Urmăresc cu viu interes profesional publicația on-line „Lumea Justiției” (Luju) încă de la apariție. Lupa sub care ține tot ceea se întâmplă în Justiție este una de o acuratețe remarcabilă. Interesul pentru domeniul de care se ocupă face din „Luju” un instrument indispensabil. De la ei aflu despre mersul unor procese cu miză. Tot de la ei aflu despre bizareriile, aranjamentele și derapajele din interiorul acestei puteri a statului.

Dacă reușești să treci peste rarele puseuri prin care „Luju” se poziționează politic, publicația se constituie într-o valoroasă cronică. Dacă arhiva on-line nu va cădea victimă vreunei pene de curent, ea va fi o mină de aur pentru istoricii viitorului.

Totuși, „LUJU” nu este „Times New Roman”

În ultima vreme, am observat că „Luju” seamănă din ce în ce mai mult cu „cotidianul de umor voluntar” „Times New Roman”(TNR). Nu pentru că jurnaliștii de la „Luju” ar fi mutat acul macazului către luarea la mișto a realității. Este pentru că realitatea serios consemnată de ei conține toate ingredientele complexe ale faptului care stârnește râsul.

În ultima vreme, din ce în ce mai des, mai multe materiale strict legate de fapte petrecute în lumea magistraților m-au făcut să tresar. Mai întâi, m-am gândit că am dat un clic greșit, că sunt pe „TNR”. Nu, nu greșeam nimic. Apoi, buimac, am stat pe gânduri dacă este cazul să mă crucesc sau să râd în hohote. Le-am ales pe ambele. Să vedem câteva mostre. (Nota redacției Lumea Justiției: urmează câteva titluri din Luju marcate cu roșu, fiecare cu link către articol.)

Ruleta Justiției

CE SE ÎNTÂMPLĂ PRIN BIROURILE DIN INSTANȚE. O judecătoare a venit mai multe zile la rând la serviciu cu o ruletă pentru a măsura și verifica dacă magistratul cu care împărțea încăperea își apropie biroul de al său: „Avea impresia că un coleg de birou se deplasa cu biroul mult prea aproape de biroul său”. Raport de evaluare(al comisiei CSM): „Comportament inadecvat, concretizat în lipsa răspunsului la salut, întoarcerea capului la momentul întâlnirii, răspunsuri nepotrivite la întrebări colegiale”. 

Nu prea am nimic de comentat. Ce să comentezi? Poate doar că nu a CSM ar fi trebuit să fie comisia, ci a cu totul altei instituție. Una medicală. Următoarea:

Nu, doi nu este egal cu trei!

DOSAR JUDECAT DE UN COMPLET CU UN MEMBRU LIPSĂ. Judecătoarele Alina Petruța Buculei și Elena Aneta Popa de la Curtea de Apel București sunt acuzate de exercitarea funcției cu rea-credință: „Au decis participarea într-o alcătuire nelegală la ședința de judecată a completului de recurs, în absența celui de al treilea membru al completului. Au dispus măsuri, în ședință publică, în complet nelegal constituit, în absența părților”. 

La asta, îți vine să râzi doar pentru că așa ceva pare imposibil, te gândești că este rodul fanteziei unui jurnalist în criză de subiecte. De ce? Simplu, o știe orice student la Drept. Judecarea unui dosar de către un complet de judecată din care lipsește un membru constituie o încălcare gravă a normelor de organizare judiciară. Un asemenea fapt atrage nulitatea absolută a actelor procesuale efectuate în acea ședință. Este ca și cum un cetățean ar fi considerat intrat într-un cuplu matrimonial, după ce s-ar căsători cu el însuși.

O Kovesi cu balanța debalansată

Alta, una cu Laura Codruța Kovesi. SCANDAL KOVESI-NICUȘOR. Vizibil iritată, șefa Parchetului European Laura Kovesi îi răspunde sfidător președintelui Nicușor Dan, care a admis că în mandatele acesteia DNA a făcut abuzuri: „Faptul că ai obținut un scor bun la olimpiade internaționale de matematică nu te califică să faci astfel de afirmații. Îi doresc președintelui mult somn, un somn bun”.

