Mircea Gutau (foto stanga) afla miercuri, 6 iulie 2016, daca isi va putea prelua functia de primar, unde a fost ales de 45% dintre cetatenii cu drept de vot din municipiul Ramnicu Valcea. Sectia a II-a civila a Tribunalului Valcea urmeaza sa judece contestatia formulata de Miricia Gutau impotriva incheierii civile nr. 3114 pronuntata de presedintele Judecatoriei Ramnicu Valcea, judecatorul Bogdan Mateescu (foto dreapta), in data de 22 iunie 2016. Pana la acest moment Mircia Gutau nu a putut sa se instaleze in Primaria pe care a mai condus-o in perioada 2004-2010, intrucat judecatorul Bogdan Mateescu a apreciat ca “nu exista nicio dovada ca infractorul astfel condamnat ar fi fost reabilitat din aceste condamnari”. Aceste mentiune este facuta in incheiere civila nr. 3114 pronuntata in dosarul nr. 6307/288/2016 de Judecatoria Ramncu Valcea, pe care Lumeajustitiei.ro o prezinta in premiera.

In cuprinsul incheierii prin care judecatorul Bogdan Mateescu a invalidat alegerea lui Mircia Gutau in calitate de primar al municipiului Ramnicu Valcea, se precizeaza ca acesta nu a putut fi reabilitat, avand in vedere ca ultima condamanare a fost dispusa in anul 2014, “iar termenul de reabilitare judecatoreasca, iar nu de drept, stabilit de lege in cazul de fata este de 4 ani si se calculeaza de la data ultimei condamnari, potrivit art. 166 alin. 1 lit. a din Codul penal”.

Pe de alta parte, lui Gutau i s-a permis sa se inscrie in cursa pentru Primaria Ramnicu Valcea, dupa ce Judecatoria Drobeta Turnu Severin a calculat pedepsele complementare ale fostului edil si a concluzionat ca pedeapsa principala a exprimat in martie 2013, ceea ce ii conferea acestuia dreptul ca dupa 2 ani, respectiv martie 2015 sa poata candida pentru o functie publica. DNA a contestat decizia Judecatoriei Drobeta Turnu Severin, insa Tribunalul Mehedinti a mentinut dispozitia pronuntata la fond.

In aceeasi incheiere a Judecatoriei Ramnicu Valcea, judecatorul Mateescu arata ca in cazul alegerii primarilor si a consilierilor locali si judeteni, “legea nu a limitat interdictia de a fi ales in aceste functii doar pe durata stabilita prin lege sau hotarare judecatoreasca a interdictiei exercitarii dreptului de a fi ales”. Acesta mentioneaza de altfel ca din Legea nr.115/2015 privind alegerea autoritatilor administratiei publice locale lipseste sintagma „pe durata stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva sau prin lege”, pentru indeplinirea conditiei de eligibilitate incidenta.

Astfel, retine judecatorul Bogdan Mateescu ”legea interzice alegerea persoanelor carora li s-a interzis, prin hotarare judecatoreasca definitiva, exercitarea dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice.”

In acelasi timp, judecatorul Mateescu a facut referire la conventii ratificate de Statul roman, precum Conventia penala privind coruptia, adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, ratificata prin Legea 22/2002 ori Conventia civila asupra coruptiei, adoptata la Strasbourg la 4 noiembrie 1999, ratificata prin Legea 167/2002, care obliga Romania la respectarea drepturilor fundamentale ale omului, incalcate in mod grav prin flagelul coruptiei. Presedintele Judecatoriei Ramnicu Valcea sustine ca daca s-ar permite lui Gutau sa isi preia mandatul de primar, ar reprezenta ca obligatiile internationale asumate de Romania ar fi lipsite de eficienta, fiind nepermisa “ocuparea functiilor sale publice de catre corupti dovediti si nereabilitati ori de catre cei care au savarsit infractiuni, prin ipoteza grave, pentru care s-a aplicat si pedeapsa interdictiei dreptului de a fi ales".

