Uniunea Națională a Judecătorilor din România – condusă de judecătoarea Dana Gîrbovan (foto), președinta Curții de Apel Cluj – i-a trimis președintelui Nicușor Dan marți, 24 februarie 2026 o cerere de trimitere la reexaminare a legii care taie pensiile magistraților și le crește vârsta de pensionare – lege pe care CCR a declarat-o constituțională săptămâna trecută (click aici pentru a citi).

UNJR califică proiectul de lege drept o adevărată pedeapsă aplicată de către regimul Bolojan judecătorilor, pentru a-i subordona Executivului, astfel încât aceștia să dea doar soluții pe placul Guvernului în dosarele în care cetățenii se judecă cu statul. Mai mult: întregul proiect de lege dovedește „mentalitatea stalinistă” a prim-ministrului Ilie Bolojan, care, la fel precum comuniștii, intenționează să subordoneze puterea judecătorească partidelor aflate la putere.

În plus, inițiativa de act normativ nu conține măsuri pentru judecători de natură să compenseze tăierea pensiilor – măsuri care să vizeze salarizarea, volumul și condițiile de muncă.

Pe fond, asociația Danei Gîrbovan atrage atenția că proiectul nu este oportun din punct de vedere al legiferării, nu respectă normele de tehnică legislativă și încalcă mai multe principii: al securității juridice și stabilității legislației, al echității sociale, precum și cel al justului echilibru între restrângerea drepturilor și obligațiile corelative.

Iată întreaga scrisoare a UNJR către Nicuşor Dan:

„24 februarie 2026

Către

Domnul Nicuşor-Daniel DAN

Președintele României

Stimate domnule Preşedinte,

Subscrisa Uniunea Națională a Judecătorilor din România (UNJR), asociație profesională a judecătorilor din România, membră a Asociaţiei Magistraţilor Europeni pentru Democraţie şi Libertate – MEDEL, reprezentată prin judecător Dana Gîrbovan, în calitate de președinte,

Având în vedere prerogativa constituțională pe care o aveți, în baza art. 77 alin. (2) din Constituţia României, de a trimite Parlamentului, înainte de promulgare, spre reexaminare o lege adoptată,

Vă solicităm ca, în exercitarea acestei atribuţii constituționale, să solicitaţi Parlamentului României reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu (PL-x nr. 522/2025), în ansamblul său, pentru motivele pe care le vom arăta.

Reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu (PL-x nr. 522/2025) de către Parlamentul României este în prezent singura cale de a asigura dreptul cetăţenilor la o justiţie independentă de factorul politic şi care să judece cauzele într-un termen rezonabil.

De asemenea, reexaminarea legii de către Parlament este imperativă pentru a conferi legitimitate democratică unei legi ce vizează statutul judecătorilor, lege adoptată în urma unor presiuni publice imense îndreptate împotriva sistemului judiciar, însoţite de o campanie de ură, dezinformare, fake news şi decredibilizare a corpului magistraţilor fără precedent în istoria democratică a ţării.

I.          Intenția declarată de a supune politic justiția prin această lege

Din declarațiile publice ale mai multor reprezentanți ai partidelor aflate în prezent la guvernare, adoptarea acestei legi nu reprezintă, în realitate, o corecţie adusă sistemului pensiilor de serviciu, ci este o pedeapsă aplicată judecătorilor de către puterea executivă în vederea subordonării acestora şi obţinerii unor soluţii judecătorești agreate de guvern în cauzele în care cetățenii se judecă cu statul.

De exemplu, Prim-ministrul României Ilie Bolojan a arătat într-un interviu că: “[...] cei care au în responsabilitate din interiorul sistemului de justiţie, căruia lumea politică i-a delegat, practic, competenţele de a interveni, de a corecta, trebuie să-şi facă datoria [...].”^[1]

Covingerea Premierului Ilie Bolojan că puterea judecătorilor de a decide în cauzele cu care sunt sesizaţi este delegată acestora de către ”lumea politică” reflectă mentalitatea stalinistă a acestuia în raporturile dintre puterea executivă și puterea judecătorească, în care Partidul era cel care decidea ce hotărâri judecătoreşti trebuie pronunţate de către judecători, care sunt corecte și care nu.

