cu privire la existenta si provenienta mesajului. Or, asemenea aspecte conduc, prin ele insele, la concluzia ca motivarea sentintei nu apartine numitului Mirancea Dumitru, ci s-a facut la DNA.

Sau, indeosebi la pag.3 din aceeasi sentinta, apar mai multe afirmatii care tind sa demonstreze ca, in mod ilegal, politistii de frontiera au luat masura de a nu permite intrarea celor 7 cetateni turci in Romania, cum ar fi: „Cei sapte cetateni turci posedau pasapoarte valabile, emise de autoritatile din Republica Turcia si vize de scurta sedere in Romania, care le dadeau dreptul la o sedere de maximum 90 de zile in tara”; „Vizele au fost legal aplicate de Consulatul General al Romaniei la Izmir, Republica Turcia, la initiativa S.C.Romtas” etc. Cu toate acestea, pe parcursul procesului, nu s-a discutat nimic cu privire la aceste aspecte, mai ales ca judecatorul Mirancea Dumitru a respins categoric cererea apararii de a se depune la dosar actele controlului efectuat de IGPF in toamna anului 2007, privitor la legalitatea masurii de a nu se permite intrarea in Romania a celor 7 cetateni turci. Or, simplul fapt ca in motivarea sentintei se insista asupra unor asemenea aspecte, pe care, in timpul procesului (circa 1 an), numitul Mirancea Dumitru le-a ignorat complet, conduce, iarasi, la concluzia ca motivarea sentintei nu apartine acestuia, ci s-a facut la DNA.

Un alt fapt ce se impune a fi subliniat este acela ca sentinta penala nr.122/F din 17.03.2011 (care reprezinta un „inscris oficial”, in sensul art.150 alin.2 C.pen.) abunda de afirmatii mincinoase, fara nicio legatura cu probele din dosar, astfel ca in sarcina numitului Mirancea Dumitru trebuie sa se retina si savarsirea unei infractiuni de fals intelectual, in forma continuata (art.289 C.pen., cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.).

De exemplu, la pag.7 din sentinta, se afirma, pe de o parte, ca „inculpatul Micu Iustin Robertino a sustinut ca desi la data de 5.09.2007 a fost prezent la serviciu, odata cu terminarea turei sale a plecat acasa, nefiind prezent la evenimentele petrecute cu cetatenii turci, privind solicitarea de mita”; iar, pe de alta parte, ca „prezenta la serviciu” a inculpatului Micu Iustin ar fi „confirmata” de declaratiile martorilor Cocu Mihaela, Cengiz Binali, Seker Serdar, Seker Sefa si Geambulat Fetin. De unde nu se mai intelege daca numitul Mirancea Dumitru a dispus condamnarea lui Micu Iustin pentru infractiunea de luare de mita (care nu a fost dovedita), sau pentru faptul ca acesta s-a prezentat la serviciu, in ziua respectiva.

Sau, tot la pag.7 din sentinta, se afirma ca „inculpatul Guiu Lucian Catalin a incercat sa se apere sustinand ca la data de 5.09.2007 – 7.09.2007 nu a fost la serviciu si se afla in concediu de odihna. Apararea inculpatul este contrazisa de declaratiile martorilor Geambulat Fetin, Topciu Aurel, dar si de declaratiile cetatenilor turci audiati de procuror”; sau, se afirma ca „martorul Nitoi Moise Marius, ofiter de cercetari penale, a declarat ca inculpatul Guiu Lucian Catalin a fost la serviciu in ziua de 5.07.2007”.

Or, si aceste afirmatii sunt in vadita contradictie cu actele din dosar, care evidentiaza ca:

1. Guiu Lucian nu a „incercat sa se apere”, ci a dovedit fara nici un dubiu, cu inscrisuri oficiale (emise de MAI – Directia de logistica, IGPF si Administratia Complexului Diana din Saturn), faptul ca, la data litigiului de trafic cu cei 7 cetateni turci (5-7 sept.2007), el nu se afla in unitate, ci in concediu de odihna, pe litoral, impreuna cu familia;

2. numitul Mirancea Dumitru nu poate indica nici un motiv pentru care nu a tinut seama de inscrisurile mentionate, mai ales ca nimeni nu a contestat vreodata valabilitatea lor;

3. dintre „cetateni turci audiati de procuror”, unul singur il acuza pe Guiu Lucian, anume Cengiz Binali. in ceea ce-i priveste pe fratii Seker, acestia prezinta o versiune diferita a faptelor, prin care, implicit, contesta declaratia lui Cengiz Binali;

