Procuroarea Tatiana Toader (foto) – adjuncta Direcției Naționale Anticorupție – a susținut marți, 24 februarie 2026, interviul la Ministerul Justiției pentru postul de șef al DNA. 

Fosta membră CSM a explicat, printre altele, desființarea serviciilor teritoriale de la Ploiești și Târgu Mureș. Motivul îl reprezintă lipsa de atractivitate a celor două unități pentru procurori, din cauza „memoriei instituționale a trecutului”. Altfel spus (adăugăm noi): paradelile comise la aceste structuri în ultimul deceniu au făcut ca procurorii să le ocolească.

Pe de altă parte, Tatiana Toader a precizat că nu exclude reînfiinţarea DNA Ploieşti şi a DNA Târgu Mureş, dacă va fi nevoie de această măsură.

În același interviu, candidata a dezvăluit că în ultima vreme DNA s-a concentrat pe acordurile de recunoaștere a vinovăției (ARV), după ce parchetul a observat că majoritatea covârșitoare a condamnărilor obţinute în cauzele proprii (86% numai în 2025) au fost pronunţate cu suspendarea executării pedepsei. Aşadar, la fel ca în cazul ARV-urilor, completăm noi.

Nu în ultimul rând, pentru evitarea prescripției în faza de urmărire penală, adjuncta DNA a propus ca România să ia exemplu de bune practici de la alte state europene – de pildă, de la Italia și Elveția.

Redăm principalele afirmaţii ale Tatianei Toader (vezi video):

Despre celeritate și evitarea prescripției:

„Este o preocupare a societății și cred că acest efect al punerii în aplicare a deciziilor succesive (n.r. ale CCR) privind închiderea dosarelor a rezultat și o oarecare scădere a încrederii, în ansamblu, a societății în sistemul judiciar. (...) Important de reținut că pentru noi, Direcția Națională Anticorupție, reperele noastre, așa cum menționam și în proiect, sunt deciziile Curții Constituționale, deciziile Înaltei Curți, jurisprudența CJUE și CEDO, pe care o aplicăm ca organe de urmărire penală.

Ceea ce este important în acest moment, însă, e să ieșim cumva din paradigma generală, din paradoxul acuzării reciproce și a arăta cu degetul dintr o parte în alta (înspre Înalta Curte, înspre Parchete, înspre puterea executivă) și să creăm un dialog constructiv, un T0, poate, de care va beneficia, până la urmă, în ansamblu, societatea românească și să găsim cele mai bune măsuri pentru eficientizarea mecanismului de urmărire penală și al părții de activitate de judecată, prin măsuri legislative și măsuri interne.

Putem să învățăm din lecțiile noastre ale trecutului în privința acestor chestiuni. Putem să ne uităm în lecțiile altor democrații europene care au experimentat cumva legalismul autocratic și să nu ajungem într-un astfel de exercițiu sau să ne ducem spre a învăța din experiențele altor state în acest domeniu, ca bune practici. Și pot să mă refer aici, de exemplu, la italieni, care din 2021 și-au propus o reformă în acest sens. Este vorba de reforma Cartabia (o reformă și o justiție restaurativă) și a introdus foarte multe prevederi privind digitalizarea în activitatea de urmărire, digitalizarea în activitatea instanțelor judecătorești și prevederi în materie de prescripție. Spre exemplu: întreruperea prescripției prin pronunțarea unei hotărâri în fond. Această prevedere este și în codul elvețian. De exemplu: termene pentru soluționarea căii de atac a apelului, termen pentru soluționarea recursului în casație.

Este o reformă care și-a dovedit eficiența și putem vedea, pe contextul nostru constituțional și pe resursele pe care le avem, dacă poate fi o bază de discuție”.

Despre acordul de recunoaştere a vinovăţiei:

„Este un instrument foarte util. Reflectă orientarea în direcția celerității a procurorilor. Sigur: reperul cred că au fost și hotărârile instanțelor judecătorești, pentru că, uitându-mă pe bilanțul de anul trecut, 86% din hotărârile instanțelor judecătorești în cauzele instrumentate de Direcția Națională Anticorupție au fost cu suspendarea executării pedepsei. Și atunci, în mod firesc, procurorii s-au orientat în această direcție, preferând utilizarea acestui instrument – un instrument care se dovedește foarte util pentru celeritate și pentru recuperarea produsului infracțional”.

Despre desființarea serviciilor teritoriale din Târgu Mureș și Ploiești:

„Decizia a fost a procurorului-șef, dar a fost pusă în analiza colegiului de conducere. Toată lumea a fost de acord. Au fost avute în vedere rapoartele de control efectuate, analiza periodică a activității și dinamica de personal de la nivelul celor două structuri teritoriale. (...) Infracționalitatea din Prahova este acum investigată... Raza respectivă de competențe revine secțiilor din cadrul Structurii Centrale. Deci nu există neacoperire sub acest aspect. (...) De fiecare dată o măsură managerială, rezultatele acesteia se evaluează în timp. Sigur: nu exclud să existe alte premize sub aspectul resurselor umane, astfel încât să putem ajunge la regândirea acestei măsuri. Aceasta a fost cea mai bună măsură la moment, pe considerentele pe care le-am avut în vedere referitor la volumul de activitate, la dinamica existentă și la ceea ce anticipam sub aspectul resursei umane. Nu puteam face un exercițiu de funcționare de supraviețuire la acest nivel al serviciilor teritoriale. Nu mai corespundea, până la urmă, obiectivelor instituționale.

Am răspuns chiar și atunci când am prezentat proiectul meu că, da, a fost o memorie instituțională a trecutului care nu a permis o recrutare pe aceleași baze față de celelalte servicii teritoriale.

Nu pot s-o anticipez în acest moment (n.r. posibilitatea de reînființare a celor două unități). (...) Nu exclud această chestiune, dar ea trebuie analizată din ambele perspective și trebuie să lăsăm o măsură să-și producă efectele un anumit timp, ca să cuantificăm corespunzător, în timp, rezultatele acestea”.