Dacă, în urmă nu cu mult timp, serviciile secrete considerau justiţia un “câmp tactic”, în care judecătorii trebuiau urmăriţi “pentru a nu uita că servesc statul român”, acum însuși Premierul României Ilie Bolojan consideră că puterea judecătorească este delegată de către politicieni, care sunt, aşadar, îndreptăţiţi să le aplice “corecţii” judecătorilor ori de câte ori hotărârile pronunţate nu convin unor partide politice aflate la putere.

În acelaşi spirit sovietico-stalinist, senatorul USR Cristian Ghinea afirma, tot în contextul pensiilor de serviciu, într-o postare pe Facebook, că “CSM trebuie scos de sub controlul magistraţilor” şi că “justiţia este a poporului”^[2].

Devine tot mai evident că “justiţia populară” de inspirație sovietico-stalinistă, în care sentinţele nu se pronunţau de judecători în numele legii, ci al poporului, la dictarea Partidului Comunist, a Securității și a Procuraturii comuniste, este tipul de justiție dorit de actualii guvernanți. Genul acesta de justiție a fost folosit de Stalin pentru a-și epura toți opozanții reali sau închipuiți. Implementată și în România după ocupația sovietică, acest timp de justiție stalinistă a trimis în închisorile comuniste toată elita Românei interbelice şi făuritorii României Mari.

Un alt membru al Guvernului, Ministrul Apărării Radu Miruță (USR), a întărit această concluzie, arătând, într-un clip postat pe Facebook, că decizia Curții Constituționale nu va afecta condițiile de pensionare ale militarilor, deoarece “militarii nu sunt în situația cu dosare întârziate sau cu infractori cărora li s-a prescris pedepsele”.

Rezultă aşadar că tăierea pensiilor judecătorilor este în realitate o pedeapsă aplicată acestora de către Guvern pentru că au îndrăznit, printre altele, să aplice normele Codului penal sau de procedură penală ce reglementau prescripţia în judecarea unor persoane acuzate de fapte de natură penală, persoane ce, iată, au fost judecate în tribunale publice de către politicienii de la putere, ce au decis indubitabil că sunt “infractori”, fără a avea nevoie de o decizie definitivă de condamnare a acestora de către o instanţă de judecată.^[3]

Oamenii se judecă inclusiv cu Statul, cu Guvernul şi administraţia publică sau alte autorități ori instituții contra potenţialelor abuzuri ale acestora, iar o judecată dreaptă nu poate fi asigurată atunci când judecătorii sunt subordonați executivului, așa cum dorește actuala majoritate guvernamentală.

Vă revine, aşadar, Domnule Preşedinte, obligaţia de a asigura cetăţenilor României dreptul de acces la o justiţie puternică și independentă, ce nu poate fi pedepsită de Guvern pentru soluţii ce nu îi sunt convenabile, inclusiv prin modalităţi rudimentare, precum tăieri de venituri sau campanii de dezinformare, fake news și denigrare la adresa judecătorilor.

Vă solicităm aşadar, domnule Preşedinte, să interveniţi în baza rolului constituţional pe care îl aveţi pentru a restabili, înainte de toate, echilibrul constituţional între puterile statului, grav afectat de acţiunea extrem de agresivă a Guvernului la adresa justiţiei, care a culminat cu adoptarea acestei legi, ce nu a fost dezbătută în Parlament şi nu a respectat cerinţele Comisiei de la Veneţia de a consulta sistemul de justiţie, atunci când se adoptă legi ce afectează statutul judecătorilor sau organizarea judiciară. 

Reamintim că legea a fost asumată prin procedura angajării răspunderii Guvernului în temeiul art. 114 din Constituție, lipsind orice fel de dezbateri asupra conţinutului ei, și a fost declarată constituțională prin Decizia Curții Constituționale din 18 februarie 2026, pronunțată cu majoritate de voturi, raportat doar la obiecțiile ridicate de ICCJ.