Precizam ca Mircia Gutau a fost condamnat, in ultimii sase ani, in doua dosare de coruptie. In primul dosar, Miricia Gutau a fost condamnat, in 2010, la 3 ani si 6 luni de inchisoare cu executare, fiind acuzat ca, impreuna cu viceprimarul Nicolae Dicu, ar fi primit o mita in suma totala de 50.000 euro, in schimbul banilor urmand sa-l ajute pe denuntatorul in cauza cu obtinerea unui certificat de urbanism. In cel de-al doilea dosar, Gutau a fost trimis in judecata, in 2009, fiind acuzat de abuz in serviciu dupa ce ar fi permis derularea unei proceduri de achizitie publica cu incalcarea normelor legale, cauzand un prejudiciu Primariei Ramnicu Valcea in valoare de 545.568 lei. In acest dosar, Mircea Gutau a fost condamnat, in 2014, de judecatorii Curtii de Apel Craiova la 2 ani si 6 luni de inchisoare pentru abuz in serviciu.

Prezentam in continuare pasaje din motivarea judecatorului Bogdan Mateescu de la Judecatoria Ramnicu Valcea:

„(…) instanta, procedand la o analiza atenta a continutului conditiei de eligibilitate incidente, constata ca din cuprinsul sau enuntat la art. 6 alin. 2 lit. b din Legea 115/2015, lipseste sintagma „pe durata stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva sau prin lege.”

Astfel, legea interzice alegerea persoanelor „carora li s-a interzis, prin hotarare judecatoreasca definitiva, exercitarea dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice.”

Aceasta imprejurare determina instanta, singura in masura sa interpreteze legea la cauza dedusa judecatii, sa analizeze mai amplu reglementarile incidente si sa constate ca legiuitorul a prevazut aceasta sintagma in alte situatii.

De exemplu, reglementand interdictia de a alege, legiuitorul a stabilit, prin art. 6 alin. 1 lit. b din aceeasi Lege, nr. 115/2015, incidenta in cauza, ca nu pot alege „persoanele carora li s-a interzis exercitarea dreptului de a alege, pe durata stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva.”

Extinzand analiza, instanta constata ca si in alte domenii reglementarea este diferita, cuprinzand sintagma mentionata. Astfel, prin Legea 208/2015, privind alegerea Senatului si Camerei Deputatilor, mai exact prin art. 4 din acest act normativ, s-a stabilit ca nu pot alege dar nici nu pot fi alesi in aceste functii persoanele carora li s-a interzis, prin hotarare judecatoreasca definitiva, exercitarea dreptului de a alege, respectiv de a fi ales, „pe durata stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva sau prin lege.”

Asadar, in cazul alegerii primarilor si a consilierilor locali si judeteni, legea nu a limitat interdictia de a fi ales in aceste functii doar pe durata stabilita prin lege sau hotarare judecatoreasca a interdictiei exercitarii dreptului de a fi ales.

Din acest punct trebuie stabilit daca diferenta de reglementare poate avea consecinte diferite.

Pe de-o parte, este adevarat ca reglementarile recente, chiar din legi ori din alte acte normative, sunt deficitare, punand interpretul in situatii dificile. Tot la fel de adevarat este ca exista reglementari tautologice, sintagme care reiau dispozitii reglementate in alte moduri ori care le dubleaza pe altele.

Pe de alta parte, insa, interpretul trebuie sa manifeste prudenta maxima in a cataloga o dispozitie legala drept tautologica in procedura examinarii cazului pe care il instrumenteaza. Cu referire directa la instantele de judecata, ele nu pot stabili, cu ocazia actului de justitie, ca legea are scapari, ca este lacunara ori ca este pleonastica decat in conditiile in care acest lucru este evident si in nici un caz dincolo de reglementarile legii daca ele pot capata un sens propriu in urma aplicarii regulilor de interpretare specifice sistemului de drept roman.

