Numarul imens de mandate de ascultare admise de patru dintre judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in baza solicitarilor Parchetului Inaltei Curti de Casatie – via SRI - dovedeste ca o gramada de persoane au convorbirile telefonice interceptate doar pentru ca procurorii considera, dupa criterii nesitute, ca X poate fi un posibil infractor de prim-rang, daca e sa ne luam dupa incadrarile care se dau cu trimitere la securitatea nationala. Aproape 4500 de mandate au fost date nonsalant de catre judecatorii instantei supreme, in doar un an si jumatate! Va imaginati cat de grava este aceasta situatie? Judecatorii ICCJ n-au respins nici macar o solicitare! De ce oare?

“In anul 2009, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a formulat un numar de 3011 solicitari privind emiterea unor mandate de interceptare in baza legii privind siguranta natională a Romaniei, toate fiind admise. In primul semestru al anului 2009, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a formulat un numar de 1382 de solicitari privind emiterea unor mandate de interceptare in baza legii privind siguranta nationala a Romaniei, toate fiind admise;
In al doilea semestru al anului 2009, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a formulat un numar de 1629 de solicitari privind emiterea unor mandate de interceptare in baza legii privind siguranta nationala a Romaniei, toate fiind, de asemenea, admise. In primul semestru al anului 2010, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a formulat un numar de 1459 de solicitari privind emiterea unor mandate de interceptare in baza legii privind siguranta nationala a Romaniei”.

Acesta este raspunsul dat la solicitarea facuta Inaltei Curti de Casatie si Justitiei de catre Lumeajustitiei.ro. Halucinant!

Actele premergatoare nu sunt probe – a decis ICCJ – motiv pentru care procurorii incep urmarirea penala “in rem” cand cer autorizatii de interceptare

Pana acum nu exista un numar de dosare mai mare de trei in in care ar fi inceputa urmarirea penala pe infractiuni ce tin de Legea Sigurantei Nationale. In ICCJ sunt voci care motiveaza ca un mandat este egal cu un numar de telefon. Haideti sa numaram 50 de telefoane pe un dosar, ba chiar 100, si tot nu ies aproape 4500 de interceptari in ultimul an! Conform unei decizii a ICCJ, nr. XLVIII (48) din 4 iunie 2007, care a judecat un recurs in interesul legii declarat de Procurorul General al Romaniei cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 278, aliniat 1, litera c, conform careia instanta investita sa solutioneze plangerea impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului poate “admite plangerea, prin incheiere, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si, cand probele existente la dosar sunt suficiente, retine cauza spre judecare, in complet legal constituit, dispozitiile privind judecata in prima instanta si caile de atac aplicandu-se in mod corespunzator”.

In decizia sus-mentionata, judecatorii au subliniat faptul ca “pentru a adopta aceasta solutie, judecatorul trebuie sa constate, pe de o parte, ca la dosar exista probe, iar pe de alta parte, ca acestea sunt suficiente pentru a retine cauza spre judecare”, dar si faptul ca “existenta si suficienta probelor la care se refera aceasta solutie prevazuta de legiuitor nu pot fi insa apreciate decat dupa descoperirea si administrarea lor cu respectarea legii, cerinta ce nu este susceptibila de a fi asigurata decat in cadrul urmaririi penale”. Mai departe, in aceasta decizie, judecatorii au aratat ca “rezolutiile de neincepere a urmaririi penale, ca si ordonantele sau, dupa caz, rezolutiile de clasare, nu sunt precedate de efectuarea urmaririi penale in conditiile respectarii procedurii specifice acestei faze procesuale, singura activitate desfasurata de organelle de urmarire penala constand in realizarea actelor premergatoare (…) In lipsa garantiilor specifice fazei urmaririi penale, actele premergatoare isi pastreaza caracterul particular de investigatii preliminare, NEPUTAND CONSTITUI PROBE in sensul prevederilor art.63 din Codul de procedura penala”.

Ca sa se alinieze la cele subliniate in decizia Inaltei Curti, procurorii au gasit o cale prin care, din 2007 incoace, sa nu fie urecheati ca au solicitat mandate de interceptare in timpul actelor premergatoare, si ca sa se foloseasca de cine stie ce fraze din convorbiri ca fiind probe ale unor posibile infractiuni. Si ce cale credeti ca au ales? Una simpla. Calea inceperii urmaririi penale, chiar si daca nu exista vreun faptuitor, pe o anume cauza in care nu aveau nimic Asa fiind, se incepe urmarirea penala “in rem”, adica autorii nu au fost inca identificati, dar urmeaza sa fie, ca apoi sa se motiveze necesitatea interceptarii unuia sau altuia. Si, pentru ca o convorbire sa reprezinte o proba, in sensul stipulate de C.p.p.. art.63, procurorul respectiv motiveaza ca inregistrarea ar fi condus la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o sau la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei! Smecheria tine de multa vreme. Gravitatea situatiei emiterii mandatelor de interceptare consta, insa, in usurinta cu care judecatorii Inaltei Curti – patru la numar - admit bolboroselile unor procurori pe anumite dosare in care, char daca nu s-a conturat nici o infractiune, sustin nevoia acuta a interceptarii unui pomelnic de posturi telefonice sau numere de telefonie mobila. Se da gir, astfel, aberantei idei conform careia „ascultam, ascultam, si ceva tot o sa aflam!” Astfel, judecatorii fac jocul procurorilor. Pana acum nu s-a auzit de vreo cerere de emitere de mandat de interceptare care sa fi fost respinsa!

Iata de ce in Romania s-a ajuns la obsesia oricarui cetatean ca poate fi ascultat la orice ora din zi si din noapte, fara nici cel mai mic just temei. Cine stie ce dosar „in rem” o fi avand vreun cunoscut al lui si atunci, daca „vectorul” (cum e definit de serviciile secrete cel interceptat) vorbeste cu 30 de persoane pe zi, aceastea devin „colateral” ascultate. Va imaginati cata energie si cati bani se toaca din buget pentru astfel de mijloace de proba folosite in atata exces?

Gramezi de convorbiri inutile sunt pastrate la parchete, putand constitui oricand instrumente de santaj

Pe de alta parte, interceptarile telefonice ridica si alta problema: cea legata de modul in care stenograme care nu au legatura cu cauza sau cu infractiunile urmarite a fi probate, sunt pastrate, in loc sa fie sigilate si apoi distruse. Lumeajustitiei.ro a intrebat multe dintre persoanele ascultate daca, dupa ce a fost data solutie de neincepere a urmaririi, acestea au fost chemate, li s-a adus la cunostinta de catre procuror, conform legii, care a fost perioada interceptarii si daca au certitudinea ca aceste stenograme au fost distruse. Nici una nu avea cunostinta de asa ceva. In aceeasi ordine de idei, mentionam ca nici la ora actuala nu exista un instrument de control pentru a verifica daca procurorii au recurs la aceasta prevedere legala, aceea a distrugerii unor stenograme care nu aveau de-a face cu constituirea vreunei probe despre savarsirea unei infractiuni! Ei bine, ce viitor credeti ca ar putea avea astfel de stenograme inutile? Santajul. Politic sau de orice natura.