4. asa-zisa „declaratie” a lui Cengiz Binali (scrisa, integral, in limba romana, de procurorul Bocsan Gheorghe) este contrazisa nu numai de probele din dosar, dar si de cea mai elementara logica. in orice caz, este un simptom de grava maladie psihica sa pretinzi – asa cum face Bocsan Gheorghe si, dupa el, asa-zisul „judecator” Mirancea Dumitru – ca Guiu Lucian, care petrecea cateva zile de concediu impreuna cu familia sa, a plecat de la Saturn si a venit urgent la Aeroportul Baneasa (cca. 350 de km.), anume pentru a invata „cateva cuvinte din limba turca” (pag.3) si pentru a-l intampina pe ilustrul anonim Cengiz Binali, care tocmai sosea de la Istanbul; si aceasta, doar pentru a-i cere „direct…suma de 100 USD pentru fiecare membru al grupului” (in total 700 USD), dar fara a primi nimic (caci, potrivit afirmatiilor facute de Bocsan Gheorghe in rechizitoriu, acei 700 USD s-ar fi strans de agentul sef Micu Iustin – care nu avea totusi nicio intelegere Guiu Lucian, nici macar nu cunostea faptul ca acesta se afla in concediu si era plecat la Saturn);

5. in fata instantei, „martorul” Geambulat Fetin a precizat ca-si mentine declaratia din 17.03.2008, in care a aratat ca banii s-au cerut de ofiterii anchetatori (Balus Cristian si Nitoi Moise Marius). insa, el a continuat, pretinzand ca-i „recunoaste” pe agentul sef Micu Iustin, ca fiind „ofiterul superior care a fost de fata” (la audierea cetateanului turc Seker Serdar), si pe agentul Grama Danut, ca fiind „ofiterul anchetator care a cerut bani, intr-un moment cand ceilalti nu erau de fata” – motiv pentru care insusi judecatorul Mirancea a calificat afirmatiile lui Geambulat Fetin drept „prostii”;

6. in fata instantei, martorul Topciu Aurel a precizat ca Guiu Lucian nu a fost prezent in unitate, la data litigiului de trafic cu cei 7 cetateni turci (5-7 septembrie 2007) si ca afirmatiile contrare nu-i apartin lui, ci procurorului care a scris declaratia;

7. in fine, in ceea ce-l priveste pe martorul Nitoi Moise Marius, acesta a declarat constant, atat in fata instantei, cat si pe parcursul urmaririi penale, inclusiv in declaratia din 25/03/2010 (fila 328, vol.II d.u.p.) ca, in perioada litigiului de trafic cu cei 7 cetateni turci, nu l-a vazut pe scms. Guiu Lucian si nici nu a auzit vreun coleg ca acesta ar fi fost prezent in unitate.

In concluzie, numitul Mirancea Dumitru a mintit fara jena si deliberat, pe intreg parcursul judecatii, pentru a impiedica tragerea la raspundere penala a artizanilor dosarului penal intocmit celor 4 politisti nevinovati, in speranta ca-si va primi recompensa.

IV. La salvarea numitilor Bocsan Gheorghe si Papici Lucian si condamnarea ilegala a celor 4 politisti de frontiera a contribuit si procuroarea DNA Baloi Daniela – care s-a oferit singura sa participe la judecarea dosarului penal nr.5008/2/2010 al CAB, dupa ce doua dintre colegele ei, mai putin competente, au refuzat sa mai reprezinte DNA, in aceasta cauza.

Inca de la prima sa participare in proces, numita Baloi Daniela a facut presiuni asupra martorilor audiati in cauza, pentru a-i determina sa denatureze adevarul, insuflandu-le temerea ca, in caz contrar, vor fi supusi la represalii (precizam ca e vorba de martorii acuzarii, fiindca, repetam, judecatorul Mirancea Dumitru a respins toate cererile de probe in aparare).