Acestă decizie a Curtii Contituționale a fost catalogată, la rândul ei, atât de către comentatori politici cât și de reprezentanți ai partidelor aflate la guvernare, ca fiind “o decizie politică”, fapt ce face cu atât mai gravă intrarea în vigoare a acestei legi, fără nici un fel de dezbateri ce să permită corecţiile absolut necesare.

În acest sens, reprezentanţi ai societăţii civile au afirmat tranşant că “Decizia CCR, care a consfințit că legea privind pensionarea magistraților este constituțională, nu este un act strict juridic menit să facă dreptate, ci este rezultatul negocierii din coaliția de guvernare”. ^[4]

Îngrijorările societăţii civile sunt legate şi de efectele acestei decizii asupra resurselor umane din magistratură, deja grav afectate de nesfârşitele pretins-reforme: “Din punct de vedere tehnic, chiar dacă, pe termen lung, sistemul judiciar va beneficia de prezența în activitate a unor magistrați care nu se vor mai pensiona la 50 de ani, pe termen scurt, efectul ar putea să fie contrar. Adică o depopulare masivă a Justiției, prin ieșirea bruscă din activitate a magistraților care au, deja, decizia de pensionare pe legea actuală. La unele instanțe, numărul acestora se apropie de 90%.”^[5]

Ignorarea cinică a acestor semnale de alarmă, cât se poate de realiste, vor încălca dreptul de acces la justiţie al cetăţenilor din dublă perspectivă: accesul la un judecător indepedent, ce nu se teme de represaliile Guvernului, precum şi dreptul la judecată într-un termen rezonabil.

Dezbaterea legii în Parlament ar permite şi corectarea unor evidente şi foarte grave deficienţe ale acesteia, ce includ încălcarea jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materie, inechitaţile inacceptabile atât în interiorul sistemului de justiţiei cât şi în raport cu alte sisteme beneficiare ale pensiilor de serviciu, dispoziţii retroactive sau, pur si simplu, inaplicabile în fapt. 

II.        Critici privind fondul legii 

Vom dezvoltat, succint şi punctual, o serie de astfel de deficienţe ale legii în cele ce succed, cu referire la oportunitatea, echitatea socială, tehnica legislativă și conformitatea actului normativ menționat cu angajamentele internaționale ale României, dar și gravitatea implicațiilor pe care acest act normativ le produce asupra statutului magistratului și, în mod implicit, asupra independenței puterii judecătorești.

1.   Analiza evoluției cadrului normativ referitor la pensia de serviciu a magistratului, instituție juridică aflată într-un proces de instabilitate constantă și accelerată pe parcursul ultimilor ani.

Cadrul legislativ privind pensia de serviciu a magistratului a fost reglementat inițial prin Legea nr. 303/2004. Ulterior, acesta a fost modificat prin Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Potrivit art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, în forma sa inițială, judecătorii, procurorii și celelalte categorii de personal asimilat se puteau pensiona la după 25 de ani de activitate realizată numai în aceste funcții, beneficiind de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

Acest regim a fost substanțial modificat prin Legea nr. 282/2023, fiind abrogate dispozițiile alin. (2) al art. 211, modificate condițiile privind bazele de calcul și reconfigurat sistemul de actualizare a pensiilor.

Printre altele, prin noua lege a fost stabilită o vârstă minimă de înscriere la pensie de 60 de ani, pensia a fost plafonată la nivelul salariului net, iar baza de calcul a fost stabilită ca fiind reprezentată de indemnizațiile de încadrare brute lunare și sporurile avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data pensionării. Aceste modificări, coroborate cu noile dispoziții fiscale privind impozitarea progresivă a pensiilor, au constituit fundamentul evaluării pozitive efectuate de Comisia Europeană cu privire la Jalonul 215 din Planul Național de Redresare și Reziliență.

Astfel cum rezultă din evaluarea preliminară a Comisiei Europene din 15 octombrie 2024, condițiile de pensionare stabilite prin Legea nr. 282/2023 au fost considerate satisfăcătoare, obiectivul fiind apreciat ca îndeplinit.