Aceasta concluzie se retine din perspectiva principiului respectarii legii supreme: potrivit art. 1 alin. 4 din Constitutia Romaniei, statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale. A invalida normele puterii legiuitoare, a refuza aplicarea lor, a ignora limitele intinderii lor ori a le califica drept inaplicabile cu ocazia „spunerii dreptului” ar insemna incalcarea principiului separatiei puterilor in stat si transformarea instantei in legiuitor pozitiv, depasindu-se astfel limitele puterii judecatoresti, ceea ce nu poate fi admis. (…)

In cauza, sintagma care lipseste din reglementarea incidenta este, asadar „pe durata stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva.”

Daca legea a dorit sa o prevada in alte situatii inseamna, asadar, ca a avut ca ratiune determinarea unui efect, anume exact acela care se extrage clar din cuprinsul ei, limitand interdictia la o durata anume.

Regula de interpretare sus mentionata trebuie combinata si cu alte doua reguli de interpretare fundamentale: „exceptia este de stricta interpretare” (exceptio est strictissimae interpretationis) si, in modalitatea per a contrario, „unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa o faca” (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

Or, daca legea a distins, prin alaturarea unui interval de timp anume prin intermediul unei norme de exceptie, care este de stricta interpretare numai situatiei prevazute, inseamna ca si interpretul trebuie sa distinga corespunzator reglementarii ei in analiza altei exceptii si sa nu extinda aplicabilitatea, in cea de-a doua situatie, tot de exceptie, a intervalului de timp specific celei dintai.

Asadar, concluzia care se desprinde este ca legea a limitat, in cazul alegerii in functiile publice de primar, consilier local sau judetean, exercitarea dreptului de a fi ales doar la nivelul existentei unei hotarari prin care s-a aplicat interdictia dreptului de a fi ales, fara limita tradusa in termenul stabilit prin hotarare judecatoreasca, de actiune a interdictiei astfel dispuse, optiunea sa in cazul alegerii deputatilor, senatorilor prin prisma interdictiei fiind dublu conditionata, de data aceasta, pe de-o parte la inexistenta unei hotarari definitive de interzicere a drepturilor, iar pe de alta parte la intervalul de timp anume stabilit chiar in cuprinsul hotararii sau in lege.

Cu toate acestea, instanta apreciaza ca dispozitia legala incidenta in cauza nu pune probleme de neconstitutionalitate (putandu-se discuta mai degraba in cazul celei comparate), astfel incat exceptia de neconstitutionalitate, singurul remediu legal care permite inlaturarea legii de la aplicare, nu ar putea fi invocata, in plus neputandu-se critica lipsa unei mentiuni dintr-un articol de lege, ci o mentiune existenta, iar ea figureaza doar in legea comparata, ea insasi, ca atare, neavand legatura cu cauza in sensul art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992. (…)

Trebuie subliniat ca hotararea definitiva prin care s-a dispus interdictia exercitarii dreptului de a fi ales in sensul Legii 115/2015 nu poate fi decat de natura penala, de lege lata neexistand o alta procedura prin care sa se dispuna o atare interdictie (situatia incompatibilitaților prevazute de Legile speciale 176/2010 si 161/2003 vizand doar dreptul de a ocupa o functie publica, jurisprudenta constanta pana in acest punct distingand intre dreptul de fi ales si interdictia de a ocupa functia publica), iar dintre cele penale exclusiv hotararile de condamnare si doar pentru anumite fapte grave, printre care si cele de coruptie, iar nu pentru orice fapte minore pot avea astfel de consecinte vazute ca pedepse complementare.

Or, tot legea penala reglementeaza remediul prin care interdictiile, incapacitatile si toate celelalte restrictii decurgand din condamnare pot fi inlaturate si o face in mod accesibil si previzibil. Este vorba despre institutia reabilitarii. Potrivit art. 169 alin. 1 din Codul penal, reabilitarea face sa inceteze decaderile si interdictiile, precum si incapacitatile care rezulta din condamnare.

Unui infractor condamnat, chiar si pentru infractiuni de coruptie si chiar daca acestea au fost savarsite in functia in exercitiul careia se solicita validarea, i se pot inlatura decaderile, incapacitatile si restrictiile decurgand dintr-o hotarare de condamnare doar daca demonstreaza o anumita perioada de timp, anume prevazuta de lege, ca s-a indreptat si ca este posibila reintegrarea sociala deplina a acestuia si numai daca o instanta penala constata aceste aspecte.