Asa de pilda, in cursul audierii martorilor Ionica Liviu si Topciu Aurel, ea i-a acuzat pe acestia ca fac declaratii mincinoase, atunci cand sustin ca seful unitatii (Guiu Lucian) nu se afla in unitate, fiind plecat in concediu de odihna. Precizam si ca, la sfarsitul sedintei din 30 sept.2010, ea a cerut instantei sa incuviinteze o noua audiere a martorului Ionica Liviu – ocazie cu care, in loc de a-i adresa vreo intrebare, l-a amenintat public ca, daca nu-si schimba declaratia, se va auto-sesiza si ii va intocmi dosar penal, pentru marturie mincinoasa. Mai mult, in ianuarie 2011, ea chiar a formulat o plangere penala, in numele DNA, cerand parchetului teritorial sa efectueze cercetari penale, pentru marturie mincinoasa, impotriva martorilor Ionica Liviu si Topciu Aurel (dupa stiinta noastra, cauza se afla in lucru la Corpul de control al MAI).

Sau, in cursul audierii martorului Geambulat Fetin, in loc sa ia atitudine fata de sustinerea aberanta a acestuia ca l-ar fi recunoscut pe agentul Grama Danut ca fiind ofiterul anchetator care a pretins mita, numita Baloi Daniela i-a cerut lui Geambulat Fetin sa precizeze daca, in opinia lui, inc.Grama Danut a pretins bani, pentru a-i imparti cu Guiu Lucian si ceilalti inculpati. Cu alte cuvinte, in public si fara nicio jena, ea l-a instigat pe Geambulat Fetin la marturie mincinoasa, incercand din rasputeri, prin tot felul de gesturi, sa-l convinga ca poate sa declare orice, fara nicio teama ca va fi tras la raspundere (mai ales, ca el s-a angajat, in scris, sa „colaboreze cu organele de ancheta”).

Contributia numitei Baloi Daniela s-a facut remarcata si cu ocazia redactarii motivelor de recurs ale DNA impotriva sentintei penale nr.122/F din 17.03.2011. Dupa ce l-a invatat pe Mirancea Dumitru ce sa decida si cum sa-si motiveze sentinta, cu aceasta ocazie, ea a observat ca, totusi, instanta de fond a pronuntat o hotarare gresita, intre altele, fiindca nu ar fi tinut seama de toate imprejurarile cauzei, cum ar fi: „inculpatii reprezentau IGPF, in aplicarea legalitatii”(?!); “inculpatii, in tot cursul procesului penal, au avut o atitudine procesuala total nesincera, prin care in ciuda probelor administrate au urmarit sa denatureze adevarul judiciar, tagaduind chiar prezenta lor la locul comiterii faptelor, asa cum e cazul inculpatului Guiu”; “maniera in care inculpatii au actionat evidentiaza moralitatea precara si predispozitia acestora de a comite astfel de infractiuni de coruptie, trasaturi negative, deloc compatibile cu statutul unui lucrator de politie” etc.

Or, prin asemenea afirmatii, numita Baloi Daniela calca in picioare toate probele din dosar si toate principiile procesului penal. Ea uita ca nu a contestat niciodata veridicitatea inscrisurilor oficiale depuse de Guiu Lucian, nici la termenul din 9 decembrie 2010 nici ulterior, si ca, mai mult, a refuzat sa se pronunte asupra probei cu inscrisuri, cu toate ca judecatorul Mirancea Dumitru ii ceruse expres acest lucru si chiar ii acordase termen, in acest scop.

Pe scurt, numita Baloi Daniela se face vinovata nu numai de cercetare abuziva a martorilor mentionati mai sus, dar si de savarsirea infractiunii de fals intelectual (art.289 C.pen.), prin atestarea in “motivele de recurs” ale DNA (care reprezinta un inscris oficial, in sensul art.150 alin.2 C.pen.) de date si imprejurari necorespunzatoare adevarului, precum si de complicitate la represiune nedreapta (art.26 rap. la art.268 C.pen.).

Fata de cele mai sus aratate, va rugam sa dispuneti inceperea urmaririi penale in cauza.

Anexam copii de pe urmatoarele inscrisuri: procesul-verbal din 9 ianuarie 2008, semnat de Smarandache Irinel; procesul-verbal din 2 aprilie 2008, semnat de Smarandache Irinel si Panduru Nicolae; cele 12 procese-verbale semnate de Smarandache Irinel; cele 3 procese-verbale din “30 martie 2009”; ordonanta de delegare si adresa datate “22 ianuarie 2008”; denunturile depuse impotriva procurorilor Bocsan Gheorghe si Papici Lucian; cererile de probe si exceptiile invocate de inculpati in dosarul nr. 5008/2/2010 al CAB; sesizarea impotriva judecatorului Mirancea Dumitru, adresata CSM; motivele de recurs etc.>>