Ulterior, prin Decizia nr. 724/2024, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile privind impozitarea progresivă a pensiilor introduse prin Legea nr. 282/2023, ceea ce a determinat Comisia Europeană să revină asupra evaluării preliminare, considerând că Jalonul 215 nu mai este satisfăcut exclusiv sub aspectul impozitării, nu și sub cel al condițiilor de pensionare, care au rămas consolidate.

Acest aspect este esențial, întrucât, astfel cum a subliniat în mod constant Consiliul Superior al Magistraturii prin comunicatele din 10 octombrie 2025^[6] și 14 octombrie 2025^[7], condițiile de pensionare stabilite prin Legea nr. 282/2023 nu au constituit obiectul vreunei critici din partea Comisiei Europene.

Mai mult, problema impozitării pensiilor a fost reglementată ulterior prin modificările aduse Codului fiscal prin Legea nr. 141/2025, intrată în vigoare la 1 august 2025, ale cărei efecte asupra cuantumului net al pensiilor de serviciu sunt similare celor vizate de Legea nr. 282/2023.

Cu toate acestea, Guvernul condus de premierul Ilie Bolojan a ales să inițieze o nouă modificare legislativă, fundamentală, prin angajarea răspunderii guvernamentale în temeiul art. 114 din Constituție, adoptând Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, care modifică radical art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, introducând condiția unei vechimi totale în muncă de cel puțin 35 de ani, dintre care cel puțin 25 de ani realizată numai în funcțiile enumerate, cu pensionarea la împlinirea vârstei de 65 de ani, și stabilind cuantumul pensiei de serviciu la 55% din media indemnizațiilor brute din ultimele 60 de luni, cu plafonarea cuantumului net la 70% din venitul net avut în ultima lună de activitate.

Ne aflăm, prin urmare, în fața celei de-a treia modificări substanțiale a regimului pensiilor de serviciu ale magistraților în mai puțin de patru ani, ceea ce, în sine, ridică probleme grave de securitate juridică și de predictibilitate a legii.

În acest context, întocmai cum am arătat și mai sus, solicitarea de reexaminare se fundamentează pe următoarele argumente de fond, referitoare atât la oportunitatea soluției legislative, cât și la aspecte de tehnică legislativă și de conformitate cu principiile constituționale.

2.   Din perspectiva oportunității intervenției legislative, modificarea în această formă, din nou, a regimul pensiilor de serviciu, va duce, pe de o parte, la creşterea duratei procedurilor judiciare şi, pe de altă parte, la scăderea şi mai mult a atractivității profesiei de magistrat, cu consecinţe directe asupra calităţii actului de justiţiei.

Matematic vorbind, nu se poate pretinde unui corp al judecătorilor să lucreze în acelaşi ritm de soluţionare a cauzelor pe o perioadă de timp de 25 de ani ca şi pe o perioadă de 35 sau chiar 40 de ani, cum impune peste noapte noua lege.

Or, în lipsa unei creşteri substanţiale a numărului de judecători, în mod evident efectul imediat va fi creşterea duratei procedurilor de judecată, cu consecințe negative directe asupra dreptului fiecărui cetăţean la un proces echitabil și într-un termen rezonabil.

Aşa cum vi s-a învederat deja şi de către preşedinţii curţilor de apel în cererea de reexaminare formulată de către aceştia, după cum rezultă din toate rapoartele/statisticile oficiale, în mod constant, în ultimii 30 de ani, magistraţii români au fost nevoiţi să gestioneze şi să soluţioneze un număr mult mai mare de dosare, în comparaţie cu omologii lor din statele europene/membre UE. Acest lucru s-a făcut în condiţii improprii, a unui deficit major şi constant de judecători/personal auxiliar, subdimensionare a schemelor de personal, atât a schemelor de judecător, cât şi a celor de personal auxiliar, inexistenţa/sau existenţa unui număr foarte redus de asistenţi ai judecătorului.