O hotarare de condamnare –desi existenta pe plan juridic si material – devine „inexistenta” pe planul interdictiilor si decaderilor decurgand din condamnare, inclusiv in intelesul art. 6 alin. 2 lit. b din Legea 115/2015, doar prin efectul reabilitarii.

Iata, asadar, ca interdictia stabilita de lege incidenta in cauza nu este definitiva ci dimpotriva, temporara si conditionata printre altele de comportamentul condamnatului, prin jocul remediilor existente si pe deplin accesibile in legislatia romana si nu pune probleme, in opinia instantei, de constitutionalitate nici din aceasta perspectiva si, astfel, nici de ambiguitate, fiind vointa suverana a legiuitorului de a reglementa in sensul pe care il considera oportun. (…)

Potrivit art. 5 alin. 2 lit. c din Legea 70/1991 a alegerilor locale, in forma in vigoare pana in 1996, deci sub imperiul actualei Constitutii, nu puteau candida la functia de primar, consilier local ori judetean cei condamnati prin hotarare judecatoreasca definitiva pentru abuzuri in functii politice, juridice sau administrative, pentru incalcarea drepturilor fundamentale ale omului, pentru alte infractiuni intentionate, daca nu au fost reabilitati.

Asadar, prin reglementarea edictata si aplicabila cauzei de fata, legiuitorul a revenit la o normalitate in consonanta cu reglementarile internationale pe care le-a ratificat chiar ulterior si in acord cu care trebuie sa se realizeze interpretarile actelor interne – cu relevanta in cauza cele din domeniul lupei impotriva coruptiei.

Din aceasta perspectiva, cu referire exacta la natura infractiunii pentru care persoana supusa validarii a fost condamnata si nereabilitata, se impune a fi amintit ca prin Legea 365/2004, Romania a ratificat Conventia ONU impotriva coruptiei, adoptata la New York in anul 2003.

In acest mod, printre alele, Statele parti Conventiei, 'preocupate de gravitatea problemelor pe care le pune coruptia si de amenintarea pe care aceasta o constituie pentru stabilitatea si siguranta societatilor, subminand institutiile si valorile democratice, valorile etice si justitia si compromitand dezvoltarea durabila si statul de drept', au stabilit obligatii de implementare a masurilor de combatere a acestui flagel –desemnat in Romania drept amenintare la siguranta nationala, iar prin art. 34 i se da dreptul fiecarui stat sa ia orice fel de masuri corective, precum cea de fata.

Obligatii de combatere a fenomenului coruptiei au fost asumate de Statul Roman prin alte conventii ratificate din care pot fi enumerate, doar cu titlu exemplificativ: Conventia penala privind coruptia, adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, ratificata prin Legea 22/2002 ori Conventia civila asupra coruptiei, adoptata la Strasbourg la 4 noiembrie 1999, ratificata prin Legea 167/2002.

Toate aceste obligatii internationale ale Romaniei care, desi ar trebui sa prevaleze pentru ca au ca scop respectarea drepturilor fundamentale ale omului, incalcate in mod grav prin flagelul coruptiei, ar fi lipsite de eficienta daca statul roman, care a definit, asadar, coruptia drept amenintare la adresa insasi a sigurantei nationale - siguranta nationala fiind corolarul exercitarii tuturor celorlalte drepturi si libertati fundamentale - ar permite ocuparea functiilor sale publice de catre corupti dovediti si nereabilitati ori de catre cei care au savarsit infractiuni, prin ipoteza grave, pentru care s-a aplicat si pedeapsa interdictiei dreptului de a fi ales.

Ar fi fost extrem de greu de explicat, prin prisma respectarii acestor obligatii asumate la nivel statal, lipsa unei astfel de reglementari, chiar si pe cale implicita dar dincolo de orice indoiala, asa cum a facut-o prin art. 6 alin. 2 lit. b din Legea 115/2015, o interdictie de ocupare a acelorasi functii publice de catre persoane care, situate in acele functii si folosindu-se de calitatea astfel dobandita, au savarsit acte de coruptie in mod repetat si le-a fost interzis dreptul de a fi ales, incalcandu-se juramantul de respectare a legii rostit la investitura si care nu ar trebui sa aiba o valoare pur formala in constiinta fiecaruia.

