Avocata Diana Gavra (foto) din Baroul Bucuresti a acordat un interviu pentru Lumeajustitiei.ro in care semnaleaza derapajele si lipsa de preocupare a organelor de conducere ale profesiei fata de problemele si nevoile avocatilor. De asemenea, avocata Diana Gavra pune in discutie situatii concrete din viata de zi cu zi a avocatilor in relatia lor cu magistratii si cu salile de judecata, care ar putea fi remediate daca la varful profesiei ar exista o preocupare reala. Cititi in continuare interviul acordat.

Doamna avocat, ati criticat recent, la scena deschisa proiectul UNBR de modificare a legii avocaturii, aratand faptul ca onor conducerea acestei formatiuni vrea sa-si atribuie puteri sporite. A fost o atitudine considerata de multi colegi ai dvs ca una de curaj, tinand cont de posibile repercursiuni pentru sinceritatea dvs. Ce anume v-a determinat sa treceti peste retineri si sa spuneti lucrurilor deschis pe nume?

Orice regim autoritar tinde sa limiteze dreptul la libera exprimare. Suntem contemporani cu Revolutia din decembrie 1989, care adus cel mai mare castig – dreptul la libera exprimare si observ ca subtil, ne indreptam catre autoritarism, inclusiv in profesia de avocat in care libertatea de exprimare ar trebui sa primeze. Am ales sa ma opun oricaror intentii de ingradire a unor drepturi, pentru ca orice tacere presupune complicitate.

Considerati ca la momentul actual, UNBR apara cu adevarat drepturile avocatilor? Cum comentati faptul ca UNBR doreste sa introduca o serie de ingradiri avocatilor, in scopuri care nu au fost pana acum explicate?

Am fost surprinsa sa aflu ca ne indreptam spre a fi parte in sistemul de justitie “ca profesie conexa celei de magistrat” asa cum s-a hotarat la Congresul avocatilor din 29-30 martie 2013. Aceasta chestiune ar trebui sa ne ingrijoreze in intregul context de limitari si obligatii impuse avocatilor prin ultimele modificari ale statutului si proiectului de modificare al legii initiate de catre UNBR. Se urmareste probabil subordonarea profesiei de avocat, aspect care este in contradictie deplina cu principiile libertatii, independentei, autonomiei si descentralizarii prevazute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. Observam ca este interzis avocatului sa faca orice fel de afirmatie contrara profesiei si Justitiei, ca ii este cenzurata comunicarea printr-o serie intreaga de dispozitii. Consiliul Baroului dobandeste atributii de comitet de cenzura. Spre exemplu “avizeaza in prealabil continutul si modul de prezentare al adresei de internet a avocatului”, “sigla formei de exercitare a profesiei”, “continutul brosurilor de prezentare”, “invitatiile si anunturile de participare la intruniri si colocvii”. Aceste ingradiri nu corespund unei nevoi sociale imperioase, in conditiile in care nu au existat abuzuri comise de avocati in acest sens. Problemele profesiei sunt altele, si nu cele de comunicare. Constituie ingradiri nepermise de Constitutie si Conventia Europeana a Drepturilor Omului. As reaminti o serie intreaga de hotarari ale CEDO prin care se arata ca “teama de un control posterior a afirmatiilor facute nu se poate concilia cu obligatia avocatului de a apara interesele clientilor sai”. De altfel demnitatea individului, a profesiei si a justitiei erau deja aparate prin numeroase reglementari precum Codul Civil si de Procedura Civila, Codul Penal, etc. Nu se realizeaza decat un exces de reglementare fara un fundament real. Nu se explica de ce reglementarile amintite nu functioneaza in cazul avocatilor si este nevoie de reglementari suplimentare. Daca aceste reglementari noi sunt in plus fata de cadrul legal deja existent, este evident ca exista o limitare suplimentara a dreptului de exprimare al avocatului fata de cetatenii de rand sau celelalte profesii juridice. Aceasta limitare suplimentara si neproportionala nu a primit nici o justificare. Intr-un stat de drept responsabilitatea este individuala, iar daca au existat abuzuri care sa justifice masuri disciplinare atat de dure se impune sanctionarea indivizilor care se fac vinovati. Pana la acest moment nu s-a facut in vreun fel dovada faptului ca au existat macar cazuri individuale de avocati care au fost sanctionati. Nu s-a demonstrat ineficienta cadrului normativ actual pentru sanctionarea avocatilor. Insusi raspunsul UNBR la intrebarile presei nu a putut oferi exemple de situatii in care avocatii au abuzat de dreptul la libera exprimare cu privire la justitie si profesie. Nu s-a putut prezenta nici macar o situate concreta in care s-a incercat folosirea procedurilor deja existente, iar acestea s-au dovedit ineficiente in a apara prestigiul profesiei si al justitiei. Se impune modificarea unui cadru legislativ atunci cand se dovedeste ca in vechea reglementare in ciuda unei aplicari consecvente si riguroase a normei nu s-au putut obtine rezultatele dorite. Daca aceasta conditie nu este indeplinita, orice modificare nu reprezinta decat o un exces de reglementare si o restrangere disproportionata a drepturilor.

