Presedintele Romaniei Klaus Iohannis (foto) a produs marti, 20 noiembrie 2018, o premiera. Iohannis nu doar ca a refuzat numirea Liei Olguta Vasilescu in functia de ministru al Transporturilor si a lui Ilan Laufer in functia de ministru al Dezvoltarii, ci a respins chiar propunerea premierului de revocare a actualilor detinatori ai celor doua portofolii, Paul Stanescu, respectiv Lucian Sova. De aici si ipoteza vehiculata in spatiul public in sensul ca Iohannis va refuza si noile propuneri facute de PSD pentru cele doua ministere – Olguta Vasilescu la Ministerul Dezvoltarii si Mircea Draghici la Ministerul Transporturilor – pe motiv ca functiile nu sunt vacante intrucat a refuzat revocarea din functie a lui Stanescu si Sova, iar detinatorii portofoliilor nu si-au dat demisia.

Ei bine, problema este ca o asemenea varianta de lucru este sortita din start esecului. Exista un precedent destul de recent care nu ii lasa niciun spatiu de manevra presedintelui, dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza. Si nu este un precedent oarecare, ci unul produs chiar de catre Curtea Constitutionala a Romaniei in cazul revocarii Laurei Kovesi.

Intai sa vedem ce se mentioneaza in Constitutia Romaniei si in Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor.

Astfel, Constitutia Romaniei stabileste la art. 106 - “Incetarea functiei de membru” urmatoarele:

“Functia de membru al Guvernului inceteaza in urma demisiei, a revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevazute de lege”.

Tot Constitutia stabileste la art. 85 - “Numirea Guvernului” ca:

“In caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, Presedintele revoca si numeste, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului”.

Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor stabileste la art. 7 faptul ca:

“Revocarea din functia de membru al Guvernului se face de Presedintele Romaniei, prin decret, la propunerea primului-ministru”.

Asadar, avand in vedere cele trei texte, este cat se poate de clar ca revocarea ministrului se face de catre presedinte la propunerea premierului.

Iohannis nu are incotro

In prezent, in spatiul public se pune intrebarea daca Iohannis poate sau nu sa refuze revocarea unui ministru sau termenul “se face” este unul imperativ. Raspunsul ne este dat chiar de o decizie a CCR deloc pe placul presedintelui. Este vorba despre Deciza 358 din 20 mai 2018 prin care Curtea a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre Ministerul Justitiei si presedintele Romaniei cauzat ca urmare a refuzului acestuia din urma de a o revoca pe fosta sefa DNA Laura Kovesi. O decizie care l-a obligat practic pe Iohannis sa semneze decretul de revocare a lui Kovesi.

Decizia CCR s-a referit la art. 54 alin. (4) din vechea Lege 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor (prevederi existente si in noua lege), articol care stabileste ca:

“(1) Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prim-adjunctul si adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului National Anticoruptie (n.r. - procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie), adjunctii acestuia, procurorii sefi de sectie ai acestor parchete, precum si procurorul sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si adjunctii acestora sunt numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minima de 10 ani in functia de judecator sau procuror, pe o perioada de 3 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data.

(...)

(4) Revocarea procurorilor din functiile de conducere prevazute la alin. (1) se face de catre Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunarii generale sau, dupa caz, a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori a procurorului general al Parchetului National Anticoruptie (n.r. - procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie), cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevazute la art. 51 alin. (2) care se aplica in mod corespunzator”.

Avem deci o similitudine cat se poate de clara intre revocarea ministrilor si revocarea procurorilor din functiile de conducere. Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor precizeaza ca “Revocarea din functia de membru al Guvernului se face de Presedintele Romaniei, prin decret, la propunerea primului-ministru”, iar Legea 303/2004 mentioneaza ca “Revocarea procurorilor din functiile de conducere prevazute la alin. (1) se face de catre Presedintele Romaniei...”.

Si acum sa vedem motivarea CCR in legatura cu sintagma “se face” si cu refuzul presedintelui de “a face”, adica de a dispune revocarea propusa. Desigur, argumentele CCR se refera la conflictul cauzat de refuzul de a o revoca pe Laura Kovesi, dar cum am vazut textul de lege din acea speta este identic cu cel din cazul revocarii ministrilor.