Ar fi fost extrem de greu de acceptat tot din aceeasi perspectiva, si ca persoanele condamnate pentru fapte de coruptie (si nereabilitate) sa nu poata ocupa o functie publica de executie prin efectul art. 54 lit. h din Legea 188/1999, dar sa poata ocupa functii publice de nivel inalt, supraordonate celor dintai, restrictiile edictate in acest mod putand fi lipsite de credibilitate publica, iar cine ar putea mai mult iata, nu ar putea mai putin, in contradictie cu un vechi principiu de drept (qui potest majus, potest et minus).

Asadar, folosind inclusiv regula de interpretare prin raportare la conventiile internationale la care Romania este parte, cu referire directa la natura faptelor pentru care s-au dispus condamnarile persoanei supuse validarii in procedura de fata, interdictiei relevante i se subliniaza sensul retinut decurgand din modul in care a fost reglementata. Ca optiunea pentru legea folosita anterior ca element de comparatie fata de unele situatii apropiate este alta, instanta repeta ca se poate traduce intr-o problema de neconstitutionalitate a acelei legi si care, depasind prezentul cadru procesual, nu va fi dezvoltata.

Concluzionand, asadar, instanta nu poate considera ca legea a dorit, de fapt, limitarea interdictiei doar pe durata stabilita prin hotararea de condamnare si in ipoteza dreptului de a fi ales primar reglementata de art. 6 alin. 2 lit. b din Legea 115/2015, atat timp cat ea insasi nu o face si mai ales in conditiile in care o face explicit in alte situatii reglementate de norme active, cu alte ocazii.

Continutul acestei dispozitii a legii, care reglementeaza o situatie de exceptie si obligativitatea respectarii sale determina, in mod cert, retinerea concluziei ca, in cazul de fata, conditia de eligibilitate consta in inexistenta unei hotarari definitive de condamnare, prin care sa fie interzisa exercitarea dreptului de a fi ales, fara alte adaugiri mentionate de lege doar in alte situatii care, fiind de exceptie, nu pot fi adaugate prin analogie.

In concret, din fisa de cazier a persoanei a carei validare se solicita, rezulta ca nu exista doar o hotarare definitiva de acest tip, ci chiar doua, mentionate supra.

Nu exista nicio dovada ca infractorul astfel condamnat ar fi fost reabilitat din aceste condamnari. De altfel, avand in vedere ultima condamnare, nici nu ar fi putut fi reabilitat avand in vedere faptul ca ultima condamnare a fost dispusa in anul 2014, iar termenul de reabilitare judecatoreasca, iar nu de drept, stabilit de lege in cazul de fata este de 4 ani si se calculeaza de la data ultimei condamnari, potrivit art. 166 alin. 1 lit. a din Codul penal.

In consecinta, fata de cele ce preced, interdictia prevazuta de art. 6 alin. 2 lit. b teza ultima este activa, astfel incat in cauza nu este indeplinita conditia de eligibilitate constand in inexistenta unei hotarari definitive prin care s-a aplicat interdictia exercitarii dreptului de a fi ales.

Asa fiind, in temeiul art. 58 alin. 2 rap. la art. 31 alin. 4 din Legea 215/2001 cu referire la art. 6 alin. 2 lit. b teza ultima, solutia care se impune in cauza este cea a invalidarii.

Astfel, instanta urmeaza a dispune invalidarea alegerii domnului GUTAU MIRCIA, candidat din partea Partidului Ecologist Roman la alegerile locale din 5.06.2016, in functia de primar al municipiului Ramnicu Valcea, pentru neindeplinirea conditiei de eligibilitate constand in inexistenta unei hotarari definitive prin care s-a aplicat interdictia exercitarii dreptului de a fi ales."

*Cititi aici integral solutia Judecatoriei Ramnicu Valcea