In acest inceput de an, in care asociatiile profesionale ale magistratilor si alti participanti la actul de justitie, inclusiv opinia publica, au criticat unele prevederi din noile coduri penal si de procedura penala, nu s-a auzit nicio voce critica din partea conducerii UNBR ori a marilor barouri. Cum comentati faptul ca desi in noile coduri exista prevederi care vor afecta libertatea profesiei de avocat, reprezentantii profesiei au doptat o atitudine pasiva?

Preocuparile organelor reprezentative UNBR – barouri sunt orientate inspre ingradirea drepturilor avocatilor, nu inspre apararea drepturilor lor. Putem lesne observa ca exista preocupari la nivelul impunerii unor examene in randul avocatilor, a majorarii taxelor, a interzicerii unor forme de publicitate profesionala, aspecte care nu au fost bine primite si fata de care avocatii si-au exprimat dezaprobarea. Avocatii ar fi interesati mai degraba de opozitie in legatura cu aspectele din noile coduri penal si de procedura penala, care vizeaza in mod direct profesia de avocat si ne referim in special si la introducerea unei noi infractiuni prevazute de art. 284 CP – asistenta si reprezentarea neloiala. Asa cum asociatiile profesionale din presa au protestat vehement impotriva art. 276 Cod penal – presiuni asupra justitiei, ne-am fi asteptat ca si organizatiile reprezentative ale avocatilor sa aiba un rol activ si sa apere interesele profesiei. Infractiunea nou introdusa in art. 284 CP poate avea consecinte negative asupra activitatii avocatului si ne referim in special la mediere si la eventualele tranzactii care se pot incheia pentru evitarea unui litigiu. Avocatii vor deveni reticenti in a purta tratative cu celelalte parti in vederea solutionarii amiabile a litigiilor avand in vedere ca pot fi foarte lesne acuzati de savarsirea acestei infractiuni. Am vazut pe siteul Ministerului Justitiei o propunere de modificare a Codului de procedura civila. Ne asteptam ca UNBR sa aiba o pozitie si un rol activ in vederea modificarii unor dispozitii din Codul de procedura civila, in sensul adoptarii unor masuri care tin de modernizarea profesiei si care ne-ar imbunatati conditiile de munca. M-as referi in special la citarea pe ore la fiecare dosar aflat pe lista sedintei de judecata si la crearea unui portal, a unei baze de date, unde sa fie arhivate electronic dosarele aflate pe rolul instantelor, asa cum in sistemele mai avansate, in statele europene si SUA exista. Este inadmisibil ca partile dintr-o intreaga sedinta de judecata sa primeasca pe citatie ora 8.30, iar majoritatea celor citati sa astepte ore in sir, uneori pana la caderea serii sa le vina randul in respectivele cauze. Lipsa unei programari a dosarelor pe ore are consecinte negative asupra vietii profesionale personale, si nu in ultimul rand a sanatatii avocatilor, care ajung sa munceasca 12 ore pe zi si sa nu gaseasca uneori solutii optime pentru a se putea prezenta la toate dosarele in care a fost angajat.

Intradevar, este o mare problema. Am constatat in salile de judecata ca sunt magistrati care nu accepta ca un avocat sa nu fie prezent cand intra el in sala, iar avocatii sunt obligati sa stea in sala ore in sir, fara sa se poata prezenta la un alt dosar unde au termen in aceeasi zi. Acest fapt nu doar ca il leaga pe avocat de maini si de picioare, dar loveste si in interesele justitiabililor. Ce se poate face aici?