Unui magistrat din România îi este strict interzis prin lege să emită o declarație politică. Bine, să zicem, nu a fost politică, ci doar o miștocăreală în răspăr la adresa președintelui țării. Dar și aici ne încurcăm. Orice declarație publică a unui magistrat care depășește sfera tehnică și intră în zona atacurilor politice sau a defăimării instituției prezidențiale ar trebui să fie cercetată de Inspecția Judiciară și sancționată sever de către CSM.

Randamentul lui Kovesi la EPO: 0,18%

Ar mai fi un aspect, acela care ar trebui să-l facă pe posesorul unei frunți de două degete să se abțină de la a lua de sus un olimpic medaliat cu aur. Ok, scuze pentru chestia cu fruntea, să revenim la performanțele profesional-intelectuale:

„Din cele 3.600 de cazuri (n.m. instrumentate de Kovesi în calitate de șef al EPO, Parchetul European), doar aproximativ 60 au avut un rezultat. Toate celelalte au fost respinse de instanțele ordinare din Germania, Italia, România, Grecia... Cu alte cuvinte, din cele 3.600 de cazuri, doar un mic procent de 0,18% au mers mai departe!” Este concluzia statisticii urmărite de jurnalista Athina Kakouri și publicate în presa elenă.

Dosarul „Ciutacu”: Jos pixurile de pe ONG-urile sorosist-neo-marxiste!

Dar să ajungem și la una din categoria „îți îngheață râsul pe buze”. VICEPREMIERA LUI BOLOJAN, MAI TARE DECÂT KOVESI ȘI CORBU – Sentință anti-presă, cu daune de 3,1 milioane lei, în favoarea vicepremierei Oana Gheorghiu și a Asociației „Dăruiește Viață”. Asemenea daune se dau doar la pierderi de vieți omenești. Pentru dezvăluirile făcute, jurnaliștii Victor Ciutacu, Ioan Korpos, Liviu Alexa și Iosefina Pascal și postul România TV au fost obligați de judecătoarea TMB Denisa-Florina Lazăr-Bernea să plătească o sumă care echivalează cu falimentarea oricărui ziarist. Suma totală este de suma totală de 3,1 milioane de lei.

În ciuda a ceea ce cred mulți confrați de-ai mei, scopul acestei condamnări nu este falimentarea unor jurnaliști. În mod cert, sentința nu va fi menținută la instanța superioară. Semnalul urmărit dat presei este „Scrieți și spuneți ce vreți, despre cine vreți, dar nu despre ONG-urile sorosist-neo-marxiste”. Știu, nu prea este de râs. Am inclus-o în enumerare doar pentru că absurdul kafkian-orwellian îți poate stârni un zâmbet. Înghețat-înfiorat.

Instituțiile salvatoare: INM-ul, CSM-ul și Colegiul Medicilor Psihiatri

Au mai fost și altele, tot în „Luju”, care mai de care halucinant-ilariante. Doar două cazuri, foarte pe scurt. Un procuror a pierdut la păcănele banii de flagrant, un altul s-a ocupat de formularea și înregistrarea plângerii unei avocatei cu care era combinat împotriva fostului concubin al acesteia. Și tot așa, și așa.

Cum ziceam, aceste cazuri nu țin de zvonul răutăcios și se îndesesc. Ce este de făcut? Nimic din ceea ce ține de presă, pentru că ea mai mult decât să le semnaleze, nu are ce să facă. Singurele instituții care ar putea face ceva sunt INM-ul, locul unde sunt pregătiți viitorii magistrați, și CSM-ul, autoritatea cu rol de garant al independenței justiției și gestionar al carierei magistraților. Ar mai putea avea un rol, în multe cazuri, și medicii psihiatrii. De toți aceștia depinde ca Justiția să nu se transforme integral într-un banc cu Bulă. Sau chiar într-un coșmar.

preluare din EVZ.ro