Concluzia Curtii este una care nu lasa loc la interpretari, judecatorii CCR stabilind ca “sintagma 'revocarea […] se face', din cuprinsul art.54 alin.(4) din Legea nr.303/2004, are un inteles clar, univoc si imperativ, si nu acorda Presedintelui Romaniei optiunea de a revoca, ceea ce indica faptul ca Presedintele Romaniei nu are o putere discretionara cu privire la propunerea de revocare inaintata de ministrul justitiei”. Potrivit aceleasi Curti “competenta decizionala a Presedintelui Romaniei se limiteaza la conditiile de legalitate a propunerii de revocare inaintate”.

Precedentul Norica Nicolai

Foarte important, in decizia legata de Laura Kovesi, CCR face trimitere directa inclusiv la jurisprudenta legata de numirea ministrilor. Ne referim la Decizia 98 din 2008, prin care Curtea a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu, dupa ce primul a refuzat sa o numeasca pe Norica Nicolai in functia de ministru al Justitiei. Mai exact, in respectiva decizie, CCR a statuat ca atributiile presedintelui de a refuza o singura data reexaminarea unei legi prevazute la art. 77 alin. (3) din Constitutie - “Inainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii” -, nu se pot aplica in cazul revocarii: “Nu se poate aplica teza din art.77 din Constitutie in sensul ca Presedintele ar putea refuza o singura data propunerea de revocare, acest principiu general recunoscut si aplicat extensiv de Curtea Constitutionala prin Decizia nr.98 din 7 februarie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.140 din 22 februarie 2008, putand viza numai situatia numirilor in functie. De altfel, prin decizia mentionata, Curtea a stabilit ca, 'in ceea ce priveste numarul de cazuri in care Presedintele Romaniei poate cere primului-ministru sa faca alta nominalizare pentru functia de ministru vacanta, […], pentru preintampinarea aparitiei unui blocaj institutional in procesul de legiferare, legiuitorul constituant a prevazut la art.77 alin.(2) din Legea fundamentala dreptul Presedintelui de a cere Parlamentului reexaminarea unei legi inainte de promulgare, o singura data. Curtea apreciaza ca aceasta solutie are valoare constitutionala de principiu in solutionarea conflictelor juridice intre doua sau mai multe autoritati publice care au atributii conjuncte in adoptarea unei masuri prevazute de Legea fundamentala si ca acest principiu este de aplicatiune generala in cazuri similare'. Or, ipoteza analizata nu se incadreaza in coordonatele deciziei antereferite”.

Nerespectarea Deciziei CCR

In final, trebuie sa mai amintim o alta problema de natura constitutionala cauzata de presedintele Romaniei. Si anume aceea Iohannis ca nu a motivat refuzul de a-i numi pe Olguta Vasilescu si Ilan Laufer in Guvern, in functiile pentru care au fost propusi. Or, tot Decizia 98/2008 a CCR invocata in hotararea prin care Curtea a explicat ca presedintele nu poate refuza revocarea lui Kovesi – repetam, hotarare care este perfect aplicabila in cazurile refuzului de a revoca ministri -, se arata ca presedintele nu poate respinge decat o singura data propunerea numirii unui ministru, insa refuzul trebuie sa fie motivat: “In consecinta, Curtea Constitutionala urmeaza sa constate ca, in aplicarea art. 85 alin. (2) din Constitutie, Presedintele Romaniei, neavand drept de veto, poate sa ceara primului-ministru o singura data, motivat, sa faca o noua propunere de numire a altei persoane in functia de ministru”. Ceea ce nu s-a intamplat in cazul refuzului de a-i numi pe Olguta si Laufer, respinsi de Iohannis fara cea mai mica motivare.

*Cititi aici Decizia CCR din cazul revocarii fostei sefe DNA Laura Kovesi

*Cititi aici Decizia CCR din cazul refuzului presedintelui Basescu de a o numi pe Norica Nicolai, invocata de Curtea Constitutionala in cazul Kovesi