Așa cum ați recunoscut în declarațiile publice, ”Magistrații, și am avut exercițiul ăsta, aproape zilnic o perioadă și săptămânal în perioada cât am fost primar, magistrații din România au muncit anii aceștia de două, trei ori mai mult decât omologii lor din țări europene. Atunci pentru un om care mai are un an până la pensie, eu cred că e rezonabil, dat fiind contextul complicat fiscal în care ne aflăm, să îi cerem să lucreze dublu”.^[8]

Or, noua lege impune judecătorilor nu să lucreze dublu, ci mult mai mult, ceea ce este complet nerezonabil și profund injust.

Spre exemplu, un judecător care ar fi împlinit 21 de ani vechime în 2026 mai avea 4 ani până la pensie, pe legea ce i se aplica atunci când au intrat în sistem. După adoptarea noii legi, în prezent în vigoare, durata până la îndeplinirea condițiilor de pensionare a crescut deja la 9 ani. Pe noua lege durata până la pensionare va crește din nou, ajungând ca, de la 25 de ani vechime în magistratură – cât era cerința pe legea veche, fără condiția vârstei –, să se ajungă în realitate la o vechime de 34 de ani exclusiv în magistratură.

Această consecință a legii îi afectează negativ în special pe judecătorii care au avut rezultate excepționale, aceștia fiind în fapt pedepsiți pentru că după absolvirea facultății de drept au intrat imediat la Institutul Național al Magistraturii.

În aceste împrejurări, adoptarea acestui act normativ ce elimină în fapt pensiile de serviciu ale judecătorilor depășește cu mult ceea ce este adecvat, necesar și proporțional pentru atingerea obiectivului declarat, respectiv un sistem echitabil de pensie în sistemul de justiție.

3.   Adoptarea celei de-a treia modificări substanțiale a regimului pensiilor de serviciu în decurs de mai puțin de patru ani încalcă principiului securității juridice și al stabilității legislației.

Astfel, este fără putere de tăgadă că instabilitatea legislativă în materia statutului magistratului nu afectează doar drepturile individuale ale magistraților, ci generează incertitudine cu efecte directe asupra independenței puterii judecătorești în ansamblul său.

Modificarea repetată și fundamentală a condițiilor de pensionare, prin alternarea între diferite soluții legislative (de la 80% din baza de calcul cu posibilitatea de înscriere la pensie după 25 de ani vechime și o pensie plafonată la venitul net, la 55% din baza de calcul, cu pensionare la vârsta de 65 de ani, și o pensie plafonată la 70% din venitul net) creează un climat de impredictibilitate care subminează încrederea magistraților în stabilitatea statutului lor și, în consecință, afectează exercitarea independentă a funcției jurisdicționale.

Din discursul public ce a însoțit această ultimă modificare legislativă s-a desprins tot mai pregnant ideea că aceste modificări nu sunt rezultatul unei condiționalități impuse de obligațiile asumate de România la nivel european și nici măcar expresia unei nevoi bugetare sau sociale, cât mai degrabă manifestarea unei voințe pur politice a partidelor aflate la guvernare.

De altfel, în aceeași abordare, după anunțarea deciziei Curții Constituționale, discursul public aproape uniform a fost în sensul că decizia este rezultatul unor influențe de natură politică, iar nu a unei veritabile analize de constituționalitate.

Or, toate acestea creează imaginea subminării puterii judecătorești de către celelalte două puterii – executivă și legislativă – din stat și, mai cu seamă, a unei supuneri a acesteia factorului politic, fapt ce reprezintă nu doar o gravă încălcare a regulilor constituționale după care funcționează statul român, dar și un risc de afectare a poziției acestuia în plan internațional.

4.   Sub aspectul tehnicii legislative, această lege prezintă deficiențe care impun o reexaminare atentă și care, în măsura în care nu sunt corectate, riscă să atragă ulterior declararea sa ca neconstituțională.

Data intrării în vigoare a legii, inițial stabilită la 1 ianuarie 2026, nu mai corespunde realității calendaristice, având în vedere parcursul procedural și necesitatea modificării ulterioare a acestui termen, aspect care generează incertitudine juridică suplimentară.