Exista judecatori la Tribunalul Bucuresti care au dovedit ca se poate si reusesc sa faca o programare a dosarelor pe ore. Sunt judecatori la Sectia a VI-a Civila a Tribunalului Bucuresti care fac o programare a dosarelor pe ore si reusesc sa respecte aceasta programare asa incat sistemul insusi a dovedit ca se poate. Sunt instante care nu sunt foarte aglomerate si care ar putea lesne sa introduca un sistem de programare al dosarelor pe ore, fara a fi afectata in vreun fel activitatea de judecata. Multi dintre colegii nostrii am fi salutat o initiativa a conducerii UNBR de a impune o modificare legislativa in acest sens, in loc sa se preocupe de ingradirea unor drepturi. O alta cerinta a noastra este sistemul de arhivare electronic al dosarelor instantelor de judecata. In toate statele civilizate, arhivarea dosarelor se face electronic, avocatii au acces la portalul instantelor de judecata pe baza unui cont si a unei parole furnizata de instanta de judecata in dosarele in care sunt angajati. Un asemenea sistem de arhivare electronica se impune a fi implementat si la noi, si avocatii si magistratii, trebuie sa le fie asigurat accesul la actele si documentele dosarului in mod facil, astfel cum tehnologia secolului in care traim premite. Este inadmisibil sa programam dosare la beci, sa cercetam dosare in niste arhive supraaglorate si in care nu incap mai mult de trei avocati, in conditiile in care este extrem de simplu a crea o baza de date in care toate documentele sa fie arhivate electronic. S-ar elimina nu doar cozile la arhive, dar si cele la fotocopiere. Sigur ca se va spune ca nu sunt resurse, ca avocatii nu pot avea acces la portalul instantelor, dar nu ne referim in special la acest portal al instantelor, ci la o evidenta separata, intr-un sistem informatic, care se piate realiza extrem de usor si pentru care au fost alocate de catre Uniunea Europeana foarte multe fonduri nerambusrabile. Cand se depune cererea de chemare in judecata se depune si exemplarul electronic al cererii si documentelor atasate, toate cererile si documentelor administrate in timpul judecatii se pot depune electronic asa incat fiecare parte, inclusiv judecatorul, sa poata avea acces facil la intregul dosar. Am inteles ca se fac eforturi in acest sens de catre Ministerul de Justitie, dar am fi dorit sa vedem preocupari si din partea celor ce se sunt mandatati sa ne reprezinte interesele profeionale.

Ati vizitat in mai multe randuri instante din Statele Unite, care au cea mai veche democratie si sunt cu tehnologia la zi. Daca ar fi sa faceti o comparatie intre judecatorul roman si cel american, din punct de vedere al eficientei, ce ati remarca?

Judecatorul american intra in sala de judecata in fiecare zi si nu odata pe saptamana sau la doua saptamani cum se intampla la judecatorul roman. Odata ce se trece de exceptii/ motiuni si se intra in faza propriu zisa de judecata, termenele se acorda in fiecare zi, pana la solutionarea dosarului. Aceasta etapa in general nu prea depaseste o saptamana, asa incat si avocatii si participantii la proces pot face aparari corespunzatoare, fara a fi grabiti si fara a se putea invoca o supraincarcare a instantei. Dosarele sunt programate pe ore, administrarea probelor, exceptiile, concluziile, conferintele pe probe, motiunile, toate se discuta in sedinta, in sala de judecata. La noi in schimb, termenele se dau la diferente de cateva luni, judecatorii intra in sedinta la o saptamana-doua cu o lista lunga de dosare, din care amana multe din dosare, ies in pronuntare cu cateva pe sedinta, amana pronuntarea de doua sau trei ori si redacteaza hotararile dupa cateva luni. Si atunci sigur, ne trezim in fata casarilor cu trimitere spre rejudecare, iar principiul procesului echitabil este golit de continut. Am fost impresionata de modul in care se administreaza proba cu inscrisuri. La noi administrarea probei cu inscrisuri se rezuma la depunerea unor documente intr-un dosar. In SUA, proba cu inscrisuri se administreaza prin intermediul unui videoproiector, in care fiecare inscris este prezentat si discutat in contradictoriu de parti si judecator, atat in ceea ce priveste admisibilitatea, cat si valoarea probatorie. Suntem tributari unor sisteme depasite, rudimentare. Justitia nu functioneaza din cauza ca suntem reticenti in a ne moderniza si in acest fel, oricate reforma am face in Justitie, nu vor fi in interesul justitiabilului, ci doar forme fara fond.

Pentru cei care au urechi sa va auda, ce mesaj le-ati transmite reprezentantilor avocatilor din UNBR?

Le-as spune ca “timpul nu mai are rabdare cu oamenii”.