Mai mult, dispozițiile tranzitorii au fost configurate prin raportare la același reper calendaristic, iar intrarea în vigoare a legii după acest moment va atrage o aplicare a sa retroactivă, fapt ce contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

Cum această critică nu a fost formulată prin obiecția formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu se poate aprecia că prin respingerea de către Curtea Constituțională a obiecției la data de 18 februarie 2026, legea nu cuprinde și alte vicii de neconstituționalitate, în condițiile în care analiza Curții a fost făcută raportat doar la criticile formulate.

5.   Sub aspectul lipsei unui just echilibru între restrângerea drepturilor și obligațiile corelative, orice modificare a regimului de pensionare al magistraților trebuie să respecte principiul proporționalității și al echității sociale, neputând avea un caracter discreționar.

Legiuitorul a procedat la o reducere drastică a cuantumului pensiei de serviciu, de la 80% la 55% din baza de calcul, cu plafonarea netului la 70% din ultimul venit net, față de limita anterioară de 100% și la majorarea substanțială a vârstei de pensionare de la 60 de ani la vârsta standard din sistemul public de 65 de ani, fără a adopta, în mod corelativ, nicio măsură referitoare la condițiile efective de exercitare a funcției de magistrat.

Potrivit calculelor publicate de Înalta Curte de Casație și Justiție^[9], pe baza unei expertize contabile, pensia de serviciu rezultată din aplicarea noii legi va fi, pentru toate categoriile de magistrați, inferioară pensiei calculate pe baze strict contributive în sistemul public de pensii, ceea ce anulează în substanță însăși rațiunea de a fi a pensiei de serviciu.

Potrivit acestor calcule, reducerile sunt de 36% pentru magistrații de la judecătorii și parchetele de pe lângă acestea, de 35% pentru cei de la tribunale, de 33% pentru cei de la curțile de apel și de 51% pentru judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție. Aceste date se raportează la un magistrat care accede în profesie ulterior intrării în vigoare a legii, cu un parcurs profesional complet, corespunzător tuturor gradelor de jurisdicție.

Față de aceste date certe este mai mult decât evidentă o transformare a pensiei de serviciu dintr-un instrument de garantare a independenței într-o sancțiune/pedeapsă financiară, aplicată în considerarea exercitării funcției de judecător.

Absența justului echilibru este cu atât mai evidentă cu cât legiuitorul a ignorat în mod deliberat contextul obiectiv în care magistrații își desfășoară activitatea.

Conform datelor publicate de Consiliul Superior al Magistraturii^[10] pe baza metodologiei CEPEJ și reconfirmate la data de 18 februarie 2026, România a înregistrat în anul 2024 un număr de 769.823 cauze aflate în curs de soluționare în primă instanță în materie civilă și comercială, în condițiile unei medii europene de 358.277 cauze.

Raportat la populație, România prezintă un coeficient de 4,04 cauze la 100 de locuitori, depășind dublul mediei europene de 1,75.

Cu toate acestea, sistemul judiciar românesc a reușit să mențină în 2024 o rată de soluționare de 99,2%, peste media europeană de 97,8%, și o durată medie de soluționare de 180 de zile, sub media Uniunii Europene de 307 zile, în condițiile unui deficit constant de judecători de până la 15% din schema de personal.

Aceste performanțe au fost posibile, astfel cum subliniază Consiliul Superior al Magistraturii, prin cvadruplarea efortului uman, nu prin diluarea calității actului de justiție.

În aceste condiții, diminuarea drastică a pensiei de serviciu fără adoptarea concomitentă a unor măsuri compensatorii privind volumul de muncă, salarizarea, condițiile de lucru și celelalte componente ale statutului magistratului reflectă o abordare discriminatorie și disproporționată.

În ceea ce privește salarizarea, datele^[11] comunicate de 27 de state potrivit studiului CEPEJ din 2025 indică faptul că România se situează pe locul 22 din 27 în ceea ce privește venitul net al unui judecător la început de carieră, cu includerea tuturor sporurilor, poziție similară cu cea a statelor aflate spre finalul clasamentului european.

Cu privire la condițiile de lucru, nu au fost adoptate măsuri privind remedierea situației insalubre a unor instanțe, nu a fost implementat un program real de asigurare a locuințelor de serviciu, chiriile acordate sunt mult sub nivelul pieței, iar magistratul detașat sau transferat este nevoit să contribuie financiar semnificativ pentru asigurarea unei locuințe în localitatea unde își desfășoară activitatea.

De asemenea, nu au fost adoptate măsuri privind incompatibilitățile severe, interdicțiile profesionale și riscurile asociate exercitării funcției.

Cum în comunicatul de presă ce a însoțit pronunțarea soluției de obiecției de neconstituționalitate formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea Constituțională a arătat că cuantumul pensiei nu se circumscrie unei analize pe care aceasta o poate efectua, înseamnă că o atare competență revine puterii legislative, motiv pentru care se impune cu stringență trimiterea legii spre reexaminare Parlamentului, pentru a verifica dacă, prin mecanismul instituit de noua lege se ajunge sau nu de facto la eliminarea completă a pensiei de serviciu sau, și mai mult, la plasarea drepturilor la pensie ce se cuvin judecătorilor sub nivelul celui de care ar putea beneficia conform dreptului comun.

6.   Principiul echității sociale impune ca reforma pensiilor de serviciu să nu vizeze exclusiv și discriminatoriu o singură categorie de beneficiari.

Această lege modifică în mod substanțial condițiile de acordare și cuantumul pensiilor de serviciu numai pentru magistrați, în timp ce lasă nemodificate, în cadrul aceluiași demers legislativ, pensiile de serviciu ale altor categorii profesionale finanțate din bugetul public. Această abordare selectivă și discreționară contravine principiului egalității de tratament consacrat de art. 16 din Constituție și ridică întrebări legitime cu privire la motivele reale ale intervenției legislative.

Conform art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE, coroborat cu art. 2 TUE și cu art. 47 din Carta drepturilor fundamentale, statele membre au obligația de a asigura protecție jurisdicțională efectivă, ceea ce presupune existența unor instanțe independente. Această independență a instanței are, pe lângă dimensiunea instituțională, și o dimensiune personală, care include garanții privind statutul și condițiile materiale ale judecătorilor.

Presiunile economice exercitate prin diminuarea severă a pensiilor de serviciu funcționează, fără niciun dubiu, ca factori de vulnerabilizare și subminare a independenței judecătorilor. Principiile enunțate nu au un caracter teoretic, ci reprezintă obligații pozitive juridice concrete, cu efect direct în ordinea juridică internă, fără de care statul de drept nu există, iar independența justiției rămâne o simplă declarație lipsită de substanță.

Nu poate fi ignorat nici faptul că, în realitate, dincolo de chestiune referitoare la cuantumul pensie, regimul pensiei de serviciu a magistraților este semnificativ mai restrictiv decât cel al sistemului public de pensie.

Astfel, printre altele, sistemul public de pensii prevede o serie de împrejurări care conduc la reducerea vârstei standard de înscriere la pensie și de care magistrații nu pot beneficia. Așa este, spre exemplu, ipoteza de reducere a vârstei standard de pensionare pentru nașterea și creșterea de copii, prevăzută de art. 51 din Legea nr. 360/2023. În egală măsură, în sistemul public de pensii este posibilă pensionarea anticipată fără penalizare, în cazul depășirii stagiului complet de cotizare cu 5 ani, ipoteză inexistentă în cazul pensiei magistraților.

În concluzie, față de argumentele de fapt și de drept expuse, Uniunea Națională a Judecătorilor din România vă solicită exercitarea prerogativei constituționale prevăzută de art. 77 alin. (2) din Constituție cu consecința demarării procedurii de reexaminare a Legii pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu în vederea remedierii deficiențelor semnalate, a asigurării unui just echilibru între restrângerea drepturilor statutare ale magistraților și condițiile efective de exercitare a funcției, a respectării angajamentelor europene ale României și a garantării independenței puterii judecătorești ca valoare fundamentală a statului de drept.

Cu stimă,

Judecător Dana-Cristina Gîrbovan

Președinte UNJR”.